Mesaj:
Am 18 ani si am depresie de 1 an si ceva.Am probleme mari in familie , nu pot sa le mai fac fata.Anul trecut inainte de Craciun bunicii m-au dat afara din casa ( stau la ei pt ca ei cred ca daca au bani si acte de proprietate pot sa calce pe oricine in picioare.M-au luat de langa parinti de la 1 an.Cand eram mica ma batea doar ca sa nu vorbesc cu mama.Nu o suporta pentru ca e venita din Iasi , moldoveanca).
Ma cert cu bunica-mea din orice.Ca sunt dezordonata,ca nu-i place parul meu si insista sa ma tund.Tot felul de prostii.
In momentul in care am simtit ca nu mai fac fata m-am lovit de sindromul borderline.Stiu ca nu este o solutie insa doar asa am putut face fata stresului.
Cosmaruri am in fiecare noapte din noiembrie 2013.Cand am inceput sa iau Passiflora am mai scapat de ele.Prin aprilie a inceput bunica-mea sa ma ameninte ca baga cutitul in mine pentru ca ma uraste.Insista ca ea avea vise pentru mine.Sunt visele ei.Isi imagina ca dupa ce termin scoala de mzuica o sa plec in strainatate sa cand , pentru ca ea stie ca se plateste foarte bine.In clasa a 9-a spre a 10-a i-am zis ca nu vreau sa mai dau la medicina , ca vreau sa lucrez in domeniu economic.La fel , a facut scandal ca ea visa ca eu sa fiu medic si sa plec in strainatate, ca e un job foarte bine platit.Cand m-a dat afara din casa ei , si m-a trimis sa stau cu parintii , mi-a zis ca tot ce isi doreste e ca eu sa mor.Ca mai bine murea maica-mea cu mine la nastere.
Am fost in soc.Este cumplit ca o ruda sa-ti doreasca moartea.Nu pot trece peste asa ceva,nu pot sa o iert.
Prin aprilie, cum ziceam , m-am certat cu ea inainte sa plec in oras,era de ”Scoala altfel” Aveam activitate cu profa de bio , la zoo , la 20 de minute de mine.Cand a inceput sa urle si sa faca ca toate alea i-am zis calm ca eu nu mananc.Eu am gastrita cronica facuta din cauza stresului si din cauza felului in care gateste bunica-mea.Ea statea la bucatarie , toca ceva , cand m-am dus langa chiuveta, a ridicat cutitul si l-a indreptat spre mine.Am iesit din casa plangand.Cum am mai zis, nu fac fata stresului deloc.Simt ca ma depaseste toata situatia.
Acum iar ma cert cu ea.Nu am luat sala din prima si imi tot reproseaza ca e dezamagita de mine.Ca eu toata viata am dezamagit-o.M-a amenintat din nou ca baga cutitul in mine , ca-si doreste ca eu sa mor pt ca ea vede in privirea mea cat de mult o urasc.
Nimeni din familie nu se poate intelege cu ea.Nu se poate comunica cu ea.Eu dau bacul, sunt a 12-a.Simt ca nimic nu-mi mai iese cum ar trebui.Nu am incredere in nimeni.Simt ca nu mai pot sa iubesc.Dupa scandalul de acum cateva zile iar am inceput sa ma tai.
Mi-a zis mama ca a vorbit cu bunica-mea acum cateva zile.I-a zis lui maica-mea ca sunt o curva,ca umblu noaptea cu golanii.Am fost intr-un pub cu niste prieteni vechi.Maica-mea si taica-miu au fost de acord.Au incredere in mine ca nu ma apuc de droguri sau cine stie ce altceva.Bunica-mea doar asteapta sa calc stramb.Abia asteapta sa ma culc cu cineva,sa raman insarcinata si sa vin la ea sa ma plang.Simt doar ca nu mai pot…vreau sa ma mut la maica-mea acasa,dar maica-mea si taica-miu nu au banii lui bunica-mea, nu-mi pot plati meditatiile.Si mai e inca o faza , dupa ce ma da afara din casa , bunica-mea ne ameninta ca ne da afara din casa daca nu ma intorc inapoi la ea.Ca ea are bani , ca poate sa-mi plateasca orice…Vreau doar un sfat…nu stiu daca sa mai stau si sa o suport(desi simt ca nu mai pot,dupa ce face scandal e linistita si dupa iar face scandal) …. sau sa merg la maica-mea , sa fiu linistita, sa invat singura.De asemenea,eu dau meditatii la engleza si am si predat o luna la o gradinita.In 2015 urmeaza sa lucrez la doua gradinite.Bunica-mea nu stie , insa de acum imi spune ca ea vrea sa ma angajez in vara , si salariile pe care eu le voi primi i se cuvin ei , pentru ca mi-a platit scoala de soferi , examenul de engleza , meditatiile si ca eu trebuie sa-i platesc ei tot , pentru ca asta merit.Cand eram mica imi spunea ca daca ea moare , o sa fie numai vina mea , pt ca sunt un monstru,pt ca ea a incercat sa faca oameni din noi , si sa si-a sacrificat sanatatea pt noi.Ca e numai vina noastra ca iese scandal .Cand e scandal , se plange ca trebuie sa ia somnifere , calmante , ca nu poate dormi toara noaptea.Mi se intampla , nu foarte des , sa ma trezesc din somn si sa plang in hohote.Nu era suficient sa am cosmaruri noapte de noapte…

Vorbeste cu parintii tai. Pleaca de langa bunaca, la parintii tai. Discuta cu ei inclusiv starile tale si mai ales treba cu automutilarile (“iar am inceput sa ma tai!”). Ei au responsabilitatea ta! Mergeti la un psihiatru mai intai si pe urma la un psiholog.

Pleaca de langa bunica, mediul in care traiesti acolo este toxic.

Tare imi este teama de psihiatrii si dependenta de medicamente

Pleaca neaparat cat mai departe de bunica. Ia viata in propriile maini, daca te intelegi cu parintii, ajutati-va reciproc sa treceti peste greutati. Vorbeste chiar si cu bunica si spune-i ca nu este stapana pe viata ta. Incearca sa iesi din zona de confort, data de siguranta financiara, si alege un drum asa cum vrei tu. Ai o viata inainte, atentie cum o aranjezi. Viziteaza un psihiatru dar si un psiholog. Mai vorbim, daca vrei. Bafta! Nu esti singura!

Pleaca din casa bunicii,este un mediu toxic in care te vei imbolnavi atat psihic cat si fizic dupa cum observi pe propria piele. Contactati un psihoterapeut ,pentru ca tu ai mare nevoie de unul sa te ajute sa treci peste traumele emotionale lasate de bunica ta,pentru a nu te mai lasa santajata emotional de ea,pentru a te intari pe tine in noua viata.Nu renunta la joburile de la gradinita si foloseste acesti bani pentru tine, nu pentru bunica ta.Datoria de a creste un copil este a parintilor nu a bunicilor,si daca o luam tot asa nu este o datorie, un copil este un dar pentru intreaga familie.Daca bunica a dorit aceasta responsabilitate a fost alegerea ei si se pare ca nu este in stare de aceasta responsabilitate avand in vedere ca a creste un copil inseamna nu doar sa il hranesti material ci si emotional cu dragoste,incredere si intelepciune.

Mesaj:
Buna ziua ! nu vreau sa merg la pranzurile de dumineca la soacra-mea ! e
deoarece acolo sunt fratele sotului meu cu familia acestuia, o snoaba de nevasta si doi copiii galagiosi si needucati. mai ales fetita de 3 ani.
Nu stiu cum sa ma comport la aceste pranzuri. Pana acum am fost sociabila si retrasa , am incercat sa fiu disponibila cand mi s’a cerut si sa nu deranjez. Acum m-am saturat. M-am saturat demult. Insa acum nu vreau sa fiu politicoasa sa tac si sa nu spun ceea ce gandesc. Daca ceva ma deranjeaza ,ma tem ca ma ridic de la masa si iau usa ca sa nu rabufnesc.
Sotul imi promite ca ma sprijina dar eu nu il cred. Inteleg de ce face unele glume pe seama mea, eu le gasesc amuzante si as intoarce gluma lui sa radem cu totii,insa pt cumnata lui ,sunt alt mijloc sa rada de mine,sa fie snoaba si proasta. A intrecut masura cand mi-a cerut sa nu-mi permit sa vorbesc cu soacra mea si soacra-sa despre sotul meu si ca doar sotul meu are dreptul sa vorbeasca cu maica-sa despre el. Ma scoate din minti ca s-a ajuns asa departe. As vrea sa-i spun ce gandesc , dar as provoca scandal si eu as fii responsabila. insa nu vreau sa tr4ec cu vederea acest incident ! Cumnatele mele nu ma suporta si n-am de gand sa le agreez comportamentul celor care ma desconsidera si ma agreseaza verbal si comportamental.
Nu stiu ce sa vorbesc la aceste plictisitoare enervante pranzuri duminicale in familia sotului unde el vorbeste cu frate-sau si maica-sa iar eu numar minutele..orele sa plecam.
Multumesc !
Loredana M.

Pana acum ai fost politicoasa, ai ai ajuns in aceasta situatie. Se spune ca nu poti sa faci mereu la fel si sa te astepti la rezultate diferite! Asta inseamna ca a venit momentul sa incerci altceva: de exemplu, sa fii sincera.In primul rand cu tine, fiind constienta ca esti furioasa pe ce se intampla. Furia este o energie constructiva daca stii sa o folosesti pentru a pune limite. Odata ce ai decis ca vrei sa sa schimbi lucrurile punand limite, sinceritatea te poate ajuta din nou: fie esti sincera cu sotul tau spunandu-i ca nu mai participi la aceste intruniri (si va fi alegerea lui daca va merge singur sau nu); fie participi si esti sincera cu persoanele spunandu-le (fara agresivitate) ca pentru tine e foarte neplacut sa fii acolo, ca nu mai accepti sa fii tratata astfel si ca daca vor continua, nu vei mai partcipa. E dreptul tau sa nu fii acolo unde nu vrei sa fii, cu tot respectul pentru ei si cu toata iubirea pentru sotul tau. Cheia este comunicarea. Sincera!. Succes!

Loredana, spui ca “te-ai saturat demult!” sa mergi la socri si sa accepti discutiile provocatoare de acolo. Pana la urma, cine zice sa mergeti acolo asa des, sau pur si simplu sa mergeti? Bunul simt nu are legatura cu a fi umil, supus, pt ca se va intampla exact ca in natura: cand animalul de prada vede caprioara…ataca – asa e si in cazul tau. Ai adoptat un comportament submisiv care nu ti-a adus rezultatul asteptat, deci are sens sa continui sa-l adopti? Pana la urma, ce se poate intampla asa grav daca tu le spui ce nu-ti place? In viata, unii ne plac(ei pe noi si noi pe ei), altii nu – asa e firesc. A te stradui sa placi unor oameni care nu te plac e impotriva firii si se lasa cu mai multa suferinta decat cea provocata de o discutie calma (atat cu sotul, cat si cu rudele lui) din care ceilalti sa inteleaga ce iti doresti sa se schimbe. Ti-as recomanda sa discuti mai intai cu sotul, pt ca provenind din acea familie, sunt mici sansele ca gandirea si comportamentele lui sa fie complet diferite de ale rudelor sale – el se simte bine cu ei, altfel nu-i vizita asa des. Succes!

Ce-ar fi daca , la un astfel de pranz , ai initia o discutie pe o tema care sa le reduca la tacere pe cumnate, ceva la care spoiala lor de cultura sa apara la suprafata? … si in rest subscriu sfaturilor colegilor mei…

Mesaj:
Buna, sunt Daniela si am 14 ani. Parintiii mei se cearta mereu si e insuportabil sa stai cu ei in aceaiasi casa. Sa zicem ca tatal meu e o persoana foarte dura. Nu ma incurajeaza nici o data in cea ce fac si mereu ma injoseste. Am intrat i deperesie din cauza aceasta dar am trecut peste singura pentru ca am inteles ca sunt o persoana puternica. Am citeva luni de cind nu pot sa plang. Chiar si cand privesc un film care te face sa plingi , incerc sa pling dar nu reusesc. Incerc mereu sa zimbesc,vreau sa arat la toti ca sunt puternica si nu am nici o problema. Dar adevarul e ca ma simnt forte rau. am emotii pe care nu le pot arata. Le tin mereu in mine si nu pot sa le dau drumul. Sunt o persoana foarte sensibila, dar nu nu pot sa plang.Va rog ajutati-ma cun un sfat sau ceva. Multumesc!

pt inceput incearca sa mergi la consilierul scolar si sa discuti liber ce se intampla cu tine

nu faptul ca nu poti plange la un film ar fi problema, ci faptul cind esti la o virsta si iti doresti o lume ideala.Sint convinsa de dezamagirea pe care nici nu o exprimi , nu poti sa refulezi,si dai din colt in colt.Tot ce poti sa faci este sa iti doresti mereu sa devi o persoana mai buna,mult mai buna decit cei pe care ii cunosti.Va trece si pubertatea,important este dorinta ta de a fi buna,intelegind ca nimeni nu poate fi perfect,dar poate alege DRUMUL.Esti la virsta cind incepi sa te definesti ca om.Fi OM.

Mesaj:
Buna ziua! Am 1,63 m si am 17 ani,anul acesta as vrea sa dau la Academia de Politie ,dar inaltimea minima este 1,65. Stiu ca mai pot creste daca fac sport,dar as vrea sa stiu daca pot lua vitamine/calciu(daca da,care sunt acelea) care sa ma ajute pentru ca nu as vrea sa fiu respinsa pentru 2-3 cm …Multumesc!

eu ti-as sugera sa mergi sa discuti cu cineva de la Academie. Succes!

Având deja prima menstruaţie… nu mai creşti cine ştie ce. Dar poţi specula câteva detalii pentru mai multe şanse ca să obţii aceşti 2-3 cm.Câteva idei mai la îndemâna tuturor: http://www.getfit.ro/sanatate/sanatate-sanatate/cum-sa-cresti-productia-de-hormon-de-crestere-hgh-in-mod-natural.html

http://www.cristianmargarit.ro/2011/02/sanatate/cresterea-in-inaltime-2

Poţi optimiza metabolismul calciului cu suplimente combinate de K2+D3 (este o întreagă discuţie) http://www.iherb.com/Now-Foods-Vitamin-D-3-K-2-1-000-IU-45-mcg-120-Veggie-Caps/10056#p=1&oos=1&disc=0&lc=en-US&w=k2%20now&rc=38&sr=null&ic=3 Cred că revin cu nişte articole despre vitamina K2. Lactatele nu ar fi o sursă bună de calciu fiindcă nu au un raport calciu/ magneziu/ fosfor echilibrat şi produc încărcare acidă. Mai bine foloseşti seminţe de salvie şi susan crude cu frunze şi sucuri verzi care alcalinizează sângele. Sunt şi suplimente cu enzime cu efecte formidabile pentru sănătate în general, probabil că indirect şi pentru înălţime.

Asocierea directă între sport şi înălţime este un mit. Esenţială este eficienţa somnului, ca să previi trecerea organismului într-o stare catabolică, deci un nivel mai scăzut pentru cortisol. Iar aici intervine şi dieta, aportul de carbohidraţi şi magneziu etc.

Salut, nu sunt in masura sa-ti prescriu vitamine sau alte remedii, dar ti-as sugera inot saptamanal si baschet cu prietenii, plus vointa. Succes.

Mesaj:
Buna ziua, am probleme in familie.. povestea incepe cam asa: eu stau cu mama mea ,cu fratele meu ,sora mea si tatal meu vitreg . Tatal meu biologic locuieste in Germania cu actuala sotie a lui . Zi de zi ma cert cu mami, fie ca e acasa , fie ca e lucru . Ne certam prin telefon .. La fiecare vorba ma injura (curva ,zdreanta,taratura, trazneasca-te Dumnezeu si matele tale si sufletu’ tau ) intr-o seara iar ne-am certat si a zis sa ies afara ..am stat cat am stat pe banca si a venit sa arunce apa pe mine . Specific ca erau 0°C sau mai putin . Am plecat de acolo sa nu ma mai vada .. si a zis Sandu(tatal meu vitreg) :” poate se omoara . Hai sa o cautam” si ea a zis :” Doamne da-i minte sa se omoare sa scap de ea , sa o caute satana ,eu nu ” . La un moment dat , dupa vreo ora jum. a venit sandu si a zis sa intru in casa . Eu am mai dormit afara , prin sptembrie 2012-2013 .. nu mai stiu sigur . Odata m-a calcat in picioare (la propriu) ca sa-i dau bani sa-i cumpere prietenei sale cadou de ziua ei. Erau banii mei , munciti de mine ..pentru ca in fiecare vara lucrez si atunci mai imi tin bani … sandu mai vine acasa beat ..si se cearta rau de tot .. il bate pe sandu ..a vrut sa bage furca in el .. l-a zgariat cu furca pe spate .. a aruncat cu cutitul dupa el .. pe Maya sora mea o distruge asa , ea devine nebuna .. lasa dupa ea cu orice , e foarte rea . Maya are 5 ani . Imi zice ca sa merg la lucru sa-mi castig mancarea ce o mananc . Ca ea inafara de pat in care sa dorm si tavan deasupra capului nu e obligata sa-mi dea nimic . Ea a luat custodia noastra , a mea si a fratelui meu Adi, iar tati ne trimite pensia alimentara . Nu ma mai suporta ..si i-am zis sa ma dea la casa copilului , dar daca ma da … nu mai primeste pensie alimentara si pt mine si nici alocatie .. asta vreau sa zic.. cu ea nu poti nici cum doar daca ii dai bani sau ii cumperi tigari si tot de ce are ea nevoie si sa platim si curent, apa , dolce … tot … Niciodata nu e multumita .
. acelasi tratament il primesc de la ea si daca fac ceva si daca nu il fac . Imi vine sa ma omor cand ma face curva si zdreanta .. sima injura si blesteama .. de multe ori m-a batut si cutitul l.a ridicat la mine . Vreau sa plec din casa asta ..nu stiu cum si ce sa fac .. pe zi ce trece ma simt tot mai slabita si intr-o zi voi pune capat la toate … cu ce sfat ma puteti ajuta ?

Imi pare rau de situatia in care te afli. Nu am inteles cati ani ai. Pentru a pleca din casa ai doua optiuni, fie iei legatura cu tatal biologic fie anunti Protectia copilului de abuzurile la care esti supusa alaturi de fratii tai. Orice copil are dreptul la protectie si iubire, e foarte trist ca mama nu este capabila sa isi asume acest rol.

din ce ne spui mama ta are probleme psihice grave. Banuiesc ca esti inca minora? Mergi urgent la politie si spune-le ce se intampla, preferabil ar fi sa ai si inregistrari audio sau video (dovezi). Politia este obligata sa va protejeze, sa ia legatura cu tatal biologic etc. Nu mai intarzia; nu are rost sa va luati mintile din cauza nimanui. Succes!

Trebuie sa iei masuri urgente! De acord cu sfaturile de mai sus, daca simti ca nu te descurci singura apeleaza la o matusa/verisoara/ prietena, oricine care crezi ca poate sa te ajute si sa te sprijine moral. Poti sa apelezi si la psihologul scolii/liceului. Succes!

Problema e ca daca nu iei masuri acum, se poate intampla o tragedie; mama ta sa-si piarda controlul de tot si sa bage cutitul ala in cineva. Mama ta e cea care are nevoie de ajutor imediat. Dar tu nu poti sa faci nimic, decat sa te protejezi pe tine si pe surioara ta. I-a legatura cu politia, ei vor rezolva sigur. Te vor duce pe tine si pe surioara ta la un internat sau ceva de genul asta, apoi il vor contacta pe tatal tau biologic. Pe mama ta o vor decade din drepturile parintesti. Si asta e mai bine decat sa riscati sa patiti ceva, Doamne fereste…

si eu cred ca mama ta are probleme,daca isi iubeste copiii neaparat sa mearga la doctor.

Mesaj:
Buna ziua.Sunt baiat,ma cheama Ionut si am 20 de ani.Am avut o relatie cu o fata de 16 ani,dar la distanta (nu mare) si spun “am avut” pt ca ne-am despartit acum o saptamana.Imi e foarte greu,pt ca o iubeam si inca o iubesc si simt ca mor,simt ca s-a sfarsit lumea.Am mai apelat si la alti psihologi,dar nimeni nu mi-a raspuns.Sunt disperat,vin sarbatorile si cred ca vor fi cele mai urate sarbatori din viata mea daca nu scap repede de starea asta.Va rog frumos sa ma ajutati cumva,sa trec peste.Nu vreau sa cad in depresie.Eu de fel,sunt o persoana mai tare de fire,dar situatia asta m-a pus la pamant.De obicei ma inchid in mine si incerc sa nu ma mai gandesc,dar nu pot si simt asa o presiune in interiorul meu care sta sa explodeze.Inainte eram foarte glumet,agil,cu chef de viata,dar acum simt ca m-am transformat total.Am nevoie urgenta de cineva care sa ma inteleaga si sa-mi explice ce sa fac.Va rog din suflet,ajutati-ma!!!

Ce inseamna ca ai mai apelat si la alti psihologi? Ai fost la psiholog? Ai incercat vreo forma de terapie? Sau ai scris pe retele de socializare, site-uri etc? Incearca un psiholog face to face, sa te ajute sa-ti gasesti singur raspuns la intrebarile tale. Tu trebuie sa intelegi ce se intampla cu tine si sa cauti solutii sa iesi din situatie! Apeleaza la un psihoterapeut din localitatea ta

poate ai putea sa te gandesti la faptul ca o saptamana nu este suficient pt a te adapta la o viata in care nu mai exista aceasta relatie, dintr-un simplu motiv ca ai fost foarte atasat de aceasta fata. Daca relatia in sine nu are cum sa functioneze, in timp te vei mai linisti, o sa poti cunoaste pe altcineva si viata continua. Da-ti putin mai mult timp sa te adaptezi, este totusi vorba despre un doliu. Rabdare si succes!

Greseala principala pe care o facem noi ca oameni in astfel de situatii este ca dorim sa scapam cat mai repede de acel sentiment apasator. Ei, am o veste pentru tine: cu cat vei dori mai mult sa ascunzi si sa scapi acea emotie devastatoare aparent cu atit presiunea va fi mai mare. Accepta si astfel de stari ca fiind parte din experienta vietii si ai sa vezi ca nu dupa mult timp vei simti o stare de usurare. Dar accepta cu toata fiinta, cu atitudinea : ” da, asta e, asta sunt in acest moment. sunt si eu un om cu vulnerabilitatea mea…” Daca simti presiune foarte mare intr-un moment ajuta-te de respiratie- inspira si expira larg focalizandu-te pe momentul prezent. Ai sa vezi ca va fi mai bine. Succes.

Pe ce baza te-ai atasat atat de mult de acea fata de 16 ani?Pune-ti niste intrebari si poate reusesti sa te eliberezi de starea asta.Gandeste-te ca de obicei fetele la varsta de 16 ani, experimenteaza cele mai instabile perioade… Tu ai 20 de ani, stiu ca nici la tine nu e maturitate deplina, dar ca baiat ce se respecta, incearca sa intelegi ca nici ea nu se intelege pe sine, darmite pe altii.

Salut Ionut, toti cei care ti-au raspuns aici te inteleg si multi altii care au trecut printr-o despartire dureroasa. Cu siguranta nu e usor, dar la fel de sigur nimeni nu a murit din asta, chiar daca uneori “simti ca mori”! Dupa fiecare deapartire de o persoana semnificativa urmeaza o asa zisa perioada de doliu, prin care latura ta emotionala trece pentru a se vindeca in urma pierderii, precum perioada de covalescenta dupa o operatie. In aceasta perioada pot aparea si momente de depresie, e normal si e chiar folositor uneori pentru ca depresia obliga prin acea apatie, organismul sa se odihneasca si astfel sa-si refaca fortele dupa un consum intens de energie. In ceea ce priveste perioada sarbatorilor, intradevar simti lipsa partenerului mai intens, dar daca te gandesti bine oricine are si sarbtori mai frumoase si mai putin fericite, ideea e ca toate vor trece! Succes!

Mesaj:
Buna ziua.Este vorba de mai multe probleme sau de una singura nici eu nu stiu. Am 24 de ani, parintii mei sunt divortati de 10 ani, am avut un an scolar anterior infernal si presarat cu esecuri (din cea mai buna m-am transformat intr-o oita neagra), viata mea de cuplu este apropae la pamant din cauza mea, relatiile cu familia mea sunt la fel… am zero incredere in mine, plang zilnic si nu mai mananc aproape deloc, decat cu rugaminti insistente si chiar si asa foarte putin si uneori ncep sa ma gandesc ca ar fi mai bine fara mine si ca nimeni nu are nevoie de mine. daca ar fi sa scriu detaliat tot ce a dus la situatia asta as scrie pagini intregi, doar va rog sa imi spuneti daca exista posibilitatea de a gasi un psiholog care sa ofere macar cateva sedinte gratuit, Va multumesc.

Incearca aici www.psihotrauma.ro

www.cmibotezat.ro va stam la dispozitie

Mesaj:
Buna ziua, am 28 de ani si ma simt trist, singur, deprimat. Nu as putea spune ca este fara motiv, dar nu mai stiu ce sa fac cu starea asta. Sunt intr-un proces de terapie cu un al doilea psiholog, primul a considerat ca sunt in regula. De asemenea am mers si la psihiatru care mi-a spus ca nu par deprimat. Am facut si un test de depresie si opinia psihologului este ca e mai degraba o forma de anxietate decat depresie. Merg in continuare la psiholog dar as vrea niste sfaturi in legatura cu faptul ca ma simt trist si singur. Prietenii mei au inceput sa se aseze pe la casele lor si iesim mai rar, cumva ma simt trist si regret fosta relatie, fata pe care am parasit-o. Iar cu munca pot spune ca am mai putin de lucru la munca, ceea ce nu ma ajuta deloc fiindca am timp sa ma gandesc mai mult la ceea ce ma macina.Am 4 luni de cand ma simt asa si nu da semne ca ar vrea sa ma lase. Sunt mai mereu trist, apatic, nu am chef sa fac nimic.

Niste sfaturi va rog cu ce pot face sa ies din starea asta. Simt nevoia sa ies din casa, sa fac activitati sportive sau sociale, dar parca nu am chef si nici nu stiu ce sa mai aleg.

Nu mai suport starea asta

Ps: as discuta cu cineva online despre asta, preferabil femeie.

Multumesc

Daca aveți deja un psiholog la care mergeți, el nu va ajuta deja? Nu ați discutat cu psihologul aceste lucruri pe care vreți sa le discutați online?

Te inteleg perfect ..asa mi sa intimplat si mie .

Cred ca totul tine de un efort de vointa.Daca atat un psihiatru,cat si un psiholog v au spus ca sunteti ok, dv de ce nu vreti sa fie asa?De ce, in loc sa stati sa va plangeti de mila,nu incercati sa descoperiti lucruri care sa va faca placere?Inteleg ca sunteti trist pentru ca toti prietenii dv s au asezat la casele lor, dar sunteti sigur ca ei sunt intr adevar fericiti?Am citit undeva ca e mai bine sa astepti ceva,decat sa nu mai ai nimic de asteptat! Asadar, rabdare si optimism!!! Numai bine!

Atunci cand incepi sa vizitezi un psiholog, este necesar sa-i spui absolut tot ce simti si prin ce treci. Psihologul nu are voie sa judece . Un sfat ar fi sa cautati activitati relaxante de petrecere a timpului liber, ajuta mult sprijinul familiei, al prietenilor. Faceti asa- 1 minut pe zi impuneti-va sa ganditi pozitiv, in timpul acesta zambiti, apoi a doua zi cresteti la 2 minute si tot asa. Spuneti cu voce tare,, ma simt bine,, , ,, sunt relaxat,, , ,, sunt optimist,, , ,, am viitorul in fata,, ..Si altele asemenea. Zambetul este un adevarat medicament pentru psihic. Incercati si reveniti. Sanatate!

Psihoterapia (daca asta faceti la psiholog ) dureaza. Mult succes!

As spune ca dincolo de teste si dignostic important este CEEA CE SIMTI. Uneori iesirea dintr-o stare disconfortanta nu se intampla ca urmare a sfaturilor primite, ci printr-un proces terapeutic. Relatia cu terapeutul este una de constructie a solutiei la situatia ta problematica, asa cum o traiesti tu. Te-ai putea intreba care este motivul pentru care incerci sa construiesti din mai multe parti… De asemenea, ai putea sa identifici momentele in care te simti ALTFEL decat trist, apatic, fara chef din prezent si pe cele dinaintea perioadei de patru luni despre care ai scris. Succes in ceea ce vei alege sa faci in continuare!

E posibil sa fie vorba despre o incarcatura emotionala sau energetica, caz in care poate fi de mare ajutor o terapie cu tehnici specifice de eliberare. Sau puteti folosi ulei esential de lamaie, prin inhalare, are ca efect diminuarea anxietatii si a depresiei. Imi puteti scrie pe privat, daca doriti mai multe amanunte. Numai bine!

Subscriu cuiva mai sus “Psihoterapia dureaza”…dar de cele mai multe ori merita, sau fara …e foarte greu! Este poate necesar sa va amintiti inceputul psihoterapiei in care vi s-a explicat ca psihoterapia este un process anevoios (necesar si benefic), terapeutul un insotitor iar Dvs. propriul expert in viata Dvs (adica nimeni nu va putea trai in locul Dvs., nimeni nu va lua decizii in locul Dvs….etc). Facand ceea ce simtiti si avand rabdare cu psihoterapeutul Dvs. va situati pe drumul cel mai bun! Si da activarea fizica si sociala este calea de a iesi din “Depresie”! Va urez mult success!!

Mesaj:
Am o mica problema de acomodare. In clasa a cincea m-am mutat la alta scoala si nici acum, pe clasa a opta nu am reusit sa ma integrez. Sunt putin timida, dar comunic cu ceilalti. Adevarul e ca la noi in clasa majoritatea copiilor au fite si sunt foarte rai. La inceput radeau de mine, dar dupa au incetat. Acum sunt aia de la care toti copiaza tema cand au nevoie, dar pe care nimeni nu o baga in seama. Oricat as incerca sa fiu prietena lor, ma resping. Nu mai pot sa rezist asa..plang in fiecare seara si stiu ca asta imi face rau. Vreau sa vina odata liceul..pur si simplu vreau sa incep o alta viata..o viata diferita. In clasa asta ma simt straina. Ce as putea face?

Nu te mai lasa folosita, arata-le ca esti pe aceeasi treapta cu ei…..exerseaza acum…ca sa nu gresesti si mai tarziu la liceu. Succes!

Mesaj:
Buna ziua.Ma numesc Valentin am 36 ani,sunt insurat si am un baietel de 6 ani.De mic eram mai emotiv,la noi in casa erau certuri destul de des,tatal meu se imbata si facea scandal,deseori trebuia sa plecam la prieteni iar scandalurile au continuat si cand am mai crescut,la liceu a fost urat de tot ma certam cu tata aproape in fiecare zi si datorita faptului ca eu o luasem pe un drum gresit:nu mai invatam,m-am apucat de baut,jocuri la aparate si alte prostii pe care le consideram normale la varsta aceea,dar problema cu alcoolul s-a accentuat am pierdut controlul la un moment dat.Reprosurile tatalui meu erau tot la betie,venea acasa beat si se lua de mine.Am terminat liceul si am facut doi ani de facultate dupa care am renuntat.Am avut prieteni din copilarie eram o persoana sociabila,mereu bine dispusa.Cel mai bun prieten al meu a fost din scoala generala,pastram si acum legatura dar in prezent nu mai reusesc sa leg nici o prietenie,nu vizitam pe nimeni,nu ne viziteaza nimeni,n
ici sotia mea nu este foarte sociabila si leaga greu prietenii.Viata sexuala nu este foarte buna,s-a racit mult relatia cu partenera de viata,ea invoca mereu aceleasi motive:nu am chef,sunt obosita,sunt stresata.Eu am inceput sa am banuieli ca ma insala.Certurile sunt destul de dese la noi in casa si din acest motiv dar si din alte motive,suntem amandoi foarte caposi si ne aprindem repede.De multe ori s-a pus problema despartirii dar ne-a oprit copilul.In adolescenta nu am avut o relatie stabila cu nici o fata cautam doar aventura.Nu am o ocupatie stabila din 2009 dar nu din cauza problemelor mele cu alcoolul,la servici sunt foarte serios,nu lipsesc niciodata nemotivat sunt apreciat de sefi.Momentan muncesc ca sofer pe perioade determinate din cauza crizei economice.Cu politia am avut probleme pentru ca ma imbatam si faceam scandaluri prin baruri.A fost si o perioda cand ma urcam beat la volan,am avut suspendat carnetul pentru ca m-au prins baut.Am doua surori cu care ma int
eleg bine,cu bunica eram foarte bun prieten ,era a doua mama pentru mine ma intelegea si ma sustinea in tot ceea ce faceam.Am un unchi care sufera de schizofrenie.Mama ma iubeste foarte mult,sunt preferatul ei,mi-a luat apararea mereu insa acum s-au racit relatiile in ultima vreme,vorbim doar pe internet datorita distantei dintre noi,eu sunt in Italia,dar cand am fost acasa ne-am certat foarte des.Asta probabil si din cauza problemelor pe care le am de ceva vreme,mai precis de vreo 3 ani.Am inceput sa am accese de furie tot mai dese,necontrolate si din orice motiv,nu ma mai bucura nimic,cateodata alterneaza bucuria cu furia,acum sunt bucuros peste 5 minute ma enervez din diferite motive.Mi-e si frica sa mai fiu fericit pentru ca am impresia ca se va intampa ceva rau.Cateodata trantesc lucruri prin casa sau imi vine sa dau cu pumnii in pereti.Mai grav este ca de vreo doi ani imi vine greu sa mai interactionez cu alte persoane din cauza ca am emotii foarte mari in prezenta altora,chiar si a celor apropiati.Cand vorbesc mi se pune un nod in gat,respiratia mi se accentueaza,ma inrosesc,ma schimb la fata,vocea mi se intretaie si am tendinta sa ma ridic si sa plec.initial problema o aveam doar in spatiile inchise,acum si daca ma intalnesc cu cineva pe strada, sau intr-un magazin,ma pierd,am aceleasi simptome,e ca si cand m-as bloca.De emotii schitez un zambet crispat.Oamenii vad ca ceva nu e bine cu mine chiar si apropiatii se uita lung.Nu stiu ce sa fac ma pierd tot ma inrosesc imi pierd vocea,mi-e frica si sa ma mai duc la magazin,la casa cand trebuie sa platesc sau sa pun cumparaturile am impresia ca toata lumea se uita la mine.Aceleasi simptome de roseata tremuratut mainilor,gol in stomac.Este un cosmar nu stiu cum as putea sa scap de toate astea.Daca stau cu cineva de vorba pe scaun situatia e si mai grava,nu reusesc sa vorbesc,tremur, ma inrosesc,nu-mi gasesc locul pe scaun,instinctiv vreau sa ma ridic sa plec.Daca sunt in picioare ma mai calmez
.Spre exemplu anul trecut in vara am fost in tara la parinti am stat mai multe luni.Imi era frica sa ies din casa sa ma intalnesc cu cineva cunoscut,trebuia sa-mi fac curaj si daca ma intalneam cu cineva si incepea o discutie ma crispam si incepeam sa ma pierd.Este urat de tot si cand ma duc la interviuri,multe locuri de munca le-am pierdut din cauza aceasta.Daca trebuie sa vina cineva la noi am emotii din momentul cand isi anunta vizita.Am fost si la psihiatru mi-a spus ca nu reusesc sa ma calmez,mi-a dat medicamnte de somn si nu mai stiu exact ce,le-am luat o vreme fara rezultat,apoi am renuntat sa le mai iau si datorita faptului ca soferia cu somnul nu se prea impaca.Si mama este mai emotiva,dar nu are simptomele pe care le am eu.M-am izolat de toata lumea din cauza aceasta,este foarte rau pentru ca de felul meu sunt sociabil imi place sa leg prietenii,dar nu mai pot se creeaza situatii foarte jenante,lumea se uita lung la mine sau chiar se apuca de ras.Mentionez ca nu ma
i consum alcool de cateva luni in schimb fumez si beau 4-5 cafele pe zi.Va rog daca puteti sa-mi raspundeti,sa ma ajutati cumva,va rog mult.Va multumesc.