Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Arhiva lunara pentru septembrie, 2014

  102 vizite

De 3 saptamani parintii mei se cearta incontinuu, iar mama a incercat sa se sinucida de 2 ori…

Terapeuti RO 7:24am Sep 1
Mesaj:
De 3 săptămâni părinții mei se ceartă în continuu, iar eu fiind cea mai mică, sunt acasa și tot eu cad la mijloc de fiecare dată. De data asta lucrurile sunt mult mai grave, mama a încercat sa se sinucidă de 2 ori în aceste 3 săptămâni dar am oprit-o eu, acum însă… Nu o mai găsesc.. Am cautat-o peste tot, am sunat-o.. Nu raspunde! Am cautat-o la rude, nu e! Tata amenință ca pleacă să nu știe nimeni, si l-am auzit azi vorbind la telefon ca cică maine dimineață la 4 să vina dupa el nu mai pooot.. Nu stiu daca ma întelegi sau iti par nebună dar chiar nu mai rezist, nu mai stiu ce sa fac

Am 16 ani si am o problema plansul. La fiecare lucru banal incep sa plang si nu ma pot stapani. De multe ori fac si crize de nervi.

Terapeuti RO 8:07am Aug 28
Mesaj:
Buna am 16 ani si am o problema plansul.La fiecare lucru banal incep sa plang si nu imi pot stapanii plansul si de mai multe ori incep sa mai fac si crize de nervi adica trantec tot ce imi iese in cale(crizele le fac numai acasa,cumva ma stapanesc sa nu fac crize in locurile publice,dar plansul nu-l pot stapanii niciunde,incep sa plang si pe strada).Din cauza plansului toata lumea rade de mine ce pot sa fac?

Botezat-Antonescu Radu Andrei 9:07am Aug 28
ceva se intampla cu tine si ar fi bine sa mergi sa stai de vorba cu un psiholog. Sigur o sa iasa la iveala motivele din spate. Succes!

Cristina Cristea 9:37am Aug 28
Esti la varsta la care emotivitatea este crescuta, poate esti mai usor impresionabila decat restul , poate fi si o usoara labilitate psihica, chiar normala la aceasta varsta. Sa te vada neaparat un psiholog, te va ajuta. Eu te mai astept. Sanatate!

Mihaela Sofrone 4:16pm Aug 28
Desi pare o simptomatologie normala pentru varsta ta, sunt mai multe aspecte care trebuiesc luate in calcul pentru a se contura cat mai real problema ( date pe care tu nu le-ai furnizat aici)… Te sfatuiesc sa faci niste teste de ”dozare hormonala” si abia apoi sa mergi la un psholog. Succes!

Carmen Caramlau 5:29pm Aug 28
Lacrimile acestea te elibereaza de presiunea care te apasa. Gandeste-te la ceea ce ti se intampla sau ce vezi, si refuzi sa accepti, sau accepti cu greu. La varsta ta, transformarile hormonale duc la dezechilibre greu de gestionat. O solutie ar fi sa imparti activitatea fizica cu cea intelectuala, dezvoltarea psihica, cu cea spirituala. Fa-ti prieteni, iesi la intalniri, vorbeste cu ei, descarca-ti sufletul.

Imi este teama sa nu imi pierd mintile… Mama mea are schizofrenie, iar de doi ani si sora mai mica a fost diagnosticata cu aceasta boala.

Terapeuti RO 9:14am Aug 27
Mesaj:
Buna ziua…..ma numesc Daniela am 34 de ani si i mi este teama sa nu mi pierd mintile…….mama mea are schizofrenie cred….. ,iar de doi ani si sora mai mica a fost diagnosticata cu aceasta boala……..eu sunt casatorita nu locuiesc cu ele dar si la mine nu este o situatie prea roz…am o fetita de 4 ani e minunata..eu nu am probleme i mi fac treburile zilnice am grija de copil,chiar nu pot sa stau fara sa fac ceva……i mi fac griji ca ma trezesc cand sunt singura si fac diverse treburi ca vorbesc singura in gand sau in soapta,spun lucruri care as fi vrut sa le spun la o discutie care am avut o sau i mi imaginez ce voi spune in anumite situatii .Va rog spune ti mi daca pot face ceva sa previn sau cand e cazul sa mi fac griji sau unde sa merg sa mi fac niste analize…..

Botezat-Antonescu Radu Andrei 9:29am Aug 27
vorbiti cu un psihiatru daca doriti informatiile corecte si complete. Insa daca pana la 34 ani nu ati manifestat niciun simptom, atunci sansele sa apara boala sunt destul de mici. In functie de gradul si stadiul la care se intervine, schizofrenia poate fi vindecata cu succes prin tratament psihiatric intr-un procent de 30-40%, asa ca va puteti sa stati linistita momentan, insa ramaneti vigilenta. O viata cat mai buna si succes!

Cristina Cristea 9:43am Aug 27
Un psihiatru va poate raspunde la toate intrebarile . Sanatate!

Remus Sandu 1:38pm Aug 27
Cred că v-ar fi de mare ajutor Interviurile de aici http://wp.me/p48646-8p Pentru analize vă recomand acest articol, eventual cele de la sfârşit au mai multă prioritate http://wp.me/p48646-17t

Carmen Caramlau 4:01pm Aug 27
Daniela, boala asta – chiar daca nu o ai – o poti face, daca tot stai si te gandesti ca asta te asteapta. Ai nevoie, ca orice om matur, de un partener permanent de discutie. Pe langa asta, ai nevoie (si nu stiu cum sa accentuez asta suficient de mult) sa reduci la minim interactiunea cu rudele bolnave si sa mergi des la biserica, sa stai la slujbe. Schizofrenia are o explicatie foarte clara la nivel energetic, de vibratie, iar aceasta izolare te va ajuta sa te regasesti si sa iti pastrezi sanatatea mentala.

Invingem Stresul Impreuna 4:51pm Aug 27
Chiar daca exista o predispozitie genetica pentru boala respectiva, depinde in mare masura de TINE, de ATITUDINEA ta daca o vei dezvolta si tu, sau nu. Ia-ti un consilier… si invata despre ce ai de facut.

Oana Bodor 1:37pm Aug 28
Parerea mea este ca e de ajutor sa ramai in prezent si in realitatea ta care este diferita de a lor. Tu esti sanatoasa, tu ai o viata normala, o familie normala si un copil normal. Fii recunoscatoare pentru aceasta normalitate, si invata sa faci diferenta intre persoanele dragi din familia ta si boala lor. E natural sa le iubesti pe ele, dar boala lor trebuie tratata de catre profesionisti, nu e nici vina ta ca s-au imbolnavit, nici responsabilitatea ta sa le “salvezi” sau sa raspunzi unor pretentii care fac parte din boala lor. E bine ca locuiesti separat, si te poti bucura de viata ta. Faptul ca te surprinzi “vorbind in gand” (dar stii ca Tu vorbesti, nu sunt alte voci, deci esti constienta de experienta ta) nu e patologic, e doar modul tau de a procesa evenimentele si reactiile tale la un moment dat. Nu cred ca e cazul sa-ti faci griji, dar, daca vrei neaparat sa te convingi poti solicita o evaluare psihologica sau psihiatrica. Despre biserica, nu stiu ce sa zic, eu m-as abtine sa dau acest sfat, asta depinde de sistemul tau de credinte, deci… participarea la slujbe nu este obligatorie :) Numai bine!

Sotul meu nu mi-a spus ca una dintre fostele lui partenere a facut un avort, iar acum nu stiu daca, in cazul in care nu o sa-i pot darui un copil, nu o sa regrete faptul ca m-a ales pe mine si nu a ramas cu ea.

Terapeuti RO 9:11am Aug 27
Mesaj:
Buna ziua!
Ma numesc Claudia, an 29 ani si sotul meu, cu care sunt impreuna de aprox. 9 ani, are 40 ani.
In incercarea de a avea un copil, am programat o vizita la ginecolog; intrebarile pe care mi le-a pus au fost standard – de cand incercam sa avem un copil, daca am ramas vreodata insarcinata sau daca am facut avort, la ultimele doua raspunsul meu fiind negativ.
Ulterior, l-a intrebat pe sotul meu daca vreuna dintre femeile cu care a fost, inainte de a ma cunoste, l-a anuntat ca a ramas insarcinata cu el. Raspunsul lui la aceasta intrebare m-a uimit/dezamagit, in sensul ca a fost pozitiv, acest lucru intamplandu-i-se o data.
Desi a trecut mai mult de o saptamana de la consultatie, eu sunt inca socata ca sotul meu, desi incercam de atata timp sa avem un copil, nu mi-a spus de acest aspect, dupa cei 9 ani de cand suntem impreuna, pe care eu il consider important, raportat la faptul ca ne dorim sa vem un copil.
Cred ca e un lucru pe care trebuia sa mi-l aduca la cunostinta, nu atat din persepctiva faptului ca mai intereseaza relatiile lui anterioare, ci pentru a incepe demersurile la doctor mult mai devreme.
In plus, lasand la o parte ca acea sarcina nu a avut finalitate, in sensul ca respectiva a facut avort, desi au avut o relatie de lunga durata 5-6 ani, nu stiu daca, in cazul in care nu o sa-i pot darui un copil – pe care ni-l dorim amandoi – nu o sa regrete faptul ca m-a ales pe mine, si nu a ramas cu ea.
Am mai aflat ca respectiva persoana este sora unui coleg de serviciu si de atunci nu ma mai consider suficient de atragatoare pentru el, sunt mai geloasa, etc.
De asemenea, va mai aduc la cunostinata faptul ca sotul meu e o persoana introvertitat, iar discutiile cu el, referitoare la acest lucru, s-au limitat la faptul ca s-a intamplat in trecut, cu 5-6 ani inainte de a ma cunoaste, ca daca avea o relatie atat de buna cu ea, ramaneau impreuna, ca nu i s-a parut un lucru suficient de important, stiind ca o sa ma tulbure, etc. si nu doreste sa aprofundeze subiectul mai mult de atat.
Imi cer scuze ca v-m rapit atata timp, in schimb as dori sa imi confirmati/infirmati daca este normala o astfel de atitudine sau gandesc eu putin diferit?
Si nu stiu ce as putea face pentru a lasa in urma trecutul lui, pentru a ma bucura de prezent si de viitor, IMPREUNA cu el?
Va multumesc anticipat!

Cristina Cristea 9:29am Aug 27
Intre dvs si sot este o diverenta serioasa de varsta . Era de asteptat ca el sa aiba un trecut ,presarat si cu anumite relatii cu alte femei . Faptul ca a lasat insarcinata o alta femeie , nu conteaza urmarea sau ca acea relatie s-a destramat , face parte din trecutul lui . Este si un lucru care ar trebui sa va bucure , in demersul dvs de a face un copil .In sensul asta , mai mult ca sigur , a fost intrebat de catre medic , daca a lasat insarcinata o alta femeie- ca sa vada daca este fertil sau nu . Parerea meu este ca vedeti fantome peste tot , daca sotul nu si-a schimbat comportamentul fata de dvs , nu are rost sa-l tot agasati , se va simti ititat si se va satura .Vedeti-va de viata in continuare , nu mai rascoliti trecutul . Gandul ca , daca nu o sa faceti un copil , va fi dezamagit , e normal , face parte din viata . Pana atunci , concentrati-va pe ce aveti de facut .Va mai astept .

Botezat-Antonescu Radu Andrei 9:46am Aug 27
din cate am inteles, acest episod v-a afectat foarte mult si ati avut o reactie pe masura. Cheia insa este tot in comunicarea in cadrul cuplului. Incercati sa il convingeti pe sot sa mearga impreuna cu Dvs la un terapeut de cuplu pentru a discuta asistat despre acest aspect care va framanta si care pune in pericol viitorul relatiei. Succes!

Adrian Isacianu 10:48am Aug 27
Stimata Claudia, cand l-ai luat de sot acum 9 ani, ai luat odata cu el si toata istoria lui. Ca nu ti-au fost relatate toate experientele sotului dinainte de a incepe relatia cu tine nu este nici o tragedie, nici pentru tine si nici pentru el, chiar daca este vorba de experiente cu alte femei. Sunt normale astfel de relatii pana o descoperi si te decizi cu cine te casatoresti si vei construi o viata de familie, si trebuie sa accepti ca au existat in trecutul lui. Daca viata voastra in doi nu a fost bulversata de vreo relatie infidela, traieste si construieste in continuare linistita alaturi de el. Si…iubiti-va mai mult, faceti dragoste fara nici un fel de retineri, bariere si limite si…va apare si prichindelul! Spor la treaba!

Doctorul Terapii Complementare 1:12pm Aug 27
Dragă Claudia, sfaturile pe care le-ai primit sunt suficiente, urmează-le! Eu îți fac o recomandare să urmezi un tratament fitoterapeutic pt sterilitate. Este vorba despre planta medicinală numită Năpraznic (Geranium Robertianum), pe care să o iei sub formă de pulbere de 4 ori pe zi câte o linguriță. Pt detalii suplimentare aștept un pm.


Carmen Caramlau 4:08pm Aug 27
V-ati creat o poveste pe care o traiti ca pe o realitate. Iesiti din vartejul acesta de ganduri si analizati faptele doar de la momentul in care v-ati cunoscut. Raspunsurile pe care le-ati primit sunt clare si elocvente, deci nu aveti de ce sa scormoniti mai departe. Increderea de sine nu ar trebui sa tina de ceva extern dvs, ci ar trebui sa vina de acolo unde salasluieste: in dvs.

Invingem Stresul Impreuna 4:49pm Aug 27
Nu ai nici o dovada ca acea femeie a ramas gravida cu sotul tau, pentru ca ea putea sa aiba in acel moment si alt partener. Deci investigatiile asupra potentei sotului se pot face in continuare…

Grigoras Nitica 1:21pm Aug 28
Stati linistita,daca tinea,iubea acea persoana ar fi vrut copilul.Probabil nu si-a dat seama ca-i necesar sa deschida discutia despre acea experienta.Important este ca a raspuns sincer cand a fost intrebat si cine stie daca nu-i exact cum a scris Invingem Stresul,poate avea si alt partener..Oricum investigatiile asupra potentei sotului sunt necesare,organismul se modifica-n timp………..

Ce presupune operatia de ligamente incrucisate anterioare (LIA)?

Cristian Firtat 9:54pm Aug 31
Ce presupune operatia de ligamente incrucisate anterioare (LIA)? Care sunt riscurile? De ce complexitate este aceasta operatie?

Ma simt singura. Inca de cand eram mica eram asa. Mie nu imi placea sa stau pe afara si stateam mai mult in casa.

Terapeuti RO 7:38am Aug 29
Mesaj:
Ma simt singura. Inca de cand eram mica eram asa. Toti prietenii mei care nu erau multi totusi aveau o groaza de prieteni. Mie nu imi placea sa stau pe afara si stateam mai mult pe acasa. Acum cand sunt deja adult simt ca nu s-a schimbat nimic. Toti prietenii mei sunt casatoriti iar eu sunt intr-o relatie cu cineva, dar nu e nimic serios. Cand eram mica, parintii mei erau mereu la serviciu si eu ramaneam mereu singura. Mentionez ca nu aveam frati sau surori sau animale. La inceput nu ma deranja sa stau singura dar dupa o vreme mi-am dat seama ca nu asta vroiam sa fac, vroiam sa ies si eu afara si sa ma joc cu ceilalti dar nu o faceam niciodata, singurul lucru pe care il faceam ear sa cant la chitara. Iar acum e si mai rau. Cred ca fiindca mereu ne mutam in alte tari nu aveam prieteni si era din ce in ce mai greu sa mii fac. Ce pot sa fac ca sa nu ma mai simt ca o ciudata?? Ajutor

Botezat-Antonescu Radu Andrei 7:58am Aug 29
ce ai putea sa faci pt tine ar fi sa incepi un proces de psihoterapie/dezvoltare personala in care sa iti descoperi potentialul real, cel pe care aparent iti doresti sa ‘iasa afara’. Se poate, succes!

Clau Anki 11:15am Aug 30
Abilitatile sociale se invata, exact ca si alte abilitati. Un psihoterapeut sau consilier psihologic te poate indruma, astfel incat sa reusesti sa ai interactiuni eficiente. Nu vrei sa ramai toata viata in aceasta stare, nu? Poti cere ajutor chiar si on line, unui psiholog, stabilind niste sedinte cu el. mult succes!

Carmen Caramlau 4:48pm Aug 30
Viata ta se pare ca abia acum incepe. :) Ai nevoie de indrumare si de sprijin. Terapie, psihoterapie, terapie prin munca, meditatie etc. Sunt atatea alternative. Alege una, vezi daca merge, si – daca nu – alege alta, si tot asa, pana gasesti ceva ce te reprezinta. Succes!

Pufu Corina Ionela 6:32am Aug 31
Singurătatea ta este singurătatea multor alți semeni ! Unii suferă de singurătate înconjurați zi de zi de o mulțime de alți oameni , si asta , datorită faptului ca cei cu care intra in contact nu au aceleași afinitati si profunzimi pe care ei le caută sau, mai exact , contactele lor sociale sunt superficiale – vorbind despre nimic si niciodată nu-si ating sufletele unii altora . Aceasta este o forma a singurătăți asa zisa ,, calitativa " . Exista si ,, singurătatea cantitativa", iar cei lezati de acest tip , doresc sa aibă mult mai multe contacte sociale decat cele existente, chiar daca au prieteni buni si apropiați, insa, putini ca si număr . Poate nu găsesc tot timpul disponibilitate la aceștia in a fi impreuna, fizic si emotional in impartasirea experiențelor pozitive sau dureroase si , nu stiu cum sa actioneze sa își largeasca cercul cunostintelor . Alteori, distantele separa si șterg prietenii care păreau trainice cat pentru o viata … Totul pleacă de la cum te simti Tu cu Tine ! Unii oameni sunt introvertiti, se simt bine in singurătate si se autoanalizeaza tot timpul pentru a-si descoperiți noi fațete ale personalități , pe cand alții, extrovertiti temperamental, se simt bine doar înconjurați de mulțime . Oricum, cu toții suntem UNICI , iar cum resimtim absenta celorlalti din viata noastra , asemenea ! Cert este ca avem nevoie de ceilalți pentru a ne oglindi, pentru a ne cunoaște pe noi insigne mai bine, ei sunt raportul nostru cu lumea in care trăim, fiind, in Esența, ființe sociale . E greu ca la vârsta adulta sa mai găsești multe contexte de apropiere cu alți oameni, mai ales ca profesia , familiile nou constituite , stresul la care suntem supusi zilnic ne Apasă si ne acapareaza timpul si mintea . Înscrie-te la cursuri de autocunoaștere , dezvolta un hobby si cunoaște oameni, exista grupuri de suport in aceste situații ! Practica un sport, sau, mai bine, vorbește cu cei din familie despre sentimentele tale de singurătate . Totul pleacă din noi insine, iar faptul ca doresti sa depășești aceasta situație , te va mobiliza spre găsirea solutiilor cele mai potrivite ! Mult succes si lumina !

Matusa mea de 60 de ani are serioase pierderi de memorie dupa un soc emotional suferit: recunoaste doar familia, in rest neputand sa isi aminteasca nimic.

Terapeuti RO 7:40am Aug 29
Mesaj:
Buna ziua, ma numesc Alina C., si am o problema cu matusa mea, pentru care doresc sa ma adresez dumneavoastra. Are 60 de ani, si in urma cu 3 saptamani, a suferit un soc, urmat de internare in spital, unde a fost diagnosticata cu diabet. Mentionez, ca in urma cu 3 luni efectuase analizele anuale, si erau in regula. Problema, nu ar fi diabetul, cat faptul ca are serioase pierderi de memorie dupa acel soc suferit, la modul ca recunoaste doar familia, in rest neputand sa isi aminteasca nimic. Intrebarea mea este: trebuie internata, si daca da, unde ma sfatuiti sa merg cu ea, sau este de ajuns sa iau legatura cu un psihiatru? Socul l-a suferit din cauza mamei sale ( bunica mea), care a cazut la pat, si are nevoie de ingrujiri speciale.

Astept raspunsul dumneavoastra.
Va multumesc.
O zi buna
Alina C.


Bogdan Goga 7:47am Aug 29
Daca exista pierderi de memorie adresati-va unei camera de garda de neurologie. Medicul neurolog va stabili natura pierderilor de memorie si ce specialitate o va trata.

Carmen Caramlau 5:00pm Aug 30
Doamna, socul suferit de mama dvs o apara de responsabilitatea de a prelua de una singura greutatea ingrijirii propriei mame. E un sistem de siguranta pentru dansa. Incurajati-o, aratandu-i ca ii veti fi alaturi in munca de ingrijire a bunicii dvs, dar accentuati ca numai dumneaei va fi in stare sa isi ajute cu adevarat mama, care se bazeaza pe dansa. Prezentati-i alternativa unei internari la o institutie a bunicii dvs, departe de fiica dumneaei, unde va fi ingrijita prost de straini. Poate, in felul acesta, mama dvs se va mobiliza si fizic, si psihic, si va lasa in urma aceasta slabiciune care a cuprins-o. Faceti totul sub indrumarea unui terapeut, pentru a nu agrava lucrurile, ci pentru a obtine cele mai mari beneficii.

De o luna m-am despartit de prietenul meu cu care am fost aproape 2 ani, ma gandesc seara de seara la el, imi vine sa urlu, sa tip

Terapeuti RO 7:36am Aug 29
Mesaj:
buna seara ma numesc valentina am 27 de ani,de curand adica de acum o luna m-am despartit de prietenul meu cu care am fost aproape 2 ani,ma gandesc seara de seara la el,am fel si fel de ganduri,imi vine sa urlu sa tip dar nu pot ceva in mine ma opreste,nu am prietene cu care sa vorbesc cui sa povestesc,imi este teama sa nu intru in depresie,am mare nevoie de un sfat,va rog

Raluca Cojanu 7:44am Aug 29
buna valentina si eu am trecut prin asa ceva si daca vrei un sfat si sa poti vb cu cnv dami add

Raluca Cojanu 7:44am Aug 29
si vb

Botezat-Antonescu Radu Andrei 7:56am Aug 29
ai putea contacta un psiholog, sa vezi daca iti este confortabil sa discuti cu el/ea si pana la urma lucrurile se aseaza

Cristina Cristea 8:46am Aug 29
Tot ce trebuie sa faci deocamdata este sa suferi o perioada , deja spui ca a trecut o luna , ofera-ti cateva minute pe zi in care sa te gandesti la el , sa-l plangi cum s-ar spune , restul zilei nu te mai gandi . Si scazi un minut pe zi , pana nu o sa te mai gandesti deloc . Dar tine de automotivatie , sa stii ce iti doresti .Tine-te ocupata , gaseste hobby-uri, plimbate , vizioneaza filme , chiar si singura . Si daca simti nevoia sa vorbesti cu cineva , eu te astept. Bafta!

Carmen Caramlau 4:56pm Aug 30
Terapia te poate sprijini in aceasta faza a vietii tale. Apoi, iti vei crea singura niste sisteme de siguranta, care te vor feri sa mai pici in astfel de stari depresive.

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita