Mesaj:
Buna ziua!Acum ceva timp mi-a fost rau la locul de munca iar de atunci in fiecare zi imi este frica sa nu imi fie din nou rau.Am fost la medic,mi-am facut toate analizele si au iesit bune.Cand sunt acasa ma simt bine dar in momentul in care incep sa ma pregatesc sa plec la serviciu incep sa resimt stari de rau,adica dimineata in special am stari de greata,imi vine sa vomit,nu pot sa mananc,incepe sa ma doara stomacul.Dupa ce ajung la locul de munca,dupa o perioada imi revin dar trebuie sa imi ocup timpul cu ceva ca sa nu ma mai gandesc.De exemplu acum am fost o saptamana in concediu iar maine lucrez de la 9 la 18 si deja de ieri ma gandesc la cum o sa imi fie maine.As vrea sa revin la cum eram inainte,acum nu mai am chef de nimic,dar nici medicamente nu vreau sa iau.Ce as putea face?

ce ati putea face este sa discutati cu un psiholog… cateva sedinta de consiliere sigur v-ar putea ajuta sa ajungeti la sursa acestor stari. Ce descrieti dvs. se numeste stare de anxietate, care pe deasupra are si efecte somatice (stari de greata,etc.) si va recomand macar sa consultati un psihiatru… va poate recomanda un tratament homeopat care poate fi de ajutor in calmarea acestor somatizari (incercati sa nu va feriti de medic – nimeni nu va poate indopa fara voia dvs cu pastile). Succes!

Iti place ceea ce faci la servici? Iti place jobul tau? Colegii? Seful? Mediu?

MERGETI LA MEDICUL PSIHIATRU..

Va indreptati spre Burnout. Recomand consultarea urgenta a unui PSIHOLOG! Nu este un caz grav, dar poate deveni! In acest stadiu NU este nevoie de psihiatru! Succes!

Apelati la un terapeut pentru a intelege cauzele starii de "rau" pe care o descrieti si a descoperi cum sa le gestionati.

Apelati la un terapeut Bowen in zona dumneavoastra, va poate ajuta sigur. Cititi despre aceasta pe www.trapiabowen.ro

ati asociat starea de rau cu serviciul. este posibil sa va displaca si serviciul actual si corpul sa actioneze in consecinta. psihoterapie si eventual schimbarea locului de munca.

Mesaj:
Buna,
Am o situatie destul de grava in relatia cu mama mea, mentionez ca este divortata de ani buni, am trecut impreuna prin perioade grele cu tatal meu, atunci cand el locuia cu noi, am fost traumatizati de mici (suntem 3 frati), si ne-au ramas sechele din cauza traumelor pe care le-am traiti atunci..din pacate, se pare ca lucrurile nu s-au domolit dupa plecarea lui..in opinia mea, mamei i-a ramas frustrarea si depresia din cauza divortului, insa, in loc sa fim uniti, situatia este foarte tensionata si rece, mama se razbuna pe noi, isi varsa nervii si frustrarea pe noi, cel putin pe mine, in fiecare zi, ma jigneste si nu apreciaza nimic din ceea ce fac, marturisesc ca am muncita de mica, fiind nevoita sa aduc bani in casa, pentru ca ai mei nu se descurcau, tata fiind un betiv si un scandalagiu notoriu..m-am descurcat singura si cu serviciul si cu liceul, mai apoi facultatea, in paralel cu munca..sunt foarte mandra de mine si m-am chinuit foarte mult sa ajung unde am ajuns, pe fortele proprii..nu spun ca nu m-au ajutat si ei, m-au crescut si educat asa cum au putut, insa ceea ce am trait nu se poate sterge cu buretele..am palpitatii de multe ori la inima din cauza traumelor traite, sunt destul de irascibila si sufar din lipsa dragostei pe care am cautat-o in barbati..din cauza asta am avut o relatie esuata dupa aproape 9 ani de zile..am certuri zilnice cu mama, nu vreau sa o jignesc dar efectiv nu mai pot, am ajuns la limita rabdarii..in loc sa aprecieze copii buni pe care ii are, vorbeste cu ura, tipa, jigneste si nu apreciaza nimic..am avut foarte multe discutii cu ea si nu vrea sa recunoasca sau sa accepte nimic, este foarte incapatanata si orgolioasa..din cauza situatiei simt nevoia des sa plec de acasa, oriunde, numai sa nu o mai aud..am incercat s-o ajut, am sfatuit-o sa iasa, sa socializeze, sa-si faca prieteni, nu vrea, spune ca cele care fac asa sunt curve si depravate..stie doar sa faca mancare si curatenie, este obsedata, daca intr-o zi nu ai facut ceva bun, dar ai facut alte lucruri bine, ea vede doar ce nu ai facut..nu imi permit sa ma mut cu chirie, sper insa, ca la un moment dat sa gasesc persoana potrivita cu care sa ma mut si sa pot fi linistita..Va multumesc ca ati citit si ca sunteti aici, alaturi de toti cei care au nevoie de ajutor!

sunt sigur ca o sa gasesti persoana potrivita si ca o sa reusesti sa iti faci o viata asa cum iti doresti! Intre-timp ma gandesc ca mama ta are totusi nevoie de ajutor insa nu accepta ca are o problema (este totusi o femeie care a stat mult timp intr-o relatie abuziva si fizic si psihic) caz in care nu o putem ajuta. Poti incerca sa insisti periodic… pe un ton cat mai bun… poate o sa accepte macar sa mergeti impreuna la un psiholog si sa discutati despre ce simte si cum ar putea sa isi schimbe viata in mai bine. Succes!

oamenii se comporta cu noi numai cum pot ei sa o faca. asta nu spune nimic despre noi, spune insa totul despre ei. de asemenea oamenii nu pot face din noi decat ce le permitem noi sa faca. bafta!

Mesaj:
Nu stiu cum sa incep..de cand am inceput sa imi dau seama de unele lucruri, viata mea a fost mereu tensionata si in asta vreau sa intelegeti certuri ale parintilor. Niciodata nu am petrecut o duminica frumoasa, un Paste, un Craciun linistit fara o cearta, eu nu stiu cum este sa simti spiritul craciunului, pastele si toate cele. Pentru mine aceste zile foarte importante sunt la fel ca celelalte, pline de cearta,scandal,injuraturi cu carul. De ceva timp, am inceput sa cedez pur si simplu. Ma simt deprimata si mereu am un comportament autodistructiv … As vrea sa imi dati un sfat, poate o vorba buna care sa o pot spune cu voce tare in fata oamenilor care mi-au dat viata…

Scriele o scrisoare fiecaruia in parte ce simti si ce ai vrea de la iei. Observa ce se intimpla, daca nu ii misca si nu se intimpla nimic incearca sa iti vezi de viata ta ,fara sa mai pui la suflet problemele lor care iti otravesc sufletu.

Stiu ce zici. Din punctul meu de vedere exista o singura cale. Accepta-i, iarta-i si mergi pe drumul tau. Nu-ti consuma energia cautand vinovatul sau urandu-i pentru tot ce se intampla. Invata ceva din asta.

singurul lucru pe care ti-l pot recomanda este sa te rogi. roaga-te sincer pentru o schimbare si pentru ajutor din partea lui dumnezeu. lucrurile se vor schimba. vei vedea.

Mesaj:
Buna ziua, de 1 luna jumate am o relatie cu un baiat la distanta repectiv eu in bucuresti,el in brasov.Avem varste apropiate,el are 21 de ani,eu 20. La inceput totul parea normal,pana cand a facut o criza de gelozie, si s-a taiat pe mana cu cutitul. De atunci s-a mai intamplat de vreo 4 ori acelasi lucru. Ne vedem o data pe saptamana si cand ne vedem totul e ok. Dar din cel mai mic motiv se enerveaza grav si incepe sa bea foarte mult. O data s-a taiat de fata cu mine, el fiind foarte beat. Nu stiu ce sa cred… imi e frica,poate data viitoare cutitul va fi mine sau poate isi.taie venele. Uneori se gandeste cum ar fi sa omoare pe cineva… e nebun?? Ce ar trebui sa fac? Multumesc!

acest baiat ar nevoie de tratament de specialitate! Ar fi de dorit sa te protejezi. Succes!

Dacă urmăriţi clipul din comentariul de aici, se poate trage concluzia că resimte efectele unui exces de opioizi care predispune către frustrare. http://wp.me/p48646-E9 Sau un alt comentariu mai elocvent http://wp.me/p48646-8 Ideea generală ar fi că în ziua de astăzi există mulţi factori în modul nostru de viaţă care predispun către stări agresive şi automenţinerea în aceste stări. Am încercat să descriu pe scurt în mesajul următor tinyurl.com/p24llul

E CLAR CA ARE NEVOIE DE AJUTOR SPECIALIZAT ,IAR TU AI FACE BINE SA IESI CAT MAI CURAND DIN RELATIA ASTA BOLNAVA SI EA,SUCCES.

Domnisoara… gelozia si betia “e boale grele” iar manifestarile lui cam ar trebui sa te ingrozeasca si trebuie sa intelegi ca tu nu poti sa-l schimbi, cit l-ai iubi… ce e de facut??? UITA-L… sa nu regreti tot restul vietii bataile ce le vei primi…

ferestete de astfel de oameni pina nu patesti ceva.mama ta nu te sfatuieste?

tu stii ce ai de facut doar ca ti-e frica. eu zic sa treci peste frica.

Mesaj:
buna ziua! va rog dragi colegi sa ma ajutati cu experienta dumneavoastra proprie. Sunt practician Reiki si pe tehnica “Calatoria” si am atestatul de consilier dezvoltare personala, caci mi s-a spus ca este singurul document care acopera terapiile alternative, cu exceptia terapeutilor care au terminat ramurile medicinei. Problema este ca la Registrul Comertului nu unde sa incadreze terapiile alternative, ca nu au cod Caen si la Finante nu pot sa ma include pe profesii liberale, caci nu fac parte dintr-o asociatie cu cadru legal in acest sens. Dumneavoastra cum ati procedat? Sau stiti in ce asociatie m-as putea inscrie? Multumesc

Mesaj:
Buna , am o problema … Imi plac doua fete si ele ma plac pe mine dar nu stiu pe care sa o aleg. E complicat..amandoua ma atrag si parca nu pot renunta la vreuna . ce imi recomandati sa fac ?

iti pot recomanda sa iei o decizie… preferabil a ta proprie si personala! Discuta si cu ele, separat sau impreuna. Succes!

Mesaj:
Am fost o persoana fff activa,cu multa dorinta de a face totul material si profesional,m-am dedeicat vietii de familie incercand sa imbin cariera cu starea de bine a celor din jur si in special al familiei.Am ajuns la faza ca nu ma mai recunosc pe mine am avut asteptari din partea sotului a copilului care acum aste mare ,casatorit cu copil si simt ca totul a fost in zadar.unde am gresit?

Dvs unde credeti ca ati gresit? Ati vrea sa corectati ce anume in viata?

Aveti nevoie de suport exterior pentru a vedea ce s-a petrecut in interior. E de preferat sa apelati la psihoterapeut.
Succes

Mesaj:
Buna ziua! Sunt studenta in anul II la Facultatea de Psihologie, Constanta. A venit vremea sa ma gandesc la licenta si la masterul pe care vreau sa-l urmez. Am nevoie de mai multe detalii privind cat de “banoasa” poate fi o anumita ramura. Stiu ca pe langa master sunt si formarile si ca fara multa munca si experienta nu se poate face nimic. Sunt pasionata de psihopatologie, imi doresc sa urmez masterul in Psihologie Clinica, dar pe de-o parte am in gand sa urmez si Psihologia Criminalistica sau cea a Apararii nationale si securitate. As dori daca mi-ati putea da niste sfaturi. Multumesc!

primul sfat ar fi sa te hotarasti pe ce cale vrei sa o apuci. Daca vrei pe psihologie clinica… drumul este anevoios… ar fi indicat sa urmezi si o formare psihoterapeutica (asta in cazul in care nu vrei sa faci doar psihodiagnostic) si toate acestea dureaza insa, daca orientezi bine poti avea un trai decent (nu iti imagina ca o sa faci avere din psihologie/psihoterapie). Criminalistica… Aparare Nationala… aici nu am idee cat de ‘banos’ poate fi. Pe scurt… decide intai directia.. dupa care aduna informatii cat mai mult si spor la treaba

La aparare , politie, armata, nu prea poti intra daca nu cunosti anumitw persoanew. Este un cewrc inchis. Iar ca psiholog clinician nu iti ajunge numai asta. Ar tb sa mai ai si cel putin inca o formare la baza. Gandeste.te serioa ce anume vrei sa faci pentru ca este un drum anevoios si destul de costisitor.

Mesaj:
Buna. Din noiembrie am plecat de la firma la care lucram pt a deschide firma cu un coleg. Treaba merge bine-agentie imobiliara. El ma acuza ca lucrez si pt alti colegi-actualizez anunturi, le programez intalniri, ceea ce nu este adevarat! Nu se bazeaza pe fapte reale, ci doar pe coincidente- gen:eram si eu la birou cand si-a reactualizat x coleg
anunturile => eu am facut-o. Nu mai pot indura asta! Nu suport sa ma acuze cineva de ceva ce nu fac! Am incercat sa il conving sa mergem la detectorul de minciuni sa vada ca nu mint, dar refuza-zice ca se face de rusine! Cum sa rezolv situatia???

incercati sa faceti o discutie ‘fara orgolii’ pe masa. Daca nu vrea sa inteleaga… poate ar alte motive pt acest comportament, dar macar sa va zica. Succes!

Mesaj:
Buna ziua ma numesc a. mariana am o problema si mi-as dori din tot sufletul ca la dumneavoastra sa gasesc o solutie si o sa o iau cu inceputul ca va dati dumneavoastra seama despre ce este vorba. Nu de mult am cunoscut o familie care are un baiat de 29 de ani .Acest baiat nu mai are mama de 6 ani.Din cate am inteles mama lui a murit chiar de ziua acestuia prin urmare ca sa treaca mai usor peste acest necaz a ales sa se mute la prietena lui,a stat la ea aproximativ 1 an jumatate timp in care relatia cu tatal lui sa racit enorm de mult nu sau mai sunat nu au mai comunicat unul cu celalalt.Intr-o zi tatal lui se trezeste cu un telefon de la el in care ai spune ca in cateva zile va reveni acasa bineinteles sa despartit de acea fata.Dupa un timp el a intalnit o alta fata din brasov , am uitat sa va specific ca el este din bucuresti asa si a vorbit cu acea fata sau intalnit si a hotarat ca ea sa se mute la el acasa bineinteles nici de data asta relatia nu a rezistat foarte mult si sau despartit.Dupa ceva timp tatal lui avea sa afle ca ea era dupa interes si vruia doar sa ai gaseasca un servici bine platit la o banca, bani lui si asa mai departe.In acest moment acest baiat este inchis in el nu vorbeste cu nimeni nici cu tatal lui decat cu 2 prieteni pe care ai are si atat.Acum dupa ce mi-ati auzit povestea poate ami dati si mie cateva sfaturi ce sa facem ca sa al scoatem din aceasta stare de depresie in care o cazut va rog din suflet sa ma ajutati.

incercati sa il convingeti ca starea in care se afla are nevoie de atentie specializata, ca i-ar face bine sa discute cu un psihoterapeut despre aceste lucruri si sa le rezolve. Succes!

Multumesc pentru sfat