Mesaj:
Buna ziua. De 3 ani sufar de tinnitus (acufene) care mi-au aparut dupa mersul in cluburi. Dupa ce am luat o pauza si m-am obisnuit cu acufenele am reluat acest prost obicei, datorita si anturajului intr-o mare masura. Cum ma invita cineva intr-un loc zgomotos pub/club eu nu puteam/nu stiam sa refuz. Pana luna trecuta cand mi s-au agravat de imi afecteaza viata de zi cu zi. Sufar si de tulburari obsesiv-compulsive. Care ar fi problema la mine de nu m-am putut controla si mi-am facut rau cu buna stiinta?

daca aveti o tulburare obsesiv-compulsiva diagnosticata psihiatric atunci multe altele au sens. Va recomand un consult psihiatric (eventual cu tratament pt OCD) sustinut de psihoterapie. Succes!

Nu cluburile strica functionarea corecta a analizatorului acustic.. ci presiunea bass-ului… ce descrieti acolo e o "dereglare" a componentelor urechii interne.. SFAT: un examen de specialitate ORL intr-o clinica specializata ca nu cumva compumentele din urechea interna sa nu se fi miscay din pozitia lor fiziologica – acele acufene descriu o vibratie permanenta dincolo de timpan…

Din moment ce stiti cum se numeste afectiunea de care suferiti, inseamna ca ati primit deja un diagnostic. Deci problemele necesita o abordare complexa : consult si tratament psihiatric, examen ORL si, nu in ultimul rand, psihoterapie.
Va urez succes si vointa maxima !

Cum de nu v-ati putut controla? Sigur raspunsul il cunoasteti si singur. Ganditi-va la alte obiceiuri nesanatoase pe care le aveti si la momentele in care ati decis sa le pastrati, in pofida tuturor argumentelor. Veti gasi un tipar dupa care va conduceti viata, tipar pe care nu-l puteti schimba decat in mod constient, dupa ce il descoperiti si recunasteti. Faceti asta fie singur, fie la terapie. Va va ajuta pe termen lung.

ar fi totusi bine sa urmati un tratament adecvat minim 3 luni (spre 6 luni)… nu exista solutii rapide. Insistati!

Problemele se pot rezolva, dar, daca vedeti ca nu va descurcati de unul singur, cereti ajutor specializat. Nu mai amanati.

Dacă aveţi un deficit de zinc, ar putea fi exces de cupru. http://wp.me/p48646-3SG Cât despre TOC, unele persoane au deficit de B12. http://wp.me/p48646-1s1 Astea sunt doar câteva idei la repezeală, dar trebuie să vă informaţi în timp ce soluţii ar mai putea fi eficiente, de ex. inositolul.

Mesaj:
eu si prietena unui bun amic de-al meu am iesit impreuna si ne-am sarutat..si acel bun amic a aflat…si s-a suparat…a spus ca nu mai am ce discuta cu el si ca nu ii mai pasa de mine…daca renunta la mine asa usor imi era prieten?ce sa fac sa il impac?

El nu are nicio vina ca prietena lui a acceptat sa iasa cu tine si mai mult sa imparta cu tine si "ceva sentimente". Daca intradevar sinteti prieteni ar fi un semnal pentru el ca prietena lui "are strabism" si ii cam fug ochii si dupa altii

adica Dvs ne intrebati daca este ok sa fi tradat increderea acelui ‘bun amic’?

In loc sa va intrebati daca el va este prieten ca s-a suparat, mai bine va intrebati daca dvs ii sunteti prieten ca i-ati sarutat iubita. Pe ce lume traim?

dar tu, cat de usor ai renuntat la el?

Ce sa faci? Data viitoare, lasa-l tu sa-ti sarute prietena. Asta asa, ca sa-i dovedesti ca nu renunti asa usor la prietenia lui. Oare cum va fi? Probabil ca te vei simti asa cum se simte el acum si vei intelege.

Mesaj:
Sotul meu lucreaza in Germania de un an iar acum vrea sa mergem toti acolo mai ales ca cel mic plinge des seara dupa el. Problema e ca fata cea mare nu vrea sa auda de plecare iar eu nu vreau o las aici. Nu cred ca tatal ei /primul sot/ se va ocupa de ea de acum inainte daca pina acum la16 ani nu prea a fost interesat de ea iar alocatia nu a primit-o de la el de ani de zile. Cum o pot convinge sa vina cu noi, sa fim toti impreuna?

ii puteti explica problema legala: ea este minora, este in grija Dvs., trebuie sa asculte, macar pana devine majora, cand poate opta sa vina in Romania pt a merge la facultate. Mai puteti relua discutiile cu tatal biologic, poate gasiti o solutie satisfacatoare pt toata lumea. Dvs sunteti singura persoana care stie cum sa o convinga. Succes!

E greu pt ea sa plece la varsta aceasta. Isi lasa toti prietenii si colegii si merge intr-un loc unde nu cunoaste limba, sistemul, cerintele si mai este si singura, adica fara prieteni. E foarte greu pt ea in Germania la varsta asta. Acolo scoala are alte trepte de evolutie si ea in loc sa castige, va sta in loc. Colegii ei vor trece a 11a, a 12a, si ea va ramane pe loc ca sa invete o limba foarte grea si nu va avea viata usoara nici cu profesorii nici cu colegii. Daca plecati acum la varsta aceasta a copilului ii puteti strica viata si o puteti traumatiza. Sotul a plecat acolo pt ca asa a decis el, dar fetei ii puteti strica viata, ca nu va termina liceul nici dupa sist romanesc, nici dupa ala nemtesc. Gasiti o varianta sa ramana fata acasa.

Luati-o incet,treptat cu schimbarea astfel incat sa nu fie traumatizant.Incercati sa mergeti impreuna ptr.o perioada scurta,o vacanta cu promisiunea ca va veti intoarce,promisiune care este necesar s-o respectati.In aceasta scurta perioada puneti-o in contact cu tot ceea ce-i frumos acolo si tot o data sa-si faca noi prieteni.Dupa aplicati plecarea definitiva.Daca nu fct.,este necesar sa discutati cu tatal biologic asa cum a specificat Domnul Botezat.Succes!

Poate e vremea ca tatal ei sa isi asume responsabilitatea. Eu as lasa-o in pace si n-as incerca sa o conving de nimic. Ea are nevoie sa se convinga singura, apoi sa aleaga ce e mai bine pentru ea. Si i-ati arata asa si ca aveti incredere in ea.

Nu as pleca fara copilul meu pt nimic in lume. Apelati la consilierul scolii, la fostul sot, la rude, prieteni, bunici. Se poate. Am venit in Canada cu fete de 15 si 16 ani. Putin greu la inceput, dar acum sant foarte fericite, au o educatie buna, o cariera deosebita( stomatologi ambele) si un trai decent, pentru care sant foarte recunoscatoare fatza de noi. Incercati tot ce puteti si nu plecati fara un copil. Ei sant tot ce avem.

A avea=a poseda. Tratati-va copii ca pe niste fiinte nu ca pe obiecte, sunt doar oaspeti in viata voastra si aveti datoria sa ii cresteti liberi nu ca pe niste pasari in colivie. Apoi de ce ma mai mir ca atatia adolescenti sunt depresivi si speriati de viata…

O sa va regretati viata daca nu o luati. Oferiti i o viata frumoasa si decenta. Nu toata lumea are posibilitatea asta si de aceea strugurii par acrii. Viata din Romania si ce cariere ofera tinerilor, cunoastem bine. De asta ne am imprastiat toti in lumea mare. Succes mult.

Depresivi sant copiii " uitati" acasa. Cu traiul bun se obisnuieste repede. Am doua cazuri aici in jurul meu. Se poate. Iar cand e majora, lasati o sa decida si sa vina inapoi. Garantez ca nu o va mai face veci.

Ca sa-i dati libertatea de a alege este necesar sa-i aratati ce are de ales.Nu v-a alege ceva ce nu cunoaste…asa ca mergeti o vacanta acolo si este posibil ,asa cum a specificat Doamna Came,”nu o va mai face veci”..intoarcerea…Depinde si de capacitatea ei de adaptare la nou…Succes!!!!!!

sieu dacalam crescut pinala 22 deani siacum a ales saplece farasamai tina cont devorbele male demama cepot safac

Oferiti-i ocazia sa aleaga, explicandu-i ca acum dvs sunteti responsabila de ea, si ca, daca alege sa ramana in tara, tatal ei va fi responsabil de ea. Adica, nu numai ca vor locui impreuna, dar vor discuta deschis despre toate problemele, le vor rezolva impreuna, vor face tot ce faceti acum in familie, iar dvs. veti face asta cu celalalt copil, in Germania. Lasati-o sa locuiasca cu tatal natural o luna, inainte sa plecati dvs din tara, dar fara sa interveniti absolul deloc. Stiu ca va fi infiorator de greu, dar o va ajuta sa se hotarasca. Apoi, sa locuiasca o luna si in alta tara, cu dvs. si noul tata. Orice decizie va lua, respectati-o, dar aveti grija sa inteleaga clar ca alege o alta familie, cu toate consecintele.

Mesaj:
Buna ziua! sunt o mama de doi baieti foarte diferiti. cel mare are 6 ani si despre el vreau sa vorbesc. simt ca am de tras mult cu el, pt ca intr-adevar a avut sufletelul chinuit, insa e prea sensibil si prea sentimental. cand spun sufletel chinuit ma refer la dorul care l-a chinuit cand avea 4 ani si am lipsit 6 luni. cand am plecat in italia, i-am facut poza, o veselie de copil. cand m-am intors dupa 6 luni, era alt copil. traumatizat rau. of e mult de spus. l-a tinut soacra mea=un inger de femeie. dar dumneaei ingrijeste o fetita bolnava de sindromul drawn. mi-a recunoscut, ca acea fata l-a batut. fata avea 25 ani, dar suflet de copil. of, plina de gelozie, a prins momentul si l-a atacat. cand m-am intors la copil, era derutat. a prins frica de intuneric. si frica de fete. eu eram proaspat insarcinata. i-am spus ca e posibil sa am o fetita in burta. of, mare groaza pe el. urla, NU U U FETITA A A! NU U U! NU VREAU FETITA! am ramas socata de reactia lui, stiind ca isi doreste o surioara.
am vorbit la telefon cu cineva si i-am spus dupa rezultatul de la ecografie ca e fetita. in timp ce vorbeam, a sarit la mine si m-a tras rau de par, nu vreau fetita, nu vreau fetita. l-am luat cu usorul, s-a calmat. alta data am vorbit iar la tlf cu soacra mea, am intrebat-o ce face Isabela(fata bolnava), iar a sarit in parul meu, NU ISABELA, NU VREAU S-AUD DE ISABELA! am facut legatura, copilul nu vrea ca bebe mic din burtica sa fie fetita, din cauza Isabelei. mi-a batut copilul si mi l-a traumatizat. totul in fractiuni de secunda, cat soacra mea s-a intors putin pt o treaba, ea, Pleosc, palme in copilul meu. asa se explica ura fatza de fetite. dar frica de intuneric, are oare vreo legatura cu aceasta expierenta nefericita? aceasta e perioada 4-5 ani. acum copilul are 6 ani, si alte probleme! of

mergeti la un psihoterapeut pt categoria asta de varsta… nu mai asteptati inca 2 ani…

Pina vi se naste fetita e bine sa rezolvati problema de "comportament/teama" a baiatului, atfel va fi foarte agresiva raectia baietelului fatza de noul membru al familiei… isi va vedea surioara ca pe un "dusman" din cauza comportamentului Isabelei fatza de el…

am specificat, in perioada 4-5 ani. in aceasta perioada, s-a aflat la extrema frica-ura fatza de fetite. am prins secretul, ca Isabela a fost agresiva, i-am explicat ca fetita din burta, e altfel. e mica, are nevoie de iubire. si nu e rea ca Isabela. Isabela e bolnava si cateodata e buna, cateodata e rea. nu toate fetele sunt asa. . . l-am luat cu usorul, s-a mai inmuiat. dorinta lui a fost ca bebe din burta sa fie baiat. se ruga la Doamne-Doamne sa fie baiat. si Domnul i-a ascultat rugaciunea. am facut a doua ecografie si mi s-a spus ca e baiat. i-am dat vestea cea mare. A RADIAT de fericire! i-a stralucit fatza, parca avea sclipici pe fatza! n-am vazut atata bucurie la el, cand a auzit ca va avea un fratior! si timpul a trecut, acum are un fratior de un an. insa, a ajuns la cealalta extrema. acum ca a mai crescut un pic, a inteles apucaturile Isabelei si joaca afara cu copiii, l-a ajutat sa se linisteasca. dar, e mereu indragostit de cate o fata. daca o fata ii spune un cuvant frumos, gata i se pune la inima. vine la mine si-mi spune: mama, am o iubita. Alice se poarta frumos cu mine. a zis ca-i place de mine. prin casa, canta Sunt un pic pic indragostit! /mama, sa nu ma spui lu tata! eu-ce sa nu-i spun? el-ca sunt indragostit! acum 3 zile imi spune: mama, Gabi ma iubeste. o fata cu 4 ani mai mare. a venit la mine si m-a imbratisat. ma iubeste. mama, da sa nu-i spui lu tata! eu ii explic, e ceva normal sa te iubeasca. esti un baiat deosebit si foarte dulce si cine te cunoaste, te iubeste. exista mai multe feluri de iubire. prietenii te iubesc intr-un fel, parintii in alt fel, o fata cu un baiat, se iubesc altfel. gabi te iubeste la modul prietenesc. / si nr fetelor creste. imi place de Bianca, nu stiu ce cadou sa-i iau iubitei mele Alesia. inghetata se topeste, ciocolata si ea se topeste, ca e vara. . .

dar cel mai grav lucru din ultimele 2 saptamani, a fost secretul lui. de aici am luat decizia sa consult un psiholog. in momentul de fatza nu am niciun contact live, va am pe dv si va multumesc pt sfaturi. haideti sa va spun secretul! am fost la tzara la socrii mei. o doamna foarte draguta din Bucuresti, are casa de vacanta langa socrii mei. vecina mai vine pe la soacra mea si petrece destul timp in curte, cat sa o privim un membru in familie, nu doar o vecina. si vine puiul meu la mine si-mi sopteste: mama, vecina(40 ani) mi-a zambit! eu- asa mai zambesc doamnele dragute la copii! el- nu mama, nu sunt copil, sunt baiat mare! si vecina nu mi-a zambit asa mi-a zambit asa m-am luat cu treaba, am uitat. peste o ora, imi spune: mama, sa nu ma spui lu tata! ce? ca vecina mi-a zambit. / imi dau cu parerea, fatza de tata e rusine, nu e frica. sotzul e bland si copilaros din cale-afara cu ei. dar ce fac cu ce simte el acum fatza de genul feminin?! prea tot ce zboara se mananca, prea i se zguduie inimioara la orice minigest din partea genului feminin! vorbesc deschis cu el, el imi cere, hai mama sa vbm! despre ce? el-despre fete. si las totul la o parte si stam de vorba! unde aud 4-5 nume de fete din cartier si rade pe sub mustati si are diverse intonatii de inimioara indragostita. ce sa fac cu el, sa fie stapan pe emotiile lui?!

are doar 6 ani… nu cred ca putem avea pretentii de maturitate emotionala de la un copil, mai ales ca la adulti e destul de greu de gasit . Incercati sa va jucati rolul de continere… rolul de mama. In timp, prin ce ii spun parintii ca e bine si rau… el o sa isi stabileasca punctele de reper si o sa fie ok. Mergeti insa la un psiholog macar pt a va informa mai bine. Succes!

e o dorinta veche mersul la psiholog. am fost o singura data cu el, pt ca nu vorbea. la 3 ani jumate nu vorbea. of cate am tras cu el, de la nasterea grea, naturala 3.900g, i-a fost deformat capusorul si nu a vorbit decat in urma unui tratament medicamentos de lunga durata. i-am citit emotiile din gesturi, akm vorbeste si e ok. la o teama, o da in balbaiala. cand am stat la maternitate pt fratele mai mic, s-a temut foarte tare ca nu mai vin acasa si in telefon se balbaia rau. am ajuns cu bebe mic acasa, dar flacaul meu nu putea vorbi normal. balbaieli de toata groaza. am inteles. frica l-a bagat in balbaiala. l-am luat cu usorul, iar tratament medicamentos si balbaiala a disparut. acum sunt ingrijorata. frica de intuneric si complexul sentimente-iluzii au pus stapanire pe el. sper ca timpul sa ne fie prieten si sa-mi imbarbateze flacaul! va multzumesc pt rabdarea cu care m-ati ascultat!

Mesaj:
Buna ziua
Acum 3-4 ani am inceput sa am urmatoarele simptome:senzatie de rau de la stomac,cu amortirea fetei-de parca ar fi fost arsa de soare,aparitia unor pete rosii pe fata si piept,in acelas loc,cu senzatia de mincarime usoara si pusee de hipertensiune.Aceste simptome apareau destul de rar si dispareau repede,inclusiv petele de pe fata si piept,Am consultat medicul de familie,am fost trimis la dermatologie,unde mi s-a prescris o medicamentatie cu antiinflamatorii-diprofos.In ultimul timp aceste simptome au revenit si sunt permanente,insotite si de un fel de ameteala ca si cum as fi pe o barca pe apa.Am facut analize de singe si de urina si au iesit foarte bune,in afara de colesterol=220 si TGP=68 si ficat gras.Deasemenea la ecograf mi s-a spus ca am nisip la rinichi si fiere cu namol.Va rog sa-mi spuneti ce analize sau consultatii sa mai fac?

cum va simteati in acele perioade cand apareau? stres, tristete,etc.? puteti face o legatura intre starea psihica si simptomele mentionate? daca da atunci aveti o problema de psihosomatizare, caz in care va recomand psihoterapie si un consult psihiatric. Succes!

Mesaj:
Am 17 ani si studiez la unul dintre cele mai bune colegii din tara. Nu sunt genul de persoana care sa apeleze la psiholog. In urma cu un an, am avut o relatie cu un baiat cu un an mai mare decat mine. In urma unor presiuni, am acceptat sa intretinem relatii sexuale, insa am ajuns la sex oral. Dupa cateva luni, prietenii nostri comuni au aflat asta de la el si de aici a pornit totul. In urma unor neintelegeri, acestia si el au inceput sa strige dupa mine oriunde ma aflam cuvinte de genul "muia", sa scrie asta in fata portii mele, sa spuna ceea ce se intamplase tuturor cunoscutilor. Dupa 3 luni in care aceste lucruri s-au intamplat, lucrurile au incetat pentru ca am revenit in Bucuresti. Parintii mei nu stiu, deoarece sunt foarte stricti si asta ar insemna o dezamagire totala. Dupa aceste 3 luni (vara trecuta) fostul prieten m-a santajat, asa ca am ajuns sa intretinem relatii sexuale. Am decis sa opresc asta, iar acum lucrurile au inceput iar, el spunandu-mi ca le va spune tuturor ce s-a intamplat daca nu ma culc iar cu el M-am gandit sa le spun parintilor lui,dar mi-e teama sa nu il provoc mai tare si sa se ajunga la parintii mei. Ce ar trebui sa fac ca sa se opreasca?

ar fi bine sa te duci direct la politie, in prealabil ar fi bine sa discuti si cu parintii tai despre ce ti se intampla. Din cate stiu, santajul si violul sunt cazuri penale in fata legii asa ca necesita o reactie pe masura!

Acel om incalca legea in mod inacceptabil si inuman, pentru tine. Ceea ce face el este caz penal si ar trebui, cat mai repede sa iei atitudine. Tu nu ai gresit cu nimic, iar parintii tai vor intelege cu siguranta. Nu ii mai permite sa profite de tine in acest mod josnic si actioneaza. Poti apela la politie si sa aranjati un flagrant.

Asa e, cum zice Radu Botezat. Vorbeste cu parintii tai si da-l pe mana politiei, pentru ca va face la fel si cu alte fete. Oricum, n-ai gresit cu nimic, sex oral face toata lumea, nu te speria.

Nu o sa se opreasca. Aduna cat mai multe dovezi apoi mergi la politie.

Mesaj:
buna ziua. ma numesc roxana si cam de 2 ani de zile ma lupt cu cea mai grea boala: gelozia!! Simt ca sotul nu ma mai iubeste, mi se pare ca petrece prea mult timp pe internet vorbind cu alte persoane si asta ma impinge in al controlo fiecare minut. trebuie sa stiu cand primeste un mesaj de la cine e sau cand suna sa fiu prima care aude vocea din cealalta parte a receptorului. e foarte rece cu mine, nu ma alinta, nmi vorbeste mai deloc si gaseste mereu ceva mai important ca relatia noastra, prefera sa se uite la televizor sau sa butoneze pe telefon. Stiu ca sunt exagerata, uneori imi dau seama si eu si as vrea sa ma pot schimba dar nu am nici un minim ajutor din partea lui. n trecut a facut greseli care pe mine m-au daramat psihic, am gasit numere de telefon pe biletele si conversatii deochiate pe facebook, iar din acel moment sunt sigura ca a fost mai mult decat o simpla pierdere de timp si ca el intradevar a avut o alta femeie. imi este greu sa-l cred cnd spune ca nu are alta femeie, sau ca vorbeste cu un prieten pt ca intotdeauna am descoperit ca de fapt prietenii erau prietene. vreau sa calmez aceast gelozie si sa fac in asa fel incat sa nu-l stresez, sa-l fac sa intelaga ca-mi face rau cu mici gesturi fara sa ne certam si sa-l fac sa simta existenta mea.. pt ca ma simt inutila in viata lui. va rog din suflet sa ma ajutati cu un sfat, nu vreau sa-mi pierd sotul !

Pai in cazul acesta nu cred ca este vorba despre gelozie. Gelozia este suspiciune fara a avea motive. Si,din câte ati menționat,mariajul a avut episoade mai puțin fericite.

Asadar,luand in calcul doar cele spuse de dvs.,din punctul meu de vedere nu este (numai) problema dvs….

gandeste te sa faci ceva constructiv astfel incat sa indepartezi gandurile astea…. oare tu ai idee cat rau faci fiind geloasa…. de fapt ,gandind asa,cu pasi marunti, iti apropii acel lucru pe care nu.l vrei… scuza.mi tastatura.

Inteleg perfect ce simti, Roxana. Gandeste-te cum ar fi sa nu-l mai controlezi? Cum ar fi sa nu mai stai "pe capul lui" atata? Cum ar fi sa-i spui ca vrei sa iesi cu prietenele? Cum ar fi sa te imbraci hmm…frumos, in ceva in care arati sexy, sa te faci frumoasa tare si sa-i spui ca mergi cu prietenele la film? Intr-un cuplu, inevitabil, vin si momente prin care treceti voi acum. Totul depinde de cel care realizeaza ca este doar o perioada mai grea, nu da vina pe celalalt si face primul pas. Primul pas consta in schimbarea propriului comportament, obicei, stil de imbracare etc. Dupa cativa ani de urmat acelasi pattern…noi, barbatii, ne cam plictisim. Dar majoritatea dintre noi, nu ne dam seama ca putem sa cerem iubitei sa mai puna putina sare si piper, iar atunci cand o fac, uni barbati se lovesc de refuzul iubitei.
-"Ce ai draga? Ce-ti veni? Ai vazut la fufele alea la serviciu?
-Ei bine, draga mea…da. Am vazut la serviciu, pe strada, la plaje, la coada la farmacie, la coada la banca, am vazut in multe locuri si….si vreau si eu. Si daca am fi fost mai deschisi dialogului, mai curajosi in a ne spune ce ne dorim unul de la altul, mai liberi sa ne spunem totul fara sa ne judecam…nu mi-as pierde timpul satisfacandu-mi fanteziile printr-un amarat de chat.
Draga Roxana, exemplul asta e valabil si invers. Si femeile au nevoi, fantezii, dorinte ascunse. Sunt unele femei care stiu ce vor si cer, altele care nu cer si se frustreaza, iar altele sunt pur si simplu nemultumite si nu stiu de ce.
Barbatul, in schimb…are un avantaj. Are o imaginatie extraodrinara cand vine vorba de sex. Tocmai de aceea barbatul isi poate satisface o parte din fantezii(cele mai comune) doar vorbind pe un amarat de chat.
Studiile arata ca doar un foarte mic procent din barbatii care fac "cybersex", ajung sa-si insele sotia(partenera).
Tot ce ti-am spus pana acum, e valabil in cazul in care el nu este indragostit de altcineva. Iar din tot ce ai relalat nu reiese ca este indragostit de o alta femeie. Reiese ca este posibil sa-si traiasca fanteziile "online".
Cicalindul, stand pe capul lui, intreband mereu cine a sunat, cu cine vorbesti?…nu face decat sa-l indepartezi de tine.
Barbatul e un vanator, iar tu, trofeul lui, esti pusa bine in vitrina, la loc sigur. I-a fa-l sa-si puna el intrebari de genul: de ce si-a schimbat tunsoarea? culoarea parului? de ce poarta bluze cu decolteu? de ce e asa de vesela? de ce canta in baie? si mai ales….De ce nu mai e geloasa?
Mai sus spuneam de problemele unui cuplu si despre cat de important e ca unul din membrii sa realizeze care e problema. Sa stii ca, in cuplul vostru, tu esti cea care si-a dat seama care e problema. Probabil ca el nici macar nu stie ca exista o problema, daca-l intrebi. Nu ca nu vrea…nu stie…ajuta-l tu. Cu multa dragoste, intelegere, rabdare, fara acuze…nimeni nu e vinovat si amandoi vreti acelasi lucru:sa fiti bine.
Mult succes!

Draga Roxana, oamenii bolnavi se trateaza in spitale insa pentru altii inca mai exista remedii dincolo de portile spitalelor… Gelozia este o BOALA si trebuie privita ca ceva patologic… De ce il "gelozosti" pe sotul tau cind sint alte lucruri frumoase de facut? Iti pierzi vremea transformind clipele frumoase ale vietii intro gelozie obsesiva… nu numai ca iti strici tu viata dar o strici si pe a partenerului tau de viata chiar si daca ai incepe o alta relatie… vezi la tine care e "nemultumirea personala" si ce te determina sa fii prea posesiva pe "intimitatea altuia"… succes

Bine spus … cea mai grea boala… gelozia este precum un cancer mental. Ar fi util pentru amandoi daca atia apela la un psihoterapeut de cuplu si de familie. Dar trebuie sa treci de etapa convingerii sotului, pentru ca e nevoie de participarea lui. Daca nu-l convingi, atunci bine ar fi sa te implici tu intr-o consiliere individuala.

Nu-l mai controla, nu-l mai cicali, nu-l mai observa, nu-l mai baga in seama, nu-i mai spune buna dimineata sau noapte buna, nu-l mai servi la masa, iesi in oras cu prietena ta, nu-i mai calca hainele, nu i le mai spala, nu fa de mancare decat pentru tine, fii indiferenta cu el vreo doua saptamani si…vezi ce se intampla. Noteaza-ti pe un caiet tot ce faci tu si ce raspunsuri primesti din partea lui, observa ce se modifica la fel. Ati intrat intr-o rutina a relatiei din care trebuie sa iesiti singuri, eventual putin ajutati si indrumati. Atentie! nu raspunde la nici un fel de provocare, intrebare sau chiar amenintare. Indiferenta total, eventual raspunsuri tip DA sau NU, dar nu multe.

butoneaza si tu tel.,schimba-ti coafura,iesi la o cafea cu o prietena,incepi prin a avea grija de tine,doar tu contezi,trateaza-l cu indiferenta,ca si cum a-r fi vecinul,doar nu ai trait langa el de cand te-ai nascut
nu m-ar surprinde sa ai insomnie,atacuri de panica,sau sa fi ajuns la depresie,dar daca el nu vrea sa se mai implice in asa zisa "viata de cuplu",incearca alintandu-l,gateste-i ce-i place,ia-ti o lenjerie intima sexi,o cina romantica acasa,invita-l la plimbare ca atunci cand v-ati cunoscut..

Draga Ella Elena Carmen, pana la urma ce sa inteleaga femeia? sa-l trateze cu indiferenta sau sa-i gateasca si sa-l alinte?

Eu cred ca ambele adica, iubire si gelozie la pachet. Agonie si extaz este un singur roman.:)

exact ce am scris:in primul rand sa inceapa sa se ingrijeasca mai mult de persoana ei,cand el e preocupat cu tel.sau cu calculatorul,sa faca si ea acelasi lucru,daca-l suna cineva sa nu-i mai puna intrebari"cine a sunat",oricum nu o sa-i spuna adevarul si tot cu ea se cearta,sa nu-l mai controleze,sa-i vorbeasca frumos tot timpul,este greu dar depinde cat de mult vrea sa salveze relatia.Pana la urma ea are un atuu in plus fata de celelalte cu care vorbeste,ea e deja sotia lui,locuiesc impreuna

chiar daca prin comportamentul lui te trateaza cu indiferenta sa-i vb.frumos tot timpul,fii suspicioasa doar in gand si nu te mai exterioriza,altfel risti sa-l indepartezi de tot,sa te urasca,sa fii stresul lui,ori nu-ti doresti sa-l pierzi definitiv.Dar oare te-a iubit?Daca te-a iubit,iubirea nu trece de la o zi la alta,iar dupa cum spui pare un om independent,ursuz,fixist,poate te-a luat de sotie sa-i faci menajul.Incepi si petrece-ti mai mult timp in oglinda dar sa te vada el,schimba locul mobilei,etc

imbraca-te in haine sexi dar nu sumare,gateste-i felurile de mancare care stii ca-i plac,pune muzica,cumpara betisoare parfumate,aprinde-le,schimba atmosfera,spune-i bancuri,glume,ce naiba,ai uitat cum l-ai cucerit?Roxana viata trebuie condimenta,exact ca mancarea,cand se termina gatesti alt fel si-i pui de toate,exact la fel e si relatia de cuplu.Sa incerci sa te obijnuiesti sa-i razpunzi cu DA,sa nu auda refuzuri.Tu stii mai bine cum i-i place sa fii,tu ai trait cu el,oamenii sunt toti diferiti

Cu toata intelegerea, va intreb: merita efortul?

nu merita in cazul asta,oricum o sa procedeze in continuare,tot ca pana acum,a avut doar un moment de panica disperata cand a intrat aici si a cerut ajutorul,dar eu oricum am scris doar cand am avut timp,la fel o sa fac in continuare

oare de ce am impresia ca Psihologul de Serviciu care mi-a pus intrebarea de sambata la 20.48,,ce sa inteleaga femeia…..etc",era o d-na?

lipsa de comunicare.incercati sa vb deschis tot ce va framinta si asa veti gasi o rezolvare ori-ori

Mesaj:
buna ziua mi.as dori foarte mult sa ma puteti ajuta cu problema mea.acum cateva saptamani m.i sa fisurat teava de pluviala pe care o am inauntrul apartamentului,timp de zece ore am strans apa fara oprire intrand intr.o stare de o panica excesiva.acum totul s.a rezolvat cu teava insa in momentul in care vad ca este cerul innorat si v.a incepe sa ploua ma cuprinde o frica foarte mare,simt o apasare in piept,inima imi bate cu putere si orice mi.as spune in sinea mea nu ma pot linisti.Mi.e frica sa nu o iau razna…ce ma sfatuiti sa fac pentru a scapa de aceasta frica?toti din jurul meu nu ma inteleg repetand intr.una ,,daca nu mai sunt probleme stai linistita sau daca nu consulta un psihiatru,,insa este o frica pe care nu o pot controla pur si simplu ma linistesc dupa ce se termina ploaia.va multumesc anticipat

Este posibil ca situatia sa activeze a temere a dvs. Din postarea dvs. nu sunt date suficiente pentru a pune un diagnostic de accea va sugerez sa apelati la un terapeut pentru a rezolva situatia.

Ceri un sfat pentru a scapa de care frica: frica de inundatie sau frica de o viitoare frica in caz de inundatie? de oricare dintre ele vrei sa scapi, tot psihoterapeutul te trateaza, insa in functie de focarul fricii (inundatie sau teama de repetitie a fricii) se planifica si tratamentul. In plus, nu cred ca esti caz de psihiatrie, deocamdata. Un tratament psihiatric te poate linisti pe moment, dar dupa incetarea lui, fricile revin, pentru ca medicamentele iti pot echilibra neurotransmitatorii, dar nu-ti scot ideile din cap. Problema te e de mentalitate nu de neurotransmitatori.

Inainte de a apela la un psihiatru, asa cum v-ati gandit deja, apelati la un psiholog. Este posibil sa aveti atacuri de panica circumscrise situational. Mult curaj!

Sunt psiholog. Te înÅ£eleg. Eram mai tânără. Am avut ÅŸi eu apa până la glezne în casă. La mine s-a spart Å£eava principală de apă rece. Am chemat instalator, n-a Å£inut adezivu’. Era weekend. Mai pe scurt dormeam noaptea câte două ore cu rându’, eu ÅŸi colega alternativ ÅŸi mâncam banane atât eu, cât ÅŸi colega ÅŸi păzeam Å£eava. (a fost o întreagă istorie, po’ să scriu o carte ) ). La ÅŸase luni, e drept am început si eu cu atacurile de panică. Numa’ că io eram într-o permanentă stare de panică. La mine nu mai conta plouă, nu plouă, cald, rece, etc. De obicei este vorba de un cumul de factori. "AgenÅ£ii etiologici în declanÅŸarea un episod de acest fel sunt: a) declanÅŸatori (fiecare cu Å£eava lui); b) determinanÅ£i; c) favorizanÅ£i; d) predispozanÅ£i/ de risc ÅŸi e) de menÅ£inere." (Daniel David – Fundamente de Psihologie EvoluÅ£ionistă ÅŸi Consiliere Genetică) Sunt din IaÅŸi. Dacă consideri ca ar putea fi de folos să facem un schimb de experienÅ£e, contactează-mă pe pagina mea de Facebook: https://www.facebook.com/ana.m.bordean?ref=tn_tnmn

Orice frica se instaleaza printr-un anumit ritual. Pentru a fi demontata, trebuie demontat ritualul. Exista proceduri specifice aplicate cu mare succes fobiilor. Alegeti un terapeut de aici (suntem atatia care scriem pe terapeuti.ro) sau mergeti pe o recomandare. Veti scapa de ea rapid.

Mesaj (completare a mesajului https://www.facebook.com/groups/488368764543336/?id=700731546640389):Ce fac cu soacra mea?
Va rog sa-mi spuneti ce as putea face in situatia in care femeia a amenintat cu moartea ei? Sotul meu nu vrea pur si simplu s-o aibe pe constiinta…, se teme de o oarecare reactie neadteptata din partea ei…Noi vrem sa-i cautam chiar o casuta decenta sa fie ok si pt ea dar ea nu vrea sa auda. Sotul mi-a povestit ca acum cativa ani ii promisese ca n-o va parasi (ca vor locui impreuna) insa el spune acum ca s-a mai maturizat si si-a schimbat putin opinia! Acum ea ii da peste nas cu aceasta promisiune de cand era el mai tinerel (acum avem amandoi 28 de ani).
Sotul meu a crescut cu bunicii si isi vizita parintii de 3-4 ori pe an….desi locuiau la o distanta de vreo 25 km. Ei detineau o mica afacere si erau foarte ocupati….si plus de asta bunicii au ales sa-l creasca pt ca tatal era violent cu mama lui…a fost alegerea ei sa ramana sa-si urmeze sotul…
Va dati seama ca este aberant pt noi ca acum plange dupa copilul ei cand s-a insurat….
Ii e teama sotului meu sa-i mai reproseze ceva ca reactioneaza ca un om anormal.
Vrea sa fie la curent cu tot ce facem….ce cheltuieli fac,..etc.
Noi o lasam sa comenteze…..nu ne mai pasa….ca orice spunem se ia ca o ofensa.
Momentan suntem in alt stat cu afacerea sotului insa ea stie ca ne vom intoarce definitiv la ea si vom construi o frumoasa casa….cel putin asta spune ea acum. Sotul a dat de inteles acest lucru doar sa scape o perioada de ea si sa se gandeasca cum facem.
Uneori ma lasa fara putinta de a ma apara, si fiecare gest al meu a devenit prilejul unei interpretari pentru ea…
Spune foarte multe lucruri catre parintii ei si surori la adresa mea…
Parca nu are liniste…!
Sunt perfect de acord s-o sprijinim cu tot ce este necesar dar mai mult nu cred ca pot!

contactati autoritatile… daca doamna (aparent) nu este in deplina posesie a facultatilor mintale… trebuie consultata si tratata adecvat de catre specialisti. Discutati cu politia locala ce este de facut in asemenea situatii. Succes!