Mesaj:
Referitor la: Ce fac cu soacra mea, femeia nu concepe sa nu locuiasca impreuna cu fiul ei, sotul meu!!
Primind cateva raspunsuri din partea dvs. am realizat ca trebuie sa dezvolt putin mai mult cazul meu!
Cordonul ombilical a fost taiat de mult…sotul meu a fost crescut de bunicii lui (parintii mamei lui). Nu se pune in discutie o iubire reciproca de invidiat! Femeia a fost de acord ca parintii sa-i creasca copilul pe motivul business-ului pe care il avea cu sotul, erau foarte ocupati… De fapt sotul ei nu s-a dovedit niciodata a fi un om langa care se poate trai in armonie… iar decizia bunicilor de a lua copilul a fost cea mai buna tinand cont ca EA isi alesese viata pe care a vrut-o… chiar daca a fost sfatuita sa renunte la acel om! Evident pentru noi toti este faptul ca isi doreau amandoi o viata bogata!
Apoi…dupa plecarea in State si-a dorit cu disperare venirea fiului ei… In prezent, sotul meu suporta o parte din cheltuieli pentru ea… o parte de chirie, telefoane,asigurari, masini platite aproape integral de catre el…
Pentru tatal lui a muncit doi ani si nu a fost platit..efectiv l-a mintit…
De fapt acesti parinti nu prea au facut nimic toata viata lor.. acum vorbesc amandoi urat unul de altul.. tatal i-a blestemat pe amandoi… nici nu vreau sa continui cu aceste prostii!
Vin dintr-o familie modesta iar parintii mei nu mi-au putut oferi f multe INSA nici nu mi-au cerut vreodata ceva, reusesc sa se descurce singuri fara sa ma impovareze!
Aceste crize ale ei au fost facute pe motivul ca nu concepe un trai din care sa lipseasca CASA pe care si-a dorit-o toata viata ei si pe care evident…. ca femeie singura si in plin divort, este greu sa obtina totul!
Casatoria noastra nu a fost bine primita de niciunul din parinti! Am fost facuta in toate felurile de amandoi fara a ma cunoaste prea bine insa sotul meu nu este ca ei absolut deloc! Asta este o dovada clara pt mine ca el a reusit cu succes sa depaseasca raul pe care l-ar fi putut mosteni!
Pentru ca ea nu poate sa faca ceva pt stilul de viata pe care si-l doreste, ii cere lui sa faca! Este "golul" pe care fiul ei il poate umple! Toate aceste lucruri ea nu le spune insa plange ca o lasam singura… si mai nou ameninta cu moartea ei… Vad ca se leaga si de familia mea… si incerc ca toate mizeriile acestea sa nu ajunga la ai mei… ar fi rusinos pt mine!
Sotul meu nu are inca solutia …de teama reactiilor nebune din partea ei… si stiu ca nu este usor pt el … Cu siguranta putem locui foarte aproape de ea pt orice sprijin este nevoie… pt a lua mese impreuna.. prt a di de sarbatori cu ea… eu accept oamenii cu bune cu rele insa nu pot permite stricarea casniciei mele pr ca ea nu stie cum sa nu se bage in treburile noastre.. Acesta este motivul pt care nu vad ca solutie locuitul impreuna INSA nu cred ca va fi bine nici asa!! Problrma este CASA!
Oare sa fie in stare un om sa-si faca rau, iubindu-se atat de mult?

daca va este teama ca poate sa isi faca rau, ar fi bine sa consultati autoritatile!

Buna ziua. Se pare ca soacra dumneavoastra transfera asupra copilului sau responsabilitatea pe care ar trebui sa o aiba ea asupra vietii ei. E cea mai la indemana solutie. Si, ca sa se asigure oarecum de sprijinul de care are nevoie recurge si la santaj afectiv. De aceea se orienteaza si spre familia dvs. Daca este disperata, poate sa isi faca rau, inconstient, mai degraba cu scopul ca asta sa fie o "pedeapsa" pentru fiul care nu se conformeaza in a-i sari repede in ajutor si a se ocupa de nevoile ei. Aveti nevoie de fermitate in deciziile pe care le veti lua cu privire la ea.

RASPUNS: "As vrea sa mai povestesc un fragment din toata povestea mea: Legatua mea cu sotul meu a inceput prin intermediul ei (am primit un mail in care mi s-a propus in mod direct daca as fi interesata sa-i cunosc fiul pt ca ea s-a hotarat sa-si ajute fiul "din umbra" sa gaseasca o fata potrivita pt el! Cu explicatia ca: ea vrea sa dovedeasca ca are tot interesul sa ajute ca 2 oameni sa fie fericiti…ca ea a avut numai necazuri..etc … In acest mail ea mi-a prezentat in mod "diplomat" niste reguli, printre care cea de a veni in State cu viza de logodna pe o perioada de 6 luni, iar de restul nu discuta cu mine acum decat cand o sa ajung in state si abia atunci vedem ce si cum… )
M-am amuzat incredibil la mesaj si am refuzat categoric "propunerea". Tin sa mentionez ca parintii se cunosc oarecum (au lucrat impreuna).
Pur intamplator sotul meu a luat legatura cu mine la cateva luni dupa aceasta discutie si am tinut legatura tot mai strans pana el a venit in tara si am legat o relatie. Am realizat cand eram deja in State ca ea imi propusese de fapt sa raman ilegal cu viza pt ca sotul meu mi-a spus ca avem la dispozitie 3 luni ca sa ne casatorim, fiind venita cu viza de logodna! Intr-adevar si in acte era scrisa conditia asta! Am realizat cu timpul ca sotul meu ii reprosase anumite lucruri mamei lui (sufera destul de mult ca nu a crescut langa parinti sau macar langa ea…).
De fapt intuiesc ca ea a avut un plan prin care sa-i arate copilului ei ca ii vrea binele dar de fapt nu vroia nici sa-l piarda pt ca el trebuie sa-i raspunda nevoilor ei. Ea nu s-a asteptat nicio secunda ca ar putea iesi ceva atat de bun pt noi! De aici si disperarea ei de a opri casatoria (cu telefoane la familia ei in Romania pt a interveni! Mi s-au confirmat multe lucruri. Era constienta in sinea ei ca fiul va pleca la casa lui… De fapt nu ar fi fost nimic rau pt mine in a locui impreuna insa a dovedit ca este o persoana imposibila’. Cand a observat ca sunt o persoana prea ok deja devenisem amenintare si au inceput nemultumirile fata de mine….
Oare sa fie posibil sa puna la bataie un plan atat de exact …doar ca sa para grijulie dar de fapt nu vroia sa-l lase??
Va fi nevoie sa iau o decizie cat mai buna pt viata mea!
Sotului ii vine cam greu sa creada ca mama lui ar putea avea vreo problema psihica! Cred ca este putin obisnuit cu plangerile si pesimismul mamei lui si nu cred ca vede foarte clar gravitatea lucrurilor! Ea pare un om normal dar cu apucaturi uneori ciudate.
As vrea uneori sa cred ca este doar o persoana egoista, cu o iubire imensa de sine si atunci nu ar fi in stare sa-si faca rau singura (un om care se iubeste atat de mult nu si-ar face rau; poste face rau celor din jur dar nu si ei).
In orice caz, ca mama este de neconceput sa-ti acuzi fiul ca nu isi tine o promisiune facuta (aceea ca vor locui impreuna).
Bunicii sotului meu pun foarte mare presiune pe el ca sa n-o paraseasca pe mama lui! deci, toata lumea sustine ca noi o parasim daca vrem sa locuim in apropierea ei! Este absurd! Nu vrea sa-i supere nici pe bunici (ei l-au crescut), tine foarte mult la ei! Este greu sa le explic si batranilor situatia.. Singura sustinere o am din partea matusilor sotului (surorile soacrei care sustin ca o cunosc bine…dar isi iubesc si nepotul mult),
insa nu pot interveni prea mult…"

Mesaj:
Buna ziua
Ma numesc L. Ioana si am 2 fetite,una de 5 ani si cea mica de 1 an si 7 luni!
Sunt tare nedumerita referitor la cea mica,nu vorbeste ,zice anumite silabe,mai zice ta-ta,sau ma -ma uneori,dar nu ne striga pe noi,de ex cand zic eu sa spuna mama,sau baba,ea zice tot tata!
Altceva ce ma mai pune pe ganduri este faptul ca nu intelege tot ce vorbesc cu ea!peste 2 sapt va implini 1,7 luni,si daca o intreb unde e mami,sau Dalia[surioara] nu stie sa imi arate,nu stie nici cum face catelul!
Ce stie safaca este sa faca pa ,sa traga din ochi,sa scoata limba cand ii zic,daca o chem la mine in brate intinde mainile,cand e satula de mancare da din cap ca nu mai vrea,cand ii trebe ceva imi zice a,a,a si intinde mana,daca o trimit sa bea apa oriunde ar fi se uita si cauta sticluta cu apa!
Ce ma ingrijoreaza ca nu stie sa imi arate unde e mami,sau asa lucruri marunte,si vad alti copii mai mici ca ea si inteleg mult mai multe lucruri!
In rest e ok,doarme noaptea,e foartefoarte lipicioasa cu membrii familiei!
Este timida cu straini ,in casa in schimb e tare neastamparata,se urca pe mobila pe masa,peste tot!
Intoarce capul cand ii strigi nunele,dar uneori nu ma baga in seama cand vb cu es,ca si cum nu ar auzi,dar de auzit aude ca reactioneaza la zgomote!
Spuneti_mi va rog e de ingrijorat aceasta situatie sau nu?
Va multumesc din suflet,sunt tare disperata!

Ar fi indicat sa mergeti la un psihiatru pt a elimina orice suspiciune a unei eventuale tulburari de dezvoltare sau la un psiholog care are competente in lucrul cu copiii cu tulburari de dezv., pt o evaluare . Daca vreti mai multe detalii lasati-mi un mesaj si va contactez.

Va recomand o evaluare psihologica complexa a copilului, cat mai repede posibil. In general psihologul colaboreaza si cu psihiatrul si cu siguranta veti avea parte si de o evaluare psihiatrica. Dupa toate acestea se trage o concluzie si daca este nevoie, se stabileste un plan de tratament/recuperare in ambele specialitati. Daca sunteti din Bucuresti va astept la cabinet, problema dvs. este specialitatea mea ))

http://psiholog-sector3.ro/

Urgent la evaluare, pentru orice eventualitate ! Orice ar fi cu cat se intervine mai repede, cu atat este mai bine. Medicul de familie va poate elibera o trimitere la psihiatru-pediatru si in functie de rezultat o sa fiti indrumata mai departe.

sunt mai multe lucruri care trebuiesc luate in considerare:
1daca fetita are contactul vizual (ochii in ochii) cu dvs
2 daca are multe activitati repetitive
3 daca are comportamente bizare
Daca nu are lucrurile mai sus mentionate (cel putin 1) nu aveti de ce sa va faceti probleme, decat urgenta de a o vedea un psiholog clinician sa-i faca o evaluare (in special gandirea si limbajul) si urmarea unor sedinte logopedice. Daca exista aspecte mai sus mentionate ar fi bine consultul unui medic psihiatru pediatru, pentru stabilirea unui diagnostoc. Succes!!!

RASPUNS: "Va multumesc din suflet tuturor pentru raspunsuri,am fost tocmai azi cu ea la psiholog,sunt din Bihor,si mi-a zis ca e
ok, doar ca are intarziere de limbaj, dar nicidecum nu e vb de autism sau retard, m-am mai linistit!
Va multumesc oricum si va doresc Sarbatori fericite"

Ne bucuram de aceasta veste. Sunt sigura ca va recomandat inceperea sedintelor de logopedie. Cu cat mai repede, cu atat mai bine. Succes!

Mesaj:
Buna ziua.Am varsta de 29 ani,de ceva timp sunt certuri intre mine si mama,deja toata familia nu mai stie ce sa faca pentru a o linisti si sa imi dea pace,motivul fiind ca iubitul meu nu e prea bun entru mine si etc.Ca de cand sunt cu dansul sunt schimbata ca simte ca bio energia dintre mama fiica nu mai e asa cum era candva si prostii din astea(cu toate ca toata lumea ma vede fericita si chiar ne iubim cu iubitul meu)Am ajuns la o concluzie ca nu mai are sens sa ii demonstrez ceva sau ce nu as vorbi e in zadar….deja si pe tatal l-a manipulat ca si el crede ca nu e perechea mea potrivita…pe cand cu cateva luni in urma eram in relatie foarte buna cu tatal meu.Deja sunt epuizata moral si nu mai pot de sunete, mesaje si vorbe…Am ajuns si la momentul sa ii mint,sa le zic ca suntem despartiti numai pentru a evita vorbele negative…Intrebarea:ar fi o solutie de a evita toata negativitatea asta sa rup legatura timp de vreo luna …zic ca ma duc in vacanta la o prietena de a mea in alta tara si ca am nevoie de recuperare, nu mai vreau sunete si mesaje de la dansii,ar fi o modalitate buna de a solutiona problema data sau exista si alta solutie?Merci anticipat!

Ma gandesc ca poate la varsta ta ai putea sa iti iei viata in maini, sa te sustii singura, sa te muti de la parinti (daca stai cu ei impreuna!) si sa faci alegeri a caror consecinte sa le suporti. Mama, tata, au dreptul la parerile lor, nu iti vor raul, dar este filtrul lor! Tu singura stii ce este bine pentru tine, asa ca asuma-ti viata pe care o doresti fara sa gasesti vinovati si piedici.

Eu ma intreb daca, din punctul de vedere al mamei tale exista vreun pretendent destul de bun pentru tine, pentru ca… intr-un fel (distorsionat,) are dreptate: relatia mama-fiica se schimba in momentul in care fiica devine adult si are un partener. Prioritatile nu mai sunt aceleasi, preocuparile nu mai sunt aceleasi, atentia acordata parintilor nu mai este aceeasi. Tu esti raspunzatoare pentru alegerile tale si pentru fericirea ta. Poti incerca sa discuti cu ei rational aceste lucruri, sa intelegi motivele lor, si sa le aduci argumentele care iti sustin decizia. Daca ti se pare ca motivele lor sunt mai mult irationale (energii, credinte, etc)…spune-le numai ca vei continua sa ii iubesti si sa-i respecti chiar daca iti urmezi propriul drum,(fara binecuvantarea lor) si ca iti asumi deciziile. Pentru ca esti adult. Mult succes!

Mesaj:
Nu stiu cu ce sa incep …dar eu si cu iubitul meu suntem impreuna de 6 ani ,de la varsta de 17 ani in momentul actual avem 23 si au inceput certuri foarte dese ,cauza este gelozia mea exagerata eu incerc sa nu fac asta dar mie teama ca-l pierd si nu-i pot arata increderea care o am mie teama c ma va dezamagi.Pt c am crescut intro familie cu foarte multe scandaluri ,mi-am pierdut tatal la varsta de 15 ani l-am gasit eu personal spanzurat in casa iar de atunci tot timpul am cosmaruri ,socul a fost foarte mare nici in momentul de fata nu imi pot reveni.Iubitul meu si a pierdut mama acum 2 ani fost o foarte mare depresie pt el pt c iubito foarte mult.iar in momentul de fata suntem foarte tensionati amandoi ,el imi spune c sunt foarte geloasa si alte reprosuri,Nu stiu ce sa fac?

Te-ai gandit sa apelezi la un psihoterapeut fata in fata? O sa iti fie de folos poate doreste si prietenul tau sa mearga.

Se pare ca povestile voastre de viata s-au intersectat de timpuriu si a-ti experimentat impreuna multe evenimente, unele care v-au marcat profund si v-au șlefuit personalitatile, pierderi suferite ce v-au apropiat si au adus profunzime legăturii voastre care, in ciuda a tot, a evoluat si s-a sudat ! Privește-te mai atent si ai sa descoperi ce Dar minunat esti in viata lui si el in a ta, si atunci, cu siguranță, ai sa iti înțelegi mai bine momentele de gelozie si ai sa te accepti pe tine cu totul, lumini si umbre !

Traumele pe care le-ati trait amandoi va marcheaza relatia atata timp cat nu le incheiati terapeutic. Psihoterapia individuala va poate aduce mari beneficii in prima faza, apoi cea de cuplu, pentru ajustarea relatiei. Cu bine!

Mesaj:
Buna ziua!
Inainte de toate, imi cer scuze sincer ca va abordez in felul acesta,mi s-a intamplat ceva incredibil, ceva care ma dus in pragul unei depresii puternice din care nu mai vad nici o scapare. Va relatez cat pot de scurt, sunt casatorita de 32 de ani si 4 luni, am avut o viata de cuplu mai mult calvar decat fericire ,dar am acceptat-o datorita educatiei primite(eu de la varsta de 6 ani am fost pusa sa citesc, sa muncesc in gradina la ceapa,usturoi, arpagic si apoi la varsta de 9 ani la cresterea fratelui meu, ca mama avea serviciu.Mentionez ca am crescut la tara pana la varsta de 15 ani, cand am trecut la liceu. Pot spune ca nu am avut decat 3 prieteni, ultimul fiind sotul cu care mi-am inceput si viata sexuala, dar care a fost si inca este unicul barbat din viata mea. In momentul cand a fost sa ne casatorim eu l-am iubit din suflet si pot spune ca desi nu mai merita nimic din partea mea la modul cum s-a purtat si cum se poarta inca am sentimente fata de el spre rusinea mea. Mentionez, ca inca actualul sot a fost un consumator de alcool impatimit, un impatimit al jocurilor de noroc si cu toate astea am stat langa el, am muncit pana la epuizare, ganditi-va ca timp de 10 ani el nu a adus acasa nici 1 ban, am facut o firma impreuna cu un asociat, acela s-a saturat si s-a retras, m-a luat alaturi de el, mi-am pus toata ambitia si am aratat ca „suntem” (desi eu am fost numai singura) capabili, sunt cunoscuta si respectata de toata lumea de vaza din oras, dar in momentul de fata nici asta nu ma mai ajuta si nu-mi pot reveni din acest cosmar. Mi s-a intamplat sa ma imbolnavesc dupa trei ani de surmenaj, mama sotului s-a imbolnavit de dementa grava a trebuit sa ma ocup de dansa, sotul a refuzat sa mearga la ea, spunand ca aia nu este mama lui, el nu o stie asa, eu nu puteam s-o las asa. Acum doi ani (2 oct.2012), l-am dus de urgenta la spitalul Fundeni unde am o prietena foarte buna medic, intr-o stare grava, are diabet,are probleme cu inima, ciroza hepatica cu ascita si rinichii nu functionau decat 65% si trebuia operat urgent la colecist ptr.ca i se urcase pietrele la canalul coledoc. Operatia a durat putin, numai ca dr Brasoveanu cand a iesit mi-a spus sa ne rugam la Dumnezeu sa scape ca problema mare era la rinichi, a stat la aparate 3 zile, dupa care si-a revenit si a fost trecut pe sectie, in tot acest timp am fost alaturi de el, nu am plecat decat la wc Dupa toate astea a decedat si mama lui (8.oct.2012), m-am ocupat de inmormantare, el neputand participa ca era operat. Cand a inceput sa se simta mai bine s-a apucat de bautura iar, si in luna martie l-am dus singura cu masina la Fundeni mai mult in coma, nu urinase de 3 zile jumătate (mie nu mi-a spus nimic, eu l-am vazut cazand si nemaiputand sa mearga), era foarte umflat, nu se putea tine pe picioare si vorbea aiurea. Tin sa specific ca este un om foarte dur si incapatanat si niciodata nu accepta sa faca ce era bine ptr el. In timp ce ma apropiam de spital am sunat, am fost asteptata la urgenta, a fost pus la aparate si bagat la dializa cu risc, unde dr.Tacu Dorina, un medic deosebit, l-a readus la viata. In urma tuturor acestora aratate mai sus nu stiu ce s-a intamplat cu el, ma crede cel mai mare dusman al lui (probabil unde i-am salvat viata si am fost alaturi de el). Anul trecut in nov. Am fost si am facut curatenie la apartamentul de la serviciu unde am racit foarte rau la plamani si am facut pneumonie de 3 ori, nu am mai avut imunitate de loc. Doresc sa specific ca firma in momentul cand am ramas acasa, nu avea nici o datorie, nici un imprumut, era cu platile la zi si avea si bani in cont. Eu am lipsit o perioada cum am spus mai sus din cauza ca am fost bolnava, iar in momentul cand am ajuns la serviciu parca a vazut cel mai mare dusman, a inceput sa se poarte cu mine foarte urat de fata cu cele doua angajate, pe care eu le-am ajutat foarte mult ptr. ca asa sunt eu, iar acum sa aflu ca i-au spus numai minciuni, pe care i le-am demontat atat in fata lor cat si a lui cu dovezi, dar nu vrea sa auda nimic, ba din contra mai nou am inteles ca a facut cerere la mediator ptr.divort. Va spun din suflet ca am ramas bulversata, m-a lasat fara serviciu sunt in somaj, sunt foarte multe de spus, dar in special vreau sa mentionez ca nu am avut nici o discutie sau cearta cu el, totul a venit din senin pentru mine, la el nu stiu decat ca i-a medicamente chinezesti pentru potenta de ceva luni, tinand cont ca el de aprox.10 ani este ipotent, dar eu nu am facut niciodata discutie ref.la acest caz, am crezut ca asa este normal intr-o familie, respectul (este singurul barbat din viata mea). Sunt sunata ca tot timpul este vazut cu una din angajate care are 39 de ani si nu are absolut nimic (casa, masa cum vine vorba), a despartit case si traieste cu diferiti barbati, credeti-ma ca efectiv iau sedative ca sa pot dormi, am slabit intr-o luna 22 kg.Incerc sa nu mai ies, ptr.ca orasul este mic si de cate ori ies aud cate ceva, sau sunt intrebata despre ei doi si credeti-ma nu ma simt bine.Imi cer scuze ca sigur in momentul cand am scris, ca sa spun mai multe cred ca am devenit si incoerenta. Va rog din suflet sfatuiti-ma ce sa fac, am momente cand efectiv nu mai gandesc corect si sunt in stare sa-i fac ce e mai urat, dupa care ma gandesc la bunul Dumnezeu, citesc rugaciuni si ma mai calmez. Imi este foarte greu, dintr-o femeie foarte activa sa stau acasa in somaj.
Multumesc anticipat pentru sfaturi!
Liliana D.

imi pare foarte rau pt situatia Dvs. si nu va pot dori decat taria (cum ati avut si pana acum) de a merge inainte si face ce este de facut. Din punct de vedere profesional pot sa va asigur ca sotul Dvs este un om bolnav psihic si ar avea nevoie de ajutor specializat (desi nu cred ca ar accepta). Toate acestea nu inseamna ca sunteti obligata sa ramaneti in aceasta ‘casnicie’. Luati un avocat, vedeti ce va consiliaza si iesiti din acest mediu! Se poate, succes!

Cred ca este timpul sa va ganditi si la dvs., mai ales ca toata viata ati facut servicii pentru altii. Oricat de dureros ar fi, sotul dvs are dreptul sa-si aleaga modul in care traieste (sau sfarseste). Luati in considerare partea buna din toate astea: el nu mai doreste serviciile dvs, si a luat aceasta decizie pentru el. Respectand-o, va recuperati libertatea, viata proprie si dreptul de a lua decizii pentru dvs. Luati problemele pe rand: apelati la un avocat, gasiti-va un loc de munca unde sa va placa ce faceti si luati-o de la capat. “Gura lumii” nu ar trebui sa conteze mai mult decat linistea si sanatatea dvs., oricum nu puteti multumi pe toata lumea. Acceptand sa va luati in maini propria viata, si sa va ganditi in termeni de “eu” si nu de “noi” dati dovada de curaj in a accepta provocarile vietii si de a invinge. La nevoie, puteti apela si sprijinul unui psihiatru (ca sa nu luati sedative “dupa ureche” ) si la un psihoterapeut care sa va sustina in acest proces. Curaj!

Sfaturi nu cred ca aveti nevoie! Sunteti o femeie inteligenta si puternica care ati trecut prin multe. Stiti foarte bine ce va doriti. Ce nu stiti si nu constientizati este capacitatea dvs.de a lua decizia corecta datorita confuziei in care sunteti (bulversata!). Poate ca o vizita la un psiholog v-ar ajuta sa va puneti gandurile si prioritatile in ordine ca sa puteti lua hotarari corecte pt.dvs.si pentru cei di jur. Pana una, alta, propuneti-va cate o mica bucurie pe zi si un gand bun indreptat spre Divinitate.

Mesaj:
In urma unui soc emotional din luna ianuarie, am ramas cu amnezie , nu mi amintesc nume, locuri fapte,dinainte si din timpul a ceea ce mi s a intamplat. lucruri care sunt foarte importante deoarece m ar ajuta sa pot depune o plangere penala, imi amintesc doar franturi din cea ce s a inatmplat, si am inteles ca aici pot beneficia de psihoterapie on line, mi a fost recomandata de un psihiatru. ma puteti ajuta?

Dupa parerea mea, ai nevoie de o terapie post-traumatica si iti sugerez nu online. E nevoie de un travaliu mai lung care sa te ajute sa depasesti efectele traumei.

as adauga, daca este urgent, sa incercati hipnoterapie. Succes!

Daca este adevarat ce spuneti, in nici un caz psihiatru. Doriti medicamente ? Uitatrea este un mecanism de aparare care va feste de a retrai amintiri neplacute. Ar fi foarte indcata hipnoza deoarece ati putea retrai situatia si reaminti detaliile prindu-le din exterior, ca simplu spectator. Cautati siteul hipnoterapeutilor si alegeti-va de acolo unul sau telefonati si cereti sfatul. Cereti si invormatii vis a vis de nr de sedinte, pretul cerut si spuneti cu sinceitate ce va permiteti pentru a nu avea surprize ulterior. Daca exista bunavointa se vor gasi si solutii.

Mesaj:
Buna ziua.Spuneti va rog cum pot sa-mi ajut sotul care de o luna si ceva a început sa consume cocaina?Ceva medicamente sau ce ma puteti sfatui.

il puteti ajuta doar daca se ajuta singur. Este nevoie sa rupa contactul cu furnizorul, sa se trateze la un centru specializat, psihoterapie pt a identifica sursa. Specialistii unui centru de dezintoxicare va pot indruma cel mai bine. Succes!

Mai jos aveti un link catre mai multe informatii. Dar, sotul trebuie sa decidavsa faca ceva in sensul asta: http://www.dependenta.ro/tratament-dependente/spitalizare-dezintoxicare/2-uncategorised/21-crucea-albastra-centrul-de-tratament-pentru-dependente-barbati

nu stiu cat va ajuta sfaturile de rigoare.am fost in situatie asemanatoare insa de ceva gratis si eficient nu am avut noroc.am cerut ajutor in stanga,in dreapta,nimic…totul costa enorm.cel mai bun exemplu negativ este acel dr daca-l mai pot numi asa care primea bani ptr metadona.RUSINE!imi da un motiv in plus sa nu ma mandresc ca altii,ca sunt roman.furam,furam,furam…

felicitari pentru sinceritate. Cred ca in primul rand este vorba de anturaj. primariile ofera ajutor gratuit prin centree de psihoterapie pentru cazurile sociale. totusi, nici o terapie nu are succes daca clientu-l nu isi doreste. Incercati la Sectorul 4/ Succes.

Mesaj:
Buna ziua. Numele meu este Mari. Sunt casatorita si am o relatie extracinjugala cu un barbat si el casatorit. Relatia dureaza de 6 luni.Stiu ca sotia lui are o fiica( 16 ani) din prima ei casatorie care a ramas la tatal ei natural. Problema care ma framanta pe mine este urmatoarea
Barbatul cu care am eu aceasta relatie extracinjugala vorbeste pe ascuns prin mesaje si pe facebook cu fiica sotiei lui. La intrebarile mele adresate lui despre aceasta fata el a reactionat mai nervos si mia raspuns ca aceasta fata este trista si nefericita si doar cand vb cu el se inveseleste. Curios ca pe pe facebookul ei din pozele care le posteaza nu pare a fi o fata nefericita si el ii da like la toate pozele ei dar ea nu da niciodata like la pozele lui, poze unde este el si sotia lui actuala adica mama ei, in plus ei au si un copil mic care este fratele dupa mama. Eu am incercat sa ii spun ca nu este tocmai ok acest gen de apropiere dintre el di aceasta fata si mai degraba fata ar trebui sa comunice si sa se destainuie mamei ei iar el imi spune ca sunt eu nebuna. Va rog ajutatima dati-un raspuns, un sfat sa inteleg corect.Va multumesc.

eu ma gandesc ca este foarte posibil sa fi intrat prea mult in familia lui; poate ca incearca sa se apropie mai mult de fiica vitrega (din cate inteleg) si nu intr-un fel pervers. Incercati totusi sa il rugati sa va lamureasca, daca doreste. Succes!

O relatie extraconjugala implica unele abateri de la "normalitate" . Lucrurile sunt cam departe de adevar in aceasta relatie. O vreti cu adevarat?

Aveti dreptate poate este vorba de un flirt nepotrivit sau poate este vorba de gelozie. ) Situatia este foarte sensibila. Interventia ta poate fi privita in multe feluri. Fii observator la ceea ce se intampla, daca lucrurile evolueaza intr-un mod nepotrivit atunci se cere o atitudine. Vezi tu care.:)))))))

Mesaj:
Buna ziua. Am un diagnostic de edem osos col femural fara cauza depistata. Sunt instructor de aerobic am 35 de ani. Mi s au dat antiinflamatoare si repaus din activitatea sportiva. Nu stiu cum as putea afla cauzele si care ar fi alte optiuni de tratament.
Multumesc

Mesaj:

Ma numesc Noemi,am 16 ani, sunt in clasa a-11-a.
Anul trecut prin noiembrie am inceput sa vorbesc cu un baiat despre care stiam ca nu e un baiat ok…El e genul de baiat care umbla cu mai multe si dorea doar o chestie de la fete… Credeam ca el ajungand la facultate sa maturizat si proastele lui obiceiuri nu m-ai existau.Nu credeam vreodata ca o sa ma intragostesc si ca o sa existe baiatul pentru care sa plang zile si nopti.Dupa 2 luni de relatie mi-a cerut sa-mi incep viata sexuala,acesta fiind un pas spre a consolida legatura dintre noi.I-am zis ca nu vreau si eu am ales sa ne despartim.Dupa 2 saptamani el ma sunat spunandu-mi ca vrea sa ne intalnim…iar eu am acceptat. Atunci a fost momentul,ziua cand i-am dat tot ce am avut mai bun.Pe urma relatia noastra mergea din ce in ce mai bine pana intr-o zi in care am aflat ca el vrb si cu altele .Si dupa multe certuri si suparari am hotarat sa nu mai vrb cu el,sa fiu puternica si sa-l uit…Am hotarat sa am o relatie cu cel pe care il credeam cel mai bun prieten..dar totul a fost o iluzie….dupa ce m-am culcat cu el ….nici macar nu ma mai cunoaste deoarece sa impacat cu fosta…Am cunosc cu timpul alt baiat care imi dovea ca nu la fel ca ceilalti…dar la fel a fost si un cazul lui…el ma vroia doar pentru sex… nu cauta o relatie…apoi am avut o aventura cu un baiat .Acum ma simt foarte dezamagita de femeia care sunt…regret toate clipele ..Cel cu care mi-am inceput viata sexuala ma cauta si vroia sa ne impacam si ca vrea ceva serios …eu cred ca vrea sa ma foloseasca pentru sex..pt ai face lui poftele… nu stiu ce sa fac.. Regret tot ce am facut dar acum ce as putea face? Sa uit de toti si sa o iau de la zero? Dar cum? Nu stiu ce sa fac…totul e asa greu.. i-am dezamagit pe toti..in special pe parintii mei care mi-au oferit tot pe plan material si pe plan sentimental dar asta mai putin… Va rog mult am nevoie de niste sfaturi….Acum ce as mai putea face?

Imi suna ca vrei sa dai timpul inapoi, sa fi virgina din nou, sa nu fi gresit asa cum(zici tu) ca ai gresit.
Pai daca dai timpul inapoi, nu dai si experienta inapoi? Experienta de viata e mult mai importanta si valoroasa decat un himen.
Chestia asta cu scoala vietii, e chiar ca o scoala; incepe cu initierea apoi toata viata inveti, iti imbogatesti experienta si dai teste. In fiecare zi a vietii tale. Viata poate fi urata, intradevar. Dar nimeni nu invata sa mearga fara sa cada, nimieni nu invata sa manance fara sa se murdareasca, nimeni nu ia decizii majore in diferite etape ale vietii fara sa nu aiba macar o urma de indoiala.
Ideea e sa ne asumam tot ceea ce facem, sa mergem inainte orice ar fi, sa regretam putin, daca ne vine sa regretam, sa analizam, sa tragem concluzii, sa invatam din greseli si sa speram ca nu le repetam.
O lectie pe care ai invatat-o si pe care e bine sa o ti minte toata viata este ca intre un barbat si o femeie nu exista prietenie pura. La nivel inconstient suntem atrasi din punct de vedere sexual.
Asa ca nu lua experientele tale ca pe niste esecuri, ia-le ca pe niste lectii de viata, profita de aceste lectii si mergi cu capul sus pe drumul tau.

Foarte frumos spus Pisiologul De Serviciu. Asa se intampla Noemi cand nu ai educatie sexuala si relationala. Iti recomand sa citesti 2 carti care te vor ajuta foarte mult sa intelegi interactiunea dintre femeie si barbat.

http://www.curteaveche.ro/de-ce-barbatii-se-insoara-cu-scorpii-un-ghid-pentru-femeile-care-vor-sa-cucereasca-inima-unui-barbat.html

http://www.elefant.ro/carti/diete-fitness-retete/relatii/relatii-de-cuplu/ce-fel-de-femei-plac-barbatilor-155006.html

Daca ai intrebari cu mare drag suntem aici pentru tine.:))