Mesaj:
Bună ziua! Am nevoie de un sfat din partea unui specialist şi sper să mă puteți ajuta. Am 17 ani, sunt o fire sensibila,dar şi vulcanică atunci când cineva profită neîncetat de bunătatea mea. Iubesc o persoană de un an,aproape doi. Am crescut în această perioadă alături de el. Este o persoană încăpățânată şi mi-am dat silința mereu pt a lăsa de la mine, dar din păcate, vrând să îl modelez puțin,m-a modelat el aşa cum şi-a dorit,eu fiind o persoana flexibilă în fața persoanelor dragi mie. De catva timp, ne certam aproape zilnic, iar atunci când îmi greşeşte cu ceva, se bazeză mereu pe faptul că tot eu ajung să îl sun si să iert. Spre nefericirea mea, imi pretinde sa nu fac/zic lucruri pe care el in schimb,le face/le spune. Atunci când ne este bine,simt că îi sunt dragă,dar daca scot un cuvânt gresit in urmatoarele 5 minute,parcă este o alta persoană. Faptul că imi spune lucruri urâte şi se comporta urât atunci când suntem certați,iar eu când spun ceva minuscul îmi sare pur şi simplu în cap si este foarte deranjat, pot spune ca mi-a distrus puțin psihicul. În urma cu o saaptamana am observat că fiind certați s-a detaşat de mine,iar eu în tot acel timp am încercat să-i explic că îmi face rău. Îl iubesc şi îmi este greu să despart drumurile noastre şi încerc mereu să fac eu ce pot,dar el în schimb,simt că nu mă mai prețuieştse la fel de mult.. din cauza certurilor sunt foarte slăbită şi confuză. Mi-ar prinde bine un sfat din partea dumneavostră. Vă mulțumesc mult.–

ce mi se pare mie este ca nu ai reusit sa intelegi prea bine (in profunzime) cum esti tu in aceasta relatie. Mergi la psihologul scolii… sau gaseste un psihoterapeut (impreuna cu parintii) si discuta mai pe larg toate aceste sentimente pe care le ai. Se poate, succes!

buna, intr-o relatie, fiecare trebuie sa il inteleaga pe celalalt, fara sa se neglija pe sine. La aceasta varsta frageda, identitatea ta este in formare si ai nevoie de modele pe care sa le urmezi si sa te dezvolti. O relatie toxica nu face decat sa iti inabuse propria personalitate si cum spui, sa te faca sa devii “slabita si confuza”. Ai nevoie sa te pui pe picioare, sa te cunosti, sa cresti, sa inveti. Iubirea si restul vor veni la timpul lor, cand vei fi cristalizata intr=o forma frumoasa. Psihoterapia ajuta

Tulburatoarea si periculoasa frumusete a varstei pe care o ai. Nu lasa magia acestor ani sa se risipeasca. Discuta cu mama ta, discuta cu diriginta, discuta cu psihologul din scoala, cu o profesoara in care ai incredere, chiar si cu directoarea scolii…daca nu gasesti solutiile optime poti apela si la un psihoterapeut sau…la alte activitati care sa-ti umple timpul si gandirea si care sa te ajute sa evoluezi. Succes!

dar ce iubesti la el? compenseaza plusurile minusurile? nimeni nu e perfect. daca-l suporti asa cum e stai cu el altfel stii ce ai de facut si singura. ori ori.

Mesaj:
Buna seara am si eu o problema daca ma puteti ajuta cumva? De 5 luni m am despartit de iubita mea o iubeam am avot o rel de 2 ani a hotarat sa ne deapartim ….k vrea sa fie singura..am vrut sa ma sinucid aveam ganduri nu vedeam viata fara ea..am suferit m am inchis in mine mama nu ma ajtta m am izolat.si peste 2 luni a aparut niste dureri de la stres dupa ma luat cu partea stanga a capului cu ochi imi dadea k un curent toata partea stanga..am luat tratament de la pshiatru paxetin egloyl anxiar nu l am respctat si mau lasat durerile ..mai am mici dureri .prob e ca numai am emotie fericire simt k cv sa schimbat in mine si nu ppt merge mai departe.numai am placere bucurie nimic numai simt trairi nimica eram pasionat de muzik era lumea mea prin ea si sport ma descarcam acum bumai simt nimic ce ma sfatuiti pot reveni inapoi sentimentele emotiile? Va multumesc mult . si acum 3 ani am avoot tot o decadere k un atac de panica da mi am revenit akm nu gasesc o cale?

gaseste un psihoterapeut si discuta cu el despre toate aceste lucruri care se intampla in tine. Se poate, succes!

Uita-te cate lucruri se intampla de la o singura chestie. suferi in urma unei decizii asupra careia nu ai avut niciun control. Asta e un paradox. Accepta trecutul tau, las-o pe ea sa plece din mintea ta. Iti va fi mai usor sa mergi mai departe.

totul este trecator. si durerile tale vor trece cu timpul. important este sa nu faci ceva nesabuit si totul va fi bine. si tine minte: persoana pe care te poti baza mereu esti doar tu.

Mesaj:
Am 32 de ani.Sunt casatorita de 13 ani cu un barbat musulman, de 7 ani locuim la el in tara, am 4 copii intre11 si 3 ani, sotul meu este foarte posesiv, nu ma lasa sa lucrez, nu pot sa ies in oras doar la cumparaturi si insotita de cineva si considera ca femeile trebuie sa stea doar acasa sa aibe grija de casa , copii si barbat, vreau sa plec dar nu ma lasa sa iau copii si ma ameninta cu moartea, acum un an am plecat in romania si nu m am intors , singura fara copii. Am stat 8 luni dar m am intors pt copii. Problema e ca nu mai rezist si vreau sa plec iarasi, dar nu pot lua copii cu mine… Va rog din suflet sa ma ajutati cu un sfat. Multumesc.

Complicata situatie. Nu stiu cum sunt legile in tara respectiva, dar poate ca ar trebui sa incercati sa vorbiti la ambasada Romaniei. Daca sunteti amenintata deja e o treaba serioasa, asa ca ei ar trebui sa va intainda o mana de ajutor.

Mergeti la ambasada si incercati sa vb cu cineva, eventual un avocat. Mult succes!

Mesaj:
Buna ziua. In primul rand cateva date generale despre mine: femeie, 34ani, 1 copil, casatorita, fara serviciu, nivel studii master, singura la parinti.Problema mea principala in acest moment este ca nu am serviviu si mi se pare imposibil sa imi gasesc, ma simt goarte frustrata de acest lucru si de incapacitatea mea de a produce eu singura macar un leu (in trecut am lucrat). Ma simt ca intr-o cusca fara scapare, ovinadaptata la sistem si nu stiu cum sa ies din acest blocaj.
Pe de ala parte daca m- asi angaja nu stiu cum asi mai reusii sa ma adaptez la acel program robotic zilnic si care cel mai probabil nu mi-ar aduce nici o alta satisfactie inafara unei sume de bani castigati de mine; cel msi probsbil nu imi va placea la serviciu – va fi un altfel de cuscam.
Eu au o personalitate mai complexa, desi sunt o pers. realista, am si o latura de visatoare, idealista…- mi-am placea sa-mi castig existenta facand lucruri care imi plac si ma caracterizeaza, si ma pasioneaza, si ma motiveaza si ma satisfac sufleteste ceea ce mi se pare IMPOSIBIL si atunci ma intristez si demotivez in ami gasi un job cand stiu de pe acum ca voi fi foarte nemultumita in interior. Parca ma invart intr-un cerc vicios si nu vad nici o portita de scapare- vesez la o mana salvatoare -un om se intample ceva care sa ma salveze, sa-mi deschida orizonturile . Dati-mi va rog un sfat. Multumesc

Buna ziua. Conflictul interior (pe de o parte ganditi ca trebuie sa aveti un serviciu iar pe de alta parte ganditi ca a avea un serviciu este un calvar) generat de situatia descrisa nu va va lasa sa va gasiti/luati un serviciu. Iar presiunea (interioara sau externa) nu ajuta. Cred ca este mult mai util sa lasati presiunea asta si sa va recapatati energia, iar apoi va veti putea gandi/orienta la ce v-ar putea aduce placere intr-o activitate sau alta. Toate cele bune.

Buna ziua. Ceea ce v-ar ajuta cu adevarat ar fi sa va orientati energia si eforturile catre a va gasi directia, activitatea care va place si va reprezinta. Ce anume va vine usor sa faceti folosindu-va abilitatile pe care le aveti. Este normal sa aveti aceasta ambivalenta, fiindca in mare este intretinuta de acceptiunile sociale obisnuite, legate de felul in care trebuie sa ne raportam la munca. Este greu sa ne asumam pornirea si sustinerea unei activitati pe cont propriu, fiindca nici nu am avut de unde sa invatam sa ne construim skill-urile necesare. Insa, merita sa indraznim, deoarece, atunci cand facem lucrurile fiind aliniati cu ceea ce suntem, le facem mult mai implicat, mai creativ si obtinem cu adevarat satisfactie sufleteasca. Incercati cu pasi mici si rabdare sa va descoperiti directia personala si apoi sa mergeti pe ea. Curaj!

Mesaj:

Buna ziua, este vorba despre fiul meu de aproape 5 ani . Este la gradinita de 3 ani si imi sunt reclamate urmatoarele – nu are rabdare la lucru , alearga tot timpul si mai ales , a inceput sa vorbeasca urat. Sa incep cu inceputul. Acum 3 ani, avea 2,8 luni la intrarea in gradinita. Imediat au aparut reclamatiile , gen nu are stare , nu sta locului o clipa ,se urca pe mese, problema era ca toti ceilalti se luau dupa el . M-au trimis la psihiatru. Acesta mi-a spus- dupa o evaluare de o ora jumate , ca nu are chiar nimic ciudat , iesit din comun, se incadreaza varstei . Am continuat sa mergem la el cam 1 an ,ultima oara fiind in noiembrie 2013. Concluzia finala a fost ca este putin hiperkinetic , dar este un copil foarte inteligent , cu abilitati motrice peste medie. Ne-a dat un medicament si asta a fost . Baietelul a fost de mic un copil mai energic ,umbla peste tot,ii placea sa rasfoiasca tot ce ii cadea in mana , i-am luat un ceas de construit si il cerea mereu si incerca sa-l faca. Este ffff curios , extraordinar de curios , arunca lucruri peste balcon si tinea sa vada cum a cazut , cum arata jos lucrul aruncat .Apoi , intreba cand si cand ,, mai e acolo? Vreau sa vad daca mai e." Combina intr-un fel curios tot felul de lucruri, isi facea jucarii din orice . A fost nascut la termen , natural , 3,900 kg, 54 cm,a mers de la 9-10 luni , nu bine caci am gresit cu premergatorul si mergea pe varfuri , dar de la 1 an si 2 luni a mers singur. Si-a tinut capul devreme , a vorbit devreme, a legat cuvinte cu sens devreme , ceea ce ne uimea. De mai devreme de 1 an ii placea sa se uite pe reviste si arata cu degetul pozele, intreband ce este. Urmarea reclamele la TV, le tinea minte , a stat de devreme la calculator si a invatat alfabetul in engleza si sa numere, recunostea cifrele la nici 3 ani peste tot pe strada .A inceput sa scrie singur numere , cunoaste multe culori de mic si foarte multe figuri geometrice . Vede un hexagon sau un octogon undeva si spune ce este .Il intreb ce este , un hexagon, si zice nu, un octogon, depinde. Spunem la postul MCM chiar asa , si ne corecteaza , nu, e MSM, cum se pronunta .Avea multe , ne dadea replici care ne blocau, recent i-am zis cand ne jucam, nu ma descuraja si a spus , nu te descurajez, te incurajez .Cunoaste opozitionismele , pune intrebari si insista , este foarte justitiar, vad cum il revolta ceva si strange din pumni, este fff sensibil, plange si la un desen animat mai trist, il vad ca plange din senin si imi zice ,, mami muta postul ca este foarte trist". Acum numara descrescator de la 10 in engleza , numara in romana din 10 in 10 , in engleza pana la 100 si peste , vede o cifra mare si ma intreaba ,, asta ce numar e ca nu stiu ".Merg cu el pe strada si citeste reclamele pe care le vede , din senin il aud zicand ,, Gratis " -pe o oferta la un centru de ochelari ., ,,Brasov " -o strada, asta de cand avea 4 ani.Ne corecteaza , are memorie , la gradi ne spun ca nu se inteleg cu el sa stea sa lucreze ,ca nu e atent, eu il pun acasa si face toata tema.Anul trecut a inceput sa repete vorbe urate spuse de un coleg, mi se reclama ca vorbeste urat, am zis ca va trece , anul acesta au venit 2 colegi noi, ff urat vorbesc, el se ia dupa ei si repeta , educatoarele dau vina doar pe el, ca nu asculta , le ingana , nu sta in rand, ca nu se ofera sa spuna poezia ….Le-am explicat de la inceput , recunosc ca este un copil mai energic , foarte afectuos , foarte sensibil , chiar ele imi spun ca el ii ia in brate pe toti cand plang, ca anul trecut nu era asa , acum nu mai recunosc . Trebuie sa va spun ca am avut o altercatie cu psihologul lor in primul an, caci am descoperit ca nu avea pregatire in psihologia copilului ci in psihologia muncii , acum am aflat ca una dintre educatoare nu are pregatire in domeniu, are studii in alt domeniu , mie mi se reclama sa fiu intelegatoare dar pe copilul meu cine il intelege ?Eu vad clar ca nu exista implicare. Doresc sa imi spuneti , credeti ca se impune sa fac alte demersuri cu el, mentionez ca acasa nu spune vorbe urate , in parc nu spune , l-am dus in alte medii , e mai retras , nu s-a jucat cu copiii care erau mai mari cu destul decat el, dar a stat cuminte, a desenat, e mai timid, nu -i place sa stea la Mos Craciun, nu -i place la dentist, in vizite nu se poarta urat , doar e foarte vioi si isi manifesta entuziastmul topaind, nu stie cum altfel, ei, asta nu vor ele sa inteleaga.Zic ca e rau nu ca e vioi, ca nu e normal cum se poarta. Am reclamat ca mi-a spus asistenta lor ca se vorbeste, ca e inapoiat si s-au suparat, toate cumulate cred ca s-au intors contra noastra . Va rog un raspuns urgent, ca sa stiu ce sa fac ,se impune sa-i fac niste teste de inteligenta , i-am facut doar Portage , e peste la toate, mai ales la comunicare , vorbeste foarte mult si elevat chiar, uimeste pe toata lumea cum leaga cuvintele , si asta de cand era micut. Multumesc din suflet si sper ca nu o sa treceti cu vederea mesajul meu. Eventual sa-mi recomandati un specialist. Mentionez ca si pediatra lui a spus sa lasam copilul in pace ca nu are nimic.Multumesc.

In primul rand va felicit pentru faptul ca va cunosteti foarte bine copilul. In al doilea rand va recomand sa mergeti cu copilul pentru o evaluare psihologica complexa pe toate ariile de dezvoltare. In felul acesta puteti avea o imagine de ansambu a ceea ce reprezinta copilul. Este extrem de important sa beneficieze de o potrivita educatie atat scolara cat si o educatie din partea parintilor in caz contrar acest gen de copii, din potentiali LIDERI se transforma in MARI TIRANI. Comportamentul opozitionist si cel provocator da mari batai de cap tuturor, incorect educate aceste comportamente duc la scaderea drastica a stimei de sine si a increderii in sine a copilului, valori psihologice extrem de importante in cresterea acestuia.

In concluzie, dupa finalizarea evaluarii psihologice complexe cautati scoala si invatatorul care cunoaste acest tip de copii si isi asuma educarea lor. Va recomand sa cititi sau chiar sa urmati un curs de educatie parentala specific acestor copii pentru intelegerea si eliminarea acestor comportamente opozitioniste si provocatoare care pot fi intretinute de dvs. Oricum, este de bine, aveti un DIAMANT, neslefuit. Stiti ca procesul de slefuire a diamantului este de o valoare cruciala pentru a obtine frumusetea finala. Cautati sa cititi despre copii INDIGO. MULT SUCCES!!!

Daca va ajuta, imi ofer serviciile psihologice in toate cele descrise mai sus. )))

Mesaj:
Buna ziua,
Am o problema,sunt plecat in strainatate la studii si ma simt foarte singur,sunt plecat de 5 luni si nu mi-am facut niciun prieten si nu stiu de ce,nu pot dormi noaptea,simt nevoia de a vorbi cu cineva.V-as ruga daca se poate sa imi dati cateva sfaturi.
Multumesc!

nu poti dormi pt ca esti stresat… solutia este simpla si tine numai de tine: incearca sa iti fac macar un grup de amici cu interese comune si dezvolta de acolo. Succes!

Pentru adaptarea intr-un loc nou este foarte important sa existe un suport social (amici, colegi etc). O modalitate de a va integra intr-un grup ar fi sa va ganditi ce pasiuni aveti pentru timpul liber (sport, dansuri, sah, pictura etc.) si sa va inscrieti la cursuri pentru pasiunea respectiva unde veti intalni oameni cu pasiuni comune! Succes!

Multi romani plecati din tara au uneori dificultati de integrare intr-o lume noua. Va recomand cu drag consiliere psihologica. Puteti apela si la un psiholog din tara, prin skype. Eu am clienti cu care tin legatura prin skype atunci cand nu pot veni la cabinet pentru ca sunt plecati din tara sau din oras si functioneaza demersul terapeutic. Puteti sa ma contactati prin mesaj privat pentru mai multe detalii. numai bine!

vorbeste cu tine si asculta-te. tu te vei intelege cel mai bine pe tine. poarta un dialog interior. intreaba-te ce te face fericit si raspunsul iti va veni negresit. apoi treci la actiune.

Mesaj:
Buna, am o relatie de 3 ani si simt ca lucrurile s-au schimbat intre noi. Ma simt pierduta in lumea asta, ma simt singura, nu mai gandesc rational, simt ca nu am nici un sens pe lumea aceasta, Am vorbit cu partenerul meu despre acest lucru dar a fost in zadar, i-am spus ca il simt distant iar raspunsul lui a fost “esti stresanta” asta m-a durut pt ca cel mai probabil chiar asa sunt, Am nevoie sa ma detasez pt ca sunt singura care are de suferit. Am nevoie de un sfat, ce as putea face pt a deveni iar persoana independenta care eram candva. Ce as putea face pt a nu mai suferi din cauza mea sau a altora.

ma gandesc ca, in afara de o serie de sedinte de psihoterapie, ai putea sa te gandesti la un partener mai suportiv. Succes!

Ma intreb ce anume primeati din mediu sau va ofereati dvs. atunci cand erati persoana care doriti sa reveniti.

De multe ori o relatie de cuplu daa nu stiti sa o dezvoltati, mai devreme sau mai tirziu veti deveni “doi singuri”… singuratatea e cel mai mare dusman, dar sa fii intr-o relatie cu cineva care nu stie sa comunice… e greu… asa ca sfatul meu ar fi sa descoperiti ce va determinat sa fiti impreuna si sa lucrati la acel lucru

Ce anuma faceai atunci cand erai independenta ?

Pe mine m-ar fi durut sa imi spuna ca sunt stresanta pentru ca e clar ca nu tine cont de sentimentele mele.

Pai chiar asta a spus si ea, ca a durut-o Tina Petrareanu, dar nu ai citit chiar atent. Cum tu spui ca simti ca lucrurile s-au schimbat intre voi, trebuie sa identifici cauzele si daca tin si de tine remediaza pe cat posibil problema, iar daca simti ca nu ai gresit cu nimic probabil ca el nu te merita. Incearca sa te porti ca in trecut, cand te simteai independenta, barbatii cand simt dependenta femeii de ei devin neinteresati si sufocati. Macar fa sa nu mai para asa evidenta dependenta ta afectiva de el, chiar daca asta presupune sa disimulezi putin.

Am citit atent, Ana Maria Ionescu, motivul pentru care a durut-o afirmatia face diferenta. Motivul ei o autoblameaza si il valideaza pe el sa se poarte cu lipsa de delicatete!

golul pe care il simti crescand in tine nu-l poate umple nimeni decat tu insuti. nu partenerul este de vina. tu trebuie sa ai grja de tine, tu trebuie sa-ti fi propria sursa de inspiratie si amuzament si de fericire.

Mesaj:
Prea multă presiune pe umerii mei.
Toţi trag de mine.
Nimeni nu mă înţelege.
Nu pot să fiu nici fata şi nici fiica perfectă, pe care toţi şi-o doresc.
Nu pot să fiu cea mai bună elevă şi şefa de promoţie.
Nu pot să fiu sora perfectă.
Nu pot să fiu olimpica dorită şi nici să mă ridic la nivelul tuturor aşteptărilor oamenilor.
Nu pot să fiu prietena pe care te poţi baza.
etc. [m-am gândit şi l-am (re)scris de atâtea ori încât...habar n-am, nu ştiu să mă exprim. Mi-e frică.]
Nu pot să fiu nimeni şi nimic.
Sunt o epavă.
O dezamăgire.
Scuze, aveam doar nevoie să mă descarc, îmi pare rău. :c

poate ar fi bine sa stai de vorba cu un psiholog… ma gandesc ca ai nevoie de mai mult decat sa te descarci!

Buna ziua. Ma intreb de ce este necesar sa fiti perfecta si de ce un asa standard imposibil.

Am inteles ce nu poti sa fii, nu am inteles ca asta te face automat o epava! Problema e ca nu esti impacata sa te cauti pe tine si sa fii cine vrei tu sa fii. Daca ai sa fii fericita cu tine, te vor iubi si ei, ceilalti.

“Scuze, aveam doar nevoie să mă descarc, îmi pare rău. :c”… mare grija la descarcare ca ne uzi grupul… si noi nu avem nicio vina ce poti si ce nu poti… noi nu stim dar sa le poti pe toate… prea ar fi… imposibil

Probabil esti adolescenta (nu ti-a declinat varsta), probabil (pentru ca acesta este cuvantul potrivit neavand alte informatii) esti in perioada gasirii unei identitati, a formarii unei structuri. Daca ai acces la internet, poti sa cauti exemple sau modele cu care sa te identifici si pe care sa le folosesti ca pe niste ancore ca sa iesi la lumina. Nu este usor, dar nici imposibil. Incearca sa vorbesti cu prietenii tai sau cu o ruda cu care poti comunica, focuseaza-te pe scoala si pe ceea ce-ti place, fa-ti un colt in casa care sa fie al tau (personalizeaza-l, puneti afise cu indemnuri care au sens pentru tine, floricele, desene, afise, etc.) si nu in ultimul rand incearca macar cu unul dintre parinti sa vorbeste despre trairile si starile tale si apoi sa incercati o psihoterapie atat pentru tine si poate si pentru parinti.

Mesaj:
Prea multă presiune pe umerii mei.Toţi trag de mine.
- Chiar toti ? eu unul nu-mi aduc aminte
Nimeni nu mă înţelege.
- Pe tine cati te inteleg ?
Nu pot să fiu nici fata şi nici fiica perfectă, pe care toţi şi-o doresc.
- Doar Dumnezu este perfect. Vrei sa-i iei locul ? A fi perfect inseamna sa nu mai poti evolua…
Nu pot să fiu cea mai bună elevă şi şefa de promoţie.
- Este dorinta ta sau a neamplinirile altora ?
Nu pot să fiu sora perfectă.
- Dar sora ta este perfecta pentru tine ? Atunci ?
Nu pot să fiu olimpica dorită şi nici să mă ridic la nivelul tuturor aşteptărilor oamenilor.
- Traesti cu lumea in casa ? Ei se ridica la nivelul asteptarilor tale ?
Nu pot să fiu prietena pe care te poţi baza.
- Fiecare trebuie sa se bazeze in primul rand pe el, a te baza pe altul inseamna dependenta si transfer de responsabilitati
etc. [m-am gândit şi l-am (re)scris de atâtea ori încât...habar n-am, nu ştiu să mă exprim. Mi-e frică.]
Nu pot să fiu nimeni şi nimic.
- Dumnezeu se multumeste a spune despre sine in Biblie “Eu sunt Cel ce Sunt”. Tu vrei sa fii mai mult ?
Sunt o epavă.
- Orice epava este ravnita de un curajos cautataor de comori
O dezamăgire.
- parerea ta, parerea mea o cunosti ?
Scuze, aveam doar nevoie să mă descarc, îmi pare rău. :c
- si eu am simtit aceiasi nevoie dar nu-mi pare rau…

ba poti, dar nu vrei, iar daca nu vrei e ok. important este sa te multumesti pe tine in primul rand si apoi pe ceilalti daca se poate, da ca nu, nu. mare branza. tu sa fi multumita. asta este important. viata ti-o traiesti pentru tine nu pentru ceilalti.

Mesaj:
Buna ziua .Am 45 de ani si de aproximativ 2 ani sunt somer.Pana acum 2 ani am lucrat pe un salariu rezonabil pt Romania iar inainte am fost sportiv profesionist avand un nivel de trai peste medie . Sunt casatorit de la 25 de ani cu cineva de aceeasi varsta si avem cel putin in ultimul timp mari probleme care sau agravat in timp. Inca de la inceput au fost neintelegeri intre sotie si mama neintelegeri care nu aveu insa o cauza serioasa ci mai degraba o antipatie reciproca devenita proverbiala .Pana la 35 de ani sotia nu a lucrat avand grija de casa si copii , doua fete ,de 18 si 12 ani actualmente. In ultimul timp ma provoaca mereu si face scandal avand chiar dese tentative agresive carora cateodata le raspund si eu dar am reusit sa-mi controlez reactiile in ultima perioada pentru a nu ajunge la fapte penale .Nu beau ,nu fumez sunt un tip caruia ii place sa rada si sa glumeasca singurul lucru pe care nu-l suport este lipsa de respect . Mai nou situatia de somer e folosita ca o noua arma de atac . mentionez ca chiar si in acesta situatie eu tin casa cu cheltuieli curente si scolare salariul infim pe care il castiga sotia ducandu-se in doua reprize de piata. Am reusit in acesti doi ani sa ridic o casa superba pe un teren de aproximativ 1000 de mp cu fondurile propri provenite din vanzarea catorva proprietati cumparate acum 15 ani ,casa construid-o in regie proprie la dorinta expresa a celor doi copii si a sotiei . Nu numai ca nu am parte de recunoasterea meritelor sau multumiri dar mai nou am ajuns dupa cateva scandaluri sa mi se ceara sa plec din apartamentul in care inca mai locuim pe motiv ca nu ma mai suporta ba mai mult a inceput acum vreun an o adevarata campanie de denigrare a mea prin inducerea unor teorii cum ca as avea legaturi extraconjugale cu o vecina pentru care sotia a facut o adevarata obsesie urmarind-o in permanenta in speranta ca va demonstra ca am o legatura .Acest nucru nefiind real normal ca nu are cum sa fie demonstrat dar avand in vedere ca a facut o gramada de scandaluri pe acesta tema nu mai poate da inapoi si o tine tot asa desi i sa demonstrat nu odata ca bate campii.Insista sa plec de acasa si sa stau singur intr-o casa cu 4 camere pe care am construit-o intru totul dupa cum a dorit sotia si cele doua fice ale mele .Limbajul folosit in aceste acuze este imposibil de reprodus is de suportat astfel incat imi e din ce in ce mai greu sa ma abtin .Nu am nici o legatura extraconjugala si sunt foarte strsat de intreaga situatie iar copiii sufera si eli din acesta cauza cu toate astea orice incercare de a ameliora situatia se termina cu invective si injuraturi greu de suportat.Refuza sistematic sa mearga la un psiholog si o tine una si buna ca ea nu ma mai suporta .Are permanent tendinta de a nu recunoste cand greseste singura preocupare fiind cum sa dea vina pe altii pentru gresala e spunand ca din cauza mea se comporta ea asa . Nu mi se pare normal ca dupa o viata de munca dupa care am reusit sa am o situatie deloc rea din punct de vedere material sa mi se ceara sa plec din propria mea casa de catre cineva pe care l-am sustinut 20 de ani din banii castigati de mine si care cu salriul de 900 de lei are acum pretentii sa ma dea afara din propria mea casa doar pe considerentul ca avem doi copii care bineinteles ar ramne in grija ei incazul unei separari. Avand in vedere ca ea e salariata i-am sugerat bineinteles sa plece ea daca tot face caz de situatia mea de somer. Nu stiu cum ar trebui sa fac mai ales ca sunt sigu ca nu s-ar descurca fara mine dar mai ales copii ar avea de suferit fiindca recunosc ca nu ma vad trimitandu-i bani pentru copii .va rog dati-mi un sfat.Mentiopnez ca nu am venit vreodata beat acasa sau nu am lovit-o decat atunci cand am fost lovit chiar eu in prima faza , nu sunt de acord cu violenta in familie dar pur si simplu am senzatia ca face totul ca sa provoace si sa ma scoata di pepeni cautand cearta cu lumanarea . Copiii aprope ca s-au izolat de aceasta problema si e foarte bine asa caci nu se incarca cu problemele noastre asa incat inca sunt pe linia de plutire .Mai mentionez ca niciodata nu mi-am batut copii si nici nu sunt genul de parinte stresant in ceeace priveste scoala si pot spune ca am doua fete minunate pe care le iubim si eu si sotia singura problema este ca sotia nu are niciodat preocupare pentru a aplana o divergenta sau o contradictie . Lucrurile au luat-o razna si nu mai inteleg nimic sunt bulversat si ma trezesc noaptea uneori cu lacrimile in gat , imi e teama ca ma voi inbolnavii de atata stres si in loc sa am u sprijin intr-un moment dificil al vietii am parte de un adevarat cosmar .Nu vreau acum sa minimalizez calitatile sotiei mele ,pentru ca sunt destule un lucru nu inteleg de ce trebuie sa plec eu cand ea are o problema de perceptie a realitatii .astept un punct de vedere a dvs , cu stima

din ce ati scris pot deduce ca sotia dvs are anumite probleme psihologice si ar fi de dorit un consult de specialitate! Ce va pot recomanda in prima faza, daca nu exista o solutie amiabila, este sa luati legatura cu un avocat si sa va interesati de procedura legala in asemenea situatii. Intre-timp incercati sa gasiti un loc de munca, chiar daca este sub nivelul dvs. Succes!

Mesaj:
as dori sa stiu daca se practica tecar terapia in romania si unde pt hernie cervicala si spondilosa cervicala si pretul unei sedinte

sfantul Google spune: http://www.kinetic-sm.ro/index.php/fizioterapie/terapie-tecar-hipertermie