Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Cum pot intra in legalitate pt a efectua consultatii cu un aparat de biorezonanta ? Am cautat pe internet dar n-am gasit nimic concret. Multumesc anticipat.

ce intelegeti prin a intra in legalitate? Biorezonanta, bioterapia, acupunctura, fac parte din tratamente alternative care nu sunt recunoscute oficial de sistemul medical, dar care sunt permise. Legal, ar trebui sa aveti cursuri/diploma de psiholog/psihoterapeut ca sa puteti practica tratamente alternative sau sa va aflati sub indrumarea si supervizarea unui medic (eventual in cadrul unui spital sa va trimita pacienti). Ar trebui sa discutati si cu un jurist/avocat aspectele legale, cred ca va trebui sa aveti firma sau pfa pentru a putea practica (pe langa diploma).

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua. As dori sa va intreb ce analize hormonale ar trebui sa fac pentru a depista motivul pentru care am par mult pe corp si in zone in care nu ar fi normal sa existe. Mentionez faptul ca sunt femeie, am 25 de ani si am aceasta problema de cand ma stiu, nu a intervenit pe parcursul vietii. In urma controalelor la gincolog si a ecografiilor facute, nu mi-a reiesit ca as avea ovare polichistice. Va multumesc!

mergi la endocrinolog.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Cum as putea recunoaste femeile lesbiene ? Au niste trasaturi specifice?

De ce ai vrea asta? Lesbianismul este o alegere nu o trasatura pe care sa o vezi de la nastere Tine de mai multi factori, de mediul social, de felul cum a fost crescuta acea persoana in copilarie, de intamplarile din viata ei, de problemele sentimentale si psihice pe care le are. La fel cum un baiat alege sa fie gay, asa si o fata are dreptul de a alege sa fie lesbi, nu ai de ce sa ii tratezi altfel doar pentru alegerile pe care ei le fac, atata timp cat alegerile lor nu iti afecteaza viata in vre-un fel, eu zic sa te preocupi mai mult de tine si de alegerile tale.

chestiunea asta cu ‘a alege orientarea sexuala’ este foarte discutata si inca nu este foarte clar. Intrebarea este din ce motiv (interior tie) iti doresti sa le recunosti? Eu le-as intreba direct daca nu le ‘tradeaza’ aspectul exterior. Succes

nu, lumea nu alege sa fie gay.

cum le recunosti? le intrebi. nu exista reteta magica de a afla cine e gay si cine nu

interesnat mecanism de aparare…

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua. Am si eu o mare neliniste sufleteasca, timp de o saptamana ma macina si nu stiu cum sa scap de ea. Acum un an, a murit sefa mamei mele de la serviciu si persoanele din jurul ei au vorbit foarte aprins despre sentimentele pe care le a avut inainte sa moara, ceea ce pe mine m a cam speriat si mie era teama sa nu patesc la fel, pana la urma mi am revenit. In ultimul timp am fost foarte stresata si am fost la un interviu care m a sperit pt ca era intr o zona destul de dubioasa si mi a declansat din nou starile acelea si simt ca numai am liniste. Constientez ca totul este doar in mintea mea dar cand imi apar gandurile astea, ma nelinistesc si traiesc cu o teama ingrozitoare. Vreau doar un sfat care sa ma indrume ce sa fac.

Nu lasa tavalugul asta de ganduri sa te copleseasca si pe care nu le poti gestiona! Sigur ele au o sursa in trecutul tau, dar numai cu ajutor specializat o sa descoperi de unde ti se trage frica de moarte si starile de neliniste.

frica de moarte… de vatamare… sunt foarte normale si toti ne confruntam cu aceste dileme existentiale. Recomandarea mea este tot de a merge o vreme la un psihoterapeut impreuna cu care sa discutati despre ceea ce simtiti si o strategie de depasire. Succes!

Nu am inteles prea bine care este exact nelinistea de care spui si cum se manifesta, dar din experienta stiu ca poti trece peste orice cu incredere si putin ajutor. Daca ai frica de moarte, sau o stare de anxietate sau fobie, trebuie sa incerci sa descoperi sursa, de la ce a pornit aceasta stare prima data in viata ta. Un hipnoterapeut specializat pe regresie hipnotica te poate ajuta in privinta asta. Daca insa ma insel si nu asta e problema, poate o discutie cu un psihoterapeut te-ar ajuta. In orice caz, cauta pe cineva specializat si discuta despre problema ta.

Pana reusiti sa ajungeti la un psihoterapeut poate ar fi de retinut faptul ca ideea nu e sa nu ne gandim la moarte, vatamare, nenorocire ci sa nu interpretam aceste ganduri. Gandurile vin si trec…Poate ar fi util sa incercati un exercitiu de imaginatie,in care fiecare gand se afla intr-un vagon de tren…e acolo, vine si pleaca.Si sa va detasati putin.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua,

Va rog din inima daca ma puteti ajuta in privinta unor probleme legate de insomnia de lunga durata, mai grav ca sunt fara motiv aceste insomnii…este drept ca atunci cand dorm in alta parte de cat acasa nu reusesc sa adorm, foarte rar se intampla dar grav este ca nici in chirie unde stau nu ma mai prinde deloc somnul, efectiv nu reusesc nici spre dimineata sa adorm,nu stiu ce mai inseamna sa-mi fie somn, analizele se sange sunt ok, poate ar trb sa fac alte analize neurologice, nu stiu dar cu problema aceasta ma confrunt de cativa ani excluzand cateva luni ….sunt foarte sensibila la zgomot,si sa dorm cu cineva in pat imi creaza probleme(si o respiratie putin accentuaata ma tulbura) am incercat sa-mi impun sa nu ma mai conditionez si sa zic ca pot dormi oricum…dar se pare ca nu are efect…totusi tind sa cred ca e pe sistem nervos tot acest haos, vreau sa-mi gasesc echilibrul sa vad unde este problema. Sper ca ma poate ajuta un specialist in domeniu, mentionez ca ma incerc
at toate metodele aceatsea care circula pe internet…si la mine cel putin nu au avut efect.Am nevoie inainte de toate cred de o analiza mai amanuntita…pe care nu stiu unde sa o gasesc. Va multumesc din suflet si sper ca o sa ma puteti ajuta!

Faceti si analize neurologice si daca acestea sunt ok este posibil sa fie vorba despre o problema la nivel psihologic. Cauzele psihologice care conduc la insomnie sunt multiple, de aceea va sugerez sa apelati la un terapeut. Succes!

Un ceai de Roinita cu o ora anainte de culcare merge bine ?

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua, numele meu este Camelia, am 19 ani. De curand am inceput sa vorbesc cu un baiat, el are 23 de ani , insa are prietena, imi spune ca ii place de mine, ca simte o atractie fata de mine, si mie imi place de el dar nu vreau sa recunosc, stiind ca are iubita eu nu vreau sa intervin in relatia lui, sa fiu o a treia persoana.. si imi bate apropouri ca vrea sa se culce cu mine. Acum sa inteleg ca el incearca sa ma convinga ca sa ma culc cu el, si dupa aceea sa ma lase si el se intoarce la iubita lui, si gata, totul se va termina acolo ca si cum nu s a intamplat nimic.. sunt derutata.. nu stiu ce sa fac..

sugestia mea ar fi sa faci ce simti tu ca este bine pt tine fara regrete. Succes!

Predictiile se autoindeplinesc! Deja ti-ai descris scenariul, deci STIII! Mergi cum iti indica instinctul, daca asta crezi, asta se va intampla si daca asta se va intampla, asuma-ti!

Ai 19 ani, ai o viata inainte pentru a fi cu persoana iubita, de ce sa te grabesti? Daca el e dispus sa o insele pe actuala lui partenera cu tine, ce te face sa crezi ca nu vei fi la randul tau inselata ulterior daca veti fi vreodata impreuna? Ai rabdare, nu te arunca intr-o astfel de relatie pentru ca vei suferii ulterior. Cauta pe cineva mai bun pentru tine, pe cineva care stie sa te aprecieze asa cum se cuvine si stie ce inseamna cu adevarat o relatie. Cu cat o sa stai mai mult pe langa el, cu atat va incerca sa te deruteze mai mult, pentru a te prinde in plasa lui si a te folosi pentru propriul lui interes, fara sa aiba nici o remuscare ulterior cand te va abandona pentru alta cucerire. Deci, intrerupe orice legatura cu el si incearca sa iti vezi de aspiratiile tale daca ti la tine.

Nu prea inteleg de ce esti derutata pentru ca se pare ca stii deja ce s-ar intampla apoi. Ai 19 ani si daca acesta ar fi primul partener din viata ta poate este indicat sa te gandesti mai bine la ce ar insemna asta pentru tine (mai ales emotional). Ce faci daca te astasezi de el? Daca vrei sa ramai in relatie si nu este posibil? Este insa alegerea ta.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua!
De cateva luni de zile ma simt extrem de stresata, agitata si cu tensiunea marita si intepaturi la inima (desi doctorul zice ca valorile sunt normale), problema mea este ca nu pot inlatura factori de stres pentru ca imi inconjoara toata viata: munca intr-un colectiv conflictual, mediul familial stresant – cu socrii, examenele de master si disertatia, perspective de viitor reduse si in plus locuiesc de 2 ani intr-un mic orasel care ma deprima pt ca nu cunosc pe nimeni si nu am nimic de facut in el (nu ma intereseaza mediile de distractie cu alcool). Desi am o relatie cu sotul buna, nici nu ma pot bucura de asta, ma simt ca intr-un vartej si simt ca decad moral si psihic, zi dupa zi. Ce pot sa fac?

Ma enerveaza si ma streaseaza totul, de la babele de pe strada care ma analizeaza pana la colegii needucati si nesimtiti de la job. Imi doresc sa nu mai imi pese atat de mult de parerile altora si fac ce pot si ce vreau fara sa ma gandesc ce cred cei din jurul meu. Dar cum?

Am observat ca sunt si foarte sensibila la zgomote sau daca cineva, chiar si de pe strada, vorbeste tare, ma simt amenintata. Credeti ca e grav? Am vreo dereglare psihica?

Imi vina sa o iau la sanatoasa, dar unde? peste tot ai nevoie de bani si din cauza asta trebuie sa accept viata asta sau sa risc? Ne-am gandit sa plecam afara, dar nu prea stim nicio limba straina foarte bine si imi e frica sa nu fie si mai rau acolo. Nu stiu cum sa ma mai raportez la viata pentru ca ma simt incoltita de factori de stres sunt peste tot.

Astept orice parere si va multumesc!

Nu sta, mergi la un psihiatru si cand te simit mai linistita la un psiholog. Problemele pe care le-ai enumerat nu au "greutate" decat in masura in care le-o dai tu. Nu poti controla si educa pe cei de langa tine (fiecare are dreptul sa fie asa cum este!), dar poti sa-ti schimbi tu atitudinea fata de ei si fata de situatiile generate de ei astfel incat sa nu te afecteze. Gandeste-te la ce optiuni ai, fa o analiza corecta (avantaje/dezavantaje) si actioneaza in consecinta si spre binele tau, asumandu-ti deciziile.

Exista o teorie care spune ca ce este in interior se manifesta in exterior. Daca dvs. sunteti nelinistita, nemultumita si va temeti este posbili ca anumiti stimuli sa va creeze un disconfort mai mare decat altor persoane pentru ca sunteti mai sensibila. Aceasta sensibilitate poate avea mai multe explicatii fara de care eu nu pot sa merg mai departe cu presupunerile. Va recomand sa apelati la un terapeut pentru a constientiza cauzele dar si resursele de care dispuneti si pentru a va schimba modalitatea de gestionare a situatiilor care acum va dreanjeaza. Succes!

eu as adauga o sugestie: discutati cu sotul… poate gasiti sa faceti un plan acceptabil si sa incepeti o viata noua intr-un oras mai mare… terminati studiile. Eu am inteles ca stati intr-nu mediu stresant iar prima mea reactie ar fi sa il schimb. Puteti lua in considerare 2-3 sedinte cu un consilier de cuplu care sa va ajute in gasirea unei solutii optime familiei Dvs. Succes!

Pe langa ce ti sa recomandat mai sus, recomand sa ai grija si la ce mananci si cum mananci (mancand cu nervi, pe fuga sau agitata in timp poti avea probleme de sanatate). Iti recomand sa te apuci de un sport, alergare, fitness, mersul cu bicicleta sau ceva similar care sa te ajute astfel sa te descarci de nervozitatea si stresul acumulat peste zi si pe de alta parte iti va restabili si echilibrul interior pe termen lung. Discutiile cu sotul tau legate de problemele tale sunt de asemenea importante precum si discutiile cu un psiholog sau psihoterapeut. De asemenea, de cate ori ai posibilitate, in weekenduri ar fi recomandat sa faci calatorii in afara orasului, sa schimbi atmosfera.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua!M a numesc Ioana si am 21 de ani.Acum 3 ani am avut un prieten cu care am fost impreuna aproximativ un an.Ne certam foarte des,din orice, era foarte gelos si orgolios.Am socotit ca e mai bine sa-mi vad de viata mea,chiar daca tineam foarte mult la el.Am intrerupt orice relatie cu el,l-am sters de la prieteni de pe facebook,i-am sters numarul de telefon.Adevarul e insa ca ma gandeam mult la el.Acum putin timp l-am intalnit intamplator si am stat putin de vorba.Dorea sa ne impacam,mi-a spus ca nu m-a uitat,ca se gandeste foarte mult la mine,ca zilnic imi viziteaza profilul de facebook.Nu stiu ce sa cred.Faptul ca-mi viziteaza zilnic profilul inseamna ca ma iubeste sau e obsedat de mine?Si eu tin la el,dar in acesti doi ani nu pot spune ca am intrat pe profilul lui de facebook atat de des, iar faptul ca el a facut-o ma sperie..as dori un sfat daca se poate

Spuneti ca v-ati despartit pentru ca era gelos si orgolios si probabil nu ati mai putut suporta asta. Ati intrerupt relatia si ati "sters" oarecum tot ce va amintea de el. Acum va spune ca vrea sa va impacati, insa doar dupa ce v-ati intalnit intamplator. Nu cred ca puteti sti ce gandeste el insa cu siguranta puteti sti ce doriti dvs. Il doriti in viata dvs. sau nu? Analizati toate aspectele legate de relatie si ceea ce s-a intamplat recent si veti vedea mai clar situatia.

vezi ca Facebook are si optiunea de a bloca utilizatori (asta inseamna ca nu pot vedea profilul tau)

Daca dupa prima experienta de 1 an ai observat anumite probleme la el, probleme care te afectau atat pe tine cat si relatia voastra, de ce te amagesti si vrei sa o iei de la cap tot cu el? Faptul ca iti urmareste profilul aproape zilnic denota ca are printre altele si o problema legata de obsesie, in timp astfel de probleme nu dispar ci se amplifica (netratate corespunzator) si iti vor afecta si mai mult atat viata cat si eventuala relatie cu el (indiferent cum preferi sa fie acea relatie). Ce poti tu sa faci ca sa il ajuti e sa ii recomanzi sa mearga la un psiholog sau psihoterapeut cu care sa discute despre obsesiile si gelozia lui si astfel in timp sa isi revina (daca vrea). Pana atunci, recomand sa pastrezi distanta, pentru ca o astfel de persoana daca ii dai atentie poate devenii usor in timp un hartuitor sau o persoana violenta din cine stie ce motive si astfel sa iti faca viata un calvar.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Sunt eleva in clasa a8a si nu mai stiu ce sa fac.In fiecare zi am in minte examenul de capacitate.Am invatat timp de 4 ani bine media mea din 5-8 este 9.30 si tare imi e frica sa nu ajung la o scoala profesionala:(Tot anul am renuntat la wekwndurile mele ca sa stau sa lucrez in plus …

cum ai putea sa ajungi la o scoala profesionala? sau mai bine zis ce ar trebui sa faci ca sa ajungi unde iti doresti?

Dizolva putin stresul acumulat si sa ti se limpezeasca gandirea! Cauta un terapeut Bowen ei te pot ajuta.

Scoate din cap gandurile aste. Cum? Tu da tot ce poti la examen… de tine depinde… scrii tot ce poti si ce stii in acel moment – si totul o sa fie bine. In rest in viata, nu uita,oricand poti sa iei alta decizie… sa schimbi ce crezi ca nu e bine pentru tine…si un liceu se poate schimba… tu fii doar tot ce poti tu mai bine si in rest relaxaza-te… viata e in mainile tale, in alegerile pe care le iei. Succes, incredere ca poti – ceea ce poti – nimeni nu iti cere mai mult…iar daca iti cere -TU esti cea care ia decizia finala pentru tine.. si bucura-te de clipe cu tot ce au ele…dedicatie, munca, examen, alegeri…e viata ta, joaca ta printre clipe.

Ti-e frica sa nu ajungi la o scoala profesionala. Ca si cum nu ar depinde de tine, dar depinde in foarte mare masura.Ce anume te determina sa gandesti asa? Ai o medie buna, ai lucrat suplimentar. Ai putea sa te concentrezi pe ce anume doresti si nu pe varianta negativa. Este normal sa ai emotii dar incepe sa te concentrezi pe ce anume doresti si vei vedea ca totul va fi bine. Mult succes si ai incredere in tine!

Din ce spui, se pare ca nu ai pe deplin incredere in tine si in capacitatile tale, desii dupa cum spui, in anii anteriori media si rezultatele au fost foarte bune. Daca ai fi avut note mici si nu te-ai fi tinut de scoala, as fi inteles sa iti fie frica, dar asa, nu ai de ce sa te ingrijorezi, ai destula capacitate si forta ca sa treci si de examen. Recomandarea mea e sa iti alegi o zi (sau mai multe) inainte de examen in care sa te ocupi doar de tine, sa iesi in parc, sa te relaxezi, sa bei un suc sau sa te plimbi prin magazine, sa te simti bine, sa lasi studiile si problemele acasa (e important sa incerci in astfel de momente sa nu te gandesti deloc la studii si examene, pur si simplu le lasi acasa nu iei cu tine astfel de ganduri). Dupa cateva ore de relaxare in natura te intorci acasa si faci ce stii tu mai bine ca sa inveti si sa iei examenele pentru ca vei avea mai multa energie dupa relaxarea din parc. Sigur vei reusi, ai doar putin mai multa incredere in tine si in capacitatile tale.

Problema asta e chiar simpla avand in vedere ca eu acum dau BAC-ul, si examenul de admitere la liceu l-am dat abia acum 4 ani. In primul rand, nu trebuie sa ai niciun stres, oricat ai lua, intr-un liceu tot vei ajunge. In al doilea rand, sa stii ca scoala se face oriunde, nu exista licee proaste si licee bune, ci elevi care invata mai mult sau mai putin, sau deloc, totul depinde doar de tine. In afara de astea, daca nu o sa fii multumita de liceul in care vei intra, sa stii ca te poti muta lejer unde doresti dupa. Oricum, lasa stresul deoparte, nu e mare lucru acel examen, e facut sa ia multi note mari…mai relaxeaza-te, daca o sa stai doar cu ochii in carti, o sa te stresezi si mai rau si ai sa uiti anumite lucruri, trebuie sa mai iei si pauze, sa lasi creierul sa se oxigeneze…Pentru un elev care cel putin a dat pe la scoala si a fost atent, nu e greu sa ia o nota bunicica, dar pentru unul ca tine, care spune ca a si invatat, va fi si mai bine, poti lua note mari

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua, sunt casatorita de 6 ani,cu 2 copii de 4 si 2 ani. Dupa nasterea primului copil, am inceput sa lucrez de acasa, contabilitate. Acest lucru nu a fost intrerupt nici macar dupa venirea celui de-al doilea copil. Problema mea e acum, cand sotul meu refuza sa inteleaga volumul de munca de care am nevoie, si mereu mi-l coroboreaza cu venitul lunar. Eu as dori sa il fac sa aprecieze efortul meu de a munci de acasa, de a pregati masa pe cand ajunge, de a duce copiii la toate activitatile care le doresc. Imi este foarte greu sa nu ma simt neindreptatita. Nu stiu daca are vreo importanta, el se intoarce seara, si nu este de niciun ajutor in casa, cu copiii. Prin ce cale as putea face sa inteleaga toate acestea?

Lucrati de acasa, va ocupati de 2 copii iar sotul vine acasa seara. Pare ca v-ati asumat mult prea multe sarcini fara a beneficia de ajutor. Nu puteti sa il faceti sa aprecieze efortul dvs. daca dvs. nu va apreciati. Ce anume obtineti facand toate acestea, care este beneficiul? Daca este recunoasterea din exterior inseamna ca aveti o mare nevoie si un gol in interiorul dvs. Incepeti sa va apreciati si cei din jurul dv. vor incepe sa va vada altfel. Si pentru ca asta presupune cunoastere de sine si gestionarea relatiei cu partenerul, va recomand cateva ore de dezvoltare personala. Explorati nevoile dvs. si resursele si veti gasi si calea. Succes!

D-na Zamfirescu a punctat foarte bine nevoia de consitentizare a valorii pe care o aveti ca sa stiti ce meritati. Poate o discutie clara cu sotul in care sa va spuneti nemultumirile si dorintele dvs . sau o vizita la un psiholog de cuplu ar fi de ajutor pentru a stabili niste reguli si granite corecte de implicare in familia dvs. Pana una alta, luati-o ca pe un joc si faceti-va un panou pe care sa lipiti in fiecare zi ce activitati faceti dvs. si cate activitati face sotul pentru familie/casa/copii (lasand la o parte serviciul), in felul acesta vizualizandu-se contributia fiecaruia.

Sotul dumneavoastra intra in categoria "Cine nu se loveste cu capul de pragul de sus nu il vede pe cel de jos". Poate ar fi bine sa va relaxati fara copii si sot ca doar mai exista rude neajutorate cu blo contagioase, cursuri de calificare….ceva

Eu cred ca ati neglijat prea mult timp sa purtati o discutie sincera cu sotul dvs, ati inchis ochii la anumite defecte ale lui si acum totul se intoarce impotriva. Recomand sa incepeti o serie de discutii cu sotul dvs, (dar nu discutii in contradictoriu pentru ca vor fi neproductive) si o impartire a sarcinilor casnice, sa impartiti echitabil sarcinile si sa faceti o lista cu ce are fiecare de facut saptamanal. Pana nu discutati cu el si nu incepe sa se ocupe serios de partea lui de sarcini nu o sa va prea ia in serios. De asemenea, daca vedeti ca nu puteti discuta omeneste si sincer cu el, si nu sunteti pe aceeasi lungime de unda, atunci recomand cateva sedinte de terapie de cuplu pentru ca sigur veti avea nevoie.