Mesaj:
BUNA ZIUA!doresc un sfat.copil 5 Ani,sensibel nu spune nimic cand il certi executa orice ii spuk ia orice Medikament fara sa protesteze.factor declansator c u 6 zile in urma,serbara gradinita ,pregatit insuffizient,urca de buna voie pe scena ,dar apare comportament inadecvat incepand cu sarituri ,scoaterea limvii incontinuu,ticuri nervoase multiple cum ar fi ridicatul ochilor ,capul pe spate,scuturatul mainilor.dupa serbare urmeaza mustruiala mamei nervoase iar copilul ramane pana in Perzent 6 zile de la incident cu ticuri care uneori se modifica ,acum mai aduce si barbia in piept pe langa celelalte,atentia usor deviata,,uneori,,Mai accentuat la oboseala si in momente putin stresante sau nerabdatoare.noaptea doarme normal fara spasme,pe langa ticuri,are o multime de reprosuri la adresa mame ca de ex>nu pot tine nimic in mana(asa ai spus tu*manancaa,,,baga in guraaa pe un ton nervös!tu butonezi,,,butoneziii ton nervos,tu nu=mi raspunzi niciodta!!!mama ofera iubire si absolut
chiar toata iua se ocupa de copil dar uneori clacheaza foarte rar 123 ori pe luna si spune ceva care dupa cum se vede pe copil il deranjeaza.tatal munceste in gastronomie nu participa foarte mult la educatie dar este prezent fizic zilnic cand il vizitam!va rog un sfat in lagatura cu acest comportament!precizez ca nu exista conflicte familiale sau alt gen de conflicte in afara celor care pana acum mi se pareau normale de a mai spune unui copil nu mai face asta sau de ce ti=a cazut din mana lucrul asta asta fiind foarte rar!

nu copilul are "probleme" … se pare ca parintii au "stricat" comportamentul copilului in societate… parintii ar trebui sa consulte un specialist…

Sugerati-le parintilor, in special mamei, ca atunci cand este pe punctul de a-si certa copilul pentru ca nu a facut un lucru cum l-a vrut ea, sa mearga in bucatarie, sa ia o cana in mana, sa deschida robinetul pentru apa rece, sa o lase sa curga 3 secunde, sa bage cana sub jetul de apa, sa o umple trei-sfeturi, sa opreasca apa la robinet, sa lase sa curga din cana 15 grame de apa in chiuveta, sa ridice cana la gura, sa bea 27 de inghitituri mici de apa, sa lase cana pe masa si…sa se intoarca la copil sa stea de vorba cu el si sa-i arate cum vrea sa fie facut acel lucru, chiar sa-i arate practic concret copilului modul ei de actiune si rezultatul actiunii ei. Sa faca asta 7 zile si daca nu reuseste…sa mearga la un psiholog.

Este clar ca copilului i-au fost inabusite reactiile,inabusita evolutia,personalitatea,libertatea de exprimare si astfel au luat nastere anxietati,ticuri,gesturi ciudat(scoaterea limbii etc…..)….Cum au specificat pers.de mai sus,parinti au nevoie de un specialist in caz ca nu reusesc sa tina cont de nevoile copilului.

Este important sa mergeti toata familia la un specialist. Dupa un proces complex de evaluare psihologica puteti trage concluzii. Succes!!!

Personal, ma indoiesc ca este vorba DOAR de vreun simptom care se poate trata psihologic. Pare ceva mai complex, care necesita control medical de specialitate (neuropsihiatrie infantila)… plus control neurologic. In acest caz, mai degraba comportamentul "inadecvat" denota o boala neurologica incipienta (dar nu acum a inceput…). Din pacate, este "dincolo" (depaseste) competentele acestui forum. – Nu ezitati! Mergeti la consult de specialitate, inainte de agravarea problemei copilului!

Revin, deoarece nimeni nu da pe aici nici un feedback, referitor la acesti oameni cu probleme (ma intreb, DE CE nu avem nici un feedback??? Chiar nimeni, dintre cei care posteaza problemele lor, nu mai are nici o alta intrebare, sau nelamurire, dupa opiniile date ca raspuns…? Eventual, vrem si noi, cei care dam raspunsuri pe aici, sa avem o confirmare sau NEconfirmare a opiniilor noastre, CA SA INVATAM SI NOI PRIN EXPERIENTA ALTORA SI A NOASTRA ! Nimeni nue ste perfect, de aceea INVATAM si ne PERFECTIONAM CONTINUU!!! Acest proces nu este complet in lipsa unui feedback. – In alta ordine de idei, pentru postarea de mai sus, REVIN ca sa spun parintilor copilului: copilul este bolnav, eu NU sunt medic, ca sa pun diagnosticul (DESI STIU EXACT ce este asta!!!! ) De aceea v-am dat EXACT locul unde trebuie sa mergeti cu copilul, deoarece aceasta boala poate fi investigata doar cu instrumentele de acolo… desi, este evident din simptomele descrise…. NU EZITATI, este pacat sa chinuiti copilul, cind deja exista leac medicamentos! – Sanatate!

Aniela, asteapta si tu putin, vrei repede feedback. Ca sa faca investigatiile propuse, le trebuie bilet de trimitere de la medicul de familie, o internare, analize, investigatii, raspuns si rezultate, disponibilitate, timp si alte resurse. Nu se fac cat ai bate din palme, mai ales ca nu este urgenta medicala. Va veni si feedbackul…

Ticurile motorii sau verbale au cauzalitate multifactoriala. Una dintre cauze poate fi anxietatea si suprasolicitarea copilului. Aceasta problema se trateaza cu psihoterapie cognitiv-comportamentala; dar nu este de omis totusi si un consult neuropsihiatric. Medicatia impreuna cu psihoterapia pot face minuni. Multa sanatate micutului!

Poveste dvs e clar partinitoare. Nu se poate ca reactia copilului sa vina din neant. Copilul de 5 ani poate fi doar o oglinda a celor din jur. Nu se pune problema "repararii" copilului. Se pune problema "repararii" mediului in care e crescut si educat (familie si gradinita). Adultii care-l cresc si educa ar trebui sa mearga la terapie, ca sa inteleaga ce anume si cum sa schimbe in atitudinea lor, pentru a se dovedi un bun exemplu. Nu inteleg de ce se intampina, in general, nu neaparat in aceasta situatie, atata reticenta in a merge la terapie, cand familia e depasita. Doar de aceea exista terapia!

RASPUNS: "nu se pot da fedbeckuri in anonimat!!reactiile copilului la 10 zile de la incident s0au atenuat,a ramas cu un mic tic din umeri ,atentia a revenit la normal si tin sa precizez ca parintii il cresc cu mare grije putin cam multa grija,in erst totul este foarte normal in cresterea lii.am consultat si un psiholog care a spus ca este anxios social si a facut un soc emotional!!!acum urmam indicatiile psihologului .as dori daca se poate doar sfaturi din partea unor persoane avizate pentru ca stim cu totii cat de usor este de aruncat cu noroi in cineva!a fost o greseala din partea mamei cand l=a certat dar a doua zi a incercat din rasputeri sa si repare greseala pe fondul excesului de Furie!rog doar raspunsuri de la persoane avizate!!"

D-na Aniela Lucian, feedback-uri se dau (indirect, prin intermediul nostru, sau chiar direct uneori, inclusiv la intrebari puse initial ca anonime). Evident ca nu se dau la fiecare intrebare si nici nu putem stabili acest lucru ca pe o obligatie a celor care pun intrebari. Fiecare face ceea ce considera de cuviinta.

SFAT: pentru cei care cer un sfat sau au intrebari adresate pe portalul Intreaba Terapeutul Online! ar fi corect ca macar din respect sa scrie corect macar din punct de vedere gramatical… nu cereti daca nu sinteti in stare sa aratati macar "respectul gramatical"… acesta este doar un punct de vedere personal insa multe multe postari sint "doar luari la misto" prin fprma exprimarilor…

RASPUNS: "IMI CER SCUZE DACA EXISTA GRESELI IN RELATAREA MEA,ESTE DIN CAUZA TASTATURII!!!ESENTA NU ESTE CUM SCRIEM,SAU CAT DE GRAMATICAL .ESTE VORBA DESPRE O MAMA DISPERATA CARE NU PREA MAI INTELEGE CE SE INTAMPLA CU COPILUL EI .NU CER CONSILIERE IN VEDEREA SCRIERII GRAMATICALE !VA MULTUMESC CA V_ATI IMPLICAT IN DISCUTIE!"

De obicei cand o persoana este preocupata de probleme serioase,atentia nu-i focalizata pe scrierea corecta,este normal sa se greseasca si nu-i cazul sa va cereti scuze dvs…….Ar fi util,bine ca parintii sa ia leg.cu un specialist,nu ptr.ca nu-si cresc bine copilul,ptr.a gasi si alte metode,solutii in rez.situatie care pe fondul disperarii nu-i usor de rez. nefiind obiectivitatea necesara(din partea parintilor) in gasirea solutei necesare..Succes!!

In legatura cu raspunsul persoanei care a pus intrebarea: cereti doar raspunsuri avizate, dar.. pe aceasta pagina scriu terapeuti inregistrati deja. Daca nu rezonati cu sfaturile primite, macar nu jigniti specialistii care se grabesc sa va sara in ajutor.

RASPUNS: "Imi cer scuze daca am jignit sau am scris incorect,chiar am nevoie de cateva sfaturi pentru cazul meu!au trecut 2 saptamani de la acel incident de la sebare,situatia s_a imbunatatit din punct de vedere al atentiei si nervozitatii,insa ce ma ingrijoreaza pe mine inca sunt aceste ticuri,care unii spun ca sunt insesizabile adica ridicatul umerilorsi putin inconvoiere !nu vreau sa creada cineva ca sunt un monstru de mama,insa uneori ne mai pierdem cumpatul.copilul nu a fost nociodata obligat sa faca ceva nici macar nu pot sa_mi dau seama daca a fost vina mea ca l+am certat putin intre patru ochi dupa seebare sau simplul fapt ca s=a aflat pe acea scena in fata atator oameni.mie imi este foarte frica de acel sindrom tourette si de aceea der sfaturi.am fost la un psiholog si mi=a spus ca este doar un soc emotional pe fondul anxietatii sociale mostenite.as fi dorit din partea dumneavoastra un sfat ,psihic nu pare sa aiba ceva copilul este total coerent,intelligent,dar ticurile ma cam sperie.nu sunt constante sunt uneori minute sau chiar 1=2 ore nu face deloc apoi Mai ridica de 2 ori, iar se opreste."

ati incercat un consult la unul sau mai multi psihiatrii pt copii?

Mesaj:
Buna ziua.Sunt casatorita de peste 15 ani, am un singur copil, un baiat, 14 ani,de cativa ani eu si sotul si copilul ne-am mutat la casa noastra, am locuit la parintii lui peste 10 ani,socrul meu nu m-a vrut de nora, pe motiv ca provin dintr-o familie saraca si numeroasa(sunte 6 frati de toti), cheltuielile pentru organizarea nuntii suportandu-le socrii si sotul, eu nu am servivci, pe motiv ca toti patronii cer experienta si recomandari de la ultimul job, ceea ce eu n-am…..chiar cu cateva zile in urma am avut o altercatie cu socrul…dansul nu ma lasa sa vorbesc, cand vreau sa zic ceva, ridica tonul la mine, imi spune dur sa tac, gesticuland cu degetul aratator(ca la copii cand sunt certati), si mai face un gest ce ma scoate din sarite, anume: cu degetul aratator atinge buza si in aceasi timp face ”sssst!”, apoi zice ca ”recurge la metode”(intrebandu-l ce inseamna ”metode” spunea ca inseamna ca ar fi in stare sa ma loveasca daca nu fac ce zice dumnealui sau daca nu tac cand spune…am indraznit de multe ori cand tipa la mine si-mi vorbea dur, sa-i spun cu vorba buna, pe un ton hotarat si apasat, intr-o maniera civilizata, ca-l respect ca e tatal sotului meu si ca e mai in varsta si decat parintii mei, dar daca are ceva de spus s-o faca civilizat si respectuos in primul rand ca-s o doamna, in al doilea rand sunt om si ceea ce dansului nu-i place, altuia sa nu-i faca, chiar daca e in etate, vrea sa fie respectat de cei tineri, si dansul sa-i respecte pe tineri, si imediat se aprinde la manie, si vorbeste si mai urat, chiar sare la bataie si ameninta cu bataia.
In primii ani de casnicie, am tacut, mi-am lasat socrul sa vorbeasca mult si bine, crezand ca daca-l evit cat pot si vede ca ”voreste cu peretii” poate-si vede de treaba si se linisteste, dimpotrvia ma tare se enerva, unde ma duceam venea dupa mine, si ma cicalea, tipa la mine si-mi vorbea nu cum ar trebui sa vorbeasca socru cu nora, vorbea de parca as fi fost ultimu om, un gunoi….pentru dansul eu nu-s om cu caracter, personalitate,sentimente, vointa…ma trateaza ca pe un obiect stricat ce merita aruncat, scuzati-ma ca nu gasesc cuvintele potrivite!Ce sa fac, ce ma sfatuiti?

Draga mea, cere sprijin sotului tau, sunteti o familie.Despre socrul tau… cred ca o discutie cu sotul tau in care sa-i explice care este rolul tau i-ar prinde bine. Spui ca aveti casa voastra.Pana la urma e decizia ta daca vrei sa-i mai vorbesti la tine acasa sau sa-l mai primesti.Nu cred ca te poate cineva obliga sa mai mergi la ei daca tu nu mai vrei.Te va umili in continuare daca ii vei permite sa o faca.O discutie cu sotul tau in care sa gasiti rezolvarea la aceasta situatie, cred ca ar fi o decizie buna.Sotul si fiul tau cred ca sunt cei mai de nadejde aliati ai tai.Iti doresc sa gasesti in interiorul tau puterea de a rezolva aceasta situatie.

parintii si-au crescut copiii… acum locuiti separat cu familia Dvs. Luati deciziile impreuna pt ca le luati pt intreaga familie. Succes!

Draga doamna, la ce ne povestiti, abuzul s-a petrecut ani buni in fata sotului, care nu a luat atitudine, nu v-a sprijinit, deci nu va bazati pe dansul sa va scoata din aceasta situatie. In fata unei asemenea atitudini nu puteti lupta decat fie cu aceleasi arme, fie rupand legatura. Asta pentru ca omul intelege doar daca-i vorbesti pe limba lui. Ca sa va lamuriti care e alternativa potrivita pentru dvs, mergeti la terapeut cateva ore.

Stimata doamna ma scuzati dar nu pot pot sa nu intervin… Dumneavoastra aveti un sot, sau ati luat "catelul de companie al socrului dumneavoastra"… nu e de ris… daca sotul dumneavoastra accepta "circul" pe care tatal lui il face fata de dumneavoastra, ma intreb de fapt cu cine sinteti casatorita… Daca au ajutat cu ceva au ajutat familia fiului lor.. daca va "scot ochii" nu e problema socrilor ci a sotului… si inca odata sper ca aveti un sot care ar trebui sa fie implicat in noua lui familie, sa stie sa puna limite intre dumneavoastra so parintii lui… ori va multumit cu un "catel de companie" tinut in lesa sa socrul dumneavoastra… Nu dumneavoastra trebuie sa puneti piciorul in prag si sotul trebuie sa "delimiteze" noul teren al familie dumneavoastra… sa fie cu succes

Pai stimata doamna, SUNTETI la casa d-voastra, unde socrul nu mai are drept sa intre decat cu acordul d-voastra si al sotului. Este momentul sa luati taurul de coarne, sa trasati bariere clare si conditii pe masura. De exemplu, vrea sa va faca o vizita sa sune inainte si sa va ceara acordul de a veni. Nu are voie sa intre pe proprietatea d-voastra de capul lui si mai ales sa va ia si la intrebari. Discutati calm cu sotul, cadeti de acord si faceti in asa fel incat sa traiti linistiti si doar cum vreti d-voastra impreuna. Caminul este locul de siguranta, securitate, liniste, calm, echilibru, loc pe care doar d-voastra aveti dreptul legal de a-l controla. Daca vrea socrul sa se ia la harta cu cineva, sa se duca in padure sa se intalneasca cu ursul, cu alte cuvinte il puteti trimite la plimbare oricand, si nu are decat sa-si caute alt cal de bataie. Chiar urati-i succes. Aveti toata libertatea sa alegeti! Curaj, hotarare su…succes!

eu am 2 intrebari. sotul tau unde a fost pana acum si de ce a permis sa se intample asta?

daca sotul "joaca cartea" socrului dumneavoastra va recomand "pedigree" macar sa fie de "firma" – catel cu pedigree ridem noi insa sarmana femeie unde ii e sotul….

Elena, sotul este intr-un joc de trairi complexe si complet noi. Este la casa lui, despartire de parinti, de tata in special, a venit deodata o libertate nemaintalnita, inca este in faza de soc, rasponsabilitati, emotii complet noi, este un talmes-balmes in capul si sufletul lui. Sa se acomodeze, sa se obisnuiasca, sa-si stabileasca prioritatile si noile responsabilitati. Nu e usor nici pentru el, odata eliberat din "lant"!

Mesaj:
Buna ziua,
Ma numesc Madalina si de ceva timp simt o schimbare si nu chiar in bine.
Anul tracut in urma dietei Dukan si dupa o perioada foarte stresanta am facut un atac de panica plus un sentiment ciudat ca nu avem nici o emotie…nu am iubit nu am urat. Nu reuseam nici macar sa plang.
Avema si o frica destul de mare sa nu imi fac rau.
Intre timp sentimentul respectiv a mai trecut chiar de tot pt o perioada de timp insa a inceput sa revina din nou.
Acum a aparut frica sa nu o iau razna plus ca nimic nu prea ma motiveaza.
Daca vreau sa fac ceva automat vine raspunsul "ce rost are….o sa faca altcieva daca nu faci tu"
Tot ce vreau e o viata normala fara atata frica si ganduri negative. Credeti ca pot sa trec peste aceasta perioada?
Ce ar trebui sa fac? Va rog din suflet sa ma ajutati!

Trairi,emotii ai,frica sgandurile negativa demonstreaza ca esti ”vie” doar ca-ti lipseste motivatia,curajul…….Sens are sa faci,incerci tot ce se poate,te vei descoperii pe tine,viata si-un sens….”Cine nu risca,nu face nimic,nu are nimic si este nimeni…”(Leo Buscaglia)…Conecteaza-te la tine,aplica tehnicile de respiratie stand lunga-n pat ,stand in cada,la piscina,pe iarba intr-un parc dupa ce ai alergat si vezi in interorul tau ce te poate satisface,ce-ti lipseste si ia masuri,viata este scurta ptr.tot ce ai putea face….Succes!!!

Ati ajuns in momentul in care nimic nu va mai surade. S.ar putea sa fie prea mult stres acumulat si at v.as recomanda o vacanta, o zi la spa, strand, sesiune de shopping sau o ora de meditatie si recentrare. Incercati sa aflati ce anume a dus la declansarea episodului de tristete, iar daca el dureaza de mai bine de 1 luna, cereti sfatul unui psiholog. Mult succes!

nu ar strica o perioada de dezvoltare personala/psihoterapie. Succes!

Incercati si sa consumati cat mai multe legume, fructe, nuci netratate termic. Mai ales ca e sezonul lor

Madalina, trebuie sapat, adica trebuie vazut ce s-a intamplat in momentul declicului. Poti sa faci singura exercitiul acasa, amintindu-ti exact filmul evenimentelor si legand fiecare imagine de senzatiile si sentimentele de atunci (doar in prezenta unui prieten de incredere, care sa te ajute daca apare panica). Vei descoperi ca nu ai realizat chiar tot ce ti s-a intamplat, ca sunt lucruri ascunse de subconstient, pe care doar retraind momentul le poti scoate la iveala. Ia-o incetisor si lasa timp subconstientului sa lucreze sau – varianta mai rapida – mergi la terapie cateva ore.

Psihoterapie, pentru a invata sa controlezi starile de panica.