Mesaj:
Salutare.
As dori cateva sfaturi sau metode de rezolvare a unei probleme destul de iritante.
Am 24 de ani, sufar de depresie si anxietate din 2005, mai nou de atacuri de panica si depersonalizare/derealizare si sunt pe tratament medicamentos. Viata mea nu este foarte activa, de fapt este foarte intoarsa pe des, incepand de la programul de somn, alimentatie etc. pana la timpul liber. In orice caz, printre aceste probleme mai este una care ma framanta si imi cam da viata peste cap…
Nu pot sta mai mult de o luna la un job. Faptul ca trebuie sa merg zilnic sa fac acelasi lucru, in acelasi loc, cu aceeasi oameni, timp de x ore ma face sa demisionez foarte rapid. Nici macar salariul nu ma motiveaza. Pur si simplu, nu rezist, nu am rabdare, ma plictisesc repede sau ma satur repede. Poate parea prostesc, dar este chiar un efort sa stau o luna. Cedez.. simt ca nu ma potrivesc si ca nu pot face fata sau pur si simplu nu mai vreau sa merg.
Nu am avut multe joburi, dar cele pe care le-am avut le-am detestat, cu exceptia a doua dintre ele.
Totusi, as vrea sa pot trece mai usor prin perioada de munca. Am o teama mare sa nu ajung sa traiesc ca sa lucrez, in loc sa lucrez ca sa traiesc. Ma sperie gandul ca nu voi avea timp de nimic.
Ce as putea face? Care credeti ca este problema mea de fapt?Multumesc anticipat.

mi-ar fi de folos diagnosticele primite pana acum, asta daca cele mentionate nu sunt complete…

Pt depresie și anwietate îți recomand tinctură de Valeriană câte 2 ml într-un pahar cu 100 ml apă cu minim 20 minute înainte de masă, pe stomacul gol, iar seara la culcare 4 ml. Sănătate!

Mesaj:
Bună ziua. Prietenul meu nu e de acord sa facem publica relația deși a trecut jumătate de an de când suntem împreună. Mi se pare ciudat. Inițial mi-a spus ca e inutil sa vadă toți pe Facebook ca noi avem o relație si m am înțeles, am zis ca într-adevăr, cele mai frumoase momente se trăiesc, nu se pun pe Facebook. De la un timp mi se pare paranoic. I-am lăsat un comentariu la o postare de a lui si l a sters imediat, reacționând ciudat. Pare puerila problema dar nu știu, e firesc așa și sunt eu paranoica? De poze nu mai zic, evident ca nu am voie sa public nici una. Precizez ca eu am 22 de ani iar el 26 si avem o relație la distanță, el fiind în altă țară.

am putea sa banuim ca vrea sa ascunda relatia pt ca mai are cel putin una in paralel… dar nu stiu daca avem suficiente dovezi. Ce va pot recomanda este sa discutati cu el mai serios despre aceasta situatie. Pot intelege ideea de a tine privata (adica nu pe Facebook) viata personala insa pare ca relatia nu este foarte clara si ma gandesc ca ar fi bine sa o clarificati. Succes!

Indiferent daca mai are sau nu pe cineva, ceea ce e foarte probabil, oricum faptul ca nu se afiseaza deloc denota faptul ca nu isi asuma relatia. Discutati si lamuriti transant situatia, nu e ok deloc asa.

E clar ca mai are o relație în paralel, altfel nu s-ar ascunde, ba eu tind sa cred ca e casatorit si pe tine te tine ca pe-o roata de rezerva. Lamureste situatia si urmeaza sfatul d-lui Antonescu. Succes!

Botezat-Antonescu

Cauta-ti un iubit care sa te vrea DOAR pe TINE și în realitate și online. Ăla nu te mai iubește ( dacă te-o fi iubit vreodată) și de asta nu vrea să știe nimeni despre tine. Intreaba-te în oglinda : Merit eu asta sau merit un om care sa îmi ofere toată dragostea lui?

“…de sase luni suntem impreuna…”. Serios??? I-ai simtit caldura mainilor, a corpului, a respiratiei, l-ai mangaiat pe par sau i-ai atins usor fruntea, l-ai sarutat sa simti cum iti raspunde la sarut, saruta usor, apasat, tandru, foloseste doar buzele, te trage strans spre el cand o face, l-ai auzit soptindu-ti la ureche cuvinte care te infioara, ai ascultat tonul, ritmul, claritatea si fluenta vocii lui, ai vazut cu ce mana apuca tacamul la masa si care este primul pe care il ia, ai vazut cum isi ia camasa si se incheie la nasturi, ai vazut cum isi face pantofii, iti deschide usa si intri tu prima intr-un cinematograf, restaurant, bar, cofetarie, pizzerie….???? In sase luni de cand esti impreuna cu el ar fi trebuit sa stii toate astea….

Mesaj:
Buna,ma numesc Mihai am 44 ani si de 5ani sunt intr o relatie cu o doamna care are o fetita de 12 ani. Tatal fetitei pe langa faptul ca nu a contribuit material aproape deloc in 5 ani ,a reusit inca de la inceput sa obtina informatii din relatia noastra si a reactionat in asa fel incat sa distruga orice moment de fericire.De trei ani fetita a inceput chiar ea sa faca acelasi lucruri. Pe langa faptul cae extraordinar de geloasa si face absolut orice ca sa provoace certuri intre noi ,ia bani din casa si duce familiei tatalui ei,daca doreste ceva face crize de isterie si mai nou daca isi doreste ceva nou distruge sau pierde ,lucrul vechi. Nu exista zi in care sa nu se intample ceva.
Minte cu privire la cadourile pe cere le primeste spunand ca sunt de la tatal ei.
Are un comportament provocator ,iar atunci cand suntem singuri acasa face orice numai sa ma provoace,sa ma tina tot timpul in priza.
O perioada de timp am ignorat tot ce facea si dupa cateva zile am intrebat-o ce are de gand, de ce face totul ca sa ma provoace.
Raspunsul ei a fost ca fac tot posibilul sa o dau afara din casa.
Ultima peripetie a fost dupa o zi petrecuta cu tatal ei ,zi in care a mancat doar o salata de cruditati,tatal ei fiind vegetarian,a venit acasa am mancat toti trei ceea ce am gatit eu si toate au fost bune si frumoase ,pana cand….
La ora 2 noaptea ma trezesc fiindca am auzit ca vomita si m-am trezit sa vad ce se intampla .
Am intrebat-o ce se intampla ,pe moment nu mi-a raspuns si am inceput sa curat prin sufragerie iar dupa cateva minute a venit la mine aratand cu degetul si invinuindu-ma ca numai din cauza mancarii gatite de mine ii este rau ei.
Nu mai stiu cum sa reactionez . Am obosit .

din ce inteleg eu aceasta fetita de 12 ani a ajuns sa va ‘conduca’ viata. Imi imaginez ca este foarte posibil ca familia tatalui ei sa o incurajeze sa se poarte in acest fel, probabil dorind sa obtina custodia? Este doar un scenariu. Cel indicat ar fi, ca prim pas, sa mergeti toti 3 la un terapeut de familie care sa poata modera aceasta situatie, dupa care vedeti ce se poate face. De asemenea s-ar putea sa fie si o problema legala… in ceea ce priveste custodia; puteti verifica. In mare, va recomand sa rezolvati aceasta situatie ca o familie. Succes!

Domnule Mihai… Va mincat unde nu trebuia sa va doara… In primul rind nu stie sa resapecte, apoi gelozia si faptul “ca da din casa”, astea nu tin o relatie serioasa.. ce e de facut? Cautati o relatie serioasa si nu mai ramineti acolo ca va pierdeti anii tineretii aiurea… Succes

Dar mama ce face? Poate e ocupata si o deranjati?!

Din spusele dvs,nu reiese ca ar exista o mama prin preajma,chiar daca ea este…din punctul meu de vedere comportamentul fetitei este un strigat disperat de a primi ajutor,atentie…si asta din partea mamei…ii transmite “sunt aici,baga-ma in seama,exist”…v-as recomanda sa consultati un psihoterapeut,pe de o parte si pe de alta parte implicarea mamei este necesara.Mult succes

Va recomand sa cautati un terapeut cu experienta care sa nu se lase descurajat si nici sa nu se simta depasit. Ajungerea la un consens familial este un danficil. Copilul este nefericit, dumneavoastra sunteti nefericit. Copilul trebuie sa se inteleaga pe sine si sa invete sa inteleaga si pe ceilalti ca oameni si relatile dintre ei. Vorbim de o terapie stufoasa care va implica dezvoltare personala, asistenta emotionala pentru copil, etc. Copilul pare intr-un nor de incertitudine in care figurile parentale si de autoritate sunt neclare precum si modelele de comportament bun si adaptabil vs unul rau si antisocial. Circul prin care treceti nu este degeaba.

Ca tema de gandire pana ajungeti la terapie va recomand sa va ganditi daca ati facut demersuri ca fetita sa se simta inclusa in “noua familie”, daca ati incercat activitati impreuna ca familie care sa va apropie, daca ii acordati antentie si cand NU face circ, daca copilul acesta simte ca este iubit prin actiuni si gesturi (cuvinte, emotii exprimate) care sa fie clar delimitate de duo-ul: cearta- iertare. De mulre ori presupunem ca cei mici simt iubirea noastra insa uitam sau nu stim sa le aratam deloc ca sunt iubiti. Ce calitati are copilul? Pentru ce este apreciata?

Mesaj:
Buna! Am o problema cu intelegerea perspectivei masculine in relația mea. Suntem impreuna de 2 ani. E un baiat foarte bun, competent si inteligent si nu am avut niciodata probleme, e alaturi de mine cat de mult poate. Totusi, un lucru ma nemulțumește, nu ma ajuta la treburi uzuale, reparații si întreținere. De exemplu, a refuzat de nenumărate ori sa imi repare calculatorul desi este programator. De asemenea, pare speriat cand vine vorba sa ma ajute sa schimb lichidul de parbriz la masina sau sa pornesc motorul cand se strica bateria. Din fericire, l-am vazut făcând asta de nevoie in final. Desi mi se pare usor neindemanatic, nu inteleg de ce nu incearca sa ma ajute cand am nevoie ca sa nu mai apelez la altii (am fost întrebată chiar de cineva “dar tu nu ai prieten care Sa te ajute sa repari calculatorul?”) . Acum am de facut un site si doar am menționat acest task (fara sa ii cer ajutorul) si a inceput sa caute scuze si sa imi spună ca el nu ma poate ajuta… Nu inteleg de ce face asta, ce e in capul lui? Eu il iubesc enorm si as face orice pt el, dar cand vine vorba de acest capitol el nici nu incearca sa ma ajute deci am ajuns sa cred ca nu ma iubeste de ma lasa mereu cu treburile

Aceasta problema ,o are din copilarie . probail erea obligat sa faca unele lucruri sau actiuni . Fiind-ui foarte greu sa le indeplineasca se resimt acum cind e adult.

din perspectiva mea masculina, eu nu am aceasta problema… chiar cunosc o gramada de alti baieti si barbati de diverse varste care se comporta exact invers… chiar dus la extrem. Sigur este ceva intim care merita explorat intr-un context relaxat si deschis. Incercati sa il convingeti sa discute despre aceasta problema de cuplu. Succes!

dupa ce ca face mereu acele lucruri la munca o fi si el satul de acest aspect si pauzele probabil ca profita intr-o alta perspectiva (relaxare de la activitatea zilnica) e important ca in rest sa fie ok sa ia parte la activitati caznice, sa te ajute in diverse feluri, atunci cand ii ceri ajutorul ca in fond iubirea nu consta intr-un calculator

Cred ca o face dintr-un complex de inferioritate fata de tine… Sunt convinsa ca n-ar proceda la fel cu o alta persoana fie de sex feminin, o prietena de-a ta, etc care nu-i analizeaza/interpreteaza “stangaciile”

Mama cu asa profesionisti si asa sfaturi mori cu zile!

Dvs ce parere aveti despre aceasta pb Dna Androne?

Cred ca ii e teama sa nu te dezamageasca daca nu-i iese bine, ai rabdare cu el si implica-l progresiv cu chestii mici la inceput ca sa prinda incredere in el si se vor rezolva si cele mai mari pe urma.

Mesaj:
buna ziua
am mai multe probleme adunate, dar nu as sti cu care sa incep: parintii mei s-au separat cand eram mica si de atunci am iceput sa dezvolt un sentiment de inferioaritate si de nesiguranta deoarece unul dintre parinti a refuzat sa se mai implice in cresterea si educatia mea, efectiv m-a renegat si am suferit enorm din cauza asta mai ales ca nici pana in ziua de astazi nu mi-a dat nici o explicatie, refuza sa comunice cu mine iar eu am deja 30 de ani. La scoala nu am avut probleme cu invatatura la inceput dar datorita situatiei familiale am inceput sa fiu mai rebela si nu am mai pus scoala pe primul loc. M-am simtit tot timpul o neadaptata in societate, am incercat sa am prieteni, prietene, am pus mult suflet in toate relatiile de prietenie si de aceea am suferit enorm cand am fost tradata, inselata si lovita pe la spate. mi-e frica sa mai am incredere in oameni, simt ca nu mai imi gasesc locul nicaieri, ma inchid in mine, mi-am auzit vorbe de genul ca sunt prea slaba ca pot lua singura viata in piept, sau ca am ajuns cel mai rau dintre toate persoanele cunoscute, avand in vedere ca nu m-am realizat profesional asa cum am visat, am o slujba foarte prost platita de care mi-e jena…din pacate m-am gandit de multe ori sa imi iau zilele pentru ca i-am dezamagit pe cei care tineau la mine…

STRANGE DIN DINTI SI MERGI INAINTE! CAUTA UN SERVICI CARE SA-TI ADUCA SATISFACTII, SORTEAZA PRIETENII, DESCOPERA O PASIUNE… AI MULTE DE FACUT! AI 30 DE ANI! CE NU AS DA SA MAI AM 30 DE ANI! VEZI PARTEA FRUMOASA A VIETII! LASA IN TRECUT DIVORTUL PARINTILOR! DECAT SA SE CERTE O VIATA MAI BINE CA S-AU SEPARAT!

cum ar fi sa faci lucruri in primul rand doar pt tine… sa te satisfaci pe tine… doar nevoile tale, si nu zic intr-un mod extrem. Senzatia mea este ca ai nevoie de indrumare. Ideal ar fi sa gasesti un psiholog/psihoterapeut cu care sa stai de vorba si in timp sigur gasesti solutiile potrivite persoanei tale. Se poate, succes!

Un suflet ranit, numai un doctor al sufletelor il poate repara. Si care doctor este mai presus de Dumnezeu? Cand iti vei da seama ca El te iubeste neconditionat si nu te tradeaza niciodata, nu o sa te mai simti niciodata singura. Du-te la un duhovnic!

Mesaj:
Bună ziua! Mă numesc Daniela,am 17 ani și am decis să scriu aici deoarece sunt în etapa aceea în care sunt îndrăgostită și foarte confuza să zic așa.
Acum aproximativ doi ani,am intrat intr-un anturaj nou oarecum,am copilarit cu acele persoane care acum imi sunt prieteni foarte buni,dar eu fiind cu 3-4 ani mai mica decat ei nu am “tinut legatura”adica fratele meu si cu ei erau prieteni de mici,iar automat si eu,iar mai apoi am inceput sa ies cu ei si cu unul din baieti am inceput sa ma inteleg din ce in ce mai bine pana am ajuns sa fim cei mai buni prieteni,dar s-a intamplat ceva,da,s-a ajuns ca noi sa simtim ceva mai mult unul pentru altul,iar toata chestia asta a inceput acum aproximativ 6 luni,am inceput sa vorbim non-stop,sa ne intalnim tot mai des,si alte lucruri pe care inainte le faceam dar mai moderat sa zic asa,prin luna Iunie am fost invitata la ziua lui(21) a tinut neaparat ca eu sa fiu prima ajunsa acolo,asa ca a venit dupa mine,ii dadusem cadoul,iar el mi-a zambit cum nu a mai facut-o pana atunci,a inceput “petrecerea” si a aparut si verisoara lui,pe care eu inca nu o vazusem,doar stiam una de alta,toata seara,am vorbit cu el si asa mai departe,verisoara lui era cu ochii pe noi,in fine,incepusem sa-l plac din ce in ce mai mult,dupa aproximativ o luna,trebuia sa merg la un eveniment cu fratele meu,iar el a rugat-o pe varisoara baiatului sa vina cu mine pentru ca el era ocupat,am cu ea in ziua aia,iar apoi mi-a zis ca baiatul i-a spus ei ma place foarte mult,si ca ea a vazut ceva la noi cand a fost ziua lui si fara sa ma cunoasca si-a zis ca noi va trebui sa fim impreuna deoarece ne potrivim aproape perfect daca nu chiar perfect,dupa o vreme m-a invitat la un film de dragoste,totul a fost bine,doar ca eu sunt o fire mai tacuta,sunt directa si la obiect,nu foarte detaliata,i-am zis ca il plac,totul a inceput sa fie din ce in ce mai frumos,eu am plecat la mare,vorbeam tot timpul,era interesat sa vada ce fac,apoi majoritatea prietenilor au inceput sa se prinda ca ne placem,si am fost “terorizati” ii spusese verisoarei lui ca ii este frica sa nu ma raneasca pentru ca nu merit,sunt o fata speciala,nu ma compar cu nimeni,dar sunt cam mica pe atunci aveam 16 ani,si asa mai departe,si brusc si-a facut o iubita,el spusese ca nu implica sentimente cu ea,nu nimic,atunci am fost foarte suparata pe el,nu am vorbit aproape doua luni,pana intr-o zi cand mi-a dat un sms in care spunea ca ii este foarte foarte dor de mine si ca vrea sa ne vedem,am acceptat,am vorbit putin,stia cat de mult il plac iar el incerca sa ma faca sa nu fiu suparata pe el pentru ca oricum el are ochi doar pentru mine,lunile au trecut,voia sa-mi dea impresia ca nu mai are nimic cu fata aceea,nu era deloc pentru el,era materialista si isi batea joc de el in cel mai urat mod,iar el era prea orb sa vada asta,si se pare ca nu i-am putut deschide ochii,imi dadea semne ca ma place,apoi ma dezamagea cu tipa aceea,apoi am devenit putin indiferenta,iar polii s-au inversat,a inceput sa-i pese tot mai mult de mine,iar toti prietenii erau impotriva lui pentru ca intr-un fel si-a batut joc de sentimentel
e mele,a plecat cu fata in vacanta o saptamana,dar vorbea cu mine non-stop,apoi de ziua mea a venit singur,a stat doar langa mine,vorbea doar cu mine,tipa il suna non-stop si nu raspundea,totul a fost frumos,s-a reaprins scanteia,m-a chemat la film,s-a interesat daca noi am avea o relatie,parintii ce ar zice,daca l-ar place,daca eu il plac,am omis sa-i spun,apoi cat a condus m-a tinut de mana,si a zis ca are nevoie de mine,iar cand am ajuns acasa,m-am suparat putin pe el si am iesit rapid din masina si a venit si m-a imbratisat,a doua zi,i-am zis ca il plac,si ca e baiatul perfect in ochii mei si mi-a zis ca sunt dulce,ca nu i-a zis nimeni niciodata ce ii spun eu si ca totul voi vedea ca va fi bine,apoi l-am chemat la mine impreuna cu cativa prieteni,toata seara am vorbit numai din priviri,l-am codus spre masina si m-a pupat pe frunte,iar apoi l-am pupat pe obraz si am fugit repede,dimineata urmatoare,m-a sunat sa-mi spuna ca are un cd la mine si daca poate sa vina sa il ia, a venit,si de abia a mai plecat,iar acum daca nu v-am plictisit,intrebarea mea este,ce pot face eu in conditiile in care el este impreuna cu tipa aceea,dar din cate cred nu il intereseaza persoana ei,dar ii este frica de un eventual refuz din partea mea?

spune-i ca daca vrea sa aiba o relatie cu tine, sa termine relatia respectiva… simplu

Mesaj:
Buna. Sunt cu un baiat insa parintii mei nu sunt de acord cu el. Problema este ca el este chiar un om foarte bun care se comporta foarte frumos cu mine, insa ei spun ca nu este de mine. Nici nu se pune problema sa discut si sa le explic cum este deoarece nici nu vor sa auda despre asta. Acum nu mai stiu ca sunt inca cu el insa mi e teama de reactia lor cand vor afla iar. Ma simt trista si am mereu un sentiment de "frica" ca vor afla si ma voi certa cu ei.

cati ani ai tu? cati ani are el? cum a decurs relatia voastra? mai mult detalii te rog. Spun asta pt ca, din pacate, nu avem cum sa controlam cum te simti tu sau parintii tai, insa poate, daca avem mai multe detalii, iti putem sugera ceva adecvat situatiei tale.

Plecam de aici: "de ce nu-l vor"… Tu provii dintr-o familie cu posaibilitati financiare i el nu? Tu ai satudii asi el nu? nu ai sapusa care e punctul lor de vedere…. E mult peste irsata ta? Dezvolta ce ai sacrisa mai susa ca sa te putem intelege cumva…

Mesaj:
Buna ziua. am un fel de problema si probabil va va suna ciudat sau depinde cum veti percepe ceea ce va voi spune.
Viata mea nu este cat se poate de usoara. Am multe pe cap, cum ar fi: teme,proiecte,teste,ascultari,etc. Iar eu ma stresez din orice. De ssemenea ma enervez si din cele mai marunte lucruri. Probabil fin cauza stresului mi.au aparut si niste pete pe piele-dermatita psoriazis. Dar ma abat de la subiect.
Cand citesc, ma simt bine. Ma simt ca fiind o alta persoana. Relaxata. Dar in tensiune cand ceva rau se intampla. IAr cum eu nu am chiar o mare satisfactie la viata, traiesc prin personajele acelea. practic, simt ceea ce simt ele. Si daca ele sunt afectate, atunci eu ma voi simti cu mult mai rau. Vara trecuta am fost in delresie din cauza ca eram geloasa pe lumea lor atat de fascinanta plina de aventuri si de suspans. Cu fictiunile frumos construite de creativii autori. Dar daca finalul nu este prea fericit,ma afecteaza. Problema ,ste ca mu stiu de ce ma simt atat de afectata oe tema asta. De cw ma afecteaza atat de tare atunci cand personajele sunt triste? De ce nu ignor asta. Stiu ca povestile acelea sunt inventate. Nu exista. dar pur si simplu nu pot sa nu ma simt distrusa atunci cabd finalul este trist.
Ma simt foarte neinteleasa. Nimanui nu am spus vreodata ce ma roade, ce ma apasa. Atunci cand am fost in depresie se fi putur sa spun niste borbe din cauza supararii si a tristetii. Dar am incercay sa imi ascund supararea. Nu am vrut ca ei sa stie. Pebtru ca nu m.ar fi inteles. Si stiu asta! Nu ma simt apreciata pentru ceea ce fac. Simt ca am prea multe pe cap din lartea scolii si daca ma vait singurele raspunsuri pe care le lrimesc sunt: “dar invata. ca altcev.n.ai de facut” sau “ce te vaiti atat? Cum ar fi daca ne.am vaita cu totii?”la scoala tot ce fac este sa incerc sa imi ascund sentimentele. Unii colegi imi spun ca eman incredere si ca sunt luternica. adevarul este ca eu incerc sa.i ajut oe ceilalti. Pe toti. inceec sa.i incurajez mereu indiferent de situatie. incerc sa.i fac sa se simta bine. Dar pe mine cine ma ajuta? Nu stiu cum reusesc sa.i ajut pe ceilalti , tocmai atunci cand nici macar pe mine,propria peesoana,nu ma pot aiuta. Ma intristez din orice. Saptamani in sir cand sunr acasa nu scot mai mult de 20 de cuvinte diar pentru ca finalul unei carti m.a ibtristat. Uneori nici macar eu nu ma inteleg.
Mai am si momente cand ma intreb: Oare pe mine ma intelege cineva? Oare ma apreciaza cu adevarat cineva ? Oare ii pasa cuiva cu adevarat de mine?

ce am inteles eu este ca te retras in lumea cartilor, aparent atat de mare a fost transferul incat pt afectivitatea ta a devenit ceva normal… ceva propriu, de unde si reactiile puternice. In ceea ce priveste nevoia ta de a fi inteleasa, daca nu ai contact cu cineva care sa te asculte si care este capabil sa fie langa si cu tine, atunci o sa fie dificil. Ai putea incepe prin a discuta cu un psihoterapeut, care iti poate si lamuri unele lucruri din tine, sau din afara. Se poate, curaj si succes!

Mesaj:
Acum 3 ani am trecut printr-un viol de care nimeni nu stie deoarece imi era rusine sa zic, am incercat sa uit si pentru o perioada a mers. Dupa 2 luni dupa viol sora mea mai mare a plecat din tara la mama mea(in italia) iar eu am ramas cu tatal meu cu care nu prea ma intelegeam prea bine deoarece el era mereu beat , am intrat intr-un anturaj nu tocmai potrivit, am inceput sa fumez si sa beau. Dupa o perioada m-am potolit. In vacanta de vara am mers la mama in vizita. Cand m-am intors in tara m-am indragostit de un baiat, el imi zicea ca si el ma placea si ca vrea sa fie cu mine dar daca ma culc cu el, asta ma speriat putin dar dupa vreo 3-4 luni in care ma tot ruga am zis ca o facem, ne-am intalnit la un prieten de al lui atunci mi-a zis ca vrea sa facem sex in 3. Eu am plecat plangand de acolo pentru ca nu vroiam asta si eram dejamagita de el. In acea perioada am inceput din nou sa fumez si sa beau, fumam cam 1 pachet de tigari pe zi iar banii pentru tigari ii furam de la tata. Nu mult timp dupa acel accident a inceput sa se auda despre mine ca sunt o usuratica iar cand maica-mea a auzit asta si despre faptul ca fumez au inceput certurle, ma controla mereu , nu mai avea incredere in mine si ma facea in toate felurile, iat tata zicea ca nu sunt copilul lui(nu era prima data cand zicea asta dar era prima data cand m-au durut cuvintele lui). Dupa toate astea am hotarat ca vreau sa vin in italia si asa a fost. Cand am ajuns era prea tarziu pentru inscrierile pentru liceu asa ca am stat un an acasa, ma tot certam cu ai mei si imi tot reprosau ce am facut, niciodata nu iam zis lu maica-mea despre viol si despre ca nu am facut nimic cu nimeni iar ce se vordea erau doar minciuni.
Acum jumatate de am am intrat la munca (aveam grija de un copil dintro familie de romani) totul parea sa se imbunatateasca, aveam mai multa incredere in mine si ma intelegeam bine si cu mama. Unde lucram l-am cunoscut pe Stefan, era cu 7 ani mai mare ca mine, am inceput sa vorbim si dupa 2 saptamani am avut prima intalnire. Era totul frumos pana cand m-am culcat cu el (mi-a zis ca mai eram virgina ceia ce ma uimit) , am inceput sa nu ne mai vedem si vorbeam mai rar dupa 2 saptamani sa dus in Romania in vacanta , dupa ce s-a intors am reluat legatura am fost cam 1 luna impreuna. Totul era perfect, lucram, imi reluasem studile, ma intelegeam bine cu ai mei si aveam iubitul care imi doream. Doar ce nu a tinut pra mult timp, am inceput sa nu mai vorbeasca cu mine iar la mine a fost prea mare orgoliul sa-l sun.
Au trecut 3 luni de cand nu ne mai vedem si nu mai vorbim iar eu nu prea stiu ce sa fac ca sa il uit, el ma facut sa uit de toate problemele mele din trecut si acum nu stiu ce sa mai fac, plang aproape zilnic si nu prea mai am pofta de mancare , incerc sa fiu fericita in fata celorlalti pentru ca nu vreau sa afle ca sufar deoarece toti imi ziceau sa nu pun suflet di prima. Mereu am tinut totul in mine dar acum sunt unele momente in care simt deja ca e prea mult .
Daca puteti sa ma ajutati cu un sfat sa imi recapat increderea in mine si sa trec peste toate v-as fi recunoscatoare. Multumesc!

ce am inteles eu este ca te simti coplesita de tot ce este in tine si ca ai nevoie sa te sustina cineva, sa iti recapeti increderea in tine. Ce nu pot sa omit este episodul cu violul despre care iti recomand sa discuti cu mama ta (daca ai incredere) despre ce ai patit si cum se leaga toate experientele tale din trecut de starea ta prezenta. Se poate, succes!

Cauta un psihoterapeut si vei putea lasa in urma acel eveniment din trecutul tau. Altfel te va bantui mereu acea intamplare.

Nu ai precizat varsta, dar cred ca esti minora. In aceasta situatie, chiar daca iti este frica de apelativele sau reactia mamei, doar ea este in masura sa inteleaga prin ce ai trecut. Este nescesar sa-i spui si impreuna sa apelati la un serviciu psihoterapeutic. Amandoua aveti nevoie de consiliere.

Mesaj:
suntem aproape de patru ani impreuna….dar este si gay. ce ar trebui sa fac??

adica este bisexual/a… tu ce ai vrea sa faci?

Ce simti tu ca ar tr sa faci ?

N-are importanta orientarea sexuala, este foarte important ce fel de relatie aveti si cum va intelegi.

Tu ce crezi?

eu recomand sa fim deschisi la minte. Poate persoana in cauza este confuza in ceea ce priveste propria sexualitate si de folos i-ar fi o clarificare, nu o exorcizare.

A avea o alta orientare sexuala nu e nici pe departe o boala a sufletului, de fapt nu e o boala… pur si simplu acei oameni sunt diferiti si atat. E usor sa judecam din afara, sa dam cu pietre, sa etichetam. Dar…. legat de vorbitul cu preoti la manastiri si de etichetat (oameni foarte bolnavi)… sa arunce cu piatra cel fara de pacat.

Ca raspuns la intrebarea pusa, poti sa te gandesti, la modul cel mai serios, cu ce va afecteaza in mod real relatia, orientarea lui sexuala, ce inconveniente concrete si reale provoaca si apoi sa ai o discutie serioasa cu el pe tema asta. Doar comunicand cu el vei sti cu adevarat ce sa faci. Ai nevoie intai, dupa parerea mea, sa iti faci si tu ordine in prioritati si in nevoi, in dorinte si granite, ca sa poti sa iei o decizie, oricare ar fi ea. Succes.. si… te inteleg…. nu e o situatie foarte usoara…. Poti sa imi scrii in privat daca mai vrei sa vorbim, da? Sarbatori cu pace

Adminul sterge si blocheaza persoane, in loc sa de a explicatii pt ce face gresit. Un admin bun, are raspuns la orice intrebare pusa de un membru al acestui grup. Ca rezultat al actiunilor sale, imi da mie si altor membrii dovada, ca nu e apt pt asa ceva. Noi recomandam sa numeasca pe altcineva ca admin care ne poate raspunde la o intrebare simpla. E atat de greu?

Raspunsuri ne profesioniste gasesti oriunde te uiti. Stau acolo nesterse de luni de zile. Ce face adminul in timp ce trebuie sa faca curat printre comentarii?

Nu poti cere raspuns de la altii,cind tu te-ai angajat intr-o relatie.Este relatia ta asumata,tu ai discernamint,sti ce doresti de la viata,doar tu iti poti face curatenie in viata ta.Cind gresesti nu pui in bratele altcuiva vina ,caci nu va sti ce sa faca cu ea.La modul general multi stim sa dam sfaturi;dar tu si doar tu,cunosti toate amanuntele,si mai ales tu sti cel mai bine ce doresti de la viata

Domnule Paul Burnete, cum dvs. pareti a fi apt in primul rand de critica, puteti parasi acest grup daca nu va este potrivit si puteti sa va creati unul pe care sa il administrati asa cum credeti de cuviinta, fara sa asteptati acest lucru de la altii, cu atat mai mult cu cat acest grup este o actiune voluntara si se bazeaza pe interventia tot voluntara a diversilor specialisti din diverse domenii. Sau putem sa va stergem noi comentariile (cu atat mai mult cu cat nu au nicio relevanta pentru intrebarea pusa) si sa va scoatem din grup. Dar iata si o ultima explicatie: de-a lungul timpului am dat foarte multe explicatii pentru comentariile sterse, inclusiv prin mesaje private, insa nu avem de ce sa pierdem atat de mult timp cu un lucru specificat cat se poate de clar in mesajul de intampinare al grupului:
“ATENTIE! Va rugam sa nu raspundeti la intrebari decat daca sunteti specializat in domeniul respectiv sau aveti informatiile necesare! Nerespectarea regulamentului poate atrage eliminarea din grup sau banarea permanenta a contului.” NU avem cum sa monitorizam permanent grupul in cautarea raspunsurilor mai mult sau mai putin gresite si nici de ce sa dam explicatii pentru stergerea unor comentarii precum “daca esti homosexual esti bolnav”, “scarbos”, “paraseste-l” etc.

ultima <atentie> mi s-a parut de bun simt

Am sa plec cu raspunsul meu la nelamurirea dumneavoastra de aici “suntem aproape de patru ani impreuna” – si “este si gay” – deci ati stiut “ce aveti la usa” si v-ati complacut… Mie mi se pare ca e altceva la mijloc care va cam specriat… Probabil partenerul a dorit ca in cuplu sa “experimentati si sezul anal si asta va cam dat peste cam – speriindu-va… *

Oameni buni,daca persoana in cauza este confuza in ceea ce priveste orientarea sexuala,poate fi ajutat sa se clarifice,adevarat,asta ar fi cea mai usoara varianta,si se va clarifica.Dar acum adresez o intrebare catre specialisti?A avea o alta orientare sexuala este o boala sau doar o suferinta a mintii,a psihicului,sau…trebuie priviti ca persoane diferite de noi?.Este o intrebare simpla pt toata lumea care vrea sa se clarifice ,in special pt domnisoara care are aceste framantari,nu sa creeze conflicte.In postarea mea anterioara a fost o parere personala in ceea ce priveste cauza acestor orientarari.

exista diverse conjuncturi in care poate aparea homosexualitatea. Uneori este fiziologic (din nastere) alteori este o tulburare de sexualitate (combinata cu o trauma psihica, etc.). Cel mai important insa este ca situatia, oricare ar fi ea… sa fie clarificata pt toate partile