Mesaj:
Buna ziua,as avea si eu nevoie de un ajutor!
Am 16 ani si sunt foarte atras,mai exact obsedat de picioarele femeilor,ce parere aveti?
Imi plac foarte mult filmele porno si ma masturbez zilnic,ce credeti?
Imi place sa ling picioarele femeilor,pana acum am lins o singura data picioarele mamei deoarece are niste picioare superbe,dar asta am facut-o in timp ce dormea,ce ziceti sa continui,ce sfat imi dati,multumesc!

daca acest fetis iti afecteaza viata atunci cel mai bine ar fi sa consulti un sexolog. Succes!

Prea mult e daunator , incearca sa iesi din casa mai des , alaturi de prieteni , invinge timiditatea , ea e sursa problemelor .Si viziteaza un psihiatru .

Probabil că dacă vei urmări această comedie, ai putea privi situaţia ta ca pe ceva foarte amuzant. http://www.imdb.com/title/tt0111403/ Fiecare personaj are "păsărica" (obsesia) lui, şi nu este fericit decât când o pune în practică.

In altă ordine de idei, ai putea incerca suplimentul de aici, http://tinyurl.com/lllugq3 şi presupun că de la o zi la alta vei fi treptat preocupat de cu totul alte lucruri. După care poţi să începi să te întrebi dacă nu poţi influenţa biochimia creierului şi cu alte suplimente. Sau doar incercând să înţelegi de ce unii sunt fericiţi cu nişte activităţi care pentru alţii ar fi plictisitoare, ei căutând la rândul lor ceva foarte recompensator.

Ai nevoie de indrumare, sprijin si terapie. Vezi sa nu treci de la deviatii comportamentale la boli mentale. Mergi in fiecare duminica la biserica si stai la slujba. Te va ajuta sa iti stapanesti pornirile bolnavicioase care o includ pe mama ta.

Excesele duc la epuizarea celulei nervoase, caci totul are loc in primul rand in creier, de aceia mi se pare bun sfatul Cristinei. Atentie ! Psihiatru nu psihoterapeut. Intelegi diferenta ? Stii de ce motoul ultimului congres de psihoterapie a fost "mai bine sa plangi la psihoterapeut decat sa razi la psihiatru" ? Nimic nu se rezolva fara a actiona… Succes !

Mesaj:
Buna! Sunt fata , am 17 ani si cred ca ma confrunt cu o mica problema. De fiecare data cand ma imi place de un baiat sunt foarte ambitioasa si nu renunt pana ce nu ma place si el ,evident apelez la diferite trucuri,insa dupa ce vad ca "l-am cucerit" parca imi pierd interesul. Acum am cunoscut un baiat si imi este foarte frica sa nu il ranesc datorita nesigurantei mele . Este normal sa fiu atat de nehotarata?

aparent este normal pt tine, ceea ce este ok. Din ce inteleg problema ta este cu autocontrolul si poate ca trebuie sa te concentrezi mai mult pe acest aspect. In momentul in care o sa iti poti disciplina reactiile, restul se aseaza. Daca nu reusesti singura, cere ajutor. Succes!

"Mica " problema poate deveni o "mare" problema atunci cand iti vei dori o relatie stabila si o familie. Intrebarea care se pune este daca tu iti doresti o relatie sau iti doresti sa-ti testezi puterea de seductie? La 17 ani e normal sa faci si asta dar daca devine un obicei si incepi sa suferi din cauza "nehotararii", un psihoterapeut te-ar putea ajuta. Numai bine!

Mesaj:
am ales sa scriu acest mesaj la raspunsul primit din partea d-voastra pe terapeuti.ro: https://terapeuti.ro/sfatul-medicului-terapeutului/cum-sa-ma-port-cu-fostul-meu-sot-sa-l-fac-sa-regrete-ce-face-si-sa-nu-ajungem-la-divort-sa-ma-vada-in-alta-ipostaza-in-afara-de-sotie-si-mama/.
sotul a parasit fam dupa 10 ani de casatorie,, avem o fetita de 3 ani si 8 luni. din 08.01.2014 suntem despartiti.
a fost greu…mi-am mai revenit dar doliul nu sa stins…inca e prospata despartirea. avem in 04.09 procesul. eu am cerut divortul. in aceasta perioada fetita nu a stat o zi sau o ora cu tata. el a interzis si rudelor lui sa o vada,,,pana se va finaliza divortul.am incercat sa fiu amabila si cooperanta.dar el nu m-a vazut asa…doar ca pe cel mai mare dusman al sau. are o relatie care a intrat in legalitate de cand a parasit domiciliul si a fost ascunsa de anul trecut,,,cica la faza de confesari. am fost acuzata ca eu l-am impins in bratele acelei femei.e o femeie dare l-a schimbat complet..doar psihologic si din vorbe.sotul e f indragostit de ea. nu arata mai bine ca mine, nu este mai tanara, nu are copii…are multa libertate si bani.ma doare ca in aceasta perioada sa schimbat fata de fetita. e ca un strain. nu stiu cum sa procedez pe viitor. am transmis ca doresc sa fim cooperanti pentru fetita. sa nu simta ruptura asa intens. fetita il iubeste f mult. noi doi am crescut-o. chiar daca nu ii cumpara nimic sau nu o vede ea gaseste zilnic ceva de spus si il aminteste.ma doare ca el nu reactioneaza nici cand e de bine cu fetita nici cand am avut probleme de sanatate cu ea. este imun. nu arata nici un sentiment patern. au fost ocazii cand l-am lasat singur doar cu ea.
cum pot eu pastra normalitatea in aceasta situatie. pentru a fi bine. astept un sfat.
multumesc anticipa.

este foarte posibil ca fostul Dvs sot sa sufere de o tulburare psihica, al carei debut sa fi coincis cu neintelegerile din cuplu. V-as recomanda inainte de toate sa incercati sa determinati (prin instanta sau nu) daca sotul este sau nu suferind, caz in care exista strategii diferite. De ce imi pun aceasta problema? Pt ca o persoana echilibrata emotional/psihic nu manifesta asemenea schimbari radicale; o persoana echilibrata ar fi gasit o cale amiabila de rezolvare a problemei de cuplu (chiar daca nu va mai intelegeti). Sper ca am fost de folos. Succes!

Ar putea fi doar un mare grad de rautate si razbunare , pare genul care nu suporta sa i se iasa din cuvant , doar el trebuie sa ia deciziile si de aceea , cand ati hotarat sa divortati , ati scos la suprafata ce este mai rau in el . Nu aveti cum sa-l induplecati , trebuie sa sperati ca isi va reveni singur . Pana atunci , aveti grija de cea mica .

Problema nu este doar la sot, cat e la Dvs. Obsesia Dvs de a "salva" o casnicie, ura fata de o femeie pe care o percepeti ca fiind concurenta si cu care va comparati, imi indica destul de clar REFUZUL DVS DE A ACCEPTA O REALITATE. Iar incercarile de a forta lucrurile l-au indepartat atat de mult de Dvs, incat a dezvoltat o frica puternica de conflict. Iar iubirea rareori supravietuieste fricii!!! Aveti de lucru asupra Dvs, acceptati situatia ca fiind REALA, si respectati libertatea lui de a alege o alta persoana, indiferent cat ar fi de dureros. Iubirea adevarata nu e posesiva! Prin tentativele disperate de a CONTROLA un partener care a decis sa intre in alta relatie, veti reusi doar sa turnati gaz pe foc. Iar cel mai mult va suferi copilul, atat pentru lipsa tatalui, cat si pentru echilibrul precar al mamei! Obligatia Dvs morala e sa fiti un parinte bun, echilibrat, si sa va cresteti copilul, INDIFERENT de pierderile avute.

RASPUNS: "Multumesc pentru raspunsuri.asa cred si eu ca se intampla ceva cu sotul meu.as vrea sa- l ajut caci totusi ne leaga acest copil dar se pare ca are ochii si sufletul plecati spre alte lumi.sa speram ca vom ajunge la o colaborare.eu va trebui sa ma schimb pt mine si fetita.e greu.sunt o fire tipicara, orgolioasa,iertatoare dar nu uit,conducatoare, f naiva si sincera,sensibila,apreciez mult faptele,pesimista(fac scenarii si ganduri) deschisa si transparenta.poate ma puteti ajuta sa ma schimb in atitudine si abordare pentru a avea o colaborare …normala cu tatal fetei!
Multumesc! Ma bucur ca existati…site-ul dar si specialistii."

bravo pt hotarare si totusi incercati sa lucrati cu un specialist… suntem foarte limitati online. Succes!

RASPUNS: "Azi am avut o intrevedere cu socrii,sotul si fetita.nimeni nu il intelege.doreste cu nerabdare finalizarea divortului.fetita a fost cea mai fericita….a stat tot cu tata.iubita sotului a telefonat in timpul intrevederii.dupa convorbire el sa schimbat brusc in coportament…am ajuns la concluzia ca e f indragostit de ea.nu- i vede nici un defect si aceasta il manipuleaza cum doreste.aceasta stare poate disparea.el poate reveni la ganduri pasnice?…ma vede si afirma ca sunt cel mai mare dusman al lui!ca reprosez.ca vreau sa controlez…dar eu de 8 luni nu am idee ce se intampla cu el! Daca deschid un subiect de discutie…egal pe ce tema considera ca e repros…asteapta sa fac doar compromisuri pt el si el nu face nimic pt a avea o relatie normala de comunicare si colaborare.
Se poate sa te indragostesti in asa grad la 38 de ani, dupa o casnicie de 10 ani si un copil de 4 ani…de prima femeie? Eu cred ca povestea lor e veche de aceea a lasat sa se destrame casnicia si sa ne indepartam unul de altu in anul trecut. El deja vedea conturata noua relatie si nu a mai dorit salvarea casniciei!
Socrii ma intreaba ce sa facem sa- l scoatem din aceasta stare? Eu nu pot face nimic! Cum sa ma comport cu socrii si familia lui pe viitor?
Scuze ca am "dezvoltat" asa mult mesajul dar am simtit nevoia sa ma eliberez de gandurile negative.
Multumesc pentru sprijin!"

cum descrieti comportamentul lui pare sa fie vorba de o problema psihologica (a sotului). Este posibil sa fie un debut de tulburare psihica (daca nu exista deja). Spun acestea pt ca inteleg ca si parintii lui sunt aparent foarte ingrijorati de ce se intampla. Nu doresc sa ‘iau partea’ nimanui insa daca este vorba despre o problema psihologica serioasa, atunci sotul trebuie tratat (macar de dragul fetei). Daca nu vrea atunci poate ar fi bine sa va protejati de acum inainte, sa luati masurile necesare.

Daca spune ca va considera dusmanul lui, atunci inseamna ca nici el nu a rupt aceasta relatie; chiar daca este negativa, tot relatie este. Vestea rea pentru dansul este ca va duce aceasta relatie in relatia lui prezenta si se vor observa elemente atunci cand "luna de miere" va fi expirata. Daca doriti sa aveti o comunicare eficienta, atunci trebuie sa rupeti dumneavoastra relatia dintre voi, intr-un mod sanatos, adica la toate nivelurile. Cred ca ati rupt-o doar la nivel fizic, dar la nivel emotional si mental ea continua. Un psiholog ar putea sa va invete cum sa o rupeti sanatos. Succes!

Mesaj:
Am facut sex cu iubita mea si eram virgini amandoi. De ce nu m’am putut termina? Multumesc

nu trebuie sa aiba neaparat legatura cu virginitatea. Pot fi multe cauze: lipsa experientei, lubrifiere insuficienta, anxietatea noului act. Mai incercati de cateva ori insa discutati mai mult, fiti mai tandri unul cu altul, lungiti preludiul. Succes!

Mesaj:
Buna ziua,
Nu stiu cum sa incep.. nu sunt casatorita.. sunt intr o relatie virtuala.. sunt dependenta de persoana cu care sunt in aceasta relatie.. viata mea e dependenta de telefoanele acestei persoane.. a fost un timp in care imi vorbea zilnic.. dimineata, in timpul zilei, seara.. de ceva vreme telefoanele s au rarit si se raresc..
V as intreba cum as putea sa fac persoana sa recunoasca ca are pe cineva, cum as putea sa fac persoana sa recunoasca ca s a schimbat, cu toate ca mi a promis ca imi va spune cand ceva se schimba.. nu mai suna sambata si duminica si atunci cand suna e total detasat si imi spune ca nimic nu s a schimbat.. sunt disperata in timpul in care nu suna.. nu mananc.. nu dorm.. nu ma pot concentra asupra muncii mele.. nu pot accepta nepasarea si minciuna ca nimic nu s a schimbat.. V as ruga atat de mult sa ma indrumati sa l fac sa recunoasca ca are pe cineva..
Va multumesc foarte mult!

daca nu vrea sa reunoasca, nimeni nu il poate forta! Insa problema pare sa fie la Dvs mai puternica decat la el. Poate ar fi bine sa gasiti un terapeut cu care sa discutati despre sentimentele Dvs si sa lucrati la a gasi o solutie. Succes!

Mesaj:
Am dat de curand examenul auto- traseul- iar comportamentul meu a fost lamentabil! Am avut atat de mari si de multe emotii incat la un moment nu mai stiam care-i dreapta sau stanga! Pot rezolva aceasta problema?

da… se poate rezolva prin psihoterapie. Pare sa fie o problema de emotivitate excesiva in situatii stresante, posibil conectata la stima de sine. Succes!

dansul haka, gandeste-te ca esti invingator, nu invins, schimba-ti atitudinea, controleaza-ti emotiile, nu te mananca nimeni, insa fii atent sa nu-i mananci tu pe altii cu masina.

Nu ai spus dacă eşti fată sau băiat, că băieţii în mod normal au mai mult testosteron, deci teoretic ar trebui să controleze situaţia mai uşor. Poţi să te gândeşti şi cum să ai grijă de bariera ta hematoencefalică, de citit comentariile sub acest articol. http://wp.me/p48646-kk Adică o dietă sănătoasă, deci fără cereale şi lactate http://wp.me/p48646-a , grăsimi arse/ oxidate (ce surse de antioxidanţi ai în dietă ?), adică prăjeli samd. La fel şi cu mai puţine glucide, dacă eşti low carb variaţiile glicemiei sunt mai reduse, deci ai o mai bună stabilitate a minţii.

Altfel poţi folosi pentru ef. antihistaminic ceai verde bio (Sonnentor ?), dar preparat după ritual. Efectul durează maxim 1-2 ore am observat, deci nu ştiu cât te poţi baza pe asta. Mai poţi folosi omega 3, vitamina E, Magneziu cu toate vitaminele B (aici e o întreagă discuţie despre ce doze alegi pentru fiecare), Astaxantina, lecitină de floarea soarelui. Poţi să îmi laşi un mesaj privat dacă vrei să alegi vreun supliment, multe branduri nu merită luate în seamă.

Da! Incerci psihoterapia: ori te ajuta, ori nu te ajuta (depinde cat de mult iti doresti sa conduci). Daca nu te ajuta, ramaii pieton si inveti sa-ti placa asa (faci miscare, scapi de stres, si nu mai prea conteaza care e dreapta si stanga…) La urma urmei, nu este obligatoriu sa conduca fiecare om…

Desigur! Invatand cateva tehnici elementare de a controla stresul. Predau si eu astfel de cursuri, metode, tehnici, si online… E optiunea ta daca vrei o SCHIMBARE, si aici ma refer la intreaga ta viata, nu doar la acel examen. Cei care invata sa isi controleze emotiile sunt mai fericiti, mai impliniti, au relatii mai bune, si castiga mai multi bani!

Nu-ti fa griji ca nu stii care este dreapta si care este stinga… Presupun ca esti fata, ca la doamne aceasta problema este frecventa, si nu din cauza emotiilor sau a altceva, ci pur si simplu asa ne functioneaza creierul. Deci, asta nu trebuie sa fie o grija majora. Dar manifestarea emotiilor trebuie tinuta sub control, tu trebuie sa fii persoana care permite emotiilor sa se exteriorizeze, tu trebuie sa fii persoana care spune cind si in ce conditii permiti emotiilor sa se exteriorizeze. Pentru asta, exista programe speciale de invatat. Exista tehnici si metode, merita sa incerci. Nu doare…..

Plecand de la premisa ca v-at pregatit din punct de vedere practic pentru examenul auto si ca totul se datoreaza emotiilor, pentru URGENTE (situatii dificile), in sistemul de terapie florala Bach exista o formula complexa Rescue Remedy (o combinaţie de 5 remedii: Star of Bethlehem, Rock Rose, Cherry Plum, Clematis, Impatiens ), care te ajuta să depassti stresul si tensiunea din situatiile extreme. Aceasta combinatie a fost folosita de dr. Bach pentru stabilizarea emotionala in situatii de urgenta : frica intensa, trauma, stres sever intalnite in accidente sau pierderi neasteptate. Se poate utiliza si in alte situatii : examene, vizita la dentist, calatorii cu avionul etc. Puneti intr-un pahar cu putina apa sau direct in gura , 4 picaturi RESCUE REMEDY si repetati de cateva ori, pana trece acea stare. Detalii aici : http://www.terapiireconectare.ro/despre-remedii-florale-bach/

Experienta da siguranta. Exerzeaza…

Mesaj:
Buna ziua. Am 23 de ani si tocmai am terminat facultatea. Am fost printre primii de fecare data, pana in iarna trecuta. AM optat pentru a pleca cu o bursa de studii, conditiile erau fie fac un anumit numar de credite fie restitui bursa. Ajunsi acolo am escopert ca suntem la alta psecializare. Am trait 4 luni de stres in care am plans apropae zilnic, si mancam rar rar de tot pana cand mi a disparut apetitul cu totul. Am ajuns acasa si am crezut ca s-a teminat. Din nefericire am descoperit ca exista posibilitatea de a restitui banii pentru ca nu facusem toate creditele. Au inceput alte 4 luni de stres.In tot acest timp ameni cae aveau increder in mine au dovedit ca s au pierdut increderea. Cum ar fi mama. am incept sa nu ma mai odihnesc bine, am trait acelasi stres. Presiuni acasa, presiuni la facultate. Cu greu au trecut toate. S veni si licenta. La lcenta am fos taxata pentru nimicuri in urma observatiei facute de catre un profesor cum a as fi "facut probleme" facultatii. Am de ceva vreme si un job. Simt ca nu ma pot integra. Simt c tot ce se intampa e un afront la adresa mea. Plang apropae zilnic (sunt singura in birou) de mancat nu mai mananc aproape deloc. Daca nu m-ar chema prietenul meu seara la masa cred ca nu as mai manca deloc. De fumat fumez dublu. Ma simt singura si sunt agresiva fara motiv. In timpul cat am fost cu bursa am ajuns la o limita a mea si m-am taiat pe maini, acum imi tot vine in minte ideea ca as putea lua oricand un pumn de pastile. Cumva toate problemele au trecut… atat de greu incat nu mi mai pot reveni. Stiu ca cu atitudinea pe care o am prietenul meu va renunta la relatie (si am luptat enorm pentru relatia asta, pe vremea cand inca mai puteam sa lupt pentru ceva).

Cauta un psiholog/ psihoterapeut la tine in oras si mergi la cateva sedinte

un consult psihiatric ati incercat? Psihoterapia oricum este necesara in situatia Dvs.

Ia un caiet, si fa-ti ordine in prioritati, si ganduri.Si mai lasa presiunile cu facultatea ca pentru o bursa necajita nu renteaza sa-ti distrugi nervii.Cat despre rezultate, nu e nevoie neaparat sa ai peste 9 media.Degeaba-ti faci o cariera de vis, daca in urma acestui lucru vei ramane cu afectiuni psihice.Concentreaza-te pe lucrurile frumoase cum ar fi relatia ta, si pentru facultate fa-ti un program lipsit de presiune si standarde imposibile!! Nu e nevoie de psihiatru in nici un caz.

imi cer scuze ca intervin (poate ma simt cu ‘musca pe caciula’): eu nu fac recomandari catre un CONSULT psihiatric aiurea; nu spun sa inceapa tratament psihiatric ci doar sa asculte parerea unui psihiatru! Cunosc si inteleg foarte bine stigma legata de psihiatrie dar nu este corecta. Poate ca persoana in cauza chiar poate beneficia de o opinie medicala (sa nu mai spun de valoarea consultatiei ‘in persoana’) in afara de psihoterapie sau alte forme de terapie alternativa. Asa ca, dragi colegi, va rog nu mai faceti afirmatii de genul "Nu e nevoie de psihiatru in niciun caz"… va puteti asuma consecintele unei situatii in care CHIAR a fost nevoie de acel consult si nu a avut loc? Poate ca este doar ideea mea fixa dar prefer sa acopar toate ‘bazele’, incepand cu cea fiziologica/medicala. Va rog luati ce am scris ca pe o sugestie colegiala fara un ton tendentios/rauvoitor/etc. Multumesc si spor la treaba!

Si parerea mea este ca , un consult psihiatric este necesar . Odata ce s-a ajuns la ganduri suicidare , se fac si incercari in acest sens – vezi taiatul pe maini – nu e de gluma . Firul intre intentie si fapta este foarte subtire . Asadar , sa va vada un psiholog clinician sau un psihiatru , ce preferati, oricum cel vizitat intai va va trimite la celalalt , daca este cazul. Apoi , stabiliti-va prioritatile , vedeti ce vrei cu adevarat de la viitor , investiti in relatia pe care o aveti , pe restul puteti sa-i considerati cantitate neglijabila , conteaza cu adevarat parerea lor , bursa sortita esecului ? Si pentru crizele de plans cand sunteti singura in birou , de fapt dupa ce plangeti ? Dupa bursa , dupa ,, taxarea " de la licenta ? Pentru ca va considerati nevinovata ? Asta e , nu-i puteti multumi pe toti . Duca-se ! Tot ce aveti de facut este sa va mobilizati , mancati ce va place si , cand va mai vine sa plangeti , ganditi-va repede la ceva comic , cititi un banc , zambiti -poate ca nu stiti ce efect relaxant are un zambet .Va mai astept , daca vrei sa vorbiti cu cineva . Curaj!

Mesaj:
Buna ziua,

As dori sa-mi spuneti ce pasi ar trebui sa fac pentru a scapa de insomnii si stari de panica. De 3 saptamani nu pot dormi mai mult de 2-3 ore pe noapte, e frustrant, cred ca am intrat intr-o depresie, am incercat si prin efort fizic sa ma obosesc, am si citit foarte mult sa-mi obosesc creierul, nu a functionat, m-am ales doar cu o durere de ochi.

Varsta: 26 de ani.

Evenimente negative din copilarie: la varsta de 9 ani tatal meu s-a sinucis, mama e diagnosticata cu schizofrenie de cand m-am nascut, cei mai apropiati din familie spun ca ar fi avut probleme si cand era mai tanara.

Studii si mediul scolar: am absolvit in 2011 studiile de licenta in tehnologia constructiilor de masini iar in 2013 masteratul.

Relatii de prietenie: am destui prieteni, zic.

Viata sexuala: pauza de vreo 4 luni, prietena am doar de cateva zile , dar nu prea ne potrivim sau nu am eu starea necesara.

Casatorie: necasatorit.

Copii: nu.

Ocupatie: am lucrat de la 19 ani in uzina, ca lacatus mecanic, apoi tehnician dupa care ca inginer, de un an sunt in somaj tehnic, nu mi-am cautat altceva de lucru fiindca astept sa incep lucrul la un unchi , care tot imi promite ca in curand…nu prea depinde nici de el si nici nu cred ca as vrea sa lucrez cu el,e tipul de om perfectionist si nu se abtine sa jigneasca, dupa care ii pare rau, nu stiu de ce astept…

Probleme cu politia au existat acum 1 an jumate , am condus 100 metri dupa ce am baut in urma cu 4 ore 3 beri.

Familie: mama este diagnosticata cu schizofrenie, in general nu prea sunt foarte deschis cu cei din familie, rudele din partea tatalui nu sunt in relatii bune cu mama de vreo 10 ani, foarte multe certuri de la bani mai ales.

In 30 iunie, anu acesta, am avut un accident tampit, am stat langa un copac , nu am fost atent, a batut vantul si a picat pe mine, am lesinat cateva secunde, am cazut cu fata de pamant si mi-am rupt maxilarul si nasul in afara de asta rezultatul tomograf si alte analize au fost bune.

Am insomnii de vreo 3 saptamani, cred, iau cate 2 pastile de melatonina pe seara, nu mai am atacuri de panica, adorm relativ repede, dar ma trezesc in 1-2-3 ore. De ce ma simteam mai linistit in spital decat in propria mea casa? Locuiesc cu mama inca si avem probleme financiare, ea are o pensie mica si pe langa asta mai si fumeaza destul de mult, si cand nu sunt bani totusi eu sunt de vina.

Va rog sa-mi spuneti ce pot sa fac, nu am bani pentru a merge la un psiholog(exista vreo posibilitate sa fiu consultat gratuit?), nu am mai avut probleme cu somnul, mai mult de o noapte, pana acum . Nu consum alcool si nu fumez, de cateva zile nu mai stau nici in calculator mult, ma dor ochii foarte rau si chiar as avea nevoie sa stau pentru ca incerc sa invat programare sa-mi pot gasi un loc de munca suficient de bine platit sa ma pot descurca cu o chirie.

Astept raspunsul dumneavoastra.
Va multumesc!

Melatonina poate creşte nivelul de prolactină (asociată cu depresia), şi influenţează negativ nivelul de testosteron. Poate fi administrată întâmplător de preferat în forma cu eliberare lentă 1-2 zile şi atât.

Pentru neuroprotecţie, eficienţa şi protejarea ochilor, am încercat şi am avut rezultate foarte bune cu Astaxantin. Costă cam 80 de lei un flacon de 60 gelule, dar efectul se face simţit din prima zi. Mai sunt şi alte suplimente gen Occu Support, dar începeţi cu cele mai ieftine şi eficiente dacă nu aveţi fonduri.

"Astaxantina consumată împreună cu vitamina E susţine sănătatea ochilor, îmbunătăţeşte vederea şi împiedică formarea cataractei. Această combinaţie de suplimente (Astaxantină + vitamina E) este recomandată în special celor care petrec mult timp în faţa calculatorului. Un serviciu de 8 ore ce presupune lucrul în faţa monitorului afectează pe termen lung nervul optic (glaucom), de aceea este bine să prevenim aceste afecţiuni." – See more at: http://www.suplimente.ro/blog/2011/05/astaxantina-antioxidant-natural/#sthash.HyuQ2bFY.dpuf

Pentru insomnie şi depresie pe fond de stres aş încerca să mă adaptez mai uşor. Adică după ce îmbunătăţiţi dieta http://tinyurl.com/p24llul , puteţi lua în fiecare zi curcumină (scade cortisolul) şi întâmplător (o zi mai grea) un adaptogen gen Rhodiola.

Apropo de problemele dvs şi ale mamei vă recomand acest documentar, fiecare interviu are traducere ! http://wp.me/p48646-8p

megreti la un consult psihiatric si acolo primiti si sfaturile de rigoare. Succes!

Daca nu puteti dormi noaptea din cauza framantarilor si a gandurilor nedorite, care va invadeaza mintea intr-un mod repetitiv, puteti incerca remediile florale Bach (picaturi ) – esenta White Chestnut (castan alb). Va ajuta atat noaptea, cat si in timpul zilei, oprind gandurile invazive si perfectionand controlul mental. Inlatura anxietatea, insomniile si ingrijorarea, restabilind pacea mintii. Sistemul de terapie Bach contine remedii si pentru grupa dezamagire&disperare, dar pentru a selecta corect remediile de care avti dumneavoastra nevoie, trebuie analizate emotiile pe care le resimtiti. Daca va este de ajutor, puteti identifica si personal remediile potrivite, folosind indicatiile acestora pe http://www.terapiireconectare.ro/despre-remedii-florale-bach/

Mesaj:
buna ziua.de 7 ani sunt cu cineva care numai anul trecut 2013 in final a devenit sotul meu.am avut o relatie foarte dificila-cu certuri si despartiri la fiecare pas,dar ne iubim enorm si nu putem trai unul fara altul.acuma e mai bine.eu am 32,el 28. de 4 ani lucrez la o firma.colegul meu..cu care am inselat prietenul inainte de nunta-este problema mea.am fost atrasi unul de altul de cand am venit la firma,dar sa fiu mai scurta: nu-mi place la el absolut nimic-nici fizic,nici cum gandeste sau se comporta si nici cum e in pat,dar totusi tot timpul ma gandesc la el,cand nu ma baga in seama-innebunesc,sunt geloasa pe el.nu vreau nimic de la el.nici el nu vrea nimic de la mine,altfel imi spunea pana acum,dar ma lasat sa ma marit cu altul!nu as lasa sotul pt el,ce sa fac sa nu ma mai gandesc atat si de ce ma gandesc?multumesc frumos.

luati-va timp sa stati de vorba cu un psihoterapeut… lucrurile sunt mai profunde decat un sfat pe internet. Succes!

Recomand psihoterapie.

Ok… esti atrasa de cineva care nu iti place si traiesti cu cineva care iti place, o relatie cu nabadai ("certuri si despartiri la fiecare pas"). Sigur exista -in povestea ta de viata- o explicatie logica a acestui comportament. In psihoterapie ai sansa sa explorezi si intelegi… incearca!

Hipnoza te-ar putea ajuta sa te intelegi mai bine…

Mesaj:
Buna, am si eu nevoie de ajutorul dvs, in noiembrie implinesc 18 ani, cu scoala merg foarte bine pana in prezent am luat doar premiul I cu medii foarte mari, prietenii sunt putini dar apropiati, sunt vazuta bine de toata lumea, cuminte, respectuoasa; am o relatie cu un baiat de 21 de ani, aceasta relatie dureaza de cativa ani de zile, parintii nostri sunt de acord dar problema este ca parintii mei nu imi acorda libertatea si atentia necesara, de fiecare data cand le spun ca ies cu prietenul meu la plimbare ma suna din ora in ora, iar la ora 21 trebuie sa fiu in casa, el ma chemat sa mergem la mare, la munte sau chiar la suc si a trebuit sa-l mint pt ca nu am avut curaj sa-i spun adevarul,ca parintii mei nu ma lasa.Ei lucreaza amandoi, pe tata il inteleg deoarece este politist dar mama niciodata nu ma intelege si nu ma asculta si totusi sunt singura la parinti, daca incerc sa vorbesc cu ea deschis imi spune ca nu are timp sau imi vorbeste urat. Sunt o fire foarte sensibila si tot timpu plang din orice vorba sau lucru facut. Cel mai bine ma inteleg cu bunicii ei ma asculta atunci cand am ceva pe suflet si cu prietenul meu mai vorbesc dar imi este greu sa-i spun ca parintii mei nu ma lasa sa ies cu el. Mai tot timpul ma cert cu prietenul pt ca nu ies cu el si ai mei nu inteleg , nici atunci cand ma vad plangand. Imi doresc sa merg la facultate cat mai departe de ei, prietenul meu mi-a spus ca o sa mearga cu mine si o sa ma sustina mai departe dar pana atunci mai este un an. De mult timp trec prin aceasta situatie si a fost chiar mai rau dar am trecut impreuna peste toate dar s-a ajuns prea departe. Va rog frumos sa ma ajutati si am nevoie de un sfat cat mai repede. Va multumesc !

Încearca primul interviu de aici http://wp.me/p48646-8p

ai putea in prima faza sa discuti cu bunicii tai care sa te sprijine, sa iti fie aliati in discutiile cu parintii tai. Succes!

Vorbeste cu parintii tai , daca mama nu asculta , tatal poate este mai receptiv , la fel bunicii , prea faci un capat de tara , inteleg ca te nemultumeste doar faptul ca nu esti lasata sa iesi mai des cu prietenul tau . Problema asta o au toate adolescentele cu parinti implicati . Dupa ce faci 18 ani , spune-le ca tu iei decizii pentru propria viata , dar ai grija sa nu strici relatia cu ei , totusi iti vor binele , nu este nimic iesit din comun. Cu diplomatie vei reusi .

Ar fi util sa le promiti ce vor sa auda, probabil ca vei face tot ce tine de tine ca sa intri la facultate. Daca faci un "contract" verbal cu parintii, atunci poti cere si tu ceva la schimb, cum ar fi inca doua ore in oras, in locul a doua ore la tv, de exemplu. Ideea este sa-i linistesti cu privire la asteptarile lor in ce te priveste. Daca le promiti ca se va intampla cum vor ei, pentru ca ai si tu acelasi scop, atunci s-ar putea sa ai surprize placute. Aloca o perioada de timp rezonabila pentru invatatura si cere ca timpul liber sa il petreci dupa cum alegi tu, si nu in casa relaxandu-te cu o carte sau la tv sau in oglinda, etc. Succes!

Ascunzand sub covor problemele, doar le agravezi. Refuzand sa discuti cu parintii, fiindu-ti frica de reactia lor, o provoci si o agravezi. Ei vor simti ca ascunzi ceva, ca te temi sa le spui, si vor deveni si mai precauti. Relatia ta cu parintii e disfunctionala. Comunicati! Chiar daca pentru asta aveti nevoie de sprijin din exterior – trainer, coach, terapeut…