Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Arhiva lunara pentru decembrie, 2014

  1323 vizite

Am 18 ani si sufar de 4 ani de tulburare obsesiv-compulsiva asociata cu depresie. Imi vin ganduri urate, false, fara voia mea si eu ca sa scap de ele, ma spal pe fata, maini, mult si cu anumite ritualuri ca sa (cica) scap de ele.

Terapeuti RO 9:00am Dec 10
Mesaj:
Buna ziua.Sufar de 4 ani de tulburare obsesiv compulsiva asociata cu depresie.Acum am 18 ani.Am incercat multe medicamente iar acum iau olanzapina si venlafaxina si vad ca merge bine.Medicum mi-a spus ca o sa reduca foarte mult medicamentele,o sa ramana sa iau foarte putin iar in viitor poate o sa le si scoata.EU ma simt mai bine,mai bine decat acum 2 ani cand am fost in stare de disperare ,ma simteam foarte rau ,am fost si internat la Bucuresti.Mentionez ca se manifesta asa,imi vin ganduri urate,false care nu vin cu voia mea si eu ca sa scap de ele ,ma spalam pe fata,maini mult si faceam anumite ritualuri ca sa(cica) scap de ele.Faceam un lucru de multe ori ,vroiam sa iasa totul ok si credeam ca daca tin cont de anumite superstitii scap de tot.In fine.Acum ma simt mai bine,s-au redus gandurile,am pofta de viata ,merg si la scoala ..
Apropo,nu consider ca sunt tratat 100% ,ma simt mai bine insa vindecat complet nu ma simt din pacate.
Vroiam sa stiu mai multe lucruri,uitati,le spun pe rand aici sub forma de intrebari:1.Eu in trecut am facut atacuri de panica iar la scoala eram oarecum luat in ras si considerat ciudat fiindca eram mai cuminte,timid,retras si invatam mai bine.Are vreo legatura situatia cu scoala din trecut cu boala asta pe care am facut-o dupa,mentionez ca dupa 2-3 luni dupa ce am tratat complet atacul de panica a aparut tulburarea obs.?Are vreo legatura?
2.!!! Cum sa ma apar normal de TOC si de acele ganduri false,eronate ?Cum sa tratez definitiv TOC-ul?
3.Dupa ce mi se opresc sau reduc tratamentul psihiatric pot lua ceva naturist?Si cam ce sa iau?Exista ceva pentru o stare de bine psihic,de confort psihic,ceva care sa ma ajute si sa continue””””””””lupta”””””””” cu TOC chiar si daca ma simt mai bine?Ceva naturist.Daca da .Ce naturiste imi recomandati?
4.Am fost si la psiholog si am renuntat sa ma mai duc fiindca nu dadea roade sau eram prea ””””””””tulburat””””””””atunci ca sa inteleg ce imi zice..m-am axat mai mult pe cititul cartilor de psihologie si cele duhovnicesti(de religie adica de psihoterapie ortodoxa)..Ce carti sau cum ma pot documenta mai mult despre aceasta boala care din fericire simt ca o tin sub control acum?
5.Pot reveni oare starile de rau maxim dupa ce mai scade tratamentul?
6.Cum sa lupt eu personal cu boala?(aici poate stie vreun specialist sau vreun cunoscator in domeniu)M-as bucura mult daca as primi raspuns dupa putere de la voi,mai ales de la cei ce se pricep la asa ceva,specialisti dar nu numai.Astept orice pareri dar sa fie normale si sa ma ajute.PS:fara luat in ras va rog.

Cum considerati ca trebuie sa procedez in continuare avand in vedere tot ce v-am spus si v-am intrebat?

Am uitat sa spun ca acele ganduri imi intra parca singure in minte.Acele ritualuri parca eram obligat sa le fac ca sa treaca si sa se anuleze acele ganduri.Acum e mai bine.Dar totusi ma intereseaza foarte mult raspunsul la cele 6 intrebari,pe scurt.

Eu nu vroiam sa vina si nu vreau sa vina acele ganduri,sunt fara voia mea si fara acordul meu.Dar imi provocau disconfort maxim ,depresie si tulburare,suferinta.Acum v-am zis e mai bine.Dar mi-e frica sa nu revina..Am avut stari si stari,stari cand ma simteam mai bine,stari cand ma simteam mai rau.Acum ma simt bine si mi-e frica tare sa nu revina.Am uitat sa zic un lucru important:Mereu cand incepea anul scolar boala sau tulburarea se intensifica,aparea depresia,nelinistea,frica.Astept cu nerabdare raspunsul unui specialist dar nu numai.Si sunt foarte curios de intrebarea cu naturistele.:)Poate sa ma ajute si ceva naturist in aceasta problema?:( Va multumesc din suflet pentru viitoarele raspunsuri


Remus Sandu 9:32am Dec 10
Poţi încerca şi nişte analize pentru vitamina B12, o parte din cei cu TOC au deficit. http://wp.me/p48646-1s1  Sau mai sunt şi studii pentru suplimentarea cu inositol, sub articolul de mai sus. Merită avută în vedere şi N-acetil-cisteina, a dat rezultate pozitive în multe tulburări psihiatrice, inclusiv TOC.Medicamentele astea sunt foarte utile în situaţii disperate, pe termen scurt. În acest timp trebuia să faci nişte analize sau să faci comandă pentru nişte suplimente importante care se ştie că ajută. Filmul ăsta transmite mai multe informaţii decât o pot face cuvintele. Citeşte şi zona comentariilor. http://wp.me/p48646-Kb


Remus Sandu 10:38am Dec 10
Două cazuri în care infecţia cu Toxoplasma a provocat TOC, iar simptomele psihiatrice au remis doar prin tratamentul antiinfecţios ! http://wp.me/p48646-4SU

Trandafir Laura 11:48am Dec 10
E bn sa te interesezi si sa incerci si ceva alternativ dar nu renunta la tratamentul tau sub nici o forma.

PreaNeclarvazatorul Cosmin 3:00pm Dec 10
Vezi un homeopat bun

Daniel Mois 3:52pm Dec 10
TOC nu e o boala! E doar un comportament INVATAT. Si tot ceea ce invatam, poate fi DEZVATAT. Adica rezolvam problema descoperind CAUZA ei, si actionand la acelasi nivel! Daca doresti, ma poti contacta!

Am 18 ani si sufar de 4 ani de tulburare obsesiv-compulsiva asociata cu depresie.

Terapeuti RO 9:00am Dec 10
Mesaj:
Buna ziua.Sufar de 4 ani de tulburare obsesiv compulsiva asociata cu depresie.Acum am 18 ani.Am incercat multe medicamente iar acum iau olanzapina si venlafaxina si vad ca merge bine.Medicum mi-a spus ca o sa reduca foarte mult medicamentele,o sa ramana sa iau foarte putin iar in viitor poate o sa le si scoata.EU ma simt mai bine,mai bine decat acum 2 ani cand am fost in stare de disperare ,ma simteam foarte rau ,am fost si internat la Bucuresti.Mentionez ca se manifesta asa,imi vin ganduri urate,false care nu vin cu voia mea si eu ca sa scap de ele ,ma spalam pe fata,maini mult si faceam anumite ritualuri ca sa(cica) scap de ele.Faceam un lucru de multe ori ,vroiam sa iasa totul ok si credeam ca daca tin cont de anumite superstitii scap de tot.In fine.Acum ma simt mai bine,s-au redus gandurile,am pofta de viata ,merg si la scoala ..
Apropo,nu consider ca sunt tratat 100% ,ma simt mai bine insa vindecat complet nu ma simt din pacate.
Vroiam sa stiu mai multe lucruri,uitati,le spun pe rand aici sub forma de intrebari:1.Eu in trecut am facut atacuri de panica iar la scoala eram oarecum luat in ras si considerat ciudat fiindca eram mai cuminte,timid,retras si invatam mai bine.Are vreo legatura situatia cu scoala din trecut cu boala asta pe care am facut-o dupa,mentionez ca dupa 2-3 luni dupa ce am tratat complet atacul de panica a aparut tulburarea obs.?Are vreo legatura?
2.!!! Cum sa ma apar normal de TOC si de acele ganduri false,eronate ?Cum sa tratez definitiv TOC-ul?
3.Dupa ce mi se opresc sau reduc tratamentul psihiatric pot lua ceva naturist?Si cam ce sa iau?Exista ceva pentru o stare de bine psihic,de confort psihic,ceva care sa ma ajute si sa continue””””””””lupta”””””””” cu TOC chiar si daca ma simt mai bine?Ceva naturist.Daca da .Ce naturiste imi recomandati?
4.Am fost si la psiholog si am renuntat sa ma mai duc fiindca nu dadea roade sau eram prea ””””””””tulburat””””””””atunci ca sa inteleg ce imi zice..m-am axat mai mult pe cititul cartilor de psihologie si cele duhovnicesti(de religie adica de psihoterapie ortodoxa)..Ce carti sau cum ma pot documenta mai mult despre aceasta boala care din fericire simt ca o tin sub control acum?
5.Pot reveni oare starile de rau maxim dupa ce mai scade tratamentul?
6.Cum sa lupt eu personal cu boala?(aici poate stie vreun specialist sau vreun cunoscator in domeniu)M-as bucura mult daca as primi raspuns dupa putere de la voi,mai ales de la cei ce se pricep la asa ceva,specialisti dar nu numai.Astept orice pareri dar sa fie normale si sa ma ajute.PS:fara luat in ras va rog.

Cum considerati ca trebuie sa procedez in continuare avand in vedere tot ce v-am spus si v-am intrebat?

Am uitat sa spun ca acele ganduri imi intra parca singure in minte.Acele ritualuri parca eram obligat sa le fac ca sa treaca si sa se anuleze acele ganduri.Acum e mai bine.Dar totusi ma intereseaza foarte mult raspunsul la cele 6 intrebari,pe scurt.

Eu nu vroiam sa vina si nu vreau sa vina acele ganduri,sunt fara voia mea si fara acordul meu.Dar imi provocau disconfort maxim ,depresie si tulburare,suferinta.Acum v-am zis e mai bine.Dar mi-e frica sa nu revina..Am avut stari si stari,stari cand ma simteam mai bine,stari cand ma simteam mai rau.Acum ma simt bine si mi-e frica tare sa nu revina.Am uitat sa zic un lucru important:Mereu cand incepea anul scolar boala sau tulburarea se intensifica,aparea depresia,nelinistea,frica.Astept cu nerabdare raspunsul unui specialist dar nu numai.Si sunt foarte curios de intrebarea cu naturistele.:)Poate sa ma ajute si ceva naturist in aceasta problema?:( Va multumesc din suflet pentru viitoarele raspunsuri

Traiesc in italia si am un baietel de 4 ani care a inceput sa vorbeasca destul de tarziu din cauza celor doua limbi: eu vorbesc romaneste, iar tatal in limba italiana, copilul intelegand ambele limbi.

Terapeuti RO 10:45am Dec 11
Mesaj:
Buna ma numesc roxana si traiesc in italia ,am un baietel de 4 anisori care a inceput sa vorbeasca destul de tarziu din cauza a celor doua limbi ,mentionez ca eu vorbesc in romaneste iar tatal in limba italiana ,copilul cunoscand ambele limbi ,problema apare la gradinita unde nu vb decat 5 cuvinte in italiana fara a vorbi limba romana ,mentionez ca acasa vorbeste doar in italiana si foarte corect,as vrea sa ma ajutati sa intaleg de ce la gradinita apare aceasta problema cu comunicarea,va multumesc.

Am o fetita de 6 ani care are frica de scari. Este o mare durere de cate ori trebuie sa urce sau sa coboare scarile…

Terapeuti RO 10:46am Dec 11
Mesaj:
Buna ziua, am o fetita de 6 ani care are frica de scari. Este o mare durere de cate ori trebuie sa urce sau sa coboare scarile, mai ales cele de la gradinita. Se blocheaza, nu vrea sa inainteze spre trepte, are o frica excesiva. Aceasta frica apare si dispare, are momente cand poate cobori treptele dupa care iar perioade de frica. Am incercat sa vorbesc cu ea, am apelat si la psihologul din gradinita dar fara nici un rezultat. Ce ma sfatuiti sa fac, eventual un terapeut din Ploiesti la care sa o duc pe fetita. Multumiri pentru raspunsul dvs.

Doctorul Terapii Complementare 12:30pm Dec 11
Căutați un hipnoterapeut și duceți-vă cu fetița la el.

Onetiu Florin 5:50pm Dec 11
Eugenia Popovici psihoterapeut ploiesti

Cercel Marilena 7:29am Dec 14
Comportamentul fetitei, determinat de influentele exterioare – scarile care ii dau batai de cap, de exemplu – favorizeaza imprejurari care faciliteaza inadaptarea. Structura ei psihica, diferite atitudini negative sau lipsa armoniei afective fac posibila exagerarea , -ca sa-i spunem asa – si este nevoie sa cunoastem felul de-a fi al copilului, sa ne adaptam comportamentului pentru protejarea afectiva ( sa-i explicam ca sunt doar mici suisuri si coborasuri in viata sau sa mergem intr-un parc de distractii si sa-si invinga frica , de data asta pe niste scari…”fantastice”, folosind partile bune ale copilului, pentru formarea prin educatie a unor atitudini pozitive; sa-i dezvoltam autonomoia, prin ce are bun si frumos; sa-l ferim de frustrari, si…in cazuri speciale, sa ne adresam unui psiholog.

Cercel Marilena 8:01am Dec 14
Planta protectiei Divine ajuta la eliberarea fricii, deci procurati ulei esential de ISSOP si folositi ( la aromoterapie , ma gandesc).Succes!

Mar Dum 5:54pm Dec 15
Find vorba ” mai ales cele de la gradinita ” s-ar putea ca problema sa fie in gradinita, iar scarile doar un mecanism de aparare sau, se simte abandonata de mama care o paraseste cand ajunge la gradi insa proecteaza teama de abandon pe altceva pentru a nu fi suparata pe mami… sunt doar doua posibila presupuneri, Evident adevarul poate fi altul, insa il puteti afla la un psihoterapeut specializat in lucrul cu copii. Succes !

Fiul meu de 20 de ani, student, s-a angajat la un videochat. Nu sunt de acord cu asta si nu stiu cum sa procedez ca sa il determin sa renunte.

Terapeuti RO 9:06am Dec 16
Mesaj:
Buna ziua!
Am aflat ca fiul meu de 20 de ani, student, s-a angajat la un videochat. Nu sunt de acord cu asta si nu stiu cum sa procedez ca sa il determin sa renunte. Nu vreau sa se ajunga la o ruptura, sa il indepartez de familie.

Prcsina Dorina 9:24am Dec 16
sa fi de acord cu fiul tau;dar,intreaba-l daca s-a gandit pe termen lung la consecinte,daca isi asuma riscurile,una dintre ele fiind pierderea demnitatii,a echilibrului desavarsit.Gaseste cuvinte sincere si explica-i ca un asemenea drum aduce multe neajunsuri;ceea ce azi pare atractiv,miine poate deveni o povara,greu asumata

Grigoras Nitica 9:39am Dec 16
Lasati-l sa-si traiasca viata,experientele lui….din ele invata si bune si rele,nu-ncercati sa-l face-ti sa gandeasca in felul dvs.,ajutati-l sa gandeasca in felul lui stand alaturi dandu-i cel mult sfaturi ,nu impunand ceea ce va place ,ce nu va place dvs…Succes!

Onetiu Florin 11:35am Dec 16
e socant pentru parinti dar e o sursa moderna de a castiga bani. decat sa faca alte tampenii mai bine asa

Alex Glazy 11:49am Dec 16
Este degradant, dar intrebati-l pentru ce perioada vrea sa faca asta.Apoi spuneti-i pe un ton calm ca ceea ce face azi se va rasfrange in viitor, si un asemenea trecut ii poate influenta negativ prioritatile din viitor.De obicei cand se intra intr-o industrie de genul, greu se mai iese, pentru ca daca se afla ceea ce face, va fi oarecum stigmatizat si etichetat, si greu isi va gasi un serviciu bun, sau greu isi va gasi o fata decenta cu principii sanatoase.Explicati-i intr-o maniera putin intelegatoare si detasata fara sa sesizeze ca vreti sa-l schimbati sau ca nu sunteti de acord cu el.

Preda George 12:19pm Dec 16
Doamne … Adică l-ați îndepărta din familie pt simplul fapt ca face videochat? Dar daca v-ar fi spus ca se droghează sau ca este homosexual? Ați fi procedat la fel? Eu zic ca daca ii explicati cu calm ca principiile unui om vin pe primul plan si il sprijiniti in tot ceea ce face, așa cum ar trebui sa facă o mama cu fiul ei, va fi bine.

Oana Bodor 12:53pm Dec 16
Cu siguranta, face asta pentru bani. Poate ar fi timpul sa discutati cu el, ca de la adult la adult, despre valorile dupa care are de gand sa traiasca. Despre nevoia de bani si modalitati alternative de a-i obtine. De obicei banii se obtin din vanzarea unei munci, dar in situatia data, el se vinde pe el insusi (imaginea lui, emotiile lui, corpul lui). Oare cum se vede pe el insusi, care sunt motivele sa fie mandru de el, avand in vedere ca frumusetea a primit-o in dar de la viata si nu va dura o vesnicie, viata i-o va lua inapoi, este doar o chestiune de timp. Doar atat e in stare sa faca pentru a-si procura banii necesari? Pana cand?. Daca va reusi sa constientizeze aceste lucruri, ramane sa decida singur ce va face pe viitor, asumandu-si- in mod constient- toate consecintele. Ca parinte, din pacate, nu puteti face mai mult la aceasta varsta, la care controlul parental tinde catre zero. Dar poate v-a mai ramas capacitatea de a-l influenta, folositi-o ! Succes!

Maya Green 5:28pm Dec 16
acceptati realitatea…fiul dvs face propriile alegeri…moral ar fi sa va limitati la a-i explica parerea dvs!

Mar Dum 6:19pm Dec 16
Lucrurile depind si de legalitatea acestei activitati. O data deprins a obtine banii din asa ceva s-ar putea sa-si asume riscuri din ce in ce mai mari, caci spune un principiu de marketing "nevoile omului sunt infinite" dar si "ce-i de haram de haram se duce". Iata un sfat asa cum nu scrie in cartile de psihologie. Mergeti la politite, evident fara ca el sa stie, interesati-va de legalitatea acestui gen de activitate si apoi incercati sa "negociati" o eventuala protectie a copilului dumneavoastra ca urmare a colaborarii oferite de dumneavoastra. Politia nu-si descompira sursele asa cum nici media nu o face.

Am 17 ani si am aflat ca sunt adoptata, pentru ca persoana care mi-a dat viata si-a facut prezenta in viata mea. Aceasta persoana este profesoara mea de matematica…

Terapeuti RO 9:32am Dec 12
Mesaj:
Buna!
Voi incerca sa relatez cat mai pe scurt.
Am 17 ani si in urma cu cateva saptamani am aflat ca am fost adoptata. Mi-a fost greu sa asimilez si sa accept acest lucru.
Sunt o persoana calma, rationala cand am aflat ca sunt adoptata, am simtit ca cerul se prabuseste pe mine, ca viata mea de fapt nu e viata mea, ca totul din jurul meu a fost cladit pe o minciuna.
Nu mi-am acuzat parintii care m-au crescut, pentru ca ei nu sunt de vina cu nimic, le sunt recunoscatoare pentru ca mi-au oferit o educatie frumoasa, mi-au calauzit pasii si cel mai important e ca mi-au oferit afectiune.
Am aflat ca sunt adoptata, pentru ca persoana care mi-a dat viata si-a facut prezenta in viata mea. Aceasta persoana este cadru didactic( profesoara de matematica, fost director) voi incerca sa relatez toul pe scurt. Imi aduc aminte foarte bine anul trecut am intalnit-o pentru prima data pe aceasta persoana, a venit de mai multe ori la liceul unde invat, a participat la inspectii, plus alte activitati, anul trecut fiind director al unui liceu. Anul acesta, in septembrie ni s-a prezentat ca fiind noul profesor de matematica, nu stiam nimic deci nu mi s-a parut ceva neobisnuit. Sunt buna la invatatura, am participat la numeroase concursuri de matematica. Ne-a selectat pentru un concurs, a spus ca va trebui sa ramanem uneori peste program sa lucrum.
In octombrie a fost sedinta cu parintii, ai mei au venit la scoala si s-au intalnit, ai mei stiau cine este si ea la fel, aflase acum 3 ani si ceva unde sunt. Abia anul acesta a reusit sa se apropie asa tare de mine ( asta le-a spus parintilor mei). Ai mei i-au spus ca eu nu stiu de faptul ca sunt adoptat si ca si-ar dori sa ramana totul cum este si ca pe mine ma vor transfera, dar ea a spus ca daca ei nu imi vor spune o va face ea. Ai mei au venit acasa, erau tristi nu stiam ce se intampla, m-au chemat si mi-au spus ca am fost adoptata, si le pare foarte rau ca nu au reusit sa ma protejeze de acest lucru, am fugit in camera mea si am plans. Eram trista, furioasa, toata noaptea m-am gandit ce sa fac cum sa ii intreb despre persoana care mi-a dat viata.
Dimineata ii asteptam pe amandoi in bucatarie, le-am spus ca le multumesc pentru tot ce au facut pentru mine si ca nu trebuie sa le para rau de nimic, i-am intrebat daca am fost adoptata de la orfelinat, daca stiu ceva despre persoana care mi-a dat viata, mi-au spus asa : ” Persoana care ti-a dat viata, a fost constransa sa te de dea spre adoptie, nu trebuie sa o judeci pana nu vei asculta si ceea ce are de spus persoana respectiva, in cazul in care imi doresc sa o cunosc”. Le-am spus ca vreau sa o cunosc, chiar daca imi este foarte greu. Iar ei au spus ca indiferent de orice ar fi, ei au fost si vor ramane mereu parintii mei.
In acea zi la ora 6 a venit profesoara de matematica (persoana care mi-a dat viata), le-am cerut alor mei sa ne lase singure, mama nu a fost de acord dar tata, a convins-o. Am ascultat versiunea ei, mi-a spus ca m-a cautat ani si ani si abia acum 3 ani si ceva a aflat unde sunt, mi-a spus ca este maritata si ca mai are un copil, un baiat. A spus ca am crescut frumos, ca sunt un copil deosebit, plangea, plangea. Mi-a spus ca parintii ei au pus presiune pe ea sa ma dea spre adoptie, iar ea atunci nu a avut acea forta sa se impotriveasca, dar regreta ca nu a luptat mai mult. Plangea, plangea, eu o priveam si i-am spus daca a terminat ceea ce avea de zis, plangea, plangea i-am cerut sa plece daca a terminat, ca eu imi doream doar sa aud ce are de spus si ca ea are familie iar eu am o familie si ca am mama si tata, ca cel mai bine e sa uitam tot si cand ne vedem sa ne prefacem ca nu avem nicio o legatura, plangea, plangea, plangea, a plecat ai mei erau la usa au intrat sa vada dac
a sunt bine, eu plangeam foarte tare, nu imi venea sa cred ca am putut sa imi stapanesc lacrimile pana a iesit din casa. M-am linistit in cateva ore.
Ai mei mi-au spus ca daca nu vreau sa nu mai merg la liceu si ca ma vor transfera la un altul, am spus ca voi termina liceul unde sunt, pentru ca acolo sunt colegii mei, le-am spus ca am nevoie de cateva zile sa imi revin pana voi fi gata sa merg la liceu. Au trecut zilele, colegele imi spuneau ca profesoara de matematica intreaba de mine la fiecare ora. Cand m-am intors la liceu, la ora de matematica stiam ca va trebui sa dau ochii cu ea, era trista o vedeam, cand am vazut-o asa am regretat vorbele ce i le-am adresat au fost doar acele vorbe de gonire. Au trecut zilele si a venit si ziua de astazi, la fel ma simt vinovata pentru ceea ce i-am spus, ma doare sa o ignor cand dau pe hol de ea, la clasa nici la tabla nu m-a scos. Ma gandesc sa ii scriu un mail, dar nu cred ca e potrivit. as vrea sa ii spun ca imi pare rau si ca mi-as dori sa faca parte din viata mea in ciudat celor intamplate, ea are un loc in inima mea. Relatia mea cu parinti este la fel ca inainte, stiu ca ei vorbesc cu persoana care mi-a dat viata, sunt fericita ca ei nu deschid acest subiect despre adoptie le-am spus ca atunci cand voi dori si voi simti sa vorbesc despre acest lucru o voi face. Nu vreau sa vorbesc cu ei despre acest lucru, pentru ca nu stiu cum sa o fac cum sa le spun tot ceea ce simt, ca vreau sa cunosc mai bine persoana ce mi-a dat viata, ca vreau sa ii ofer un loc in inima mea, un loc ce il merita si care e al ei. Nimeni de la scoala nu stie ca sunt adoptata, nici profesorii. Deci nimeni nu stie ca profesoara de matematica este persoana ce mi-a dat viata.
Nu stiu cum sa deschid subiectul cu parintii mei, vreau sa vorbesc cu persoana care mi-a dat viata, sa ii spun ca vreau sa o primesc in viata mea ca vreau sa fac parte din viata ei, dar sa ii explic ca parintii mei vor ramane mereu cei care m-au crescut. Dar cum sa ii spun fara sa o ranesc, am multe intrebari ce vreau sa i le adresez dar cum sa o fac fara sa aiba impresia ca o judec.
Daca puteti sa ma ajutati cu niste sfaturi cum sa incep un dialog cu parintii mei fara a se simti vinovati sau sa creada ca vreau sa ii dau deoparte, si cum sa incep sa ma apropii de persoana care mi-a dat viata fara a-si face prea mari sperante si fara sa o fac sa sufere, eu niciodata nu ii voi putea spune “mama”.
Va multumesc!

Flor Costa 3:43pm Dec 12
Cred ca nu ai nevoie de indrumari. Esti un copil foarte bun si sigur sinceritatea si puterea ta te va ajuta sa spui lucrurile simplu si direct asa cum ni le-ai spus si noua. Succes in noua aventura. Acum esti mai bogata ! Ai inca o persoana care te iubeste.

Sufar de depresie majora de 3 ani si fac tratament cu sertralina. Sotul meu a avut o tumoare la gat, care a intrat in remisie dupa chimio si radioterapie…

Terapeuti RO 7:59am Dec 15
Mesaj:
Buna ziua,
Am 49 de ani, sufar de depresie majora de 3 ani si fac tratament cu sertralina. Sotul meu a avut o tumoare la gat care a intrat in remisie dupa chimio si radio terapie si dupa o lupta grea in care i-am fost alaturi e bine. Am un serviciu stresant, dar am nevoie de banii pe care ii castig intrucat am 2 copii iar sotul e in pensie de boala. Am si probleme cu politia( tot felul de declaratii) din cauza unor probleme de serviciu pentru un accident de munca. Nu e vina mea dar se tot fac cercetari si asta ma consuma. Pe langa aceste de curand am descoperit ca sotul discuta pe facebook cu niste prietene si isi trimit tot felul de mesaje cu inimioare, de dor si iubire si cand l-am confruntat, mi-a spus ca e o joaca din plictiseala si nu e nimic serios. Nu mai pot dormi noaptea fara somnifere si ziua destul de des nu mai rezist fara calmante. Il tot iert pe sotul meu, dar dar simt ca ce face inseamba tradare. Ma tot bate ideea sinuciderii si chiar nu stiu ce ar fi bine sa fac. Imi puteti da un sfat?

Mihaela Comisel 8:12am Dec 15
Mergeti de urgenta la psihiatrul care va pus diagnosticul si care va dat medicatia, discutati cu el simptomele si ganduril pe care le aveti. Dupa ce mergeti la el, apelati la un psiholog si intrati intr-o terapie.

Roxana Maria 5:32pm Dec 15
Doamna, sunteti obosita, solicitata, poate chiar epuizata fizic si sufleteste. E posibil ca sotul sa va fi spus adevarul, sa fie chiar asa, o joaca din plictiseala , si nu ar trebui sa puneti la suflet acest lucru. Ati putea totusi sa discutati cu sotul , sa-i spuneti ca va simtiti coplesita de diversele situatii cu care va confruntati si ca aveti nevoie sa va fie alaturi. Si neaparat, mergeti la psihiatrul care va trateaza si discutati referitor la gandurile ce va farmanta.

De doua saptamini parca ma doare inima, ma ia o teama ingrozitoare fara niciun motiv, nu ma pot concentra la nimic, ma enervez foarte repede si simt o furie.

Terapeuti RO 8:00am Dec 15
Mesaj:
Buna ma numesc Rodica si am 22 de ani sunt studenta .am o intrebare,vreau sa stiu daca starea mea e ceva normal sau sa ma adresez unui specialist.De 2 saptamini parca ma doare inima, ma stringe de inima si ma ia o teama ingrozitoare fara nici un motiv, nu ma pot concentra la nimic si foarte repede ma enervez chiar de multe ori fara motiv si simt o furie, de la cel mai mic zgomot ma enervez si am schimbare de la o dispozitie la alta foarte des.Dar acesta frica ma omoara nici noaptea nu pot dormi si sunt mereu obosita.

Botezat-Antonescu Radu Andrei 8:26am Dec 15
ceea ce descri tu este normal pt anxietate, in cazul in care poti elimina cauze fiziologice reale. Incearca sa mergi la un psiholog si sa discuti despre ce se intampla cu tine (mai ales in ultima perioada). Succes!

Se poate ca un baiat, atunci cand se masturbeaza, (neavand contact sexual niciodata), uitandu-se la materiale pornografice, sa ajunga la orgasm?

Terapeuti RO 7:59am Dec 15
Mesaj:
Buna ziua! Mă numesc Valentina. M-am gândit să consult un psiholog, în a mă lamuri cu privire la o întrebare. Se poate ca un băiat, atunci când se masturbează, (neavând contact sexual niciodată), uitându-se la materiale pornografice, sa ajunga la orgasm, fara sa faca conexiuni? Respectivul susține că doar imaginea în sine îl excită, (inclusiv si la un film pornografic) neavând nevoie de acele conexiuni care mint creierul ca este implicat acolo. Mai exact, susține totodata, și ideea ca atunci când nu avea acces la internet, se masturba fară a se ajuta de nimic, tot pe premiza că nu ai nevoie neapărat de o imagine in minte, ca să ajungi la placere.(asta pentru că, după spusele lui, nu-și putea imagina cum ar atinge o femeie, sau cum ar face sex cu ea dacă el habar nu avea ce presupune toate lucrurile de genul). Ceea ce mi se pare mie absurd, cum poate avea loc un astfel de proces la nivelul minții, fară ca, creierul să facă acele conexiuni, pt că altfel, consider eu, n-am avea cum să obținem acea plăcere dacă n-am avea, cel putin, o imagine vagă a unei persoane de sex opus (în condițiile în care nu ne-am folosi de internet). Chiar și in acest caz, mi se pare puțin ciudat, atunci când privești un film sau un barbat gol, este nevoie de imaginație ca să ajungi sa te simți complet bine. Deci, se poate ca atunci cand, indiferent de cum o faci, cu sau fără materiale pornografice, să ai orgasm doar prin procesul de frecare (negândindu-te la nimic) ? P.s (Am mai consultat si alte persoane, ele spunându-mi, ca așa ceva nu are cum să se întâmple, ar fi patologic, ceea ce nu este normal, insă, se poate ca ceea ce susține acest băiat, să fie complet eronat?) Multumesc anticipat! Stima si respect!

Botezat-Antonescu Radu Andrei 8:33am Dec 15
este posibil si normal ca un baiat/barbat sa isi imagineze cum este actul sexual (vaginul, etc.) fara sa aiba experienta concreta. Ce te poate ingrijora este faptul ca prefera masturbarea (excesiva) in locul actului normal. Fetele/femeile pot si ele sa faca la fel. In engleza expresia este ‘mind over matter’ si este foarte puternica. In afara de asta orgasmele masculine sunt diferite de cele feminine. Succes in continuare! http://en.wikipedia.org/wiki/Orgasm

Primii 2 ani de relatie au fost frumosi. Dupa aceea a inceput sa fie foarte gelos, fara sa ii dau vreun motiv, apoi a inceput sa tipe, sa ma injure si sa inceapa sa ma loveasca.

Terapeuti RO 8:24am Dec 17
Mesaj:
Am 20 de ani si am o relatie cu un baiat de 21 de ani de 4 ani.Primii 2 ani de relatie au fost frumosi,ne-am inteles bine,fara sa observ vreo urma de rautate sau de violenta in el.Dupa cei 2ani a inceput sa fie foarte gelos din orice fara sa ii dau vreun motiv.Dupa gelozia asta a inceput sa tipe,apoi sa ma injure apoi brusc sa inceapa sa ma loveasca.Dupa actele de violenta am luat masuri si le-am zis alor mei care oricum nu erau de la inceput de acord cu relatia noastra pt ca nu il placeau.Am depus plangere pt urmarire penala si dupa o perioada incepuse sa imi lase mesaje pe facebook de pe alte conturi ca ii pare rau asta durand 1 luna in care primeam mesaje zi de zi de la el.L-am iertat ca o proasta si mi-am retras plangerea dupa care a mers bine o perioada de 2 luni dupa care ne-am certat foarte tare si a venit dupa mn intr-un mall si m-a luat la bataie cu pumni si palme si m-a urcat intr-un taxi si m-a dus acasa taras unde m-a pus in genunchi pe un sac de nisip si mi-a turnat apa rece pe mn si m-a lasat asa daca incercam sa ma ridic imi dadea pumni in burta.In timp ce eu stateam acolo el vorbea cu alte fete in fata mea cu care urma sa se intalneasca.Dupa toata faza asta am reusit sa plec acasa vanata si in ultimu hal si m-am ascuns de ai mei pt ca ei nu stiau ca mi-am retras plangerea.Imi pierdusem toate prietenele din cauza lui,familie tot. De atunci traiesc un calvar si sunt sunata tot timpul la orice ora.Eu lucrez el nu.Imi cheltuie banii,isi face planuri cu ei.Eu lucrez in 3 schimburi si sunt obligata sa raspund la fiecare pauza ca daca nu ii rasp,la ora la care ies ma asteapta in fata fabricii si ma bate.am incercat sa imi sch nr si sa dispar sa numai ies din casa insa vine dupa mn la munca si ma asteapta.Numai simt nimic pt el si mie scarba de tot ce tine de el.La facultate nu am putut sa ma duc pt ca a zis ca o sa imi caut pe altcineva acolo..nu pot sa fac absolut nimic.Nu stiu ce sa mai fac.Am mare nevoie de ajutor!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita