Mesaj:
Buna! Am nevoie de ajutorul vostru. Sunt inscrisa la un program de masterat si suntem nevoiti sa lucram in grupuri de maxim 6 persoane. Problema este ca noi ne-am format grupul pe principiul “hai sa fie, ca sa putem face proiectele la timp”. Din pacate, a fost o decizie foarte proasta. Avem in grup o persoana care intotdeauna vrea sa iasa in fata, ne scoate pe noi rau in fata profesorilor, ne da ordine, nu ne da libertate de exprimare, corecteaza inclusiv ceea ce scriem fiecare. Sunt o persoana impulsiva si am reactionat la asa ceva. Am reusit doar sa o exclud putin din grup, insa temele trebuiesc rezolvate. Nu se poate discuta cu aceasta persoana, chiar daca are 39 de ani. Ma streseaza de fiecare data cand imi lasa mesaje, cand are ceva de contestat la munca mea. Nu ma pot muta in alt grup, asta nu e o solutie. Dar nici aici nu se poate trai. Ce credeti ca este de facut?

profesorii ce spun?

pe de o alta parte , daca aveai o fire mai pragmatica si lenesa, tu doar te prefaceai ca lucrezi, si facea persoana aia totu pentru tot grupul, si tu culegeai doar laurii muncii ei.Evident, eu nu cunosc toate datele problemei, dar cand dam de astfel de persoane, asemeni celei descrise de tine, este bine sa le exploatam punctul forte.Din ce ai scris despre aceasta, banuiesc ca este colerica, extravertita, energica, dictatoare, si obsedata de control… hai sa vedem ce putem obtine de la ea:) Hmm, e clar, 1. va face munca mai usoara daca stiti sa profitati de ea si 2. in caz ca lucrarile nu va ies bine, aveti pe cine sa aruncati responsabilitatea:)))

Eu cred ca nu este intamplator acea persoana in grupul vostru. Va arata la fiecare aspecte din voi pe care nu le acceptati : unuia ii arata perfectionismul din el (aceluia caruia nu-i convin criticile) , unuia ii arata dorinta de a controla totul (aceluia caruia nu-i convine ca primeste ordine) etc. Ca si solutii, iti propun doua : vezi ce anume te irita cel mai mult din comportamentul persoanei, si intreaba-te daca vreodata in viata ta nu ai procedat si tu la fel. Prin acceptarea faptului ca si noi ne comportam cateodata la fel ca cei care ne irita, nu-i mai judecam la fel de aspru pe ceilalti. Cealalta solutie ar fi sa-ti raspunzi la intrebarea : ce-ai face daca ai avea 6 copii, iar unul dintre ei s-ar comporta ca acea persoana. Cineva care e impacat cu sine, care se apreciaza si se accepta, nu face viata un calvar celorlalti.

Domnului din grupa ta ii place sa conduca. Din pacate dansul nu stie sa faca diferenta intre sef ( comportamente descrise de tine) si LIDER, cel care ajuta membri grupului sa isi descopere si valorizeze resursele si dispune de strategii. Intrebarea este: T-ai gandit de ce reactionezi tu impusiv la autoritate? Care este relatia ta cu autoritatea, de orice fel. Spor la cercetat.:)))

Mai multe detalii aici. http://astafac.eu/dezvoltare-personala/diferenta-intre-un-sef-si-un-lider/

Mesaj:
Buna! Am nevoie de ajutorul vostru. Sunt inscrisa la un program de masterat si suntem nevoiti sa lucram in grupuri de maxim 6 persoane. Problema este ca noi ne-am format grupul pe principiul “hai sa fie, ca sa putem face proiectele la timp”. Din pacate, a fost o decizie foarte proasta. Avem in grup o persoana care intotdeauna vrea sa iasa in fata, ne scoate pe noi rau in fata profesorilor, ne da ordine, nu ne da libertate de exprimare, corecteaza inclusiv ceea ce scriem fiecare. Sunt o persoana impulsiva si am reactionat la asa ceva. Am reusit doar sa o exclud putin din grup, insa temele trebuiesc rezolvate. Nu se poate discuta cu aceasta persoana, chiar daca are 39 de ani. Ma streseaza de fiecare data cand imi lasa mesaje, cand are ceva de contestat la munca mea. Nu ma pot muta in alt grup, asta nu e o solutie. Dar nici aici nu se poate trai. Ce credeti ca este de facut?

Ar fi bine sa discutati toti membrii grupului si, impreuna sa hotarati cum sa duceti proiectul pana la final. Poate ca acea persoana are mai multa experienta si comentariile sau criticile ei sunt constructive…. asta trebuie sa analizati impreuna toti membrii grupului. Intr-un grup, luptele de orgoliu sunt distructive

Mesaj:
De câteva zile am observat că bicepsul drept e mai mare decât cel stâng, amândoi fiind bine definiți, dar cel drept este de asemenea mai bine definit.
Totodată am observat că bicepsul stâng doare după ce fac efort mai repede decât cel drept.
Îmi antrenez corpul de doi ani, dar am început să ridic haltere de 10 kg de 2 luni, făcând seri egale la ambele mâini.
Ce recomandați? Să iau o pauza? Am o ruptură musculară la bicepsul stâng?
Mulțumesc anticipat.

În primul rând pauza la efort, apoi faceți un eufleraj cu tinctură de arnica pe zona unde e ruptura de biceps. Sanatate!

E normal sa ai un biceps mai dezvoltat decat altul. Presupun ca esti dreptaci. Eu sunt stangaci si am bicepsul stang mai dezvoltat. Probabil si durerea este din aceeasi cauza, daca nu cumva este o durere prea mare fata de celalalt biceps sau fata de efortul depus.

Ruptura musculara e insotita de o durere violenta, greu suportabila si de aparitia unui hematom! Cred ca ai o usoara asimetrie si atat!

Dacă eşti din Bucureşti dă-mi un mesaj privat.aş vrea să îţi pun câteva întrebări înainte să îţi dau un răspuns

Mesaj:
Buna seara! am 25 de ani si am o problema cu penisul. in urma unei obsesii de care nu am scapat miam taiat cu lama asa numita ata a penisului am sangerat in acea zi dar sangerarea sa oprit. acum mi sa facut ceva galben in locul unde am taiat.. am inceput sa ma dau cu apa oxigenata unde mam taiat si sa iau amoxacilina .. e posibil sa se infecteze? ce trebuie sa fac? nu sunt in Romania momentan .. peste 2 saptamani merg in Romania.. va rog sa ma ajutati.. acum nu am unde sa merg la medic . multumesc

ideala este consultatia unui medic… cat mai repede. Incercati totusi sa faceti acest efort. Exista si serviciul de urgenta!

Daca v-ați tăiat singur cu lama, cel mai probabil acel lucru galben este puroi

da ce obsesie e aia in care vrei sa scapi de ata… eu cred ca dupa ce scapi de problema infectiei, e sa vezi si ce e cu obsesia aia, ca dupa episodul asta cine stie ce iti mai tai…. si nu sunt ironic

In primul rand iarta-te, ai facut-o, asta e, nu te mai simti vinovat. Local poti sa dai cu crema de galbenele, salvie si mananca usturoi.

Crema cu antibiotic ce galbenele?

Urgent la medic!!!!

Toaleta locala cu betadine, dimineata si seara; antibioticul e OK. La revenirea in tara, consult la medicul de familie sau urolog!

Mesaj:
Nici nu stiu cum sa incep. Nu am fost la psihiatru pana acuma deci nu pot sa spun daca sunt in depresie sau nu. Cand eram mai mica eram luata peste picior de toata lumea si batjocorita ca sunt cocosata si asa ( cam pe la 14 ani) o trecut, nu i’am dat importanta. In generala eram prima dar dupa ce am vazut ca imi merge capul am lasat’o mai moale in liceu si am ajuns sa am medii mai mici ( pe la 8.50 ). Am avut prieteni, ieseam deseori, prin clasa a 9′a m’am apucat de fumat. Asa k fost anturajul. Am avut iubiti si asa, dar cand venea vorba de sex niciodata nu am putut s’o fac cum trebe. Nu aveam apetit. Imi era ciuda ca niciodata cand faceam nu reuseam sa ajung la orgasm. Dadeam vina pe mine si incepeam sa plang si ma faceam in toate felurile. Cand aveam eu iubit am inceput sa ignor persoanele de langa mine, sa nu mai ies, sa ma onchid in mine ( pana si de parinti m’am detasat, nu am chef sa’i sun, nu vreau sa vrobesc, dar nu stiu de ce ). Am ajuns si la stagiul ala cand nici muzica care iti placea nu o mai ascultai, numai dealea de jale, de plans, de despartit, broken heart etc. Dupa s’a intamplat ca ai mei s’au despratit ( de mica eu nu eram apropiata de mama, tot ce vorbeam si asa vorbeam cu prietenele pentru ca nu era comunicare in familie ). Am ajuns sa venim in alta tara ( inainte sa venim aveam un iubit extraordinar, as fi facut totul ptr el dar nu a fost sa fie ). De cand sunt aici lucrez, invat, tata ii si el aici si incearca sa imi fie alaturi dar parca tot nu ii de ajuns. Ma simt atata de singura si goala in suflet de numa. Si inafara de chestia asta mai am si zile cand sunt normala, alta cand m’apuca toti dracii, nu te poti intelege cu mine. Intr’un minut is bine, intr’alta is nervoasa foc sau m’apuc sa plang de niste chestii care nu’si au rostul. Seful imi zice ca is o persoana sensibila si ma aprind foarte repede ( blown up feelings ) ceea ce cred ca ii adevarat. Dar cateodata nu le pot controla. Si simt ca daca mai continui asa am sa pierd tot. Deja nu mai pot. Ma puteti ajuta va rog cu un sfat ?

Încearcă un tratament cu tinctură de Valeriană 2 x 2 ml și seara la culcare 4 ml într-un pahar cu 100 ml apă. Caută un psiholoterapeut și în paralel fă psihoterapie. Psihologul te va sfatui dacă trebuie sau nu să mergi la psihiatru. Sănătate!

nu trebuie sa fie neaparat nevoie de un diagnostic in situatia ta… mai mult de indrumare si intelegere. Un psihoterapeut te poate ajuta in acest sens. Succes!

Citeste te rog despre terapia bowen.Este o terapie holistica care cred ca ti se potriveste si tie .Rezolva toate problemele si sufletesti si trupesti.site ul pentru Romanaia e bowtech.ro sau bowen.ro.Eu personal am facut cateva sedinte si este absolut incredibil cum lucreaza!De aceea mi-am si permis sa ti -o recomand.Sanatate!

Mesaj:
Buna ziua, de cateva zile comportamentul copilului nostru, un baiat de un an si 10 luni s-a schimbat radical.
In timpul zilei totul pare relativ normal (sunt momente in care este mai “marait”, insa nimic special) dar seara are episoade de plans foarte puternic, greu de consolat, fara a gasi un motiv (intensitatea acestor episoade ne-a facut sa sunam de 3 ori la urgente).
De obicei puteam comunica cu el iar daca avea un discomfort ne indica sau ne spunea ce il supara (in special dintii), odata cu noile episoade nu aflam mai nimic de la el.
Pana acum cateva zile avea un program previzibil ziua iar seara faceam baie apoi bea lapte si il puneam la somn in jur de ora 21:30 – 22:00 (adormea greu, vroia sa se joace si era foarte activ), se trezea de cel mult o data pe noapte si dimineata se trezea intre 7 si 8. Acum cere sa doarma de la ora 20:00 sau chiar mai repede iar de baie nici nu poate sa fie vorba in conditiile in care somnul din timpul zilei este acelasi (aprox 3 ore in fiecare zi).
Au mai aparut cateva comportamente ciudate, de expemplu in doua seri a refuzat laptele, ceea ce nu credeam ca se va intampla. Iar in ultimele doua seri a fost speriat de lumini, a cerut sa le stingem pe toate.
Pentru a elimina o problema fizica, am fost la un consult pedriatic, iar rezultatul a fost ca nu exista nici un semn care sa indice o afectiune fizica.
Am dori sa stim daca aceste schimbari de comportament sunt normale pentru varsta lui, avand in vedere ca suntem in plina perioada de eruptie dentara si ce am putea face noi pentru a corecta si a diminua acest stres.
Seara aceasta a inceput cu un alt episod de plans puternic dupa ce ne-am intors de la plimbarea de dupa-amiaza (asa se declansau crizele de plans in fiecare zi, la intrarea in casa), insa s-a linistit “ca prin minune”, am citit impreuna, ne-am jucat, a fost foarte vesel si chiar s-a jucat cu toate becurile din casa.
Poate ca ce-a fost mai greu a trecut, am dori insa parerea dvs. pentru a sti cum sa reactionam adecvat daca se mai intampla.
Va multumim
Cristina

Cred ca este vorba de perioada de eruptie dentara, asa cum si dvs. sunteti constienta. E sensibil , irascibil , il doare, mititelul de el..sa-l intelegem. Cred ca dvs. trebuie sa aveti grija, sa aveti mai multa rabdare , intelegere , sa-i aratati ca sunteti acolo, pt el , sa se simta in siguranta. Vor trece si zilele astea..creste baietelul… Existau la farmacie niste cerculete cu gel ,care se tineau la frigider, calmau gingiile. Nu mai stiu. Dar, aveti rabdare, nici lui nu-i place ..

Mesaj:
Buna ziua,
am 14 ani si acum aproximativ o luna, am avut o convulsie. Am fost dus la spital si s-a constatat, in urma tuturor investigatiilor ca nu am nimic. Totul a fost bine. M-am dus peste vreo doua saptamani la un neuropsihiatru si mi-a aspus si el ca nu am nimic, dar mi-a dat sa iau timp de o luna: Neuromultivit si Orifil Long. Dupa un timp, mama s-a dus la doctorita de familie si i-a dus o scrisoare medicala si doctorita i-a spus ca codul de boala este cel de epilepsie. De atunci chiar daca nu prea credeam ca am epilepsie, am incput sa ma documentez online despre boala. Vreo 30% din simptome mi se potriveau. Am stat intr-o seara si m-am gandit cum mi-a fost rau atunci. Imediat, o frica puternica mi-a aparut in stomac, linistea s-a transformat intr-un tiuit usor, am ametit usor si mi-a venit putin somn. Cam asa in fiecare seara pana a venit neuropsihiatrul din concediu si m-am dus la el. El a zis ca nici nu s-a pus problema de epilepsie si ca am doar un sindrom anxios.
M-a documentasem si despre anxietate si am aflat ca v-a trece definitiv, doar cu ajutorul unui PsihoTerapeut.
Intrebarea mea e: Cum pot sa-mi controlez frica/anxietatea? Cateodata imi vine si fara motiv. E enervant sa te gandesti ca seara s-ar putea sa te apuce, aproape sigur din nou. Nu pot sta asa. Mentionez ca in ultimul timp nu mai iau Orifil Long si ca doctoorul mi-a zis ca e bun si pentru stari emotionale nu doar pentru epilepsie.P.S.: Inainte de convulsie, am avut un tiuit care se modifica in intensitate : mai mare, mai mica etc. De multe ori pe secunda (simptom pe care l-am avut si inainte o data, dar a venit fara ameteli sau rau slab la stomac, ca inainte de criza). Am crezut ca putea fi si de la ureche. Multumesc daca puteti sa-mi raspundeti la intrebare si la intrebarile subantelese.

tuitul acela e de la o migrena (80%-90% sigur) , cat despre convulsi daca nu ai epilepsie difera de la om la om si motivul pt care le ai bineinteles , de exemplu mie mi s-a intampat o singura data (distractie prea multa/lipotomie) , cu sintome gen am avut niste flashuri (contractii musculare involuntare prin tot corpul ,ca si cum te-ai curenta) inainte de a lua somn

Mesaj:
Buna. Sunt casatorita de 4 ani jum si nu am avut o casnicie prea fericita, deoarece el nu isi prea dadea interesul pt familie era prea indiferent, in plus avem si un copil de 2 ani. El a fost de la inceput agresiv, violent, imi aducea jigniri din orice vorba, imi spunea ca el ii sef in casa si eu nu am voie sa fac nimic fara stirea lui, dar el avea voie sa imi ascunda multe, sa iasa cu prietenii sa ma minta sa ma injure si oate cele… intrun final am decis sa stau singura cu copilul meu si chiar sa divortez. In tot acest timp de cand stau singura nu m-a prea cautat doar daca il sunam eu sa il intreb ceva si nici la fata nu ii cumpara nimic, imi dadea 50 lei/luna si ceva bonuri, binwinteles ca am cerut pensie alimentara si acum astept sa se rezolve cazul. Am fost batuta, de multe ori si prin spitale si de 2-3 ori am fost si la politie, dar nu am rezolvat nimic el a continuat mai rau.
Imi tot spund sa ma intorc ca vom fii fericiti si ca isi cere scuze ca a fost asa…eu nu am mai suportat tensiunea din fam si de aceea am plecat, am ajuns la doctor ca degetele imi amorteau si nu le mai simteam din cauza stresului. Nu stiu cum sa ajung cu el la divort pt ca e o fire incapatanata si risc sa am conflicte mari cu el. Doresc cateva sfaturi. Multumesc!

ati procedat foarte bine si nu pot decat sa va doresc sa scapati cu bine de aceasta situatie. Ce puteti face este sa va luati orice masura de protectie puteti: membrii ai familiei, politie, etc… sa va insoteasca de fiecare data cand este nevoie. In timp lucrurile se clarifica, puteti gasi un partener pe masura. Succes!

ordin de restrictie

Cereti un sfat aici http://www.copilul.ro/pentru-mama/sentimente/5-asociatii-si-organizatii-pentru-sustinerea-mamelor-a13072.html

Cred ca ai procedat f. bine, si ai actionat la timp , e pacat ca fetita ta sa creasca intr-un mediu nesanatos, ostil . De asemeni, tu ai dreptul sa traiesti normal, fara spaima si stress, sa fii apreciata si sa te bucuri de tot ce-ti poate oferi viata. iti dau un forum de specialitate/juridic , unde poti pune intrebari si vei fi ajutata, indrumata referitor la divort , modalitatile si pasii de facut , pensie pt. fetita, partaj , sau amenintari. Poti divorta fie de comun acord, la notar sau la starea civila, fie, in cazul in care sotul nu doreste, poti depune actiune de divort in instanta. Intra aici.www.avocatnet.ro. Ai incredere in tine..Succes !!

http://www.totuldespremame.ro/familia-ta/psihologie/divortati-de-dragul-copiilor

Bună ziua, pentru sprijin puteți apela la diferite organizații nonguvernamentale care vă pot oferii ajutorul. De exemplu una dintre organizații ar fi Asociația „Lumea ca Lumea” care de curand a deschis un centru pentru victimele violenței domestice.

Politia are oligatia sa intervina, nu ezita sa suni la 112 de cate ori este nevoie.