Mesaj:
Buna.Nu stiu in ce situatie am ajuns momentan, stiu doar ca sunt ft trista. Toata copilaria am fost grasa si asta a atras multe complexe, unele din cauza conditiei altele din cauza oamenilor rautaciosi.De un an am reusit sa slabesc. am 57 de kg si un 1,67 inaltime deci proportiile mele nu sunt neaparate mari. ei bine, abia daca mai pot iesi pe strada cu iubitul meu(suntem de 1 an impreuna, el m-a ajutat si motivat sa fac o schimbare) si simt ca orice femeie e mai frumoasa, mai sexy. pt mine nu sunt de ajuns niciuna din calitatile mele..pur si simplu duc un razboi cu subconstientul meu si mereu pierd..constient. Inainte sa l cunosc pe el, am ramas insarcinata cu fostul. Am facut avort pt ca viitorul nu suradea nici lui, nici mie. O perioada dupa am incetat sa ma machiez, sa ma aranjez iar tinutele mele se rezumau la orice bluza larga si orice fusta sau pantaloni lalai. Nu reusesc pur si simplu sa ma consider o femeie frumoasa. Fiindca mereu am fost grasa iar sora mea cu 3 ani
mai mare slaba, mereu am simtit ca sunt respinsa desi de multe ori oamennii au ramas prieteni cu mine iar de ea nu vor sa-si aminteasca. Nu stiu cum pot iesi din cercul asta vicios, intr un fel stiu ca e doar in mintea ta dar mi-e foarte greu sa lupt in fiecare secunda cu asta. mereu aleg usa pe care scrie" esti o grasa. deloc sexy si intr-o zi el va pleca. esti varza. urato". ce pot sa fac? am nevoie de ajutor va rog

buna…sincer si eu sunt mai plinuta dar asta nu inseamna ca trebuie sa ai complexe si sincer nu trebuie sa fi complexata pt faptul ca sora ta este mai slaba ….inceaca sa faci inot,un pic de sport…si o sa ai rezultate….incearca sa te vezi pe tine ca esti frumoasa in felul tau…in viata nu frumusetea exterioara conteaza cel mai mult,ci cea interioara….succes <3

Of , cred ca ai o depresie . Un psiholog neaparat , dat fiind faptul ca , singura nu reusesti sa iesi din starea asta . Dar tine minte : 90-60-90 nu garanteaza succesul !

57 de kg la 1,67 inaltime, pot fi considerate dimensiuni standard. Felul cum te simti cu aceste dimensiuni, este cu totul alta poveste care tine de perceptia de sine in raport cu etaloanele pe care le ai. Daca termenul de comparatie a fost mereu sora ta, poti incerca sa-l schimbi cu un model diferit (nu de alta, dar rivalitatea si ranile vechi legate de sora mai mare nu ajuta la imaginea de sine) Mai adauga faptul ca suferinta are la baza micro si macro-traumele din trecut, de pe vremea cand dimensiunile tale nu erau deloc standard. In prezent, dimensiunile sunt ok, ai prieteni care te apreciaza, ai un iubit care te sustine si tu pare ca ai ramas inca "agatata" de trecut..Iar daca pierzi "in mod constient lupta cu subconstientul" (desi nu prea inteleg cum vine asta) probabil ca e timpul sa nu te mai lupti singura, ci sa cauti un aliat-terapeut care are in dotare alte "arme" si, cu siguranta, alta tactica de lupta. Mult succes!

Opreste-te ! Nu mai incerca sa placi altora, incepi sa te placi tu pe tine, sa descoperi partile tale frumoase, sa intelegi pentru ce Dumnezeu te-a facut asa si nu altfel.Am vazut multe femei frumoase si nefericite, am vazut femei nu prea frumoase dar foarte fericite, am vazut schiopi, orbi fericiti si bogatasi sinucigasi… Fericirea depinde de noi, e in noi ! Gaseste-o !

Buna, in primul rand as vrea sa te felicit pentru felul in care iti constientizezi asa zisa problema. Spun "asa zisa" deoarece cuvantul problema suna grav si nu vreau sa rasune gresit..cu totii avem probleme, unii mai grave, altii mai usoare, unii in ceea ce priveste imaginea de sine, altii cu increderea in ceilalti si asa mai departe. Insa nu toata lumea are curajul pe care il ai tu si calitatea de a privi inauntrul ei. Asta este primul pas spre schimbare, dar pentru pasul al doilea ai nevoie de inca o persoana, un psihoterapeut care sa te ghideze pe parcursul acestei schimbari. Nu te speria si nu incerca sa gasesti un nume pentru ceea ce simti, cum ar fi depresie sau alte diagnostice, este normal sa simti, esti om si asta fac oamenii, simt. Se pare ca tu ai rezolvat ceea ce tinea de tine, exteriorul, ai slabit, ai fost motivata si ambitioasa, insa in interior, lucrurile sunt mai dificile si nu exista retete sau diete general valabile, si desi tine de tot de tine, pur si simplu de data asta nu stii cum sa procedezi. Nu-ti fie rusine si apeleaza la un psihoterapeut, poti alege chiar si varianta terapiei online, sunt foarte multe variante in ziua de azi si nu merita sa irosesti nici macar o zi in plus cu perceptia asta gresita despre tine. Mult succes!

of doamne,tu incerci sa slabesti si eu incerc sa ma ingras am ajuns la 27 de ani si sa am 35 kg,nu cred ca tre sa fi perfecta,unui om e bn sati vada sufletu nu conteaza ca esti gras sau slab

eu incerc sa ma ingras,am luat multe vitamine si multe dar la fel a fost

Mesaj:
Ma numesc Adriana si am 40 de ani . Am hotarat sa ma despart de sotul meu acum 4 ani , tocmai cand ramasesem insarcinata . Aflasem ca are o aventura (ceea ce nu era o noutate) si l-am intrebat cu cine doreste sa ramana , cu mine sau cu ea . A ales-o pe ea . A urmat o sarcina plina de suferinta . Apoi fericirea ce ti-o da venirea unui copil pe lume . Am tot incercat de dragul fetitei sa mai incercam sa convietuim dar nu s-a putut . I-am cerut sa plece . Si dus a fost . Mentionez ca fetita mea a fost diagnosticata cu autism infantil . Durerea a fost si mai mare ramanand doar eu cu ea . Ne ajuta financiar , intotdeauna a facut-o . De cand ne-am despartit mi-am gasit linistea sufleteasca iar apoi m-am regasit pe mine , m-am simtit libera , sigura pe mine insa mi-am pierdut increderea in relatii si mi-am promis ca nu ma voi mai indragosti si nu voi mai iubi pe nimeni niciodata . Acum am cunoscut pe cineva , simt ca m-am indragostit dar in loc sa fiu fericita , plang . Care e explicatia ?
Va multumesc mult .

Dupa ce v-ati "legat" singura, va mirati de ce plangeti? Oricum armonia pe care o descrieti este falsa. Cand sunteti "libera", "regasita" juramintele impotriva a ceva ce Dumnezeu a lasat salvator pe acest Pamant sunt o inchipuire. V-ati provocat singura blocaje. Cautati ajutor pe aproape si nu pe internet. Rugati-va Universului sa va ierte toate cele negandite si iniima sa va duca unde va veti gasi linistea. Daca nu cerem, nu ni se da. Doar ca e nevoie de ratiune pentru a sti CUM sa ceri. Succes.

Cind iubiti din nou, nu mai faceti comparatii cu ce a fost in trecut , pur si simplu traiti clipa,prezentul. Trecutul a fost , nu mai puteti face nimic. Viitorul va veni si veti vedea atunci ce va fi.

Sunteti o femeie puternica si determinata sa reusiti atat pentru dvs. cat si pentru copil. Faptul ca v-ati promis "ca nu ma voi mai indragosti si nu voi mai iubi pe nimeni niciodata" si totusi in viata dvs. a aparut o alta persoana, trebuie sa intelegeti ca suflul vital va spune una (sunteti tanra!) dar introiectia mentala (angajamentul de tip "autosabotare") va franeaza si nu va lasa sa mergeti mai departe. De fapt va interziceti sa fiti fericita! Ganditi-va ce se afla in spatele acestei interdictii, pe cine vreti sa multumiti sau ce vreti sa demonstrati? Poate ca n-ar fi o idee rea sa puneti pe hartie doua rubrici: avantajele si dezavantajele pentru care sa intrati intr-o noua relatie si atunci veti avea un tablou a ceea ce va doriti cu adevarat.

Suferinta mamei e posibila cauza pentru autismul copilului!?

Eu pot doar sa te felicit pt ca poti sa ti cresti singura fetita O spun din experienta mea Si faptul ca ai gasit pe cineva tr sa te bucure nespus Meriti sa fii fericita I a tot ce i frumos din viata Eu nu prea dau sfaturi

Adriana, eu cred ca plangi pentru ca iti este teama, teama de dezamagire, de a nu fi singura din nou, teama de implicare, de schimbare, de suferinta. Ranile trecutului nu se vindeca usor. Este o stare normala de alarma, de nesiguranta pe care o traiesc multe femei. Trebuie sa incerci, pana la urma sansele sunt egale si intr-un sens si in altul, dar incercand iti dai sansa de a fi fericita. Este un pas spre un nou viitor. Cauta comunicarea, respectul, intelegerea, atractia fizica, tot ce te poate face fericita. Daca este sa fie, va fi! Viata e frumoasa si merita riscul. Poate este el cel pe care il cauti, poate este doar o experienta spre marea iubire. Traieste momentul fara sa iti faci mari planuri de viitor. Fa exact ceea ce simti, fara sa iti pese de ceea ce cred ceilalti.

te felicit, pt hotarirea luata si invata sa te iubesti pr tine insuti, merita sa traiesti usor, frumos si bine…

Te-ai oprit exact in cel mai important moment al discursului: "… dar, in loc sa fiu fericita, plang". Plansul este un comportament izvorat dintr-o emotie, iar emotia izvoraste dintr-un gand. Eu nu imi dau seama care este emotia si gandul, si nici nu-mi permit sa ghicesc. Asta doar tu stii, dar, daca e secretul tau, noi, cei de aici putem face proiectii si astfel sa gasim cauzele propriului nostru comportament de plans. crezi ca te-ar ajuta aceste explicatii la potentialul plans al altora??? Si aceste "explicatii" ar putea avea un rol benefic, cel de universalizare, adica iti dai seama ca nu esti singura care a plans. Dar explicatiile noastre sunt subiective, personalizate si s-ar putea sa nu se potriveasca sau sa nu se suprapuna cu circumstantele tale de viata. Daca chiar vrei cateva explicatii adaptate pe cazul tau, atunci te sfatuiesc sa continui impartasirea. Poti sa o continui aici si atunci vei obtine explicatii ale plansului tau, sau poti sa o contiunui intr-o forma de psihoterapie si atunci vei obtine, pe langa explicatii, si vindecare. A cunoaste problema si cauza ei este inceputul. Pentru remediu, e necesar a cunoaste si care e solutia la problema. Pe tine te-ar satisface doar niste posibile explicatii?

Daca ai posibilitatea du-te la seminarul lui Brandon Bays din 10-12 octombrie. Iti rezolvi toate problemele emotionale.

Adica cum????????????????

Asta traduce cu Google translate si ne aburește cu camatarie.

ok, e dreptul lui sa incerce sa ne abureasca si ramane de vazut daca va reusi; dar eu nu inteleg cum a dat de noi, mai ales ca nu scrie de astea pentru prima data…

postarea domnului Guillaume Garcia este o inselatorie cunoscuta (aviz amatorilor de castiguri rapide si dubioase!),au mai circulat astfel de povesti si pe mail.Nu stiu cum de moderatorul acestui grup a permis asa ceva pe acest grup, nu are nici o legatura cu subiectul.

Moisuc Veronica autismul nu are nici o legatura cu suferinta mamei.

"mi-am pierdut increderea in relatii si mi-am promis ca nu ma voi mai indragosti si nu voi mai iubi pe nimeni niciodata" raspunsul este chiar aici, l-ati dat dvs. Sunteti o persoana care se tine de cuvant? Ce credeti despre oamenii care nu isi respecta promisiunile? Increderea in relatii o veti recastiga in momentul in care veti depasi capitolul relatiei anterioare si veti elibera emotiile negative pe care le-ati avut in acea perioada. Se intampla ca oamenii din jur sa ne tradeze increderea, dar nu ne putem autopedepsi pentru greselile celorlalti

Mesajul lui Guillaume G. a fost sters imediat dupa postare si utilizatorul blocat. Nu intelegem de a generat atatea discutii (in plus, in cadrul raspunsurilor la o intrebare), ba inca si presupunerea ca am fi de acord cu camataria. Nu avem cum sa moderam permanent grupul si nici cum sa verificam intentiile celor care se inscriu aici. Si este evident ca, din pacate, vor mai exista asfel de postari. Ne-ar fi de ajutor mai multa intelegere fata de aceste situatii.

Frica este cauza.

Cred ca reactia mea a generat aceste discutii. Dar exista si o parte buna in asta: oamenii sunt receptivi la reactiile celorlalti membri si simt nevoia sa sara in ajutor cu o explicatie/informatie. Eu ma simt bine ca am fost luata in seama, chiar daca nevoia mea nu era de a penetra cognitiv acel mesaj, ci mai degraba a fost o reactie de surpriza care m-a scos din "transa". Asa ca va multumesc celor care mi-ati raspuns, pentru ca mie imi este evident ca ati avut intentii foarte bune, Cat despre camatarie, cred ca acel nenea din nu stiu ce tara, nu are aceasta notiune a carei note sa conduca spre conotatiile date de noi romanii. Sigur ca nu-si are locul aici acel mesaj, dar cred ca nenea habar n-are unde a nimerit. Iar moderatorii site-ului nu au cum sa verifice sutele de mesaje si nici sa preantampine aparitia unor astfel de provocari. Este de datoria noastra sa gestionam astfel de perturbari, macar sa nu le dam importanta, ca sa nu pierdem firul rosu al postarilor.

Mesaj:
Bună ziua! Am 21 de ani si sunt studenta. De mai bine de doi ani ma confrunt cu o problema care se pare ca persistă. Totul a inceput intr-o dimineață, m-am trezit tremurând, cu o senzatie puternică de greață si tot restul zilei nu am putut mânca nimic. La fel si zilele ce au urmat. Ori de câte ori ma gândeam ca trebuie sa mănânc mi se făcea foarte rau. Am fost la doctor, m-a consultat și mi-a spus ca sunt perfect sănătoasă și ca problema mea este de natura psihologică. De atunci am continuat sa ma simt așa rau mai ales dimineață, imi vine sa vomit desi nu o fac. Am slăbit destul de mult și desi mi-e foame uneori mănânc alteori nici nu ma pot uita la mâncare. Daca ma gândesc ca trebuie sa plec undeva de ex. excursii, sau urmeaza sa susțin un examen, sau sa incep facultatea, câteva zile inainte ma simt extrem de rau chiar daca ma bucur. Uneori ma simt așa chiar si fara motiv. Iau magneB6 si ma mai liniștește însă nu elimina problema decât temporar. Precizez din nou ca sunt studenta si nu imi permit sedinte de psihoterapie scumpe dar am mare nevoie de un sfat, de ajutor. Multumesc! Va rog sa păstrați anonimatul.

Daca problema este psihica, atunci trebuie tratata; iar un tratament nu ti se poate oferi in cateva propozitii scrise aici. Exista unele tehnici la care trebuie sa participi activ si sustinut. Sunt unii psihoterapeuti care ofera sedinte pro bono, daca nu-ti permiti sa platesti onorariul. Dar nu stiu cata disponibilitate ai spre acest tratament. Nu stiu nici cate prejudecati ai… Sanatate multa!

Incearca sa faci analize pentru intoxicatie cu metale grele

incearca si bea dimineata apa calduta cu zeama de lamiie

incearca si ceai Antiimbalonare de la firma Ad Natura este foarte bun scoate toate gazele,si dupa ce maninci sa consumi cite 2 catei de usturoi taiati marunt, ii pui intr-o ceasca si pui 2-3 ling de iaurt sau apa si le inghiti nu le mesteci,incearca cu ce ti-am zis si ai sa vezi ca ai sa-ti revii…sa-ti fie de folos

Mesaj:
Buna, numele meu este Monica si am o situatie din care nu stiu care e rezolvarea. Am 35 de ani si sunt casatorita de 7 ani. Impreuna avem un copil de aproape de 6 ani. Problema care ma nemultumeste pe mine este sotul meu. Sotul meu este genul de persoana care ajuta pe toata lumea dar familia si-o neglijeaza, mentionez ca nu este vorba de a ma insela ci doar de simplu fapt care pe mine ma deranjeaza enorm de a nu fii sprijin pentru familia lui. Intotdeuna sau in marea majoritate a cazurilor ne-a lasat pe noi ( eu , fetita , parintii mei ) sa ne descurcam ca nu poate sa il refuze pe X sau Y etc. De aproximativ patru ani ii tot repet ca acest lucru ma deranjeaza foarte mult dar lucrurile se schimba maxim o luna si o luam iara de la capat. Eu consider ca familia este foarte importanta si ma dedic ei foarte mult. La noi eu comunic si el face ce vrea. Unde gresesc ? Oare gresesc ca sunt suparata ca nu ma ajuta aproape deloc ? De ce prefera sa hranesca animalele din curtea unde sta mama lui decat sa iasa cu copilul in parc? Sunt eu oare absurda ?

Oare ajuta pe toata lumea in general, sau considera ca membrii familiei de origine au prioritate??? Pentru ca asta e o diferenta importanta, legata de de modul in care isi vede sotia si familia pe care si-a facut-o ca adult in raport cu mama si familia de origine. Nu suntem aici sa judecam, nimic din ceea ce simtiti nu este deplasat, absurd sau gresit, aveti dreptul sa simtiti exact ceea ce simtiti. Daca sunteti deranjata de anumite comportamente ale sotului, nu il puteti schimba pe el (decat, eventual, cu un altul ) dar puteti schimba felul cum reactionati. Probabil ca teoria nu mai are efect, nu ajuta sa ii tot repetati ce va deranjeaza, poate ar fi cazul sa gasiti solutii prin care sa rezolvati situatia. Cum ar fi, de exemplu, sa nu mai faceti dvs.,lucrurile pe care considerati ca ar trebui sa le faca el? Sau sa apelati la ajutoare din afara? (daca nu repara el instalatia sa chemati un instalator si sa-i dati nota de plata, daca nu scoate copilul in parc sa iesiti cu alte prietene si sa mancati in oras-pt ca nu mai aveti timp de gatit… etc). Daca nu va ajuta, asta are sau poate avea niste consecinte naturale, cu conditia sa nu preluati dvs rolul lui si sa deveniti mama/sotia eroina. Lasati sa vada si el aceste consecinte, experienta directa ajuta mai mult decat teoria. Va doresc multa creativitate

RASPUNS: "Da, ajuta pe majoritatea dar prioritar este familia lui (mama , frati ). As avea marea rugaminte sa imi spuneti care e legatura, de ce are mare importanta cum isi vede sotia si fetita ca adult in raport cu mama si familia de origine? As dori si cateva sfaturi pentru ca imi doresc acest sot dar cu alt caracter/temperament, cel care isi pune copilul si sotia pe primul plan. Am sa tin cont si de sfaturile anterioare. Va multumesc de raspuns si astept daca se poate sa ma lamuriti si in privinta aspectului mai sus mentionat. Cu mult drag, Monica".

Mesaj:
buna seara, am mare nevoie de ajutor ….familia mea se cearta continu, tata se imbata si mereu tipa, tranteste si injura m-am saturat pana peste cap sunt dispertat nustiu ce sa fac ce sa-i spun sa nu mai bea …am ajuns sa ma gandesc cum ar fii fara mine in familia asta

Tine minte: nimeni, niciodata, dar niciodata, nu se va schimba de dragul cuiva ci numai si numai de dragul lui insusi. In concluzie, tu il poti schimba pe tatal tau, doar daca el vrea sa se schimbe. Acest comportament indezirabil despre care vorbesti il face responsabil. Din aceasta cauza, pe langa asumarea responsabilitatii, el va trebui sa suporte consecintele. Ai dreptul sa pleci de langa el, sa-ti faci viata ta.Daca nu ai 18 ani, poti pleca impreuna cu mama. Nu aveti datoria sa suportati si sa-i inghititi mizeriile. Pe de alta parte, dependenta de alcool este o boala care poate fi tratata extrem de greu de catre specialisti. Dar si aici, conditia este aceeasi: el sa recunoasca faptul ca are o problema si sa isi doreasca cu toata fiinta lui sa scape de ea. Chiar si asa, drumul lui in recuperare va fi extrem de dificil si vor exista recaderi, cateodata chiar masive. Tatal tau are nevoie de tratament psihiatric combinat cu psihoterapie. Daca vrei sa schimbi ceva, atunci incepe prin a-l constientiza ca are o problema si ca nu este singur. Succes!

Mesaj:
buna ziua ma numesc boca razvan am 22 de ani locuiesc in cluj napoca ,inaltime 173 cm
greutate 80 kg acum 4 ani am fost diagnosticat cu protuzie discala l4 l5 s1 lateralaam facut cu doamna cristina stanese un protovol de 16 sedinte iar durerile au disparut mam simtit bine
intre timp mam ingrasat la 100 de kg si am jucat baachet si alte sporturi interzise iar de data asta durerile au revenit dar mai grav piciorul stang mia amortit si am avut slabiciune in el de imi pica laba piciorului dupa 100 metrii de mers pe jos.am apelat de data aceasta la terapeuta angela anastasiu o incepatoare care nici nu a terminat cursurile am aflat dupa ce mam tratat 18 sedinte la ea fara rezultate deloc.
dupa mam dus la doamna aurora petrus terapeuta ,master la dansa sa dezmortit piciorul dar mia facut numai proceduri foarte piternice din prima si imi facea niste dureri si blocaje oribile de coloana si am renuntat si la dansa.
al treilea terapeut este finta ionel terapeut avansat el mja facut tot 7 sedinte simptome dureri amorteli si la a 7a criza oribila de blocaj si dureri oribile ca la aurora am renuntat pt ca nu mam simtit deloc bine .
al 4lea si ultimu tot master este calin cifor terapeut master.am facut la el 30 de sedinte el mia facit ,mai incet in sensu ca doar primele bareme adica la fiecare sedinta maxim 4 sau 5 miscari si acasa nu am simtit progrese foarte multumitoare doar am scapat de amorteala
durere mai este si nu sunt multumit
mentionez ca dupa atata terapie pot sta maxim 3 ore pe scaun bineinteles sa ma tot ridic sa stau fara sa ma ridic maxim o ora ca dupa apare durere
sa merg pe jos maxi, o ora o ora jumate dupa care ca sa oor face iar activitate tre sa ma odihnesc 3 ore
mentionez ca am inotat zilnic stilul bras pe burta 16 ture cand am mers la primii 3 terapeuti
iar la ultimu doar 8 ture pe spate inot dupa care trebuie sa ma odihnesc 3 ore sa pot face alte activitati. ce ma sfatuiti sa fac am deja 2 luni jumate de pauza de terapie de la ultimul sa merg tot la el in ciuda proastelor rezultate
stiti la cluj pe altcineva mai bun ? inafara de marcela campian care nu vrea sa ma ia? va implor imi doresc sa ma vindec sa pot muncii sa redevin normal
actual am 80 kg

Protruzie discala inseamna hernie de disc. Daca ai ajuns chiar asa, inseamna ca boala a avansat pentru ca nu te-ai ingrijit corespunzator. Din descrierea ta, mie imi suna ca erai de cateva ori o urgenta medicala. Atunci cand nu mai poti calca pe varfuri sau pe calcai, esti de interventie chirurgicala. Asa ca ia lucrurile in ordinea fireasca: medic de familie, medic specialist, apoi daca este cazul si iti va comunica asta specialistul, poate apelezi si la chirurg. Sanatate muuuulta!

Ma poate contacta sa ii ofer eu o mana de ajutor.

Caută-l pe Viorel Butnaru în Bucuresti.

Precum spune si Clau Anki, in situatia in care te afli acum e necesar consult medical. Faptul ca ai slabit e un lucru important, astfel coloana vertebrala nu mai are presiunea kilogramelor. Succes!

Mesaj:
Am varsta de 40 de ani si am fost diagnosticata cu maladia Scheuermann as vrea sa stiu ce implicari grave are aceasta boala sau ce urmari poate avea si daca se vindeca la aceata varsta. De la medic nu am primit prea multe lamuri decat am facut zece sedinte de fizioterapie si tratament si indrumarea de a face repaus de la efort si frig, umezeala etc. va multumesc si astept un raspuns

Mesaj:
Am 18 ani si de cand aveam 5 ani parintii mei s-au despartit. Mama s-a recasatorit. Tata a tinut o perioada legatura cu mine vizitandu-ma si vorbind des la telefon. De vreo 5 ani a inceput sa ma ignore; vorbim rar la telefon si cand ma suna spune ca a fost prea ocupat. E normal ca in ciuda comporamentului inca sa imi fie dor de el? Mentionez ca din cauza asta sunt foarte emotiva, plang des si aparent din nimic. Cu mama am vorbit si spune ca imi ofera destule, ca nu am nevoie de el, dar am… Cum as putea schimba relatia cu tatal meu sau macar sa-l uit?
Multumesc

Tatal tau va ramane tatal tau pe viata. Nimic nu poate schimba asta. Iar cerinta ta de a-l uita este absurda. Asa ceva se intampla in filmele SF prin "spalarea creierului" sau in realitate, datorita unor accidente grave care afecteaza iremediabil creierul. Nu cred ca iti doresti asa ceva! Insa dorinta ta de a-l uita este un mecanism de aparare disfunctional. Mai rezonabila este dorinta de a schimba relatia cu el, sau mai exact de a o inbunatati. Ceea ce e bine sa stii este ca o relatie se construieste bidirectional. Daca astepti ca doar el sa te contacteze sau doar el sa initieze o interactiune cu tine s-ar putea ca ai mai multe frustrari. Nu cred ca te-ar respinge vehement daca l-ai contacta tu. Iar daca spune ca acum nu are timp, atunci poti sa ii ceri sa se gandeasca la un arc de timp pe care il puteti petrece impreuna, atunci cand va fi ceva mai liber. Sau, poti sa-l inviti la o prajitura sau poti sa-i ceri ajutorul intr-o problema, sau pur si simplu poti sa-i ceri sa te insoteasca undeva. In acest fel se va simti util si de ajutor. Si iata ca deja interactiunea s-a reinstalat! Faptul ca mama iti spune ca nu ai nevoie de el, se datoreaza gandirii ei gresite; probabil ca te considera extensia ei, insa tu esti cu totul o alta persoana, diferita de ea si cu nevoi diferite de ale ei. De aceea, poti sa-i spui tatalui, cu subiect si predicat, ca ai nevoie de el si ca te doare atunci cand te gandesti ca te respinge. In acelasi timp, acorda-i si lui dreptul de a fi "ocupat" cateodata si spune-i ca vrei sa petreci timp cu el in momentele lui de "dezocupare", pe care le poate alege singur. Succes!

Mesaj:
buna ziua.mama mea are 80 ani si multe probleme cardiopatie ischemica dureroasa,tesiue narteriala oscilanta si dureri crunte de cap .de dimineata ni sa umflat vena la gat pe partea staga si acum la ora asta 22,30 u mai poate misca gatul .va rog frumos daca puteti sa ma ajutati cu un sfat pentru ca acum doua saptamani a fost in spital si acum refuz sa o internez.ce pot face altceva acasa ,pe langa medicamentele pemntru inima si tensiune ia si detralex.Multumesc mult.

Daca sunteti pe langa Ramnicu Valcea, in weekenduri ofer sedinte de tratament graduit. Cu siguranta va pot ajuta.

Mesaj:
buna !!!!!!!!sunt C.si am 44 de ani,nici nu stiu de unde sa incep,cam in mare ar fi k,am avut o copilarie fericita,pana la 16 ani cand mama mea a muri de cancer,eu am ingrijit.o 1 an de zile,nefrecventand scoala,dar prin cunostiinte s.a rezolvat acest lucru,dupa moartea ei am aflat k defapt am fost infiata,tata.l meu cerandu.mi ,,sa.i platesc(in natura)ptk m.a crescut..am inceput sa fug de acasa,am fost data spreingrijire unei matusi(sora tatalui meu)pana la implinirea varstei de 18 ani(prin hotarare judecatoreasca)mi.am propus k atunci cand imi voi intemeia o familie am sa am grija de ea,acest lucru s.a si intamplat,m.am casatorit,am facut 2 baieti,dar viata mea de casnicie nu era asa roz,sotul cu alcoolul,femeile,distractiile,desi avea un loc de munce foarte bun(politia de frontiera)noi stateam pe chirie,mi.am asumat toate atributiunile casei,ingrijirea si cresterea copiilor,menaj,mancare,cumparaturi,platile aferente necesare,contributia lui financiara in cadrul familiei erau limitate chiar de multe ori zero,din anumite motive si argumentari,am facut imprumuturi la banci pt a putea intretine familia,au trecut 25 de ani de casnicie,si dintr.o data am stop tuturor lucrurilor,copilul mezin a plecat din sanul familiei la varsta de 15 ani,a preferat sa stea printre straini(la un prieten)decat acasa,unde erau certuri si agresiuni,cel mare a ramas cu noi,am divortat,nu am luat cu mine doar hainele,de 2 ani de zile urmez untratament medicamentos(dimineata-paxetim,si piracetam,iar seara-nitrazepan,alprazolam,doxepin)ptk am facut o depresie…va cer ajutorul in legatura cu faptul k nu ma regasesc pe mine,nu ma pot ridica nici macar tp mine,nu imi face nici o activitate placere,peste tot vad doar compromisuri,si ar mai fi faptul k fiind toata viata un sprijin copiilor mei acestia nu inteleg k nu mai sunt capabila sa am responsabilitati,si ma condamna,am incercat tot felul de activitati care odata imi faceau placere,degeaba,si mai este un fapt ,am o relatie,doar k este la distanta (ceea ce nu se poate numi o relatie)de 3 sau 4 ori ne vedem pe an,si si in aceasta relatie nu vad o siguranta,nu sunt genul de a cauta,nu ma atrag asemena lucruri,copii isi au problemele lor si i.am indepartat de mine din frica de a nu ii putea ajuta,ptk nu sunt in stare de a le fi alaturi,nu sunt capabila de ami asuma responsabilitati..vesnic este intrebarea dc?mi.e frica de orice decizie pe care ar trebui sa o iau.mi.e frica de ami spune punctul de vedere pt a nu fi interpretat gresit,mi.e frica de minela o consultatie psihologica nu.mi permite bugetul sa ma duc,pe aceasta cale va rog sa ma ajutati ,imi cer scuze dk am cam amestecat lucrurile si nu sunt prea de inteles si de pus cap la cap,VA MULTUMESC!!!!!

Exista centre care ofera consultanta gratuita. Pentru informatii aditionale ma puteti contacta in privat.

in plus puteti sa cautati un terapeut bowen care sa va ajute . este 50lei sedinta o data pe saptamana. detalii mai multe pe www.bowtech.ro