Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Salutare sunt un copil de 20 sunt luat in plasament nu ma inteleg cu nimeni de cat cu prieteni online nici cu famila in cel ma grele momente zic ca ar fi bine sa morot di asistenti maternali nu ma inteleg de loc de oare ce frati meu mai mari au fost mai mult apreciati si faceau mai multa treba pe mine nu ma punea s fac nimic si normal ca ni stiu sa fac nimic facea discriminare si dupa ceau plecat ei in lumea si eu am ramas acasa am inceput cu dependenta de pc nu voroiam sa las pe nimeni am scurtat foarte mult timpul de somn si de scola nu ma intelg cu nimeni de la scola de oare ca sunt rai si se ia de mine sunt buni duoar cand le dau ceva bani sau suc eu sunt cel mai slab fizic din clasa .
sunt bolnav singur itr-o camera mai rcuroasa si daca spun probmele mele la sphologul free maternala imi zice ca da ce sa aiurez eu pe acolo io sunt bine si prosta aia nu poate face nimica ma pune pe mine pe drumru 100 Kilometri si nu am nici un cocabular prea dezvolat pentr ca nu am mai invat nimic sunt constiet ca o sa am o viata in fat si nu am ce sa fac dar nu am suficinta ambite sunt coplesit de toate
colegi mei au venit si cu cutitu la scola si ma intapau cu el sa se distreze si mie frica de ori ce ajutor de la or cine nu vreau certificat de nebun miar distruge viata

copil la 20 de ani nu mai esti, ar trebui sa te gandesti serios ce vrei sa faci cu viata ta. Faptul ca nu vorbesti/scrii corect e doar una din problemele pe care le ai si care iti vor face probleme in viata. Cum vrei sa te ia lumea in serios si sa te respecte daca tu nu faci nimic in privinta asta? Recomandarea mea ar fi sa lasi deoparte calculatorul si sa incepi sa te ocupi mai mult de tine, sa te apuci sa inveti o meserie, o limba straina si sa scrii corect. De ce? 1) calculatorul va fi mereu o sursa de distractie si iti va crea dependenta, facand in timp ca problemele tale sa se agraveze si astfel sa devii din ce in ce mai marginalizat. 2) Faptul ca nu scrii/vorbesti corect atrage atentia si asta duce la lipsa de respect din partea celorlalti pentru ca te cred prost, dar tu te cunosti mai bine si stii ca ai putea mai mult daca vrei, trebuie doar sa faci ceva efort sa scrii/vorbesti mai bine si dupa aia o sa vezi cum se schimba cei din jurul tau si te respecta. 3) Fara o meserie nu ai nici un viitor, o sa umblii din job in job, o sa iti fie greu sa pastrezi mult timp un job, o sa ai bani putini si o sa incepi probabil sa ai probleme cu legea. Toate se leaga intre ele, deci trebui sa incepi sa te schimbi altfel ce ti se intampla acum e doar inceputul si va fi mai rau mai tarziu. Nu iti fie frica sa ceri ajutor, trebuie insa sa si arati ca vrei sa te schimbi si faci eforturi in privinta asta, altfel nu te ajuta nimeni prea mult timp.

Din ce ai scris esti un copil inteligent . Asa cum ai putut ai scris, dar te-ai descurcat si bravo. Tu iti cunosti problema: calculatorul si faptul ca esti diferit de ceilalti din cauza plasamentului si ca nu scrii corect. Nimeni nu-i perfect, nu putem judeca! Dar calculatorul nu iti rezolva problemele si oamenii rai nu se schimba. Insa tu te poti ajuta. In loc sa-ti dai "șuturi in fund" singur si sa suferi ia-ti avant si capul sus, pune-te pe invatat (cauta pe cineva, profesor, coleg oricine dispus sa te ajute), un logoped te-ar putea ajuta cu scrisul sa te corectezi, termina scoala si cauta job, fii cinstit si ajuta pe altii la nevoie: asa arati oamenilor cine esti tu si incet vei fi respectat si placut. Meriti ! Aduna-te si lupta cu tine, plangi ca sa iasa toata suferinta vietii tale grele, apoi capu sus si la treaba! Nu te abandona si tu, EXISTĂ oameni pentru care contezi, poate inca nu i-ai descoperit. Cauta solutii, nu probleme. Tu poti, stii ca poti sa te schimbi!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Barbat 30 de ani cu senzatie de rece permanenta la nivelul coloanei in zona cervicala si lombara. Aceste probleme au aparut dupa munca in frig si ploaie la temperature scazuta timp de un an de zile, in Germania. Cum se poate trata?

Ati fost la medicul de familie, au fost facute analize detaliate legate de problema dvs? Ce va sugerat medicul de familie si ce sa descoperit in urma analizelor? Pana nu obtineti aceste informatii, nu cred ca va poate sugera cineva ceva pertinent.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

De ceva timp stau si ma gandesc daca are rost sa scriu ceea ce urmeaza sau daca cuiva ii va pasa sau va avea vre-un rost ceea ce scriu.Intr-un moment sa zicem de slabiciune m-am gandit ca nu am nimic de pierdut asa ca asta e povestea mea(sunt 2 parti a situatiei):

Sunt Alex an 28 de ani,si sunt casatorit de 6 ani de zile si in relatie cu sotia mea de 10.Suntem de aceeasi varsta si suntem primii parteneri in viata fiecaruia.Acum un an si jumatate o fata de la noi din zona de 13 ani a inceput sa practice sa zicem sexul freestyle.din nu stiu care motiv am capatat o atractie f mare pt ea sexual,incat doar gandindu-ma simteam ca inebunesc.am stat de vb cu ea de multe ori,am ajuns sa o sarut ,dar doar atat.dupa cateva intalniri, am zis ca nu e frumos ceea ce fac si i-am spus sotiei ca mi s-a pus pata pe ea .Nu are rost sa zic ce a zis ea,tot ce pot spune ca 20 min a crezut ca glumesc si apoi a zis in aceea discutie ca dc vreau sa am sex cu ea sa o fac si sa imi iese din sistem.A durat vreo 2-3 zile pana cand cred ca a realizat ce i-am zis si a inceput sa fie f trista.Putem zice ca dupa o perioada am trecut peste si chiar a fost un lucru bun pt ca am inceput sa fim mai sinceri in relatie si sa vorbim deschis fara manusi in porbleme ce ne deranjau pe amandoi,deci pot spune ca acum am o relatie perfecta in mare parte. Problema e urmatoarea.De cativa ani am tras concluzia ca sunt bisexual si prefer sexul cu barbatii cam 75% si 25 cu o femeie.Pana acum nu am facut -o cu nimeni inafara de sotie dar am mereu fantezii cu barbatii.Partea proasta e ca pt a m-ai usura din presiunea sexuala cand a fost faza cu fata de 13 ani am inceput sa ma masturbez f frecvent,cam de 2-3 ori in fiecare zi ,pana in momentul de fata, si am cam inceput sa nu prea mai am erectie si nici dorinta sexuala fata de sotie, si nu doar fata de ea(banuiesc prin faptul ca am exagerat f mult cu masturbarea timp de un an si ceva,iar acum nu mai am erectie decat dc ma masturbez) .Am facut sex cu ea cam de 2-3 ori in ultimul an.Nu sunt atras de barbati sentimental dar dorinta de a avea sex cu un barbat e coplesitoare fata de ceaa cu o femeie..cam atat pt partea asta.

Acum 2 ani tatal meu a murit de cancer.Pentru mine el a fost pamantul de sub picioare si de atunci m-am schimbat enorm.Eu sufar de spondilita anchilozant de la varsta de 16 ani sidin acea cauza am stat mai mult in casa retras si poate nu am petrecut prea mult timp invatand de la el.El a fost un om de modestie incredibila,o intelepciune si inteligenta iesita din comun.A fost primar la noi in zona 4 ani de zile in 2004-2008 dar din cauza unor oameni care au dat bani si au amenintat si alte chestii nu a mai fost reales.Si acum incepe o problema….eu am avut o tentativa de sinuci acum ceva ani in urma din cauza unei certi in familie iar tatl meu m-a oprit la timp..Acum dupa ce tatal meu a murit si s-a intamplat ce am scris mai sus,am mai incercat 1 data pe jumatate si am fost oprit de sotie alta data.Nu imi mai pasa de cei din jurul meu,doar in o mica masura.Am ajuns sa stau noptiile sa ma gandesc la moduri de a ma sinucide si cum sa ii ucid pe cei care mi-au ranit tatal inainte de a o face.Am ajuns sa nu imi mai pese de actiunile pe care le fac decat in o mica parte a lor si sa nu gasesc bucurie in viata asta de nimic…mi-as dori i sa ma pun la somn si maine sa nu ma trezesc…
Cam asta e povestea vietii mele de nimic pe scurt.Nu o sa schimbe nimic faptul ca am postat aici dar am zis de ce nu..nu am nimic de pierdut.As mai dori sa stiu dc exista in Romania metode de sinucidere asistat….as putea spune ca cel putin in momentul acesta cand nu sunt nepasator in totalitate cum am mai fost in cateva randuri,as vrea sa gasesc un medicament gen oferit in acele situatii in care sa pot murii in timp ce dorm

eu v-as sugera sa consultati un psihiatru si preferabil sa incepeti si un tratament pt aceasta depresie in care va aflati asistat de asemenea de un psihoterapeut cu experienta in acest gen de dificultati. Solutii exista, numai sa va mobilizati Dvs.!

Din ce spui, se pare ca vrei sa incerci lucruri noi (din punct de vedere sexual) lucruri mai "neortodoxe", totusi ai constiinta si iti dai seama ca ai o problema. Daca chiar vrei sa scapi de problema descrisa, trebuie sa stii ca nu se va rezolva fara efort si dedicatie din partea ta, si va dura. Daca tii la sotia ta si la viata cladita alaturi de ea, recomandarea mea este sa cauti un psihoterapeut, eventual cineva cu experienta in astfel de lucruri (posibil sa nu gasesti unul bun de la inceput dar nu renunta). Discuta cu sotia ta problemele care te framanta si mergeti impreuna la terapie de cuplu, pentru ca si ea este afectata de comportamentul tau si va avea nevoie la fel de mult ca si tine. Ai spus spre final ca "nu o sa schimbe nimic faptul ca ai postat aici" – intr-adevar, ai facut doar un mic pas, daca intr-adevar vrei sa iti rezolvi problema, si sa nu iti distrugi casnicia si viata, ar trebui sa ne urmezi recomandarile (nu neaparat recomandarea mea, ci vezi si celelalte recomandari de aici). Nu ai nimic de pierdut, ci doar de castigat.

Iti doresc sa fii puternic ,chiar daca simti ca nu mai poti ,mergi la un psihoterapeut ,si dece nu cauta si ajutorul unui psihiatru ,ma intristat mult postarea ta in mare parte inteleg prin ce treci ,curaj!!!

http://www.antisuicid.com/impartaseste-ti-durerea-si-hai-sa-o-depasim-impreuna/

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Am aproape 16 ani si sunt foarte inchisa in mine.Imi e greu sa incep o discutie si mai ales sa o mentin,fiindu-mi frica sa nu spun ceva gresit.Pe scurt imi e frica sa intru intr-o discutie cu cineva crezand ca nu o sa fiu placuta sau fel si fel de scenarii.Parintii mei sunt despartiti ,probabil si asta m-a afectat intr-un fel dezvoltarea mea emotionala.Am avut si diferite probleme de sanatate care m-au marcat,toate astea facand sa fiu atat de retrasa si fricoasa de a ma imprieteni.Dar nu pot sa las lucrurile astea,pe zi ce trece vad cat de mult ma afecteaza si ma fac sa ma simt exclusa/neexistenta.Cand vad alte persoane cum socializeaza atat de usor ma demoralizez si prefer sa plec.As vrea sa stiu de unde pot incepe sa ma autoeduc si sa am incredere in mine.Multumesc.

iti recomand sa incerci autoironia… sa vezi ca este ok sa ‘faci misto’ de propria-ti persoana. Eu am avut o problema similara in adolescenta: eram prea ‘serios’ si ma ‘atacam’ foarte tare cand simteam ca sunt luat peste picior …. pana mi-a recomandat cineva sa incerc sa ma iau singur peste picior si in timp m-am obisnuit cu ideea ca ‘este ok’. Poate este un inceput si pt tine. Succes!

O alternativa e sa te antrenezi in discutii pe mess/facebook sau alte retele sociale cu un cont anonim Poti fi cine vrei tu pe internet, poti discuta cu cine vrei si chiar daca gresesti, fiind pe un cont anonim nu va conta atata timp cat stii sa iti impui anumite limite si nu faci nici o legatura cu tine din viata reala cu cea din contul anonim (ma refer poze, nume sau chestii similare). Dupa ce incepi sa capeti incredere in tine discutand cu cine vrei tu pe mess ca anonim, poti incerca apoi sa discuti si pe contul real si apoi in viata reala. Important e sa incerci sa iti depasesti fricile si fobiile, incercand si capatand astfel experienta. Primul pas e cel mai greu, dupa aia te adaptezi din mers. Pun pariu ca daca iti depasesti frica initiala si exersezi, vei ajunge o experta in conversatie, important e sa nu te lasi batuta si sa perseverezi. (secretul succesului in orice domeniu e perseverenta)

Alaturi de sfaturile de mai sus, incearca activitati noi. Sportive, care iti cer sa te arunci controlat in gol, inot,schi,bungee jumping,etc.Cursuri de dans, unde sa le ceri tu ajutorul baietilor avansati cu rugamintea de a te face de ras pana inveti.Vei fi surprinsa de reactii.Incet iti vei construi increderea in tine si vei dori sa experimentezi multe forme de socializare.E un inceput.Oricum, iti recomand si un consilier,impreuna cu care sa iti evaluezi progresele si sa iti propui noi scopuri.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

buna ziua! am si eu o problema sentimentala…vorbesc cu prietenul meu de 5 ani eu am 21 si el tot atat…s de cateva zile neam certat mia spus k vrea o pauza de 2-3 zile sa vada ce simte ce vom face in continuare dar eu nu ma vad mai departe fara el,simt k o iau razna dak nu vobesc cu el,il sun ii dau mesaje in continuu,darazi nu lam cautat deloc s simt ca pocnesc…nu stiu ce simt pentru el dak e obsesie daca mam obisnuit sa stau zi de zi langa el sau daca chiar il iubesc.vreau sami dati un sfat …nu stiu ce sa fac…dar nu pot sta fara el …va multumesc !

avand in vedere ca este singurul tau partener de 5 ani de zile (mai ales de la 16 ani) este firesc sa te obisnuiesti cu el… cu anumite gesturi… interactiuni, etc. Cu cat investim mai mult in cineva/ceva cu atat chiar si ideea de a-l pierde ne provoaca o durere proportionala cu investitia. Ai putea sa discuti cu cineva apropiat tie despre ce simti in acest moment… despre cum a fost pt acea persoana in asemenea ipostaze? Daca relatia nu mai funcioneaza, atunci nu merita persistat. Succes!

Eu inteleg din cele scrise de dvs. ca el a luat hotararea sa ia o pauza sa vada ce simte (el) si ce veti face (amandoi) in continuare. Este ca si cum i-ati fi cedat dreptul de a decide pentru amandoi si de aceea cred ca nici nu va simtiti confortabil. Este important insa ce simtiti si dvs. Poate va ajuta sa priviti situatia si din acest punct de vedere si sa va ganditi la dvs.

Fiind prima ta iubire, e normal sa simti ca "o iei razna" fara el. Trebuie totusi sa il lasi cateva zile sa respire, si apoi sa incerci sa discuti cu el despre sentimentele lui fata de tine si ale tale fata de el, si sa luati o decizie in legatura cu relatia voastra. Faptul ca au aparut certuri indica anumite probleme in relatia voastra, probleme pe care le-ati ignorat si s-au acumulat, si e timpul sa le discutati si sa le rezolvati impreuna (daca si el vrea). De asemenea, orice om are nevoie de spatiul lui, stati impreuna cateva ore pe zi, apoi mergeti la job/facultate etc (stati impreuna cu altii) dar aveti nevoie si de timp pentru voi personal si trebuie sa vi-l acordati. Intr-o relatie conteaza atat implicarea amadoura cat si acordarea libertatii (bazate pe incredere reciproca). Sfatul meu e ca sa rabzi 2-3 zile apoi sa discuti serios cu el, fara sa il provoci, fara sa il ataci, fara sa ai asteptari sau fara sa te descarci pe el. Vezi cum vede el relatia si viitorul vostru impreuna, vezi ce il deranjeaza in relatie, vezi ce ai putea face ca sa fie mai bine pe viitor (daca el vrea in continuare un viitor impreuna). Fiind impreuna de 5 ani deja ati intrat intr-o rutina, intr-o obisnuinta, si poate ar trebui sa faceti ceva in privinta asta sa mai animati relatia din punct de vedere sentimental, sa va surprindeti placut unul pe altul si astfel sa reînceapa focul pasiunii. Totusi, fi atenta la intuitia ta si la ce zice el, degeaba te lupti pentru continuarea relatiei de una singura daca el nu mai vrea, daca nu doriti amandoi sa faceti o schimbare si sa iesiti putin din rutina, nu are rost sa continui (dragoste cu sila nu se poate).

Atunci cand celalat iti cere o "pauza" ca "sa sa vada ce simte!?!" mi se pare o mare aroganta si un semnal clar ca oarecum "elegant" vrea sa se retraga. Daca in apropierea ta nu vede ce simte si are nevoie de distanta, nu este sigur de sentimentele lui si numai un gand de acesta se traduce prin despartire. "Pauza" asta daca o accepti, te va urmarii de-a lungul timpului, te va face sa crezi ca ceva nu este in regula cu tine! Ai nevoie de o astfel de relatie? Ce va face cand veti da de greu, te va lasa, se va retrage? Esti tanara, focuseaza-te pe tine, pe devenirea si dezvoltarea ta, pe profesie, intareste-te! Cu fiecare zi fara el, vei deveni mai putin obsedata de aceasta relatie si in doua saptamani ai sansa sa-ti treaca "nevoia" de el. In timpul asta fa-ti cate o placere pe zi, ceva de care sa te bucure si care sa-ti dea incredere in tine (o intalnire cu prietenii, un articol vestimentar, o vizita la cosmetice, etc.). Vei gasi o persoana care sa te merite, sa te valorizeze si care sa fie langa tine cu adevarat. Crede asta!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua!Sunt o fata de 25 de ani care si-a pierdut increderea in ea, simte ca nu poate avea un partener stabil, ca nimeni nu o place si ca toata lumea e impotriva ei. Lucrez la dispeceratul unei firme de paza, am un seriviciu stabil, insa nu ma multumesc deoarece aici nu am oportunitatea avansarii. In viata de zi cu zi ma impart intre casa si serviciu. Locuiesc cu parintii si sunt nemultumita de faptul ca acestia, am impresia, ca imi controleaza viata. De multe ori imi doresc sa fiu singura si sa nu ma mai intereseze de nimeni si de nimic.Ma doare faptul ca nu am un partener de viata alaturi si ma deprima faptul ca vad multe cupluri in jurul meu. Nu inteleg de ce eu nu sunt capabila sa tin o persoana langa mine. La orice baiat care se apropie ii gasesc cate un cusur, desi acestia apar rar. Cum sa ies din starea asta?? cum sa imi recastig increderea?? azi la cat eram de nefericita in drum spre munca m-a luat si radarul, am primit o amenda de 300 ron si 4 puncte de penalizar
e… incerc sa tratez totul cu indiferenta si sa ma impac cu mine asa cum sunt si nu reusesc…. simt ca nimeni nu ma intelege… Ajutati-ma,va rog, sa ies din starea asta care ma agita si devin foarte nervoasa..

Cauta un psihoterapeut in oras tau si mergi la el. Incerca si cursurile pe dezvoltare personala

eu ma gandesc ca ti-ar face bine sa discuti amanuntit despre viata ta cu un psihoterapeut… sa iti iei un timp in care sa desfasori propria existenta si sa te uiti la ea din alte unghiuri. A gasi un partener pe masura adesea presupune a ne gasi mai intai pe noi insine. Se poate, succes!

Eu inteleg ca in interiorul dvs. exista un conflict care se manifesta pe mai multe planuri (profesional, relational). Este posibil ca acest conflict (a se citi nemultumire, dorinte opuse) sa va determine sa vedeti doar aspectele negative din jurul dvs. Poate daca ati apela ca cateva ore de dezvoltare personala ati putea intelege si rezolva conflictul si multe aspecte din viata dvs. vor capata o conotatie pozitiva. Ati facut un pas important realizand ca se intampla ceva, mai ramane sa actionati pentru a face ca lucrurile sa intre pe fagasul dorit de dvs. Succes!

Spui ca in viata de zi cu zi te imparti intre servici si casa si ca locuiesti cu parintii. Asta vrei? Ce planuri ti-ai facut ca sa schmbi ceva in viata ta si cum le pui in aplicare? Iti doresti o relatie, dar in acelasi timp eviti toate sansele ca sa gasesti un partener (servici-casa-parinti nu ai prea multe sanse sa apara persoane noi in viata ta pana nu schimbi ceva din rutina zilnica). Schimbarea vine din interior, daca nu stii cum sau ce sa faci, recomand sa incepi sa discuti cu un psihoterapeut. Daca insa stii ce schimbari ar trebui sa faci in viata ta ca sa te simti mai bine dar nu ai curajul, urmeaza niste cursuri de dezvoltare personala si eventual fa un sport (alergare, fitness, biking, innot, orice ar implica ceva efort si adrenalina). Miscarea in aer liber iti va schimba viata in bine si vei incepe sa vezi altfel lucrurile. Totul e sa nu te lasi batuta, perseverenta e mama reusitei. Legat de cealalta problema, ca la toti le gasesti un cusur, analizeaza-te intai pe tine, elimina intai problemele din viata ta, fa schimbari in viata ta, apoi o sa vezi ca apar oportunitati noi, atat in cariera cat si legat de parteneri (legea rezontantei, atragi doar persoanele cu care rezonezi, daca te simti energica si fericita, atragi la randul tau in jurul tau doar persoane energice si fericite) Deci, schimbarea vine din interior, analizeaza, vezi ce schimbari trebuie sa faci in viata ta, nu uita de sport, si apoi vezi ce se intampla (dar nu te astepta ca dupa cateva zile sa apara minuni, schimbarile vin in timp, ai rabdare si persevereaza).

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua!Fetita mea in varsta de 8 ani a fost diagnosticata cu psoriazis:initial numai la nivelul scalpului apoi au aparut elemente la un genunchi si la un cot.Am spalat-o si am uns-o cu fel si fel de sampoane si unguente prescrise de dermatolog dar se pare ca se extinde.Lupta cu aceasta boala am inceput-o de un an si jumatate, timp in care nu au fost deloc remisii.Va cer ajutorul in speranta ca poate ar exista un tratament naturist ce imi poate echilibra sanatatea copilului.Am urmat 3luni un tratament homeopat dar fara nici un rezultat.Va multumesc!!

Poate fi vorba despre o somatizare. Daca a trecut printr-un soc emotional este posibil ca acesta sa fie o cauza. Apelati si la un terapeut. Succes!

http://www.terapiinaturiste.ro/diete-psoriazis.php

Tratamentul pt aceasta boala de multe ori da rezultate mult mai bune combinate cu psihoterapia.Cautati un terapeut experentialist in orasul dumneavoastra( cercetati Institutul Sper). De ce un experentialist? Pt ca ei stiu cum sa lucreze cu bolile psihosomatice dar si cu afectiunile de ordin psihogenealogic.

Cititi cu atentie fiecare articol din categoria de aici. Daca unguentele contin corticoizi, cu siguranta mascheaza de fapt cauza reala a problemei, si nu pot fi decat ultima solutie, in special pentru copii. tinyurl.com/me6yvkg

Schimbati medicul.Nu stiu de unde sunteti dar se fac analize complexe…de exemplu ANTICORPII ANTINUCLEARI .La Cluj la pediatrie 2 de exemplu este doamna dr Sparchez care e foarte buna.Homeopatia ca adjuvant eventual…psoriazisul e mai mult decat problemele dermatologice…luati in serios asta si cautati un medic cu experienta .

Nu e verdict dar urmariti dvs aspectele…daca au legatura si cu copilul dvs si cum puteti rezolva. De multe ori (nu intotdeauna) psoriazisul apare in urma unui soc emotional puternic… persoana a fost foarte marcata de ceva sau a crezut, in acel moment ca nu poate face fata… incercati sa aflati ce a declansat, …debutul. Sau, o alta varianta, ar putea fi o reactie de aparare la o… niste impuneri…. cercetati… cand se reactiveaza? – ce simte, ce gandeste in acele momente?… ce frici…… v-am spus – nu e obligatoriu dar e bine de observat. Succes.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:In urma cu 6 luni , dupa ce am rupt orice legatura cu fosta , am inceput sa fiu mai apropiat de o buna prietena de-a mea din copilarie .
Aceasta mi-a marturisit ca tine la mine si ca ar vrea sa fim impreuna . Eu am fost cel mai cu capul pe umeri (eu 22 , ea 17) si i-am spus ca cel mai bine ar fi sa lasam lucrurile sa decurga normal si daca v-a aparea ceva in timp bine , daca nu nu ar fi avut rost o relatie doar de fatada .Timpul a trecut iar dupa vreo 4 luni , poate si mai bine i-am spus ca vreau sa fim impreuna , ea a acceptat si lucrurile pareau sa decurga cum nu se putea mai bine .
Golurile au inceput sa apara din pricina faptului ca nu prea ne vedeam (ea era foarte complexata de cum arata) , refuza invitatiile de orice gen . Am incercat in diverse randuri sa o sustin /incurajez dar nimic nu a mers . Intr-un fel simteam ca lucrurile vor duce la o despartire , dar lucrul care m-a lasat masca e ca ea mi-a spus ca nu mai simte la fel ca la inceput si ca a inceput sa isi piarda interesul .
Acceasi persoana care imi facea declaratii ca ma iubeste de nu stiu cati ani si ca nu avea curaj sa imi spuna si ca ar face orice sa fie cu mine (culmea nu?)

Aici vine partea poate si urata din partea mea .
Cand am primit mesajul de despartire ( ca de in ziua de azi nimeni nu are curaj sa faca ceva fata in fata) , eram cu o prietena si cum eram tot alb la fata m-a intrebat ce sa intamplat si i-am aratat mesajul .
Si evident m-am luat dupa ea …
Si i-am spus ca ma bucur ca a facut ea acest pas ca voiam eu sa il fac si ca sper ca aceasta “relatie” (am foslosit glimele) sa nu afecteze relatia de prietenie si i-am spus pe viitor sa nu mai fie asa inhibata.
Nu mi-a raspuns la mesaj …si nu am mai vorbit o luna jumate pana cand intr-o zi m-am intalnit cu ea intamplator in oras , si nici macar nu m-a salutat inapoi …
I-am lasat un mesaj , i-am spus ca nu e bine sa faca asa si ca nu vorbeam serios in ultimul mesaj (chiar nu aveam de gand sa ma despart de ea ) dar nu a raspuns…
Acum vine si intrebarea : Trebuie sa fiu ars pe rug ? Ceea ce am facut eu cu mesajul ala este atat de grav ?
In primul rand acea fata imi era un prieten , nu as vrea ca lucrurile sa ramana asa intre noi …

Probabil ca desi ea isi dorea o relatie cu dvs. atunci cad aceasta a fost posibila ei i s-au activat anumite temeri (care tin de experientele ei, deci de ea). Dvs. v-ati simtit respins, ati incercat sa intelegeti si cand lucrurile nu s-au rezolvat ati decis sa puneti capat relatiei. Pare ca fiecare are lucruri de spus insa modul in care ati ales (ambii) sa reactionati nu a facut acest lucru posibil. Mesajul dvs. a deranjat-o, o varianta ar fi fost sa vorbiti despre temerile sau nemultumirile ei pentru a cunoaste cauza dezinteresului ei. In ceea ce priveste relatia de prietenie, cand lucrurile se amesteca si nu in mod fericit este posibil sa nu mai poata fi vorba de prietenie (decat daca lamuriti intr-un fel lucrurile).

E “grav” ce ai facut – intodeauna pune invers situatia .. daca ea ti-ar fi scris mesajul asa – cum te-ai fi simtit? … si daca vei face asa nu vei mai face altora ceva ce apoi sa regreti – ce te doare pe tine – e la fel si pentru celalalt. Dar esti un om frumos la suflet si poti fi iertat… daca te porti in viitor cu afectiune, eleganta, sinceritate, caldura… prietenia e un lucru minunat… ti-l poate reacorda daca ii arati ca ai gresit…e uman. Cat despre relatie… doar voi… fiecare suflet stie ce vrea.

senzatia pe care o am eu este ca termenul de ‘prieten’ in aceasta situatie este putin ‘neclar’ si poate clarificarea lui o sa va aduca amandoura raspunsurile pe care le cautati. Succes!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua! As dori sa imi spuneti si mie unde gresesc in abordarea examenului de admitere in magistratura, avand in vedere urmatoarele aspecte: Imi doresc foarte mult sa acced in aceasta profesie inca din facultate, dau examene de admitere inca din anul 2004 si nu reusesc sa obtin punctajul minim de trecere (sunt foarte aproape de limita ceruta).Cei din jurul meu imi spun sa renunt, insa in mine sa da o lupta acerba intre dorinta de a intra in profesie si indatoririle de familie.De fiecare data gasesc ca cei din jurul meu sunt vinovati pentru esecurile mele (parintii mei care nu mi-au putut asigura linistea de care aveam nevoie sa invat si sprijinul financiar, job-ul stresant, iar acum sotul si copilul mic care imi ocupa tot timpul).

Multumesc,
P. ROXANA

ce am inteles eu este ca va este foarte greu sa acceptati esecul propriu si ca insistati intr-o zona pt care se pare ca nu intruniti minimumul necesar. Ma gandesc ca exista un blocaj si va sugerez sa investiti intr-o psihoterapie pt a reusi sa il depasiti… lucrurile par mult mai profunde. Succes!

Perseverenta este buna daca nu este insotita de autosabotare (aparare inconstienta). Probabil este o splintare intre ceea ce va doriti la nivel constient si ceea ce se afla in spate. Asa cum a spus si colegul mai sus, mergeti intr-o terapie ca sa faceti putina lumina in responsabilitatiele, prioritatile familiale si ceea ce va doriti in functie de motivatiile pe care le aveti.

Cred ca v-ar fi util sa va intrebati ce credeti ca ati obtine odata cu intrarea in magistratura. Poate ati ramas blocata intr-o dorinta de student, cand lucrurile par intr-un fel mai stralucitor decat sunt in realitate. Poate v-ar fi de folos sa luati o pauza din tot acest zbucium, si sa va uitati in jur, tocmai la acele persoane pe care le invinuiti ca va ocupa timpul – copilul, sotul, parintii… Nu de alta, dar s-ar putea sa va treziti la un moment dat ca ati alergat dupa o iluzie si a trecut viata pe langa dvs. Si eu cred ca v-ar putea ajuta terapia.

Faptul ca dati vina pe cei din jur pentru esecurile dvs. denota ca nu stiti sa va asumati raspunderea deciziilor dvs. Pe de alta parte, faptul ca nu reusiti sa treceti examenul acela desi ati incercat de mai multe ori, ar trebui sa va dea de gandit ca nu sunteti facuta pentru asa ceva, si ar trebui sa cautati altceva. Aveti un copil, un sot, prioritatile dvs ar trebui sa fie cu totul altele, dar se pare ca aveti niste probleme de care nu sunteti constienta. Un curs de autocunoastere si dezvoltare personala cred ca v-ar fi util ca sa va redescoperiti, ulterior sa va reanalizati prioritatile.

Este posibil ca fix aceasta lupta de care spuneti sa va "impiedice" inconstient sa reusiti. Esecul de care vorbiti este un compromis intre doua tendinte opuse: doriti sa luati examenul =invatati iar pe de alta parte simtiti ca reusita v-ar indeparta de indeplinirea indatoririlor din familie. Rezultatul il cunoasteti. Ca sa nu mai consumati in continuare energie in directii opuse discutati cu un terapeut si de indata ce veti rezolva conflictul veti reusi in ceea ce v-ati propus.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

buna,sunt Alma,am 14,problema mea este ca obisnuiesc sa ma simt vinovata de fiecare data cand un copil din clasa mea este batut de un alt coleg,nu stiu de ce,dar daca nu intervin ma simt frustrata fac crize darceilalti nu sunt ca mine.cand eram mica eram foarte impulsiva,am vrut ba chiar sa tai picioarele unui catelus din nervi daq m-a oprit mama,iar apoi ma simteam ingrozitor,acum sunt un copil care simte nevoia sa faca mult bine dar am niste iesiri foarte viólente cateodata si nu inteleg cum pot fi atat de diferita ca si cum in mindd ar exista doua persoane diferite,va róg sa imi spuneti din ce cauza sunt asa,va rog frumos?m-am saturata sa fac lucruri iar apoî sa regre!va rog!

este normal sa te simti vinovata daca nu intervii intr-o cearta sa ii desparti sau sa ii temperezi (e in firea umana). Insa la tine din cate zici, mai sunt si altele, cum ar fi "iesiri violente" si asta denota lipsa de autocontrol. E foarte bine ca iti pui astfel de intrebari la varsta ta, ai ocazia sa te autoanalizezi astfel si sa te autocorectezi din timp. Recomandarea mea este sa urmezi un curs de autocontrol, eventual un sport de autoaparare gen aikido/qigong unde te poti descarca de iesirile violente si pe de alta parte daca nimeresti un indrumator bun, o sa te invete si cum sa iti stapanesti autocontrolul. Desigur poti apela si la cursuri de dezvoltare personala daca crezi ca un astfel de sport nu te atrage. Tine totusi cont ca tu esti inca in formare, in functie de ce decizii iei te poti schimba in timp in bine sau in rau. Alege ce e mai bine pentru tine si experimenteaza si invata sa te autocontrolezi (astfel vei avea un atu fata de ceilalti in situatii dificile)

Discuta cu parintii tai si solicita sa vorbesti cu un psiholog. Este probabil din cauza faptului ca in acest moment nu stii cum sa gestionezi anumite emotii.Succes, se poate!