Mesaj:
Buna ziua. Am 24 de ani, pana in prezent am avut 2 atacuri de panica, acum mult timp, pe baza lipsei de Mg cred. Dar acum recent, am o senzatie ca aud un tiuit in cap / pe creier, cand ma gandesc doar la aceasta problema. De fel sunt o eprsoana linistita, pasiva, ma cam impacientez din orice.
Daca fac alte activitati precum sport, muzica, etc reusesc sa imi iau gandul de la aceasta problema. Si acum 1 an am avut aceeasi senzatie, dar am reusit cumva sa trec peste.
Nu imi dau seama daca e ceva legat de anxietate, panica, poate e ceva psihologic. Ma gandesc sa ma duc si la neurologie.
Dvs ce spuneti?

Va recomand sa consultati un psihoterapeut. Mult succes!

da, poate fi o somatizare legata de anxietate…..consultati si un psihiatru!

Evaluare psihologica la un psiholog clinician.Succes!

..sau poate niste evenimente trecute iti afecteaza prezentul.acest lucru a devenit in mintea ta unul obsedant. .scrie-mi mai multe despre asta

Mesaj:
Buna ziua!De cateva luni nu stiu ce se intampla cu mine.Nici eu nu ma mai recunosc.Nu pot sa ma odihnesc noaptea asa cum ar trebui,sunt mai tot timpul obosita,nervoasa si fara chef de nimic.Atunci cand prietenul meu este la munca si eu raman singura acasa sunt tot timpul suparata, simt ca nu am nici un rost si imi vine sa plang tot timpul.Atunci cand vine vorba de munca mea este si mai grav.Nu pot sa ma concentrez, simt ca nu mai imi place si ca as vrea sa imi schimb cumva locul de munca.Problema este ca am facut 3 ani de facultate pe acest domeniu si acum ma pregatesc sa termin ultimul an de master tot in domeniu.Sunt educatoare si mi-am ales meseria pentru ca mi-a placut de la bun inceput.Acum in schimb simt ca nu fac ceea ce imi place.Sunt foarte stresata pentru ca am foarte multe examene si inspectii si ma gandesc ca nu o sa le fac fata si din acest motiv imi vine sa renunt.Imi vine sa stau inchisa in casa si sa nu fac nimic.De ce oare?Ce sa fac sa scap de aceasta stare s
i sa fiu asa cum eram eu inainte?Ma simt sufocata.Multumesc

pare sa fie vorba despre o usoara stare depresiva din cauza stresul cumulat. Consiliere psihologica v-ar prinde bine. Succes!

Probabil resimtiti o presiune foarte mare din cauza examenelor si inspectiilor si asta va influenteaza dispozitia si simtiti ca nu va mai place ce faceti sau nu mai puteti tine ritmul si atunci nu mai vreti sa faceti nimic. Probabil ca si asteptarile dv. contribuie la presiunea pe care o resimtiti. Va recomand sa apelati la un terapeut impreuna cu care sa identificati cauzele si sa descoperiti cum puteti gestiona situatia astfel incat sa va schimbati dispozitia.Succes!

exista mai multe metode de a te relaxa: bai calde, plimbari in natura, intr-un parc, intr-o gradina botanica, ascultat muzica lenta etc

Mesaj:
Am 32 de ani.Sunt casatorita de 13 ani cu un barbat musulman, de 7 ani locuim la el in tara, am 4 copii intre11 si 3 ani, sotul meu este foarte posesiv, nu ma lasa sa lucrez, nu pot sa ies in oras doar la cumparaturi si insotita de cineva si considera ca femeile trebuie sa stea doar acasa sa aibe grija de casa , copii si barbat, vreau sa plec dar nu ma lasa sa iau copii si ma ameninta cu moartea, acum un an am plecat in romania si nu m am intors , singura fara copii. Am stat 8 luni dar m am intors pt copii. Problema e ca nu mai rezist si vreau sa plec iarasi, dar nu pot lua copii cu mine… Va rog din suflet sa ma ajutati cu un sfat. Multumesc.

situatia dvs este una legala. Contactati un avocat si luati masurile necesare. Succes!

Stimata doamna… sa fim putin seriosi… cind v-am casatorit dupa sotul dumneavoastra probabil ca ati stiut ce faceti, ati “consultat” ce inseamna cultura, ce inseamna Coranul, etc etc… sau poate ati facut pasul casatoriei pentru un trai mai bun, sau poate pentru a pleca intr-un loc mai bun… De obicei ochii trebuie sa ii tineti deschisi inainte de a va fi casatorit… Acum i-ati deschis… dar e cam tirziu… Sa va luati copiii inapoi, depinde mult de legea din statul respectiv… iar daca legea din statul sotului are influenta islamica… sansele sa va luati singura copiii inapoi… is cam mici…

Aviz amatoarelor. Din proprie experienta pot spune ca si femeile casatorite cu musulmani ce muncesc in tara noastra sufera de pe urma acestei “traditii”, chiar daca mai putin vizibil. In Siria acu 40 de ani nu am intalnit musulman care sa aiba sub 11 copii… Ca sa se castoreasca trebuiau sa aiba minim 2 kg de aur sau serviciu, ceeace era cam greu la o asa suprapopulare si subdezvoltare industriala, Asadar casatoria este o afacere serioasa si nu oricine si-o permite. Vedeai destul “baetei” pe la 30 de ani mergand tinadu-se de mana visatori….. Pe vremea aceia (probabil si acum) fetele din romania erau super, pt ca erau gratis sau aprope gratis, fara obligatii dar si fara inca 11 frati cu copii lor care sa le ia apararea daca ceva nu le convenea… Invitat fiind la un inginer acasa, nu i-am putut vedea in cateva ore decat fratii si doar la iesire un cap de femeie curios, ce s-a profitat de dupa o usa deschisa in dreapta mea de catre un alt frate ce vroia sa-mi spuna la revedere. Soacra unei romance ii spunea ca este curva, deoarece vara, la 70 grade celsius, se spala prea des. Un alt arab, intrebat de o romanca inginera de ce-si tine sotia inchisa in casa daca este frumoasa si are bijuteri de etalat, farduri , etc, etc, el care a facut facultatea in franta…, nu s-ar mandri sa se etaleze cu o asa femeie…, Rraspunsul a fot :cuma asa ? eu muncesc pentru ea, ea trebue sa fie frunmoasa pentru mine nu pentru altii…” Unele femei purtau giurumeau pe fata daca asa dorea sotul, si evident mergeau in urma lor pe strada. (Ca la oteni ) iar ei radeau de cei din Iran si irak spunanad ca sunt din aia habotnici rau…. La asa traditii, cum va imaginati ca legislatia lor ar fi permisiva in permivisiva in privinta paternitatii copiilor ?

hai sa nu exageram Mar Dum unde ai vazut tu 70 de grade in siria ???? Femeia asta a cerut un sfat nu un complet de judecatori! Draga mea scrie-mi in privat daca vrei !

Doar nu la umbra, pt ca in toiul verii nu-ti imaginezi ca umblam pe drum cu umbrelute cochete de soare. Da socul era si mai puternic, atunci cand ieasai de la 18 grade celsius din camera calculatoarelor afara. Evident insa nu la asta ma refeream. De fapt in toiul verii, nu prea puteai dormi cateva zile la rand, simtind doar ca plutesti iontr-o pelucula de apa, pt ca sa recuperezi apoi totul intr-un fel de delir de cateva ore. Si nu eram de loc un tip corpolent. Apoi cei care raceau din cauza ventilatoarelor ce le evapora transpiratia, nu le mai trecea pana toamna asa ca preferam sa “delirez” fara ventilator…:D. Este adevarat ca nu este in totdeauna asa. Iarna de exemplu puteai purta manusi linistit. desi nu nigea. Mesajul meu nu se adreseaza doamnei ci asa cum am spus “amatoarelor”. Nu spun ca barbatii romani sunt mai buni … insa trebuie sa-si asume suplimentar in mod constient (desi dragostea nu prea tine de constiinta) si diferentele culturale pe viata. Sa stie ca la cinematograf, daca i se va permite sa mearga singura, barbatii singuri stau intotdeauna la parter, iar femeile la etaj. Cei casatoriti vor sta la etaj impreuna cu sotiile de o parte a acestuia, femeile singure de cealalata parte. Nu spun ca este bine sau rau, placut sau neplacut. cine traeste acolo cu siguranta stie mai multe inclusiv in privinta relatiei cu soacra, neamurile si evident sotul. De fapt, barbatii mananca singuri si sunt serviti de sotii, apoi sotia sau sotiile si fetele. Asta intr-o tara de influenta franceza, une oamenii erau foarte comunicativi . Parearea romanilor ce vazusera si iranu si irak-ul era ca, asa cum a fost influenta “stapanului”l asa erau si cei din fostele colonii. Ce de influenta anglo-saxona fiind mult mai mai aroganti si greu de abordat… De fapt declartia facuta de relegele iranian in acea perioada intr-un ziar suna cam asa:”avem destui bani sa platim pe toti sclavii albi ce vor sa munceasca in fabricile noastre”. Adica noi le construiam fabrici de ciment si rafinarii de petrol si tot albii ar fi trebuit sa munceasca in ele pt ca lor le era mai greu….erau si cateva femei chimiste ce munceau la fabrica. Erau aduse cu o masina separata si tot asa duse inapoi acasa, barbatii arabi privindu-le cu invidie, ca sa nu spun ura, pentru ca luasera de fapt dreptul la munca al unui barbat ce si-ar fi putut intemeia o familie.. Probabil lucrurile or fi mai evoluat intre timp, nu cunosc, insa trebuie asumata si varianta ca daca baiatul cu care te casatoresti aici si ti se pre ca se poarta liber, asa ca tot romanul in “concediu”, o data intors la ai lui si la traditie, situatia sa se schimbe radical . Nu spun ca nu exista si exceptii, sau ca sotia nu ar putea prelua rolul conductorului in viata de familie, dar asta probail este intre ei, acasa…Subliniez inca o data, mesajul nu se adreseaza doamnei ci viitoarelor sotii, nu pentru a le descuraja ci pentru a decide in cunostinta de cauza. Evident, pentru muslmanul ce nu-si putea permite macar o sotie, ca orice sotie este un dar, insa nimeni nu poate neglija educatia si traditiile sociale specifice unei natiuni fara a suporta consecintele. Nu cunosc legislatia acelor tari, insa cred ca puteti desprinde din cele traite de mine si cam cum ar trebui sa “sune” legislatia societatilor patriarhale, vis a vis de drepturile barbatului asupra copiilor.Sfatul pentru recuperarea copiilor nu i-l poate da decat un jurist specializat in astfel de spete, dar evident si juristii trebuie sa traiasca si sper ca daca va avea acei bani, sa nu nimereasca pe mana unuia care promite orice, doar pentru a-i lua banii clientului intr-un proces de lunga durata desi stie ca nu poate influenta de aici, legislatia altor state. Apropos de bani, din cate stiu, in mod traditional, toti banii mergeau de fapt la tatal copiilor, care apoi ii redistribuia dupa propriile criterii fiecaruia dintre ei, fie ca avea sau nu serviciu. Se poate sa nu fie peste tot asa, tot ce pot face este sa relatez ceeace am trait, aflat sau cunoscut in direct. Deciziile le ia fiecare singur si tot singur suporta consecintele. Nu sunt detinatorul adevarului suprem si invit pe oricine stie sau a trait altceva sa se destainuie, spre binele celor ce vor trebui sa ia o decizie viitoare vis a vis de o asemenea situatie.

Doamna aceasta a reuşit şi-a kidnappat fata din Palestina http://www.stiridecluj.ro/social/o-clujeanca-a-platit-mercenari-pentru-a-si-recupera-fetita-rapita-in-palestina-poveste-dureroasa

Mesaj:
Buna ziua , o sa intru direct in subiect si voi spune ca problema mea este despre consumul excesiv de alcool. Din pacate mi-am facut un foarte prost obicei ca atunci cand ma intorc de la serviciu sa consum alcool (destul de mult ) fie ca sunt cu prietenii dar uneori si singur. Chiar daca este weekend sau orice alta zi tot consum alcool chiar si singur. M-am obisnuit asa si nu stiu cum sa renunt la acesta problema. Mentionez ca nu simt nevoia consumului de bautura ci doar este o obisnuita de care nu ma pot dezvata. Inainte de aceasta etapa eram un tanar normal care beam doar la evenimente sau ocazii si chair daca mai aveam zile cand consumam alcool ma limitam la o cantitate normala de maxim 2 beri la 0.5 L , insa acum zilnic consum echivalentul a 2 uneori chiar 3 sticle de vin. Va multumesc anticipat si orice sfat este bine venit si il voi lua drept o incurajare si un ajutor. O zi buna

Ati facut un pas important in directia rezolvarii problemei prin constientizarea ei. Urmatorul pas ar fi sa apelati la ajutor specializat. Exista terapeuti specializati in acest sens. Exista de asemenea comunitatea AA http://www.alcooliciianonimi.ro/index.php/ro/

Puteţi folosi glutamină şi niacină (mai întâi vă informaţi serios http://www.doctoryourself.com/alcoholcure.html ), N-acetil-cisteină. În plus de asta sunt mai multe motive pentru care cineva cu dependenţă de alcool ar ţine dietă. Citiţi aici de ex. http://wp.me/p48646-a

nimeni nu-ti poate lua sticla de la gura decat tu. bei mult pentru ca vrei sa umpli un gol in viata ta. incearca sa-ti dai seama ce-ti lipseste si dupa ce tanjeste sufletul tau si treci la actiune.

Mesaj:
Buna ziua! Am o fetita ce scrasneste prin somn de cand a inceput gradinita. Azi cand sa ies pe usa a racnit cat a tinut-o gura mama nu ma lasa la grupa mov! Ce intrebari sa-i pun sa aflu de ce nu-i place??? Are 5 ani si 10 luni si e la clasa pregatitoare. In grupa ei ii place si vrea sa nu o schimb de la gradinita dar cand se aduna martea si joia la grupa mov pt pregatiri de scoala mereu plange din sept continuu(specific ca fac cu o alta educatoare si copii adunati din toate grupele de gradinita)…si azi a pus capac!!! De la inceput mi-a zis ca nu-i place da ce sa fac???in fiecare dim ma intreba daca tre sa mearga la grupa mov??si sa nu o duc… si de cate ori isi aduce aminte imi zice ca nu-i place si sa nu o mai duc.- plang si eu pe langa ea in fiecare marti si joi si ma simt fara puteri!!!! Va multumesc!!!

cred ca este necesar sa investigati ce anume nu ii place la grupa mov. sau poate este ceva ce o sperie? sau poate vren coleg/colega o deranjeaza? initiati intr-o zi o activitate acasa impreuna si aduceti in discutie subiectul asta. expuneti motivele pentru care este bine sa mearga la grupa mov (ca sa ii fie mai usor la scoala) si lasati-o sa-si exprime nemultumirile. in plus nu stiu daca la gradinita respectiva aveti acces la un psiholog care sa investigheze aceasta situatie.

Rugati fetita sa va faca un desen cu grupa mov. Poate asa veti vedea ce o sperie.

de acord cu colegele de mai sus. pe langa asta v-as sugera sa evitati intrebarea de ce (de obicei copiii nu stiu sa raspunda la asta); intrebati-o ce anume nu ii place la acea grupa si incercati sa-i recunoasteti sentimentele, oricare ar fi acestea, sa-i spuneti ca o intelegeti si apoi va orientati in functie de raspuns.

eu v-as mai recomanda sa nu intrati in panica atunci cand fetita incepe sa planga sau sa urle. sa o lasati sa se linisteasca, nicidecum sa nu plangeti alaturi de ea si sa va vada neajutorata. dupa ce se linisteste incurajati-o si aratat-i avantajele pregatirii pentru scoala, cu rabdare, cu povesti si cu intelegere. nu e corect sa ii spuneti ca nu are motive sa fie suparata, nu trebuie sa ii inhibati durerea. e bine sa se simta inteleasa, nu contrazisa si apoi incurajata cand ii este frica. pot opina ca acolo, la grupa mov a intampinat niste dificultati sau a sintit ca e depasita de cerintele educatoarelor si frica de esec o determina sa nu mai vrea sa mearga acolo. sa ne tineti la curent cu evolutia lucrurilor. numai bine!

doamna este foarte simplu: copilul va spune foarte clar care este baiul: schimbati grupa/educatoarea si de ce nu si gradinita. nu va mai lasati copilul sa sufere din comoditate.

Mesaj:
Buna ziua ma numesc Hajnalka am 39 de ani si de 15 ani ma chinuie Atacurile de Panica Axietatea mi-e frica sa stau singura sa umblu pe drum singura am stari de lesin, ameteli, simt ca corpul nu mai ieste al meu in acele momente si se intimpla foarte des traiesc in aceasta groaza si din cauza problemelor finaciare am incetat sa mai sper ca voi mai avea vreodata o viata normala.am trei copii ei imi este foarte greu sufera si ei cu mine incearca cit pot sa stea cu mine.Va rog sa-mi spuneti exista Speranta sa mai am o viata normala?

Buna ziua dna Hajnalka. Speranta exista intotdeauna si va incurajez sa nu renuntati sa sperati la mai bine, insa este foarte important (dat fiind faptul ca va confruntati cu atacuri de panica de foarte multa vreme) sa consultati un psiholog. Din ce spuneti, inteleg ca simptomele sunt foarte puternice, asadar poate ar fi indicat sa consultati si un medic psihiatru care sa va prescrie un tratament medicamentos care, in combinatie cu psihoterapia, sa va ajute sa reveniti la viata normala pe care o meritati. Mult succes!

psihoterapia este solutia la ceea ce traiti dumneavoastra. cautati un psiholog din orasul dvs. si adresati lui pentru o evaluare si apoi pentru interventie. numai bine!

da, exista speranta. intotdeauna. speranta tine de credinta. frica si anxietatea si disperarea de lipsa acesteia. cere ajutor celui de sus si ti-l va da. oare credeti ca tatal meu daca veti cere paine va va da pietre? roaga-te pentru ajutor si-l vei primi. sunt sigur de asta.

Mesaj:
Buna ziua. In primul rand cateva date generale despre mine: femeie, 34ani, 1 copil, casatorita, fara serviciu, nivel studii master, singura la parinti.Problema mea principala in acest moment este ca nu am serviciu si mi se pare imposibil sa imi gasesc, ma simt goarte frustrata de acest lucru si de incapacitatea mea de a produce eu singura macar un leu (in trecut am lucrat). Ma simt ca intr-o cusca fara scapare, ovinadaptata la sistem si nu stiu cum sa ies din acest blocaj.
Pe de ala parte daca m- asi angaja nu stiu cum asi mai reusii sa ma adaptez la acel program robotic zilnic si care cel mai probabil nu mi-ar aduce nici o alta satisfactie inafara unei sume de bani castigati de mine; cel msi probsbil nu imi va placea la serviciu – va fi un altfel de cuscam.
Eu au o personalitate mai complexa, desi sunt o pers. realista, am si o latura de visatoare, idealista…- mi-am placea sa-mi castig existenta facand lucruri care imi plac si ma caracterizeaza, si ma pasioneaza, si ma motiveaza si ma satisfac sufleteste ceea ce mi se pare IMPOSIBIL si atunci ma intristez si demotivez in ami gasi un job cand stiu de pe acum ca voi fi foarte nemultumita in interior. Parca ma invart intr-un cerc vicios si nu vad nici o portita de scapare- vesez la o mana salvatoare -un om se intample ceva care sa ma salveze, sa-mi deschida orizonturile . Dati-mi va rog un sfat. Multumesc

Puteti iesi din acest cerc vicios cu ajutorul unui terapeut. Veti descoperi ce activitati va fac placere precum si resursele necesare. Succes!

un sfat ar fi sa nu mai tot asteptati acea mana salavatoare… sa va mobilizati mai mult ca pana acum. Exista ‘job’ pt oricine! Va recomand sa consultati un psiholog care eventual sa va ghideze in acest sens. Succes!

Un consilier vocational cred ca v-ar ajuta in identificarea job-urilor care circumscriu punctele dumneavoastra forte. Asa cum au spus si colegii mei, fiecare dintre noi putem gasi job-ul potrivit! Mult succes!

Va recomand autocunoastere si dezvoltare personala. Acesta e un demers care se poate face oricand, la orice varsta si ne ajuta sa ne definim si sa ne cunoastem resursele de care ne putem folosi in viata. Numai bine!

Poate niste cursuri de calificare, bineinteles ce considerati ca vi s-ar potrivi. Sunt activitati pe care le puteti transforma intr-o mica afacere acasa si care sa va puna imaginatia la lucru…make-up, manichiura, croitorie, frizerie…etc Cunosc persoane care scot bani frumosi astfel, bineinteles, trebuie si un dram de talent.

a sta acasa si a avea grija de familie si de copil nu inseamna ca nu ai valoare. valoarea ta se poate cuantifica foarte simplu: cat te-ar costa daca ai angaja pe altcineva sa-ti vada de copil, sa-ti faca curat si sa-ti gateasca. in plus de asta sunt convins ca daca esti eficienta iti poti gasi si cateva ore pe zi in care sa-ti faci un hobby la domiciliu din care in timp sa incepi sa mai si castigi un banut. nu te robotiza daca nu este absolut nevoie. robotizarea e ca si auto-mutilarea: lasa urme adanci. fa ceea ce trebuie sa faci si apoi fa ce-ti face placere. doar asa vei fi fericita.

Mesaj:
Pb mea e modul in care vedem actul sexual: pt mn e implicare afectiva si mod de comunicare,pt el e sport.eu ii cer mangaieri si imbratisari el refuza p motiv k nu face de-astea.nu vb despre sentimentele lui dar knd am o pb e langa mn.suntem impreuna de 4 ani dar nu mai rezist sa fiu un obiect al placerilor sale.cum sa trec peste durerea si neputinta asta?refuzul lui ma distruge

Fie iti cauti un amant care te satisface si sufleteste fie schimbi partenerul cu totul, deoarece a-l accepta asa cum este el nu reusesti, asa cum nici el nu reuseste sa-ti ofere ceea ce-ti trebuie. Daca nu, ramai in situatia asta deoarece ea va fi identica si peste 10 zile, si peste 10 ani.

Vad ca ai constientizat diferentele, este primul pas, durerea ramane atat timp cat ramane si partenerul. Te poti refugia in lucruri si activitati care iti fac placere, poti fi recunoscatoare pentru ce e bun in viata ta si in relatia voastra, insa lucrurile dupa care tanjesti, sa te simti femeie, sa fi mangaiata, rasfatata, vor ramane tot acolo.

eu inteleg ca este vorba despre o imaturitate emotionala din partea lui… o frica de intimitate afectiva. Ce puteti incerca este psihoterapie de cuplu, sunt sigur ca va poate ajuta. Succes!

Inseamna ca nu te iubeste.

Draga mea: nu Te Iubește, scapa de el pana nu te distruge psihic. Daca te iubea era tandru si afectuos, astea vin de la sine,nu trebuiesc cerute. Se simte bine cu tine sexual si nu vrea sa renunțe sau are poate si alte interese pt care sta cu tine. Refuza sa te mai culci cu el si ai sa vezi cum răbufnește si își arata adevărata fata. Daca obține ce vrea de la tine, de ce sa se schimbe? Nu te mai lăsa folosita. Ai dreptul sa fii împlinita nu obiect sexual

Va invit la terapie de cuplu, ca sa intelegeti diferentele de gen in modul de manifestare a iubirii. Eu cred ca te iubeste, mai ales ca ESTE LANGA TINE cand ai o problema. Este posibil sa aiba o convingere de gen cum ca “barbatii nu mangaie” (si nu plang:)), din felul cum a fost crescut. Constientizarea terapeutica este extrem de utila in astfel de cazuri. Succes!

Faceti dragoste si altfel!

explica-i clar care este situatia: ori se schimba ori il schimbi. vezi cum reactioneaza si decide dupa.

Mai bine deschide larg ochii… Relatia se poate sa se fi consumat dar sa nu-ti para rau. Dragostea adevarata exista dar nu inseamna ca dureaza vesnic.

Mesaj:
Buna. Eu nu ma inteleg deloc cu mama din cauza fratelui meu mai mic.Face diferente intre noi chiar daca eu am 15 ani si el are doar 10 luni. El are voie la televizor mereu pe mine nu ma lasa deloc sa ma uit la nimic doar el la desene. Mi.a si spus clar cand voi avea banii mei sa.mi cumpar un televizor sa ma uit la ce vreau pana atunci nu am voie….si mai multe chestii de astea. Spune ca nu fac nimic toata ziua ca nu sunt buna de nimic.. va rog ajutati.ma nu mai suport… mai mereu plang si nu.mi vine sa cred ca mama este asa…

mama ta face diferenta intre voi pt ca EXISTA o diferenta si este foarte mare. Incearca sa discuti cu mama ta, sa gasiti o cale de mijloc, poate poti discuta si cu tatal tau… cu bunicii. Succes!

Mesaj:Buna ziua, este vorba despre fiul meu de aproape 5 ani . Este la gradinita de 3 ani si imi sunt reclamate urmatoarele – nu are rabdare la lucru , alearga tot timpul si mai ales , a inceput sa vorbeasca urat. Sa incep cu inceputul. Acum 3 ani, avea 2,8 luni la intrarea in gradinita. Imediat au aparut reclamatiile , gen nu are stare , nu sta locului o clipa ,se urca pe mese, problema era ca toti ceilalti se luau dupa el . M-au trimis la psihiatru. Acesta mi-a spus- dupa o evaluare de o ora jumate , ca nu are chiar nimic ciudat , iesit din comun, se incadreaza varstei . Am continuat sa mergem la el cam 1 an ,ultima oara fiind in noiembrie 2013. Concluzia finala a fost ca este putin hiperkinetic , dar este un copil foarte inteligent , cu abilitati motrice peste medie. Ne-a dat un medicament si asta a fost . Baietelul a fost de mic un copil mai energic ,umbla peste tot,ii placea sa rasfoiasca tot ce ii cadea in mana , i-am luat un ceas de construit si il cerea mereu si incerca sa-l faca. Este ffff curios , extraordinar de curios , arunca lucruri peste balcon si tinea sa vada cum a cazut , cum arata jos lucrul aruncat .Apoi , intreba cand si cand ,, mai e acolo? Vreau sa vad daca mai e.” Combina intr-un fel curios tot felul de lucruri, isi facea jucarii din orice . A fost nascut la termen , natural , 3,900 kg, 54 cm,a mers de la 9-10 luni , nu bine caci am gresit cu premergatorul si mergea pe varfuri , dar de la 1 an si 2 luni a mers singur. Si-a tinut capul devreme , a vorbit devreme, a legat cuvinte cu sens devreme , ceea ce ne uimea. De mai devreme de 1 an ii placea sa se uite pe reviste si arata cu degetul pozele, intreband ce este. Urmarea reclamele la TV, le tinea minte , a stat de devreme la calculator si a invatat alfabetul in engleza si sa numere, recunostea cifrele la nici 3 ani peste tot pe strada .A inceput sa scrie singur numere , cunoaste multe culori de mic si foarte multe figuri geometrice . Vede un hexagon sau un octogon undeva si spune ce este .Il intreb ce este , un hexagon, si zice nu, un octogon, depinde. Spunem la postul MCM chiar asa , si ne corecteaza , nu, e MSM, cum se pronunta .Avea multe , ne dadea replici care ne blocau, recent i-am zis cand ne jucam, nu ma descuraja si a spus , nu te descurajez, te incurajez .Cunoaste opozitionismele , pune intrebari si insista , este foarte justitiar, vad cum il revolta ceva si strange din pumni, este fff sensibil, plange si la un desen animat mai trist, il vad ca plange din senin si imi zice ,, mami muta postul ca este foarte trist”. Acum numara descrescator de la 10 in engleza , numara in romana din 10 in 10 , in engleza pana la 100 si peste , vede o cifra mare si ma intreaba ,, asta ce numar e ca nu stiu “.Merg cu el pe strada si citeste reclamele pe care le vede , din senin il aud zicand ,, Gratis ” -pe o oferta la un centru de ochelari ., ,,Brasov ” -o strada, asta de cand avea 4 ani.Ne corecteaza , are memorie , la gradi ne spun ca nu se inteleg cu el sa stea sa lucreze ,ca nu e atent, eu il pun acasa si face toata tema.Anul trecut a inceput sa repete vorbe urate spuse de un coleg, mi se reclama ca vorbeste urat, am zis ca va trece , anul acesta au venit 2 colegi noi, ff urat vorbesc, el se ia dupa ei si repeta , educatoarele dau vina doar pe el, ca nu asculta , le ingana , nu sta in rand, ca nu se ofera sa spuna poezia ….Le-am explicat de la inceput , recunosc ca este un copil mai energic , foarte afectuos , foarte sensibil , chiar ele imi spun ca el ii ia in brate pe toti cand plang, ca anul trecut nu era asa , acum nu mai recunosc . Trebuie sa va spun ca am avut o altercatie cu psihologul lor in primul an, caci am descoperit ca nu avea pregatire in psihologia copilului ci in psihologia muncii , acum am aflat ca una dintre educatoare nu are pregatire in domeniu, are studii in alt domeniu , mie mi se reclama sa fiu intelegatoare dar pe copilul meu cine il intelege ?Eu vad clar ca nu exista implicare. Doresc sa imi spuneti , credeti ca se impune sa fac alte demersuri cu el, mentionez ca acasa nu spune vorbe urate , in parc nu spune , l-am dus in alte medii , e mai retras , nu s-a jucat cu copiii care erau mai mari cu destul decat el, dar a stat cuminte, a desenat, e mai timid, nu -i place sa stea la Mos Craciun, nu -i place la dentist, in vizite nu se poarta urat , doar e foarte vioi si isi manifesta entuziastmul topaind, nu stie cum altfel, ei, asta nu vor ele sa inteleaga.Zic ca e rau nu ca e vioi, ca nu e normal cum se poarta. Am reclamat ca mi-a spus asistenta lor ca se vorbeste, ca e inapoiat si s-au suparat, toate cumulate cred ca s-au intors contra noastra . Va rog un raspuns urgent, ca sa stiu ce sa fac ,se impune sa-i fac niste teste de inteligenta , i-am facut doar Portage , e peste la toate, mai ales la comunicare , vorbeste foarte mult si elevat chiar, uimeste pe toata lumea cum leaga cuvintele , si asta de cand era micut. Multumesc din suflet si sper ca nu o sa treceti cu vederea mesajul meu. Eventual sa-mi recomandati un specialist. Mentionez ca si pediatra lui a spus sa lasam copilul in pace ca nu are nimic.Multumesc.

Copilul serveşte dulciuri sau făinoase cu amidon ? Acestea predispun către variaţia inutilă a glicemiei. Se ştie din tulburarea bipolară că că cei care ţin dietă cu puţini carbohidraţi sunt mult mai relaxaţi şi liniştiţi. http://wp.me/p48646-2IL În altă ordine de idei, ar trebui să verificaţi la laborator dacă este intolerant la vreun aliment sau dacă are vreo carenţă. Aici aveţi mai multe detalii. http://wp.me/p48646-10Q

Este posibil ca pediatrul sa aiba dreptate.Este posibil ca el sa se plictiseasca la gradinita si sa protesteze prin acest comportament.Ati incercat sa apelati la un psiholog?

Incercati cateva sedinte de terapie Bowen este posibil sa se linisteasca .

Mergeti la un psiholog in psihopedagogie speciala pt o evaluare.
Restul sunt povesti.

Doamna stati linistita… copilul nu are nimic.. cadrele didactice sint plictisite si confunda gradinita cu muzeul… ar dori in loc de copii probabil ceva impaiat care sa nu le deranjeze timpul… Nu dati copilului niciun tratament medicamentos… trebuie tratata atentia copilului… in resat totul e normal la virsta lui…

Pare fi un copil cu un coeficient de inteligenta peste medie, care se plictiseste la gradinita, este foarte activ, ceea ce nu place celor ce se ocupa de el, pt ca le da batai de cap, asa cum spunea cineva mai sus. O evaluare psihologica va poate lamuri in legatura cu inteligenta, hiperactivitatea, cu situatia lui si apoi vedeti ce nevoi are el si nu sunt indeplinite la gradinita. Poate va trebui sa schimbati gradinita.

Schimabti gradinita pana nu va schimba copilul.

Eu zic ca cel mai bun remediul este sa l duceti la un sport. Acolo isi va consuma toata energia plus ca exista disciplina acolo! Cea mai naturala si sanatoasa cale! succes!

Va pot recomanda o evaluare psihologica efectuata de un psiholog clinician care sa lucreze cu copii. In urma evaluarii, ar trebui sa iasa la lumina toate aspectele legate de comportamentele reclamate de educatoare.Evaluarea consta in interviu structurat cu parintii si copilul, sau intreviu semistructurat, observatie, aplicare de test psihologic pe criteriu de varsta si in functie de problema sesizata de psiholog. Va sfatuiesc, ca dupa evaluarea efectuata, sa cereti psihologului un raport de psihodiagnostic care sa contina toate concluziile trase de acesta. Indiferent de ceea ce iese la evaluare, nu va faceti griji.Daca se impune psihoterapie, nu ezitati. Mult succes si mai ales, rabdare!

Si baietelul meu de 4 ani e mai neastamparat..doamnele probabil sunt mai plictisite sau nu le-ati dat suficiente atentii…

Puteţi incerca să îl daţi la un sport să îşi mai consume energia, în rest subscriu la răspunsul domnului Mocanu. Aceleaşi probleme le aveam şi eu cu băiatul meu, acum e la şcoală, îl iau la 12 şi mergem în parc. Face sport, şi ori m-am obişnuit eu, ori nu mai e el aşa zvapaiat. Mult succes! Dacă vrei, îmi poţi da un mesaj privat să mai vorbim

Conjunctura ii este nefavorabila dezvoltarii. In locul dumneavoastra l-as muta la o alta gradinita cu personal competent si pasionat de profesia lor.

Eu zic sa stati linistita, nu va mai luati dupa toti nebunii, faceti numai ceea ce simtiti dumneavoastra ca este bine pt copil. Aveti un copil minunat, sa nu incercati sa-l schimbati, nu il mai duceti la psiholog, pentru ca atunci cand va mai creste si va vedea ca toti spun despre el ca e diferit, s-ar putea sa devina frustrat. Incurajati-l mereu cand face ceva bine si daca tot are atata energie, nu ar trebui irosita. Il puteti inscrie la vreun club pt copii, oferiti-i mai multe informatii care il intereseaza, dezvoltati-i abilitatile. Cam astia vor fi copii viitorului din cate observ in ziua de azi. Ar fi pacat sa isi piarda curiozitatea numai pt ca societatea constata ca e “diferit” si ca ar trebui reglat cumva. Eu mi-as dori sa am un copil ca al dumneavoastra!

Daca vorbeste urat, iar asta se datoreaza celor invatate de la alti copii la gradi mai bine schimbati gradinita, educatoarele ar fi trebuit sa intervina cu profesionalism, insa inteleg ca tocmai asta le lipseste iar dumneavoastra nu aveti cum suplini aceasta lipsa. In rest, daca nu aveti timp, vizionati in special ultima pare a acestui filmulet. https://www.facebook.com/video.php?v=763001893754545&set=vb.100001342248633&type=2&theater

doamna in primul rand NU-i mai dati niciun fel de pastile. aveti un copil special in sensul bun al cuvantului. daca o sa-i mai dati vreo pastila o sa-l distrugeti. lasati-l in pace sa se dezvolte si sa creasca. vorbiti cu el ca cu un om mare. lasati psihologii ca este peste nivelul lor de intelegere. lasati criticile celorlalti. fiti surda la ele. oamenii nu vor decat obedienta. cresteti-l cu dragoste si cu rabdare si incercati sa-ti explicati totul din fir a par cu cea mai mare rabdare si blandete si dragoste posibila. o sa creasca de o sa va uimeasca.

Nu stiu cati de aici si-au dat cu parerea cum trebuie. Am citit cu atentie fiecare rand si ma simteam de parca imi descrie cineva copilaria. Copilul este mult in fata celorlalti si nu ii trebuie pastile ca sa revina la ceea ce societatea crede ca e normal. Parerea mea este sa va tineti bine ca sa puteti tine pasul cu el. Deschideti-va orizonturile si sustineti-l in tot ceea ce vrea sa faca. Veti fi surprinsi, ca parinti, sa aflati de ce este in stare!