Mesaj:
Buna, am 21 de ani si sunt fata… Am probleme de cand eram mica… Dar nu vreau sa intru in detalii. In ultimul timp ba ma tai, ba ma spanzur ori ma sugrum…pana lesin… Imi doresc insistent sa mor sa ma imbolnavesc de ceva grav… Chiar de zic adevarul nu sunt crezuta, imi e teama sa nu imi pierd prietena mea ceea mai buna… Ptr ca tot fac tampenii non-stop, sau am impresia ca ii fac rau. Ea e departe de mine…imi doresc sa vina in vizita la mine dar… Tot fac tampenii si uneori nu stiu ce fac. Sunt in pragul nebuniei adevarate… Ma clatin, ma legan… Ma apuc de par, ma bat cu pumnii in cap. Nu imi permit sa nerg la terapie, trec printr-o perioada proasta. Ce fac?! Mi-as dori sa o am pe prietena mea langa mine… Sau nu stiu… . Imi doresc sa ma internez sa ma pot recupera….

Buna draga mea…. vreau un sfat sa iti dau chiar daca nu sunt specialist doar ca am avut si eu momente ca ale tale acu cativa anisori. Ia legatura cat mai rpd cu un specialist psihoterapeut/psihiatru. Ceva de genu . sa stii ca nu ne mananca pecialistii chiar ne ajuta mai mult decat ne-am putea inchipui.Si tu acu ai nevoie de ajutor specilizat. te-am pupat

am 4inele sarite de la coloanazoma lombara si ieri m-am blocat numai pot apleca

chemati salvarea care sa va duca la specialist

Mesaj:
Buna. Sunt o fata de 16 ani. Sunt depresiva de aproape un an, adica de cand am intrat la liceu. In perioada aceea mi-am pierdut toti prietenii, si nici macar nu a fost vina mea. Ei pur si simplu m-au lasat singura… Prietenul meu m-a lasat si el la randul lui. Stau in casa toata ziua aproape in fiecare zi. Nu am cu cine iesi afara, sunt singura si trista tot timpul. La scoala sunt evitata de catre colegii mei din cauza ca ascult rock si sunt foarte timida. Mi-e frica sa vorbesc cu ei, mi-e frica sa nu creada ceva gresit despre mine. Asa ca prefer sa tac. Acum ca am luat vacanta este mai bine. Insa stau mai mult timp acasa, cu familia… Au inceput sa nu ma mai suporte, si ii inteleg. Am reactii foarte ciudate, sincer. Incep sa tip la ei fara sa realizez, dau cu ce apuc si ma enervez. Apoi merg si ma tai pe maini si pe picioare, scriu scrisori de sinucidere si imi imaginez cum as arata moarta. Vad totul negru, si vina nu e doar a tulburarilor de alimentatie. Viata mea oribila si nu vreau sa mai traiesc.
Va rog, ajutati-ma!

Incearca sa gasesti ce te intereseaza, pasioneaza si apoi fa acel lucru. Mergi la cursuri noi, de inot, de limbi straine, de dezvoltare personala si o sa-ti faci prieteni.
Poate iti place sa faci haine, sau margele, sau yoga sau meditatie. Trebuie sa fie ceva si pentru tine. Suna-ti vechi prieteni, daca nu Ai schimbat orasul si iesiti la un badminton sau doar la un suc.
Sau ia-ti un catel si apoi sa vezi cati prieteni o sa-ti faci, si cata treaba o sa ai. Hai, capu’ sus si o sa vezi soarele! Toate bune!

Toate cele spuse de Flor Costa ajuta foarte mult. Eu iti recomand sa consulti un psihiatru si un psiholog. Fiecare se ocupa de partea lui de evaluare si tratament. Stai linistita, nu esti nebuna, esti doar intr-o perioada a vietii dificila numita adolescenta. Ai nevoie de indrumare si ajutor sa o depasesti cu bine. Iti urez mult SUCCES!!!!!!

Daca iti place sa citesti, cartile sunt niste prieteni minunati.Adolescenta e o perioada foarte dificila dar in acelasi timp o perioada pe care o traiesti o data in viata, plina de surprize, profita de aceasta perioada sa te dezvolti si sa te construiesti .Cateva sedinte de psihoterapie te vor ajuta foarte mult.Iti doresc Succes!!

poţi să mergi la laborator pentru analiza clasice dar şi cea a firului de păr + analize de sânge (doar unele lab iau proba şi trimit în alte ţări). Uite mai multe detalii: http://wp.me/p48646-3u6

"Impactul excesului de cupru, pare a fi mult mai sever la fetele preadolescente şi adolescente decât la băieţi. Când fetele ajung la pubertate, creşterea nivelului de estrogen tinde sa accentueze efectele excesului de cupru, fiindcă estrogenul creşte nivelul de cupru în celulele şi ţesuturile organismului. Când se întâmplă acest lucru, este foarte probabil să existe un risc crescut pentru tulburări comportamentale şi afective: schimbări de dispoziţie, tendinţe depresive şi sinucigaşe, tulburări de anxietate şi panică, iritabilitate şi agresiune, fugă, promiscuitate şi tulburări alimentare."

sigur că este doar o ipoteză. Poţi să nu ai mari probleme cu metalele grele, doar să fi provocat nişte intoleranţe alimentare sau chiar boala celiacă într-un regim dezechilibrat. Apoi… este o întreagă discuţie apropo de încercarea organismului de a menţine homeostazia, şi ai putea să uşurezi acest lucru prin câteva metode simple: http://tinyurl.com/p24llul

Buna,ca sa te cunosti mai bine, dar si ca sa afli de ce ceilalti se comporta intr-un anumit fel cu tine, eu iti recomand sa iti faci o lista cu calitati (din fericire calitatile reprezinta colacul de salvare in experientele noastre din viata de zi cu zi) . Apoi ca sa aflam de ce unii oamenii comporta intr-un anunmit fel cu noi cea mai simpla cale este comunicarea, ii poti intreba pe cei dragi tie daca motivul pentru care nu iti vorbesc este cauzat de tine sau poate pentru ca ei pur si simplu au avut o zi proasta. Iti mai recomand sa iti alegi o activitate care iti face placere pe care s-o faci zilnic.Acestea ar fi unele dintre recomandarile mele,ca sa ai raspunsuri detaliate si comleze la intrebarile tale ar fi bine cat mai repede, sa consulti un psihoterapeut. Do not worry about the end of the tunnel you’ll always find the light!

Mesaj:
Salutare lume , am 14 ani si m-am mutat de la 5 ani la rudele tatului cu parintii . De 9 ani locuiesc in sufragerie si in fiecare moment al zilei tatal meu sau mama stau pe laptop(am 2 calculatoare) sau vine vreun unchi si sta cu orele noi si n-am intimitate deloc . Ma simt ca un rahat. Le-am spus sa mute laptopul in dormitor dar nu vor . Ce pot face?

Orice fiinta umana are dreptul la intimitate. Vorbeste cu parintii tai, cauta sa le spui ce simti tu legat de intimitatea ta. Nu astepta sa se umple paharul apoi spui ce ai de spus intr-un mod agresiv. Cauta momentele de liniste si vorbeste cu ei de la suflet la suflet. Mult SUCCES!!!!

La varsta ta, o discutie cu parintii poate sa nu aduca rezultatele dorite, insa un raspuns pe masura la lipsa lor de consideratie, poate. Cu delicatete, "uita" si tu de dreptul lor la intimitate, pana ajungeti la o intelegere. Fereste-te de extreme, pentru ca acest demers sa fie benefic, si sa nu-ti aduca agravarea situatiei prezente.

Incearca sa comunici cu ei ei eventual mutate tu in dormitor.

Mesaj:
bz ma numesc cristina sun din rep.Moldova si sunt casatorita cu un cetatean romin avem un copil .Mereu ma simt ca un ciine cerid mila de la oameni traim cu socri tatal sotului e nevazator si mereu aduce acuze a supra mea provoaca doar certe in toate conflictele ma baga pe mine sii zice sotului ca eu pot sa plec da fata ramine.Va roG spunetimi chiar nu am nici un drept aici in rom.sa fiu si eu aparata ca ei profita ca nu am pe nimeni alaturea si stiu ca sunt legata de fata si nu am unde sa plec si nici sotu nu ma lasa sa plec cu fata din tara ca ea bagat prostii ca am sal parasesc si nu va mai vedea fata.DE 2 zile nu mai maninc stau doar in casa la cite am indurat nu le mai suport vocile acuma si sotul e insuportabil nu pot sa stau nici linga el din cauza ca nu imi ea aparare traiesc in teroarea asta din iarna am iertat multe am trecut peste da nu mai pot ei stau cu gindu ca imi va trece ca nus o fata cu inima rea da sincer nu mai pot seara cind vad ca au adormit imi pling de mila mea .VA ROG ENORM DATIMI UN SFAt CE SA FAC CUM SA FAC VA ROG MULT DE TOT AJUTATIMA VA ROG MACAR DATIMI UN SEMN CA AI LUAT IN CONSIGURARE MES.MEU ROG DIN SUFLET

Odata casatorita cu un roman ai toate drepturile pentru ca ai devenit cetatean roman si tu .Trebui sa te mobilizezi sa nu mai suferi si sa vezi de ce e atat de agresiv socrul, pe urma inregistreaza un conflict intre tine si socru si aratai sotului ca nu esti vinovata.

de asemenea poate ar fi util sa gasiti un psiholog care sa va ajute sa intelegeti mai bine ce se intampla, cum sa va adaptati, etc. Succes!

Vreau sa iti spun ca am citit cu mare atentie mesajul tau. Nu imi dau seama din mesaj cum te intelegi cu sotul tau. Doresc sa iti spun ca este important pentru voi sa stabiliti ( tu si sotul tau) granite clare intre familia ta si familia socrilor chiar daca locuiti impreuna. Cautati sa aveti locul vostru, sa luati decizii impreuna in ceea ce priveste familia voastra, iar restul lumii trec granitele familiei voastre doar daca le permiteti. Cautati ajutor la un psihoterapeut. Multa dragoste va doresc!!!!!

@Dna Pirvan Marinela: eu nu sunt sigura de legile actuale in materie, dar poate este, totusi, reala remarca mea: casatoria unui cetatean roman cu un cetatean strain NU acorda in mod automat cetatenia romana (aceasta se obtine, la CERERE. de catre cetateanul roman la 5 ani de la incheierea casatoriei, daca au deja copii comuni nascuti din aceasta casatorie. Daca nu au copii comuni, atunci cetatenia romana se poate CERE doar la 10 ani de la casatorie…) – Va rog consultati legile in materie, exista si online deja. – Doamna moldoveanca are, desigur, drepturile ei, dar sa nu ii bagam sperante desarte in cap… dar, poate apela la ambasada ei in Romania, care stie mai bine ce este de facut (in conditiile in care se simte terorizata etc. acasa). Aici nu putem trata violenta in familie DOAR cu metode psihologice… din pacate…

Oricum e bine sa mergi sa faci o reclamatie la politie sau la protectia copilului, ca sa fi acoperita pe viitor daca vor scoate alte vorbe despre tine. E bine sa vina cineva si sa constate situatia

Cristina, esti sotie si mama. Cu toate limitarile legale explicate de doamna Lucian, in familie ai tot dreptul sa te impui in calitatile pe care le ai. Ce te impiedica? Nu-mi spune ca nu te lasa sotul, ca nu te asculta nimeni, etc… De ce ar trebui cineva sa te lase sa faci ceva? In momentul in care iti vei da seama ca depinde de tine sa-ti exerciti drepturile, lucrurile se vor schimba si in jurul tau. Cu alte cuvinte, stii si tu prea bine ca esti o femeie puternica, care poate (odata ce-si pune mintea) sa-si creeze si sa-si traiasca viata pe care si-o doreste. Nimeni nu cedeaza usor puterea, dar toti avem slabiciunile si defectele noastre, lucru care ne face sa ne schimbam atitudinea atunci cand situatia ne obliga. Schimba tu situatia si obliga-i. Terapia te poate ajuta sa te reculegi inainte sa pornesti la atac.

Draga mea capul sus! puterea sta in tine.Fa-ti un aliat din sotul tau , cu siguranta vei gasi resursele si impreuna veti putea sa faceti fata mai usor conflictelor cu socrul tau.Incearca sa te aperi singura, bazeaza-te pe tine in primul rand.Daca nu poti rezolva nimic pe cale amiabila mergi la protectia copilului impreuna cu fetita.Acolo vei gasi specialisti care te vor ajuta.Curaj!

Din ceea ce ai scris se-ntelege ca socru are probleme serioase ,nu numai ca-i nevazator dar si psihologice,prima a avut efecte si asupra psihicului.Este o problema care va afecteaza voua(tie,sotului,copilului)mersul bun al lucrurilor.Incearca sa porti o discutie amiabila astfel incat sa mergeti impreuna la un psiholog de familie,nu doar socru astfel incat sa evitati ca el,socru sa interpreteze gresit sfatul….Daca nu merge este cazul ,asa cum au specificat pers.de mai sus,mersul la politie,protectia copilului…Succes!!

Doamna Aniela Lucian are dreptate(am fost casatorita cu un cetatean strain in Romania),cetatenia nu se da usor ,de anumite drepturi sunteti inca lipsita pana la luarea cetateniei,insa de dreptul dvs.de a fi mama,dreptul dvs.de a creste copilul in conditiile necesare,lipsit de tensiune nu vi-l ia nimeni ,aveti nevoie doar sa va adunati foartele,puterea,curajul de a lua masurile necesare…..SE POATE,NU VA MAI CONSUMATI ENERGIA DOAR PLANGAND,ACTIONATI!!!!!

Mesaj:
Buna. Ma numesc Paula. Am 17 ani si abia am terminat clasa a 11-a. Marea mea problema ar fi ca de doua luni mi-am dat seama ca sunt indragostita de prietena mea,cea care imi e si colega. Numele ei este Ana. Am discutat despre sentimentele mele cu ea si ea mi-a raspuns la fel,pozitiv,afirmand ca si ea este bisexuala. O vreme ii tot trimiteam mesaje "mai de dragoste" iar la unele imi raspundea. La scoala ne priveam ciudat iar din prietenele care erau de nedespartit si toata ziua una in bratele celeilalte am ajuns sa ne distantam pentru a ne putea abtine din a ne saruta sau alte chestii.Am inceput sa ne certam seara din orice iar eu m-am tot gandit ca nu cumva ea sa minta in legatura cu sentimentele ei,doar pentru ca ii sunt prietena buna.Si mi-a confirmat intr-un final banuiala. Am ramas prietene desi eu inca tin la ea,iar acum doua zile am vazut in telefonul ei niste mesaje cu un baiat care o voia de iubita dar au aflat ca sunt verisori. Ea il intreba pe el la ce se gandeste cand se masturbeaza si ii raspundea pe masura,adica ea are fantezii cu o prietena foarte buna de a ei si a zis ca se uita la filme xxx iar apoi ne-am certat fiindca i-am zis de mesaje. Acum ma tot gandesc la ea,si la tot ce ii zicea varului ei,adica era de nerecunoscut.Plus ca am o gramada de probleme cu familia. Eu vreau sa fac facultatea deoarece doresc sa devin profesoara de engleza dar lor nu le pasa. Iar in ultima vreme mama si tata se cearta mereu,deoarece el e plecat in strainatate, iar mama se tot ia de el ca intretine relatii cu prostituate acolo,si ii zicea ca a mai avut o data o boala sexuala,sa aiba grija si acum. Iar eu nu stiu despre ce e vorba. Candva mama imi zicea ca cei doi frati mai mici ai mei au fost facuti din greseala,deoarece era prea tarziu. Dar sunt singura ca si eu am fost facuta la fel. Nu stiu ce sa fac ca sa nu cad prada suicidului. Psihopedagoga din liceu nu a avut timp sa ma asculte desi m-am tot reprogramat dar degeaba. Daca puteti sa ma ajutati
cu un sfat va sunt recunoscatoare.

vorbeste cu parintii tai despre ce se intampla cu tine, atat cat poti spune si cautati impreuna un psiholog cu care sa analizezi mai bine starile pe care le ai. Succes!

Ar fi nevoie de un PSIHOTERAPEUT, adica un psiholog cu o FORMARE in PSIHOTERAPIE. Psihopedagogul din scoala NU ARE COMPETENTE pentru problema ta! Insa terapia aceasta presupune minimum 5-6 sedinte, care costa destul de mult. Ideal ar fi sa gasesti terapeuti, traineri sau coach-in dispusi sa iti ofere sedinte gratuite. In special pentru educatia sexuala.

Posibil ca problema parintilor tai(se cearta,mama ta discuta-n prezenta ta cu tatal tau despre ceea ce nu ar trebuii,lipsa tatalui tau ,supararea mamei tale care o face sa spuna lucruri dureroase ptr.tine si fratii tai etc…) te-a afectat pe toate planurile inclusiv in cel de relationare cu ceilalti…Ar fi bine sa mergi la un psiholog ptr.clarificarea sit.,este posibil ca tu sa cauti in acea prietena afectiunea care-ti lipseste din familie,posibil sa nu fi bi mai ales daca esti la inceputul vietii sex.,posibil sa fi insa in oricare dintre sit.ai nevoie de un specialist astfel incat sa nu-ti fie teama nici in a-ti arata pref.sexuale ,sa sti sa gestionezi sit. de esti bi…Succes si-ncearca sa-ti faci,continui viata ta nu a parintilor!!Tu esti tu nu ei…

Sunt de acord cu Domnul Giuliano chiar daca are o mica leg.cu problema ce-i in discutie,plasticul si tot ce bem din sticlele de plastic ,aditivii din mancare ne fac sa devenim anormali,cu multe probleme,boli,dezechilibre pe toate planurile dar….totu-i plin de plastic si aditivi,cam greu sa te indepartezi mai ales ca apa-n” sticle de sticla” numai gasesti…..

@Giuliano – Aditivii din bidoanele de plastic nu au de-a face cu problema de mai sus. Sau daca au, renuntarea la ele ar fi tarzie, si NU ar rezolva problema.

@Grigoras – Vezi comentariul de mai sus. Un PSIHOLOG nu are competente in PSIHOTERAPIE. Este depasit de problema! Este nevoie de PSIHOTERAPIE, cu un PSIHOTERAPEUT. NU de "clarificarea situatiei" este nevoie, ci de echilibrarea emotionala a persoanei! E mare diferenta intre a dagnostica si "clarifica", si a REZOLVA problema de ordin EMOTIONAL, SUFLETESC! Psihologul ofera testare, diagnosticare, cateva sfaturi, si atat! Dar sedinte de PSIHOTERAPIE si DEZVOLTARE PERSONALA, REECHILIBRARE EMOTIONALA, ofera doar un PSIHOTERAPEUT.

Presupun ca o clarifica a sit.,analizarea sufletului,dorintelor aduce dupa sine si un echilibru,echilibru care poate fi mai complet cu o dezv.pers.si o psihoterapie cum a-ti specificat Doamna Invingem stresul impreuna insa aveti tendinta de a subestima alte pers.,specializari ceea ce nu-nseamna ”invingem stresul impreuna”….Nu avea rost sa raspund acum tinand cont ca nu-i un raspuns potrivit ptr.problema in cauza,imi cer scuze pers.care a pus in disc.o problema importanta.Este alegerea ei unde va apela si ce sfaturi va alege.Se pare ca nu-i prima data cand va legati de cei ce raspund”INVINGEM STRESUL….???!!!),ar fi necesar sa va analizati de ce…

Experimentezi, si nu poti spune inca cu certitudine ce orientare ai. Starile prin care treci sunt normale pentru tinerii de varsta ta. Incepe un sport la sala, cu antrenor, fa-ti un program zilnic pe care sa-l respecti cu sfintenie, un cerc nou de prieteni si concentreaza-te pe invatat, pentru examenele de la anul. Intotdeauna, orice varsta vei avea, vor exista oameni care nu vor fi de acord cu tine, se vor opune dorintelor sau planurilor tale de viitor. Ce vei face?

Eu sunt singurul care se teme de faptul că a venit o persoană aici cu o problemă cât se poate de reală şi tocmai i s-a recomandat să evite apa îmbuteliată?

nu… dar ramane intre noi

Este evident probabil faptul ca ceea ce ti-se intampla nu iti este deloc confortabil,si ca expunerea problemei tale pe un asemenea grup de discutii nu a fost o decizie usoara, avand aceste aspecte recomandarea mea este sa consulti un psiholog/psihoterapeut care sa fie alaturi de tine in aceasta etapa din viata ta.Toate bune!

Nu cred ca-i cazul sa ignoram,sa ne fie teama de recomandari ce si cum este bine sa bem,sa mancam.Se stie ca a manca si bea sanatos ne influenteaza,este demonstrat cu plasticul ca ne inf.fct.normala asa cum este demonstrat ca a manca peste, branzeturi(asigura subst.numita mielina) aduce o mai buna fct. a sistemului nervos central,asa cum seretonina,consumul de ciocolata diminueaza depresia intr-o oarecare masura etc.,asa cum a bea apa curata nu toxica are cea mai mare importanta pe langa aerul ce-l respiram in sanatatea noastra mentala si fizica…Daca va simtiti trista,agitata si nu stiti ce decizie sa luati (a merge la un psiholog/psihoterapeut etc.)mancati o bucata de ciocolata dupa care,nu imediat,aplicati tehnicile precum alergatul ,dansatul,aerobicul apoi de respiratie,inspirati -expirati beti apa si face-ti un dus,veti gandi,lua o decizie altfel….

Mesaj:
Viata mea a devenit un calvar in urma unui accident penibil, extrem de rusinos (am facut pe mine la 20 de ani), de 6 ani traiesc infernul, am terminat facultatea, dar nu profesez din aceasta cauza, nu am viata sociala, mi-e frica de mine, mai mult de cateva ore nu stau afara, m-am salbaticit, sunt fara speranta, nu mai am nimic, iar de un an de zile ma gandesc sa pun capat suferintei. Mi-e rusine sa ma adresez cuiva, sa-i spun de aceasta trauma care ma paralizeaza, din ceea ce am citit pe internet se pare ca am o vezica neurologica. Toate visele mi s-au naruit in acel moment, stima de sine nu mai exista, increderea, numai am valori in viata, simt ca am luat-o razna, ajutati-ma!!!

Aceasta problema se poate rezolva cu un psihoterapeut relativ repede ,trebuie sa va alegeti psihoterapeutu si sa incepeti rezolvarea problemei. O zi placuta.

De ce nu porti un tampon? Asta se mai intampla si altora, stai linistita. Ca nu spun ei este una, dar crede-ma se intampla si altora

Un control la urologie ?????

De ce sa-ti fie rusine sa ceri ajutor?Rusine e sa furi,sa omori,sa minti…tu esti o persoana deosebita care are o problema de sanatate ce poate fi rezolvata in timp.De ce sa iti irosesti anii din viata,cand poti rezolva problema intr-un timp mult mai scurt cerand si acceptand ajutor?Ai incredere in tine si nu ezita !

Daca este relevant, din adresa de e-mail (pe care nu o afisam; ea foloseste la trimiterea notificarilor atunci cand se primesc raspunsuri), este vorba despre un barbat.

– Eu nu sunt medic, dar am gasit pe un forum canadian (te rog sa ma intrebi unde, pe email privat, ca sa iti dau exact referinta si eventual ca sa iei legatura cu cel care a postat) urmatoarea informatie, provenind de la un medic pensionar (se potriveste cazului descris de tine): "In fiecare seara, inainte de culcare, se iau urmatoarele tablete: vitamina B12 (1 tableta) si suplimentul alimentar "Ca+vit. D" (1 tableta). Aceasta cura se face 10 zile, dupa care se face o pauza de 7 zile. Acest ciclu (10 zile cura+7 zile pauza) se repeta de maximum 3 ori." – Asta este tot…. medicul pensionar zice ca a avut rezultate DOAR cu aceasta cura simpla (in conditiile in care, avind acces la tratamente foarte moderne si sofisticate, si toata medicamentatia de ultima ora, pacientii nu aveau rezultate de durata). – Eu as zice ca de stricat nu poate strica aceasta combinatie, pe care oricum le luam de obicei…. Sanatate!

Inca un indiciu domnului de mai sus: postarea am gasit-o pe data de 27.03.2014 (probabil postarea este ceva mai veche), la nr. 2726 din respectivul forum canadian (nu doresc sa dau aici numele forumului, dar la cerere, pe un email individual, il scriu cu placere).

Aici sunt doua probleme: cea fiziologica si impactul psihologic. Impactul poate fi evaluat si eliminat prin terapie, ceea ce-ti recomand, pentru a nu mentine acest handicap de la o varsta atat de tanara.

Consultarea unui urolog este esentiala.Nu a fost deloc placut ceea ce s-a intamplat atunci la 20 de ani, te inteleg.Incearca sa privesti dintr-o alta perspectiva lucrurile, a fost ceva extrem de neplacut dar nu ingrozitor si crede-ma se poate intampla oricui.Daca ai sti cate femei sufera de incontinenta urinara ai intelege poate intr-un alt mod ceea ce s-a intamplat.E neplacut dar nu e o catastrofa. Poate cu putin simt al umorului ai reusi sa vezi lucrurile putin mai altfel.Succes!

Mesaj:
Viata sexuala: Sunt cu o fata de 5 ani. Uneori simt nevoie de cate o aventura…mai ales ca ispitele sunt multe…Nu vreau sa o ranesc in vreun fel, o iubesc, dar in acelasi timp parca as incerca si aventura…Pe plan sexual nu imi lipseste nimic de la partenera. Ne intelegem perfect din toate punctele de vedere…Ma vad imbatranind cu ea. si acum imi pun intrebarea : daca e asa de ce simt sa incerc si o alta fata.

Cind ai gasit ceva de pret vrei sa risti sa-ti pierzi iubita pentru o aventura? Merita?

Mesaj:
Buna ziua,
Ma numesc Madalina si de ceva timp simt o schimbare si nu chiar in bine.
Anul tracut in urma dietei Dukan si dupa o perioada foarte stresanta am facut un atac de panica plus un sentiment ciudat ca nu avem nici o emotie…nu am iubit nu am urat. Nu reuseam nici macar sa plang.
Avema si o frica destul de mare sa nu imi fac rau.
Intre timp sentimentul respectiv a mai trecut chiar de tot pt o perioada de timp insa a inceput sa revina din nou.
Acum a aparut frica sa nu o iau razna plus ca nimic nu prea ma motiveaza.
Daca vreau sa fac ceva automat vine raspunsul "ce rost are….o sa faca altcieva daca nu faci tu"
Tot ce vreau e o viata normala fara atata frica si ganduri negative. Credeti ca pot sa trec peste aceasta perioada?
Ce ar trebui sa fac? Va rog din suflet sa ma ajutati!

In timpul liber ce faceti?

Mesaj:
Buna ziua!Ma numesc Denis si sunt dependent de jocul patologic,in special ruleta de aproximativ 6 ani.joc de vreo maxim 10 ori pe an si imi fac datorii aproximative intr`un an de 3000 euro.Am fost si la cateva sedinte de psihoterapie dar niciun rezultat.Sunt constient ca am o problema grava.Dupa ce pierd o anumita suma de bani ma las o perioada de vreo 2 3 luni apoi uit si zic sa merg sa ma joc putin sa fac niste bani in plus si se intampla inevitabilul.Nu stiu ce sa fac mai exact,cum sa incep recuperarea mea.Astept un raspuns,va multumesc frumos!