Mesaj:
Buna. Numele meu este Mihaela si in ultimul timp am probleme cu gelozia. M-am informat pe internet si am inteles ca aceasta problema isi are originnea in frica mea de abandon. Cum as putea sa rezolv aceasta problema?

Detaliile sunt foarte putine… Cel mai bine apeleati la un psihoterapeut cu care veti parcurge istoricul dvs. de viata si unde veti gasi modalitati de intelegere si tratare a problemei dvs.

Apelati la un psihoterapeut cu care sa puteti discuta si gasi solutii pentru rezolvarea problemei. Succes!

In fata unui psiholog. Bafta!

nu stiu cat de buna este o informare pe internet. Recomand de asemenea sa discutati fata-in-fata cu un psiholog. Succes!

Iubirea se bazeaza pe incredere. Contrar miturilor, gelozia este de fapt o lipsa de incredere atat in partener cat si in propria persoana. Da, ar putea fi vorba despre frica de abandon, dar si despre nevoia de control sau altceva. Cautati un psihoterapeut cu care sa discutati aceste probleme, va poate ajuta. Succes!

bun raspuns..toata lumea spune ” mergi la psiholog”..nu credeti ca asta stim toti..??? de ce mai exista acest site, cu ce ajutati?? eu zic sa l inchideti….si sa scrieti mare..mergeti la psiholog. un sfat , o parere, ajuta in multe cazuri in momente de urgenta…pacat!!!

Parerile nu indica decat o directie insa doar Mama Omida “stie exact” despre ce este vorba in cazul fiecaruia. Este ca si cum ati da telefon la salvare si ati cere prin telefon un diagnostic de la un medic generalis, fara ca medicul sa cunoasca anamneza bolii, varsta dumneavoastra, si analizele de laborator, desi fara acestea un diagnostic corect este exclus

stimata Oana Karina, eu personal si profesional nu mi-as permite sa lansez preupuneri despre cineva necunoscut, din acest motiv incurajez solitictantul sa mearga la macar o sedinta ‘in persoana’. In cazul de fata, o discutie teoretica din toate prismele terapeutice despre frica de abandon ar fi o discutie interminabila si nu cred ca asta se urmareste. Iar ca sfat, una din rezolvarile fricii de abandon este chiar initierea unei relatii psihoterapeutice in care se poate explora mult mai bine toata situatia. Acest site/grup are si partea lui suportiva, incurajand contactul real (nu numai virtual) cu specialistii adecvati situatiei. Mai exact ce sfaturi am putea da in aceasta situatie?

Buna Mihaela, gelozia este buna uneori, sa recunoastem cinstit cine nu a fost gelos in dragoste ? dar sa nu fie exagerata, trebuie sa inveti singura sa ai incredere in persoana de langa tine, sa nu fi extrem de atasata de persoana iubita. In iubire trebuie sa existe un echilibru, ai vazut tu si la reclame, excesul de sare si zahar dauneaza grav sanatatii asa e si cu gelozia. Totul depinde de tine indiferent cui ii vei cere sfatul.

Draga Mihaela, un strop de gelozie nu face mare rau, dar exista si gelozie patologica; asta e grava: e un cancer mental. Nu ai dat detalii la felul simptomelor si la tipul manifestarilor tale, la frecventa si intensitatea lor, etc. Deci, e ca si cum ai spune: “sunt bolnava, ce sa fac?” Daca nu e foarte grav (delir paranoid), poti scapa de aceasta problema cu ajutorul unui psihoterapeut. Daca aceasta problema iti afecteaza calitatea vietii, eu spun sa nu mai stai pe ganduri si sa ceri ajutor de specialitate. Succes!

Mesaj:
Buna ziua,
am fost diagnosticata cu hipoplazie glandulara accentuata,as vrea sa stiu daca bioenergia ma poate ajuta in vreun fel.mentionez ca am 45 ani,am un copil de 23 ani si sunt divortata din anul 1992.(de 22 ani ??!!)
Am citit multe articole despre d-nul Dan Ioan Anghel si as vrea sa stiu daca dansul sau alcineva ma poate ajuta in problema mea.
multumesc

Da va poate ajuta. Daca doriti, ma puteti contacta si discutam posibilitatile.

V-aș recomanda mai degrabă un tratament REIKI, decât unul bioenergetic. Reiki vă poate ajuta să găsiți și să rezolvați cauzele spirituale ale bolii, ceea ce bioenergia nu poate face.

ati epuizat abordarile ‘clasice’?

Cred ca orice bioterapeut face acest lucru. Fara a identifica si elimina cauza orice tratament este efemer. Reiki inseamna bioenegie.

@Is Is – reiki este energie UNIVERSALA, nu BIOenergie – c tot respectul

Reiki înseamnă energia Divină, pt că Rei în limba japonează, între multe altele înseamnă și Dumnezeu.

Reiki = dogma

www.laurentiumarga.ro aici sunt informați pt Dvs.

Daca nu stiti nimic despre REIKI (cei care intr-adevar nu aveti nici un fel de initiere si PRACTICA in reiki), va rog sa va abtineti sa mai improscati cu murdarie REIKI – multumesc pentru intelegere – De altfel, printre multe altele, sunt Maestru reiki Shambala MDH – si urmatoarele…. asta, ca sa previn orice alt comentariu de prisos! Multumesc.

A, da dl Marga – radiestezia am facut-o printre primele serii din Romania, cu dl Dimitriu

asa ca, si pe acest plan imi permit sa vs contrazic….. de altfel, tot respectul pentru toti cei de pe site…. dar, doar ca o reamintire si NU ca o critica: simplul fapt ca undeva pe internet, cineva a postat niste OPINII, nu inseamna ca respectivul este detinatorul adevarului suprem…. Dupa cum bine se stie, ORGOLIUL nu este compatibil nu vindecarea energo-informationala (indiferent ce alt termen am folosi pentru medicina energetica). Si: nu doresc comentarii suplimentare, ca acesta nu este locul potrivit pentru discutii filosofice.

Felicitări doamna Ariela. Dar spre deosebire de inforenergetică, care este o energie informatizată, pe care o comandăm ce să facă, în reiki îl lăsăm pe Dumnezeu să lucreze fără informația noastră.

Sunt maestru in reiki anirla Lucian si in multe dogme ……dar tot dogme sunt…….vindec doar daca pun mâinile pe corp fara nicio dogma sau semn dogmatic dupa cum se face la reiki.

Și eu sun master teacher în ascensiom reiki, dar nu fac și în ascension reiki, nu se fac simbolurile din celelalte școli de reiki. Mâinile se pun la o mică distanță de corpul pacientului, nu pe corp.

Pe scurt. Scoala originala de reiki din Japonia de Usui ….se fac 4 ani si numai daca maestrul vrea sa iti dea măiestria poti profesa. Cred ca niciunul din noi nu a facut niciun an de reiki. Ar trebui sa lasam dogma asta in pace si sa le spunem la oameni ca toți pot sa se vindece ai singuri.

Cred deja cu aceste contraziceri ca cel ce a cerut sfatul este in confuzie

eu sunt nimic

Sa apeleze la terapeuti avizați in domeniu. Avizați de singurele instituții din tara OPMCA Sau ANATECOR restul sunt doar cursuri : ))

ANATECOR nu organizează cursuri reiki!

Bine….OPMCA ….dar măcar sa fie avizați…..

Eu am senzatia ca nu este clara folosirea acestui grup. Ori mie nu mi-e clar ori altora. Eu inteleg ca este pentru a ajuta/ sfatui, oameni care au intr-adevar nevoie si nu de etalare si de conflict intre practicantii terapiilor de care or fi ele. Alopate sau alternative. Orice ar fi toti aveti dreptate, toti va stiti meseria , dar aici nu e grup de dezvoltare profesionala. Succes tuturor!

Mereu va exista invidie si concurenta….din pacate toti care se considera mai ales evoluati spiritual, ar trebui sa lase orgoliile si sa se gandeasca la binele oamenilor. Altfel degeaba atatea cursuri.

Mesaj:
Buna ziua. Am o relatie de 5 ani si sunt nedumerita in privinta iubitului meu. in tot acest timp el mi-a ascuns facebookul si nu m-a acceptat in lista lui de prieteni. l-am intrebat de ce si mi-a spus ca ma v-a adauga intr-o zi.telefonul il are parolat si daca il suna cineva nu-i raspunde si daca il intreb de ce devine isteric.nu locuim impreuna si f rar ramane sa doarma la mine pe motiv ca-i obosit si doarme mai bine acasa. la plimbare nu vrea sa iesim din acelasi motiv ca-i f obosit, cand il sun nu-mi raspunde si ma suna inapoi dupa vreo 2 ore si imi spune ca juca remi, era la baie sau n-a auzit tel desi cand vine la mine isi tine tel langa el. Mi-ati putea da un sfat, va rog? sunt f nelinistita. am eu o problema cu neincrederea sau acestea chiar sunt motive care sa ma faca sa-mi pun intrebari? mentionez ca in trecut i-am gasit conversatii cu tipe pe siteuri de socializare in care el spunea ca-i singur. multumesc.

din ce descrieti, prietenul dvs are un comportament bizar, mai mult de atat nu imi permit sa presupun. V-as intreba insa daca este in regula pt dvs. genul asta de relatie, aparent fondata pe neincredere si lipsa unei comunicari reale? Daca nu va convine, poate ar fi bine sa luati o atitudine mai ferma. Succes!

UN SFAT SINCER……ANUNTA-L CA NU TE MAI INTERESEAZA PERSOANA LUI -RUPE ORCE LEGATURA CU EL SI VEZI CUM REACTIONEAZA

FA CURATENIE IN VIATA TA SI CAUTA PERSOANE LUMINOASE PE CARE SA LE PUI LA VEDERE

Sfatul meu? Gandeste-te ce vrei de la viata, daca stii sigur ca nu vrei asa ceva, reorienteaza-te. Nu ai nimic de pierdut.

probabil ca il iubesti. sau doar tii la el. eu ca barbat te sfatuesc sa renubti la el. printr-o istorie asemanatoare am trecu si eu. ecxat ca el ma comportam. motivul erea ca ma intalneam cu alta fata. fata cu care chiar m-am casatorit. da

dar tu poti face ce iti dicteaza inima. ceea ce am spus mai devreme, nu trebuie neaparat sa iei in considerare… viata este a ta.

Anii de vechime a unei relatii sunt fara prea mare importanta. Calitatea relatiei conteaza, si a ta lasa de dorit. De fapt, nici nu stiu daca e o relatie… Si tu stii asta foarte bine, o simti in sinea ta, insa refuzi sa accepti o realitate.

Depinde in primul rand de ce doresti tu. Daca vrei adevarul, creazat-ti un cont, pune o poza mai speciala evident nu a ta si abordeaza-l fara prejudecati. Mai multe “sfaturi” nu doresc sa-ti dau, dar s-ar putea sa aflii multe, inclusiv ce deziderate, fantasme, considera ca nu-i sunt nesatisfacute de relatia voastra. Gindeste bine, asuma-ti responsabilitatea daca vrei sa faci pasul, si nu cauta apoi vinovati in jurul tau. Daca vei reusi sa schimbi lururile, nici macar in somn nu-i vorbi despre aceast “experiment…” Decizia iti apartine. Oricum framantarea in indecizie, te va incaraca negativ si vei izbucni la un momentdat stricand relatia, apoi iti vei reposa ca ai actionat fara dovezi si poate…, sau te vei macina pana in pragul nevrozei iar de aici pana la a lua decizii gresite nu este decat un pas. Culmea ar fi sa te mai si invinuesti dupa, fara ca macar sa fi avut dovezi cat de cat palpabile, ca omului asa ii place sa se minta… Nu este prea ortodox sfatul iar deontologic ar fi sa te sfatuesc sa discuti asetiv, adica sa abordezi direct, cu tact, tinand cont de dorintele celuilalt insa ne renuntand a expune adevarurile importante pentru tine, caci nimani nu-i perfect, iar fantasme de toate felurile au atat barbatii cat si femeile chiar in timpul violului, dupa cum am citi pe aici in studiul “De ce baetii rai au succes la fete”… Nu poti inainta fara ati asuma responsabilitatea pentru ceece vrei sa faci cu viata ta si fara ati delimita cu claritate claritate dorintele.

Eu zic sa pleci din aceasta relatie, daca mai continua asa, singura care vei suferi vei fi tu, cred ca lui nu ii pasa prea tare. Pe lumea asta sunt foarte multi oameni sinceri care te pot face fericita.

Mesaj:
buna ziua!cu respect as dori sa imi dati si mie un sfat o parere macar un raspuns la problema mea!Am 49 ani iar sotia mea 39 ani sintem casatoriti de 15 ani amindoi la a doua casatorie;eu din prima casatorie am doi baieti unul de 26ani si celalalt de 24 ani.ea nu are copii din prima casatorie,iar iar impreuna avem o fata de 14ani,luna asta a facut un control medical ecograf si a rezultat ca este insarcinata in 3-5sapt,ea vrea sa pastreze sarcina eu nu.avem neliniste si multe discutii in cuplu,ptr ca eu consider ca am o virstra destul de inaintata si tot odata un copil iti creaza multa responsabilitate si nu stiu cu virstra mea si timpurile nesigure pe care le traim daca pot face fata plus multe probleme care pot aparea in ani sa zic asa daca ar veni pe lume.sint mai ales eu foarte dezoeienat si va dati seama ca fiecare zi care trece e cruciala in problema asta.mai pun in consideratie si pacatul avortului in religie dar tot timpul ajung dupa multa chibzuinta in ginduri la acelasi raspuns negativ ca nu vreau,iar acest fenomen nu imi face decit o presiune psihica ridicata si multe discutii in cuplu;ea vrea si doreste acest copil eu nu! Mesaj:
buna ziua!cu respect as dori sa imi dati si mie un sfat o parere macar un raspuns la problema mea!Am 49 ani iar sotia mea 39 ani sintem casatoriti de 15 ani amindoi la a doua casatorie;eu din prima casatorie am doi baieti unul de 26ani si celalalt de 24 ani.ea nu are copii din prima casatorie,iar iar impreuna avem o fata de 14ani,luna asta a facut un control medical ecograf si a rezultat ca este insarcinata in 3-5sapt,ea vrea sa pastreze sarcina eu nu.avem neliniste si multe discutii in cuplu,ptr ca eu consider ca am o virstra destul de inaintata si tot odata un copil iti creaza multa responsabilitate si nu stiu cu virstra mea si timpurile nesigure pe care le traim daca pot face fata plus multe probleme care pot aparea in ani sa zic asa daca ar veni pe lume.sint mai ales eu foarte dezoeienat si va dati seama ca fiecare zi care trece e cruciala in problema asta.mai pun in consideratie si pacatul avortului in religie dar tot timpul ajung dupa multa chibzuinta in ginduri la acelasi raspuns negativ ca nu vreau,iar acest fenomen nu imi face decit o presiune psihica ridicata si multe discutii in cuplu;ea vrea si doreste acest copil eu nu! nu am un serviciu stabil probleme as avea si eu de sanatate;am probleme cu coloana pacalind cu ani in urma o interventie chirurgicala mai am si tulburari de ritm cardiac care le fac pe fond de stres cafea alcool si altele!ea il doreste gindind ca la batrinete va fi un sprijin ca e un semn bun si ca multe altele si nu doreste sa intrerupa sarcina!eu am vorbit cu baiatul meu cel mare si nici nu vrea sa auda si mia spus ca nici nu vrea sa o mai vada daca naste,cu vecini cu prieteni am expus cazul nostru iar majoritatea imi cau dau dreptate!ea nu are sevici mai merge pe la tara pe la parinti are acolo ceva animale ,eu dupa ce am muncit un an si jumate pe camion in belgia acum de moment caut iar sa vad unde imi pot gasi de munca!ea mai imi pune prb ca inainte avea probleme cu ciclul menstrual scurgeri ect,si ca acum e frica sa nu pateasca ceva si tocmai ca daca ar tine si sarcina ar ajuta si corpul sa se insanatoseasca! va rog sa imi raspudeti si mie la aceasta problema cu mult respect,astept o parere de specialist!! va rog sa imi raspudeti si mie la aceasta problema cu mult respect,astept o parere de specialist!!

problema este ca faptul este implinit si daca Dansa nu doreste avortul atunci nimeni nu o poate obliga. Ce puteti face este sa discutati impreuna cu sotia cu un medic care sa va explice riscurile unei sarcini la aceasta varsta, poate asa va reusi sa ia o decizie in cunostinta de cauza. Inteleg ca Dvs sunteti stresat de aceasta problema, insa timpul nu se poate da inapoi. Gasiti o solutie impreuna, in familie. Succes!

Un copil vine pe lume pentru a trai propria lui viata. NU pentru a sprijini batranetea parintilor, NU pentru a insanatosi fizic corpul mamei, NU din alte motive. Copilul are nevoie de sprijin, de siguranta, de iubire, de disponibilitatea afectiva a parintilor pentru cel putin 18 ani de acum incolo, adica pana la maturitatea lui. Cine va asigura aceste lucruri, si cu ce resurse, trebuie sa discutati impreuna, in familie, pentru a putea lua o decizie asumata de ambii viitori parinti. Puteti apela la ajutorul unui consilier sau psihoterapeut de familie. Mult succes.

de acord cu colega de mai sus; la asta ma gandeam si eu in timp ce citeam mesajul. un copil este o fiinta umana cu o viata proprie, nu este un baston cumparat pentru a fi folosit sau un angajat platit cu viata pentru a face o anumita slujba. dimpotriva, implica o responsabilitate si o daruire imensa si neconditionata din partea parintilor. altfel va putea trece prin probleme si dezechilibre foarte mari care va vor afecta si pe dvs mai devreme sau mai tarziu. eu inteleg foarte bine dilema prin care treceti. daca veti merge impreuna la un psihoterapeut care sa lucreze pe probleme de cuplu/ familie va poate ajuta sa constientizati aceste lucruri si sa luati cea mai buna decizie pentru toata lumea.

in plus fata de ceea ce au spus mai sus, nimeni nu va garanteaza ca daca nu veti avea acest copil veti trai mai mult, mai in siguranta si veti fi mai sanatosi. Dimpotriva, poate veti trai mereu cu gandul ca acest copil v-ar fi adus bucurie si intelegere in familie. E o fiinta care a pornit deja pe drumul vietii si nu stiu daca suntem in masura sa dam sfaturi sau sa indrumam pe cineva sa renunte la ea. Chiar daca inca n-o vedeti ea exista.Parerea mea personala este ca acest copil trebuie sa vina pe lume cu atat mai mult cu cat mama lui doreste asta.

Nu cred ca realizati cat de mult va poate schimba acel copil, si ca persoana, si ca viata de familie… Poate ii este dat sa faca ceva maret, poate chiar pentru dvs. Sunteti gata sa va asumati acest risc?

Asa cum probabil deja v-ati pus de multe ori intrebarea si ati si raspuns, va spun acum direct in fata: stiti foarte bine ca un copil este totdeauna responsabilitatea mamei, nu a tatalui… dovada ca ati divortat de prima sotie, chiar daca ati avut copii cu ea! – Atunci, de ce incercati sa ne mintiti pe toti, cei de aici, spunind ca va faceti griji de cum il puteti creste etc. etc., "la virsta voastra"??? Asta este ipocrizie! – Nu sunteti "victima", nici pe departe! In acest caz, vreti, intr-adevar, sa faceti o victima nenorocita si din actuala sotie, si din copilul inca nenascut, doar ca sa va fie Dvs. mai usor?… Iar in ceea ce priveste pe fiul mai mare – probabil ca vorbeste frustrarea si din el, frustrare pentru care tot Dvs sunteti raspunzator! – NU ESTE PROBLEMA LUI, nici decizia lui. Ar fi timpul sa va maturizati (!) si sa nu mai pasati raspunderea pe umerii sotiilor dvs…. sau a oricui altcuiva. Oricum, nimeni nu va va plinge de mila.

Aici nu e vorba de cati oameni aveti de partea dumneavoastra si cati sunt de partea sotiei, nu e un meci, pe ce lume traiti? Nu e vorba de ceea ce vrea baiatul dumneavoastra cel mare, ce vor vecinii (Doamne fereste!). E vorba ca un copil urmeaza sa vina pe lume! Ce argumente aveti sa nu-i permiteti? Dar argumente, nu scuze, explicatii, lamentari si invocari de persoane si fapte care n-au legatura cu subiectul! Si nu prin vecini si necunoscuti care sa va spuna cum sa traiti si cum sa decideti se afla raspunsul! Raspunsul e in discutia dumneavoastra cu sotia. Doar ca e necesar sa va asumati responsabilitatea deciziei si nu sa va duceti la sotie cu ceva de genul: "Si vecinii zic ca e mai bine sa intrerupi sarcina!"

http://ro.scribd.com/doc/38202835/Michael-Newton-1-Calatoria-Sufletelor

Mesaj:
Buna ziua,

Nu stiu sincer unde sa adresez intrebarea pentru un raspuns amplu, dar incerc si la dvs. …

De ceva timp, mai exact 1 an si jumatate 2, am "probleme " cu ceasurile de mana.. mai exact orice ceas as purta se intampla sa se strice ( curea, mecanism, baterie scursa, etc) . doua dintre ele am incercat sa le repar ( aveau legatura emotionala) intr-un final le-am dat. iar al cel de-al treilea, pentru ca asa am simtit, mi l-am achizitionat singura… fara rezultat. am avut, de fiecare data, probleme cu el si cand, intr-un final am zis ca "gata, acum trebuie sa funcioneze" , am ramas fara limbile ceasului …

Intrebarea e simpla.. de ce? am o ideea ambigua.. dar.. simt ca dincolo de ceea ce am simtit si cred, mai exista si altceva…

Multumesc pentru timpul acordat si pentru raspuns, daca va fi cazul…

Ce crezi , tu, ca reprezinta ceea ce ti se intampla?

O fi mesajul Universului in legatura cu faptul ca "timpul este relativ", si ca de fapt, poate nu ai nevoie de ceas de mana …

Cazul tau nu este unicat, sunt oameni care pot influenta si aparatele electrocasnice, se poate intampla si la ceasuri.

Da frecventa ta nu e in rezonanta cu cea a ceasului si corpul e destept, scapa de el Emisia de energie ki la mana incepe din bratara, incheietura. Ki ul tau e destul de puternic si nu suporta legatura pentru ca orice circuit inchis blocheaza energia.

ma gandesc ca ori chiar ai ghinion la ceasurile de mana (sa nu fie de buna calitate), ori ne lovesti/agiti tare, ori ai un camp electromagnetic mai puternic. Incearca si cu alte mecanisme.. macar sa confirm/infirmi acel ‘altceva’. Succes!

Poate sa tina de legile fizicii; iar daca nu le cunosti, atunci tinzi spre gandire magica. Solutia este informarea exacta din surse stiintifice si nu datul cu presupusul sau prezicerea. Numai bine.

Ai un câmp energo-magnetic foarte puternic, de aceea ți se strică orice ceas. Fă un curs de terapii energetice (reiki, inforenergetică sau bioemergoterapie și vei învăța să-ți consumi sau să dăruiești surplusul de energie.

Mesaj:
Buna ziua,
am sa fiu cat se poate de scurta. Sunt divortata de sotul meu cu care am trait 20 de ani si avand un baiat de 10 ani. Inca locuim impreuna dar eu vreau sa ma mut cu noul meu iubit si cu copilul care este in grija mea. De cand s-a nascut copilul eu sunt practic separata in casa de fostul meu sot care a consumat o perioada alcool (acum nu mai consuma) dar in acesti 10 ani copilul nu a fost apropiat de tatal lui doar ca s-a obisnuit sa ne aiba in aceeasi casa pe amandoi.
INTREBARE: Cum ar trebui sa ii spun copilului ca ne mutam in alta casa cu un alt barbat? Sa il duc la psiholog? Am mai fost cu el la psiholog deoarece este un copil timid si se inchide in el (tot din cauza atmosferei din casa).
Va multumesc anticipat!

Ar fi foarte util sa apelati la un psihoterapeut.

inainte de specialist ati putea sa stati mai mult de vorba cu fiul Dvs despre ‘cum ar fi pt el mutarea’, sa il cunoasca mai bine pe prietenul Dvs., sa ii explicati mai bine cum vedeti si Dvs. aceasta ‘aventura’, in sensul unei ‘aventuri impreuna’. Daca intampinati dificultati majore, atunci mergeti la un psiholog specializat pe pribleme de familie. Succes!

asa cum spune Radu, pasi mici, unul dupa altul, care sa ceara reactii si constientizari din partea copiluli, apoi observat raspunsul si acionat in consecinta sau acordat timp pentru acomodare. Depinde de situatie. Oricum copilul trebuie sa stie ca va fi iubit la fel de parintii naturali chiar daca nu vor mai locui impreuna.

Mesaj:
Buna ziua,
Am 33 de ani, sunt casatorita si am o fetita de aproape 4 ani. De ceva timp lucrurile intre mine si sotul meu nu mai merg asa cum ar trebui, in sensul ca zilnic cautam si gasim motive de a ne reprosa lucruri, a ne jigni si uneori poate ne si lovim. La multe dintre aceste certuri asista si copilul pentru ca sotul meu nu se poate abtine nici in fata ei,ba chiar as putea spune ca amplifica totul si incearca sa scoata in evidenta ce rea sunt eu si cat de bun este el. La toate acestea se adauga faptul ca eu de ceva timp sunt in cautarea unui loc de munca dar din pacate nu gasesc nimic care sa fie si pe placul sotului meu. toate aceste evenimente au condus la pierderea totala a increderii in mine si, desi imi iubesc foarte mult copilul, am ajuns sa ma gandesc din ce in ce mai mult la suicid. Constientizez ca am nevoie de sprijinul unui specialist, dar nu imi permit din punct de vedere financiar sa apelez la unul.
Sfatuiti-ma ce poate face o mama disperata, care isi iubeste foarte mult copilul, intr-o astfel de situatie.

Este totusi necesar sa mergeti la un specialist. Fie si o scurta perioada.

sunt de acord, este nevoie de specialist. Poate reusiti sa stati de vorba cu un psihiatru (consultatia este gratuita prin Casa de asigurari) mai ales ca, din ce descrieti, s-ar putea sa va aflati in depresie. Curaj si succes!

Niciuna din provocarile vietii nu este peste puterile tale. Poti sa induri, poti sa taci, poti sa astepti, poti sa te rogi, poti sa crezi…! Dar nu poti sa te gandesti la suicid, daca esti o femeie adevarata care-si iubeste fiica !

Parera mea este ca incercarea de a fi pe placul sotului in privinta serviciului te-a ajutat mult ca sa ajungi in acesta situatie ? asta ti-a redus sentimentul utilitatii sociale si de aici pe cel al respectului de sine. Conflictele ce izbucnesc sunt poate o revolta ascunsa a sufletului atat impotriva situatiei in care te afli dar si impotriva celui ce te-a obligat sa ramai acasa. Tot o data, deoarece persisti in ai asculta sfatul si ati face rau singura, un mod de a te razbuna inconstient pe tine dar si pe sotul ce prin orgoliile lui te-a impins in aceasta situatie dificila. Nu mai oscila, caci ezitarile macina si duc la neancredere in sine si apoi la nevroza. Ia taurul de coarne si esi din aceasta situatie, gasesteti un loc in societete prin utilitatea aceui servici si nu datorita “recunoasterii sociale” din partea altora. In serviciu fiin poti sa ai contact cu mai multa lume si sa te interesezi apoi ca si acum de alte oportunitati. Despre comportamentul sotului si cauzele lui ma abtin sa comentez.

0730285582 Sunati la acest nr si spuneti ca aveti nevoie de consiliere gratuita( sunati din partea mea). Institutul pt studiul si tratamentul traumei ofera sedinte gratuite

Intai, cautati job pentru dvs , nu pentru sot. Apoi, de unde gandurile suicidare? Doar asa, de certuri, pe care multe cupluri le au? Nu mai participati la certuri, evitati chiar, concentrati-va pe copil. Si cautati sa vedeti ce va doriti cu adevarat.

Exemplul nu este sanatos nici pentru copil, Este cunoscut din psihologia varstelor ca in jururl varstei de jase ani, copilul incepe sa isi ia ca reper mai mult sau mai putin constient parintele de acelasi sex si s-ar putea sa va copieze inconstient, caci asa se intampla de cele mai multe ori, copilul copiaza modul de a relationa al parintelui. Apoi prin asociere isi poate insusi si faptul ca fata fiind, nu ar trebui sa se valorizeze prea mult deoarece baetii sunt mai descurcareti in viata, sunt buni si au intotdeauna dreptate…Stiu ca nu este normal sa te avanti in speculatii si/sau ghicirea gandurilor celuilat, caci oamenii sunt diferiti si nimeni nu cunoaste mai bine adevarul ca cel in cauza, insa comportmentul sotului pare putin manipulator. Adica nu-ti dau voie sa te reintegrezi social spre binele tau sub masca unor motive care-mi aprtin dar le prevint sub masca unor aevaruri general valabile si care deci iti apartin si tie. Si cu cat mai mare este caderea ta nervoasa, cu atat mai baiat bun si victima nevinovata sunt EU in fata copilului. EU care: aduc bani in casa spre binele tuturor, tot Eu trebuie sa suport si crizele de nervii ale sotiei iscate ‘din senin”. Lucru pe care se stradueste mai mult sau mai putin sa-l vada si constientizeze si copilul. Inca o data scuze pt modelul neterateutic de a da sfaturi, insa mie-mi place uneori sa fiu nonconformist. Asadar, Doamne fere de un divort, caci ce vor spune copilul si vecinii, psihologului de la autoritatea tutelara…. ? nu vi se pare o motivatie destul de puternica pentru a incerca sa iesiti din cerul vicios care va macina ? Subconstientul fiecaruia lucreaza in cautarea unor solutii si ne tradeaza atunci cand vigilenta ratiunii slabeste. Al dumeavoasta s-a eliberat cand nu v-a mai pasat de gura lumii, printr-un strigat lucid de ajutor, al sotului oare in ce directie o lucra ? este el oare constient de asta ? constientizeaza el nevoile dumneavoastra relationale? Dar dumneavoastra le constientizati cu claritate pentru a le faceti cunoscute ? Dar pe ale lui ? Ati stat de vorba despre ele pe indelete, cu calm, la o ceasca de cafea dimineata? Cum a reactionat ? cat de mult tine la relatia dumneavoastra? Este dispus pentru asta sa mearga la o terapie de cuplu ? Sunt multi pasi ce trebuie facuti, pe rand, fara a forta nota, unul cate unul, insa numai actionand spre a schimba ceva, veti poutea obtie un rezultat diferit.

Mesaj:
ma simt foarte stresata o neliniste in interior simt de multeori ca stau si explodez am avut niste vesti foarte proaste cumnatul meu a murit acum o saptamana la 57 de ani prietenul ficei mele la depistat cu cancer osos eu sunt departe de ei lucrez in italia nu stiu cum sa ma linistesc ma multumesc

mergeti la un psihiatru/medic care sa va prescrie un tratament pt anxietate, prefarabil ar fi sa discutati si cu un psiholog. SucceS!

Intrebarile de acest gen, obliga prin sfatul cerut la incalcarea principiului terapeuti numit “ghicirea gandurilor clientului”. Oamenii au personailti diferite si de aceia, aceiasi situatie poate crea raspunsuri comportamentale diferite de la om la om, la fel cum situatii diferite pot induce comportamente asemanatore. Constietizarea problemei trebuie sa va apartina pentu a avea putere de schimbare, tot ceeace vine din afara fiind trecut automat prin prisma propriei experiente de viata adica analizat critic, prin aceleasi metode de abordare a arealitatii care v-au indus starea in care va aflati. astfel un terapeut este obligat sa va dea u raspuns sau indrumare tinanad de teoria problemei si nu de specificul dumneavoastra personal si evident de propria experienta. De asemenea sfaturile nu inlocuesc tehnicile si relatia terapeutica fara de care tehnicile insasi pot in functie de situatie, sa nu inseamne prea mult. Asdar presupun ca problema dvs are radacini clare in conjuntura de viata celor dragi si in acelasi timp in propriile incertitudini de viata si in nevoia de a va sinti securizata in fata acestora. Presupun ca daca v-ati simti securizata si cu o mare putere financiara de a ajuta pe cei dragi de acolo une sunteti acum, v-ati fi aruncat in lupta cu toate mijloacele materiale necesare, sperand ca aceasta sa-i ajute pe cei dragi in rezolvarea problemelor de viata si sanatate. desi aceasta nu ar putea inlocui 100% nevoile sufletesti de relationare cu ei insa ati fi mai linistita. Cum sa poti schimba lucrurile, ca om obisnuit, tine de sansa, inspiratia, norocul puterea financiara, etc, de a putea avea acces la un terapeut cu multa practica si experienta de viata in gestionarea situatiilor asemnatoare cu a dumneavoatra, caci in terapie ca si in medicina conteaza experienta si specializarea care ti se potriveste si in care poti deveni printre cei mai performanti.

Mesaj:
Buna ziua,ma numesc Carmen si vreau sa ma ajutati intr-o problema!Cum sa ma comport cu un adolescent de 20 de ani,este nepotul meu,la 15 ani a ramas in tutela noastra,a mea si a parintilor mei,in urma decesului parintilor intr-un cumplit accident rutier.Mereu l-am sprijinit,a trecut prin perioade imposibil de greu de spus,mi-am ascuns durerea si am luptat sa nu-l pierd in hatisul drogurilor,anturajelor ciudate…..l-am dus la pshilog o perioada,a terminat liceul ,acum isi continua studiile intr-o scoala post liceala,insa doreste o facultate……am fost si sunt de acord cu decizia lui in toate privintele,mai ales a unei cariere……singurul lucru care ma deranjeaza enorm,e faptul ca ma minte,l-am implorat mereu sa nu o mai faca,l-am prins mereu,imi este teama sa nu cada in plasa unui anturaj care sa-l duca spre lucruri gresite,sa nu se drogheze……este un baiat cu bun simt,dar totusi mintitul nu este un lucru bun,…….mi-as spus intr-o zi ca nu-si poate justifica faptele,ca este confuz,ca suntem totul pentru el!Spune-ti va rog ce sa fac?cum sa procedez??Multumesc!

inteleg ca sunteti foarte ingrijorata pt el, insa intre a minti si a lua droguri este totusi o diferenta destul de mare. Ce puteti sa faceti este sa mergeti impreuna la un psihoterapeut de familie (toti trei) si sa vorbiti liber despre ce simtiti si sa urmati indicatiile specialistului. Succes!

trebuie sa vrea si el, altfel…

Mesaj:
Buna! sunt o fata de 16 ani, ma numesc Nicoleta, am un tata foarte rau si a aflat ca am un iubit si nu l-a vrut din motivele ca nu are scoala si are o familie urata , ma pedepsit foarte grav mi-a luat telefoanele nu ma lasa nicaieri decat la scoalaa si inapoi e foarte rau. Va rog ajutati-ma dati-mi un sfat am ajuns la capatul puterilor ce pot sa fac ? cum sa-l conving sa-mi dea libertatea inapoi

din pacate te confrunti cu o problema foarte comuna adolescentilor si anume ca nu sunteti majori/nu aveti 18 ani si trebuie sa va supuneti, legal, parintilor. Fiind vorba de relatia tata-fiica, el o sa fie oricum mai exigent (asa sunt tatii de fete), insa nu justifica cu nimic a fi exagerat. Incearca sa iti pastrezi calmul cand discuti cu el si incearca sa porti cu el doar discutii rationale, nu de alta dar daca va ‘aprindeti’ amandoi nu rezolvati nimic. Succes!

Nu e foarte grav ca iti ia telefoanele – doar te protejeaza! Cine vrea, te gaseste personal, si fara telefon…. curaj, treci in curind si peste asta!

Cum adica nu are scoala, este analfabet ? Nu are scoala terminata ? Ceva nu este clar in exprimarea ta.