Mesaj:
Buna ziua!Ma numesc Larisa si sunt in clasa a X-a.In ultima perioada ma simt coplesita de stres iar gandurile negative ma domina.Scoala este cauza principala.Muncesc zilnic,invat dar rezultatele nu se mai observa.Placerea mea pentru invatare si scoala a scazut considerabil fata de perioada de la inceputul anului scolar,cand am pornit doar cu note mari si cu o satisfactie imensa.Din pacate,lucrurile s-au schimbat de atunci.Ma simt obosita,fara putere,nu mai am deloc forta de lupta.Ma subestimez continuu,ma simt inferioara fata de toti colegii mei care sunt foarte inteligenti,cu exceptia mea.Ma afecteaza incredibil de tare o nota de 7 sau 8 la chimie si nu imi pot controla emotiile negative.Sunt o perfectionista si orice esec ma face sa ma simt inutila, proasta, incapabila.Am mereu stari proaste datorita greselilor mele,nu mai am deloc vlaga.Ma lupt din greu sa arat ca nu sunt precum par:timida,prostuta,care se pierde cand trebuie sa vorbeasca in fata clasei sau trebuie sa rezolve o problema la tabla.Parintii mei ma sprijina tot timpul pentru ca vad cat invat si cat ma sraduiesc si nu m-au certat niciodata pentru o nota mica,desi mie imi era tot timpul rusine sa le spun,nu vream ca mama si tata sa creada ca au un copil prost.Nu vreau sa le spun ceea ce simt pentru ca de fiecare data cand am o problema emotionala,cand ma vad atat de trista ei se intristeaza mai tare,devin agitati,nu mai stiu cum sa ma ajute,asa ca nu imi doresc sa ii mai incarc si cu problemele mele.Am un imens complex de inferioritate datorita inteligentei mele scazute,timiditatii si a aspectului fizic.Sunt intr-un impas emotional si incerc sa fac fata situatiei.In vacanta de Craciun in loc sa ma relaxez am invatat continuu la biologie pentru olimpiada.In zadar.Colegii mei au facut un punctaj mai mare decat mine desi ei au invatat 2 zile si eu tot timpul eram cu cartea de biologie in mana.Nu mai pot asa.Cred ca o sa clachez,desi incerc din greu sa nu o fac.Ati putea sa-mi dati vreun sfat,va rog?Multumesc anticipat.

ma gandesc ca ar fi posibil ca in aceasta perioada de iarna sa fi facut o mica depresie care sa te fi dat peste cap, ceea ce ar fi normal. Ai incercat sa stai de vorba cu psihologul scolii? De asemnea le poti spune parintilor tai ca iti doresti se te sustina o perioada de timp in care sa discuti cu un psihoterapeut despre anumite impasuri pe care le ai… in ideea de dezvoltare personala…. nu de probleme psihice. Incearca, succes!

Nu ti se pare ca ai invatat inconstient acest “model” de a face fata situatiilor dificile de la parinti ? Mediteaza putin la aceasta maxima “Linistea se afla in tine intine, nu o cauta in afara ” a spus-o Budha. Pur si simplu “oprestete” inchide ochii in liniste, incearca sa nu mai gandesti ci doar sa te simti intr-o stare de securitate si multumire interioara, fiziologica, fara nici o motivatie. Totul depinde numai de mintea ta, mai ales daca esti cu adevarat o perfectionista.

Poate nu ar strica un set de analize medicale, o cura de vitamine sau sa incerci sa-ti faci mai mult timp pentru tine: plimbari, sala, innot. Daca lucrurile astea nu ajuta, vorbeste cu parintii tai si apeleaza la un psiholog.

sfatul meu este sa te relaxezi, sa tragi adanc aer in piept, sa te plimbi prin natura, sa te duci la o biserica si sa te inchini si sa te spovedesti si sa dormi 8 ore pe noapte. oboseala poate fi si de la o problema cu ficatul asa ca niste investigatii medicale nu ti-ar strica. regimul alimentar trebuie sa fie unul echilibrat, fara multe grasimi.

Furtunile hormonale sunt absolut normale la varsta ta!!! Chiar daca unii nu isi amintesc, altii nu vor sa reflecteze in trecut, toti am avut stari bizare, anxioase, stari ne neimplinire sau neintelegere. Spun ca este normal pt ca e modul in care omul incepe procesul de maturizare, cunoastere….bucura.te de varsta asta!!! Faptul ca ai stari bizare este o dovada ca tu gandesti, ca ti.ai inceput procesul de crestere…esti o fericita, alti adolescenti sunt absolut neinteresati de ce li se intampla, nici nu inteleg travaliul maturizarii. Be happy!!!

Draga mea, incearca sa gasesti un terapeut Bowen in zona ta. cu numai 1 sedinta pe saptamana te vei simti in scurt timp alt om. Terapia Bowen reface echilibrul in organism pe toate planurile: fizic, emotional, hormonal. Pe site-ul meu poti vedea povestea mea.

In ultimul timp foarte multe persoane au aceste simptome. Uitati-va pe www.reconectaresibiu.ro si pe FB: reconectaresibiu. Cabinetul este in Sibiu, insa sesiunile se pot face cu aceeasi eficienta priunde in lume si la distanta. In cazul in care doriti sa vorbim si direct, trimiteti-mi mesaj si vorbim specific. Sanatatea inainte de toate!!!!

Mesaj:
Buna!
Probabil ca si altii de varsta mea au aceeasi intrebare ca si mine.Eu sunt Egan,m-am mutat deja cu 6 ani in urma cu traiul in Austria si nu ma pot acomoda. Am 14 ani si in urmatoarea saptamana trebuie sa decid unde merg dupa a 8-a
Totul o fost bine pana nu am inceput o cearta familiara.
Eu ma interesez mai mult pentr obiectele bazate pe matematica adica real, biologie chimie..etc. Dar Mama nu vrea sa ma lese sa merg la gimnaziu, ce la colegiu privat de Business. Pe mine nu prea ma incanta, dar am o frica sa nui dezamagesc pe parinti.
Am urgent nevoie de ajutorl Dumneavoastra!
Va multumesc si va apreciez,
Egan

eu cred ca ai o parere si simti nevoia sa ti-o exprimi. Insista cu parintii tai… vorbiti cat mai deschis si incercati sa ajungeti la o intelegere amiabila. Succes!

Indiferent ce “discutii” au fost intre parintii tai, tu incearca in discutiile cu ei sa-ti impui punctul de vedere cu argumente. Chiar daca alegerea ta ii va dezamagi, daca te vad hotarat ei vor tine cont de tine. Parintii la randul lor poate si-au dezamagit proprii parinti si vor ce este mai bine pentru copiii lor sau atata stiu sa transmita! Nu neglija poate o discutie cu psihologul scolii, cu un prieten sau ruda apropiata care iti doreste binele si in care ai incredere.

Nu-ti vei dezamagi parintii daca le explici clar ceea ce-ti doresti si simti tu. Urmeaza-ti calea cu incredere.

in viata trebuie sa-ti urmezi pasiunile altfel vei fi nefericit. incearca sa-ti convingi parintii sa te lase sa te duci acolo unde simti/crezi tu de cuviinta.

Incearca sa ii convingi sa faci un test de orientare in cariera. E impartial si cu ocazia asta vezi si tu ce confirmari ai. Succes!

Mesaj:
Buna ziua! Acum 3 luni am trecut printr-o despartire, in urma careia am suferit mult. Am fost impreuna cu acel baiat 7 luni si totul s-a terminat oarecum brusc. Inaintea lui am mai avut o relatie de 3 ani jumate,care s-a sfarsit din cauza distantei si pentru ca aflasem ca ma inseala. De la ultima despartire am mai iesit cu baieti, doar ca nu se incheaga nimic, toti se dovedesc a fi neseriosi ,iar cei care chiar vor ceva serios nu imi plac. Am zile cand sunt extrem de trista, nu-mi place singuratatea si ma tem de ea. Stiu ca sunt tanara, am doar 20 de ani si toata viata in fata, doar ca ma simt singura. Si nici incredere nu mai pot avea, orice mi-ar spune un baiat nu pot sa-l cred. Cred ca toti sunt la fel si nu voi gasi unul special care sa merite.

din ce spui inteleg ca esti pretentioasa si ca, cumva, dezamagirea rezultatelor pe care le-ai obtinut a facut sa nu mai ai incredere in baieti. Ma gandesc ca poate ar fi o idee sa iti revizuiesti ‘criteriile de selectie’. Poate ca inca nu iti este foarte clar ce vrei cu adevarat de la un partener. Poti explora impreuna cu un psihoterapeut. Succes!

tu ti-ai dat raspunsul singura: iar cei care chiar vor ceva serios nu imi plac. de ce nu iti plac barbatii seriosi? preferi aventura si adrenalina? astea sunt mai rare intr-o relatie serioasa. poate d-aia te si feresti de ea.

Mesaj:
Buna ziua
Am 22 de ani,lucrez ca sofer de taxi in Anglia. Relatiile de prietenie se rezuma la doar cativa prieteni. Viata sexuala cateodata lasa de dorit in urma situatiei de mai jos(ejaculare in 3 minute). Nu am avut niciodata probleme cu politia. Relatiile cu familia sunt bune,normale as putea spune.
De vreun an si cateva luni am o problema careia nu prea i am dat atentie. De fiecare data cand sunt supus unui stres,chiar si o situatie banala(o intalnire cu persoane necunoscute),imi vin multe ganduri in cap si simt nevoia sa urinez imediat. Daca urinez(mai mult decat normal si incolor) simt ca o eliberare foarte mare. As dori sa stiu despre ce poate fi vorba si daca este ceva grav. Va multumesc.

daca ai eliminat posibile cauze biologice atunci nu ramane decat partea de stres… care te impinge catre aceasta somatizare. Incearca sa iti faci un set de analize, daca totul e ok atunci consulta un psiholog. Succes!

cauza nu este stresul. stresul este doar declansatorul. cauza este o frica adanca pe care te invit sa o descoperi impreuna cu un psihoterapeut.

Mesaj:
De ce ma bucura suferinta pe care o provoc persoanelor care imi sunt dragi si le iubesc si fara de care simt ca nu m-as putea despartii vreodata(mama, prietena, frate)???

ce varsta aveti? cum va intelegeti in ultima vreme cu aceste persoane? care este starea dvs. generala in ultimul an?

Se comporta cineva asemanator in copilaria dvs ?

raspunsul este ca in subconstient considerati acele persoane vinovate de o suferinta pe care ati trait-o. psihoterapia si hipnoterapia v-ar ajuta, in special inclin spre hipnoterapie. raspunsul este mai vast dar tine de domeniul parapsihologiei.

Mesaj:
Bună ziua! Am si eu o problema si nu stiu cum sa scap de ea. Am fobie de injectii. Intotdeauna cand mi se face o injectie sau mi se ia sange lesin. Cum sa scap de aceasta teama?

ia o seringa cu un ac cu protectie si tine-o in geanta vreo saptamana. apoi urmatoarea saptamana iei seringa in mana si ii scoti protectia acului, te uiti la ea cu mare atentie si apoi pui protectia acului inapoi si o bagi din nou in geanta. fa exercitiul asta pana cand reusesti sa scapi de frica inconstienta de injectii. psihoterapia te-ar putea ajuta dar fobiile de obicei dispar doar daca le infrunti in mod repetat.

Cauta un hipnoterapeut, sa vezi de unde provine teama și sa scapi de ea.

Mesaj:
Buna ziua. Ca sa nu mai dau multe detalii inutile, am sa trec direct la subiect. Sunt in perioada grea din adolescenta, 16 ani, clasa 10-a. Eu sunt mai slab de felul meu si cam de 1.70
dar majoritatea colegilor ma iau in ras. Le-am permis glume, dar au inceput cu glume proaste ( Ca sunt slab, ca se bat cu 4 ca mine, ca am nasul mare etc. ). Incerc mereu sa ma calmez si cred ca numai suport si pana la urma ma dau la el si ce-o fi o fi…Mentionez ca am un nas mai borcanat si multa lume crede ca nu sunt suficient de barbat, care ar fi motivul as vrea sa stiu si cum sa procedez ca nu ii mai suport si imi vine sa bag cutitu in ei.

Tu le alimentezi aceste comportamente prin reactiile tale.Daca ar vedea ca nu-ti pasa, ar inceta, dar cand vad ca te ‘ataci’ , isi intensifica reactiile, pentru ca in mediocritatea sau plictiseala lor, li se pare amuzant.pot pune pariu ca de obicei, te necajesc doar in situatia in care sunt in ‘turma’, pentru ca fiecare, individual luat, nu cred ca are nimic personal cu tine, si mai ales cum oricine are defectele lui isi pot proiecta propriile insatisfactii asupra ta.Tu ar trebui sa te simti superiori pentru ca cei frustrati ei sunt.Ca solutie ce-ti pot recomanda?in astfel de cazuri, este binevenita autoironia.Ai vazut prin cercurile tale indivizi, care desi la prima vedere par oarecum cu anumite trasaturi fizice imperfecte, dar pe care lumea ii respecta si-i percep a fi simpatici?Asta pentru ca ei, au inteles ca defectele ce le au, ii pot face speciali in fata celorlalti, pentru ca lumea obisnuita, in majoritate nu are puterea de a trece peste anumite frustrari, punandus-i prea multe bariere in fata unor detalii de care nimanui nu-i pasa.Oamenii autoironici, atunci cand se ia cineva de trasaturile lor, rad alaturi de ei, ba chiar si hiperbolizeaza defectul ca de exemplu:-Ba Ioane, ai nasu’ mare,hhahaha! la care Ion care este un butoi de veselie raspunde razand : -Da ba, da tu nu poti satisface 2 femei deodata ca mine! , apoi in mod normal ar rade toata lumea, iar tu ai putea fi in centrul atentiei intr-un mod pozitiv.Asta nu se poate intampla din prima pentru ca la inceput ‘turma’ nu intelege faptul ca tu ai trecut peste frustrare, crede doar ca vrei sa-i contracarezi, insa daca te vor vedea intotdeauna la fel de inspirat si relaxat, incep sa te admire si sa te bage-n ‘turma’ ca sa ‘trolati’ alti indivizi cu cine stie ce imperfectiune.Si ca sa-mi validez cele spuse , te invit sa reflectezi asupra personajelor din mass-media care pentru mediocrii la inceput pareau defecte: Rica Raducanu care poate fi perceput a avea nasul mare, este unul dintre cele mai apreciate si care degaja bunadispozitie personaje, de obicei cand e invitat la o emisiune de ‘petrecere’, este sufletul petrecerii, Chimie , care a cantat in trupa de hip-hop ‘Specii’ este inalt si foarte slab, dar este unul dintre cei mai respectati raperi din Romania, si este greu sa castigi respect fiind raper, si mai sunt multi asemeni.In concluzie important este sa-ti dezvolti o calitate hranind o pasiune, si sa fii preocupat de ea, apoi sa faci in asa fel incat lucrurile ce pareau odinioara defecte, sa fie percepute ca fiind punctele tale de atractie.Si asta nu se rezolva cand tu le alimentezi si mai mult atacurile de prost gust.Hai ca am incredere ca-ti pui la punct un plan prin care tu o sa fi personajul pozitiv in cercurile in care stai!! ps: iti recomand filmul ‘Raxanne’ cu Steve martin, vei invata multe din el !

Incearca sa le afli punctele slabe , vulnerabile a celor care te badjocoresc, cauta o cale amiabila a conflictului .Gaindurile razboinice nu sunt de bun augur.

Nu raspunde cu violenta, nici verbala, nici fizica, ingora-i, e cea mai buna metoda..

Un guru incerca, odata, sa-i explice multimii cum reactioneaza omul la cuvinte, cum se hraneste din cuvinte, cum traieste mai mult din cuvinte, decat din realitate.
Din public s-a ridicat cineva si a protestat, spunand: “Nu sunt de acord ca vorbele au o influenta atat de mare asupra noastra”. Guru i-a spus: “Stai jos, nenorocitule.” Omul a palit de manie si a spus: “Spui despre tine ca esti un iluminat, un guru, un maestru, dar ar trebui sa-ti fie rusine.”
Atunci guru a spus: “Scuzati-ma, domnule, m-a luat valul. Va rog sa ma iertati; am gresit; imi pare rau”. Pana la urma, omul s-a calmat. Atunci, guru a spus: “Mi-au fost de ajuns doar cateva cuvinte, ca sa starnesc o adevarata furtuna, si tot cateva cuvinte sa va potolesc, nu-i asa?”
Cuvinte, cuvinte, cat de inrobitoare sunt

Mesaj:
Buna ziua! Intrebarea mea este urmatoarea: este bine sa avem presentimente care, mai apoi, se adeveresc?O data la vreo 4 saptamani ma trezesc presimtind ca mi se va intampla ceva in ziua respectiva, de obicei e un sentiment negativ. Incerc sa gandesc cat mai pozitiv si sa atrag in jurul meu lucrurile bune, dar intotdeauna mi se intampla presentimentul. Eu sunt eleva. De obicei presimt ca ma va asculta la o anumita materie, inevitabil chiar ma asculta. Nu inteleg acest fenomen, vreau ca lucrurile sa vina de la sine, nu sa presimt mereu ca mi se va intampla ceva…

daca presimti doar lucruri de genul ascultat la clasa sau lucrari, chestiuni legate de scoala, nu cred ca este cazul sa te sperii prea tare… asta inseamna ca este o fire intuitiva. La ce ai putea sa fii atenta este nivelul de anxietate pe care il resimti… acesta putand sa iti amplifice aceste ‘premonitii’ intr-un mod exagerat ceea ce ar putea sa te confuzeze. Poti privi pozitiv: daca simti ca azi te asculta… citeste si ia nota mare . Succes!

Mesaj:
Fiica mea are probleme cind sta in picioare pozitia drept ,daca se misca sau umbla nu are nimic dar daca trebuie sa stea in asteptare sau la o coada sau pur si simplu e nevoita sa stea mai mult in picioare are un gol in stomac si trebuie sa se aseze imediat ca i se face rau.Toate analizele sint bune ,a incercat sa lucreze dar daca nu sta pe scaun e un cosmar.A inceput de multi ani dar acum are 19 ani e inca la facultate dar problema asta a devenit un stres psihic mai ales ca a facut o gramada de analize si nu are nici un diagnostic!

Poate incerca o terapie prin hipnoza – regresie hipnotica, pentru a ajunge la cauzele mai profunde.

aceeasi problema am avut, 7 ani de zile, totul era legat de anxietate, acum consult un psihoterapeut si pot sta la cozi si in picioare intr-un loc fara sa mi se mai faca rau. multa sanatate fiicei d-voastra!

Mesaj:
Buna in legatura cu viata sexuala…Ma numesc Daniel si am 20 de ani,si ma framanta atat de tare ca am atractii pentru barbati.Nu mai stiu ce sa fac,nu as mai vrea sa fiu asa,in fiecare seara plang…oare se poate face ceva sa nu mai fiu asa?Va rog din suflet datimi niste sfaturi va rog eu.Va multumesc din inima.

Trebui sa consulti un psiholog , sa vezi de unde si anume te face sa ai inclinatii spre partea masculina.

cred ca merita sa explorezi in profunzime ce se intampla, preferabil asistat de un psihoterapeut. Cand o sa iti dai seama unde esti acum, totul o sa fie limpede. Succes!

nu se poate face absolut nimic in afara de faptul sa te accepti asa cum esti. daca ai atractii fata de barbati esti homosexual, daca te atrag si femeile esti bisexual. nici o terapie de pe lumea asta nu o sa-ti modifice preferintele sexuale. niciuna. accepta-te asa cum esti. nu este nicio rusine si nu este nimic de reprosat. asta esti tu. si nu esti singurul.

Byron Katie a ajutat milioane de oameni sa se vindece . Uite aici un filmulet chiar pe tema ta https://www.youtube.com/watch?v=98ApKUqb-RQ

am urmarit videoclipul si este foarte interesant, insa nu cred ca este vorba de ‘vindecare’ cat este despre acceptare si deschidere