Mesaj:
Buna-ziua!Marea mea problema este sa il recastig pe fostul meu partener.El este o persoana foarte pretentioasa, pe cat de tandru este, pe atat de crud poate fi.Intr-un moment al relatiei am dat dovada de imaturitate, iar el pentru acst lucru a decis sa intrerupem relatia, motivand ca sunt imatura. A plecat din localitate din cauza serviciului si nu imi mai raspunde nici la telefon si nici la mesaje. Mi-a spus ca vom mai vorbi la telefon, dar am impresia ca ma evita. Imi doresc din tot sufletul sa il recastig pentru ca tin foate mult la el, dar nu gasesc nici o solutie concreta. Am de gand sa merg dupa el in Baia-Mare si sa ii cer iertare inca o data. Nu stiu daca e o decizie inteleapta. Nu as vrea sa il indepartez si mai tare.Va rog sa ma ajutati.Multumesc!

Puteti povesti putin ce anume s-a intamplat incat partenerul a decis sa rupa relatia si sa va evite acum?

Profita de acest timp cat el este plecat pt a te regăsi pe tine, a te redefini, a iti pune in valoare toate calitatile tale. A alerga după el iti va aduce dezavantaj si mai mare. Dovedește maturitate si nu îl stresa cu telefoane si mesaje, …Ai gresit si realizat asta, ti-ai cerut iertare, acum asteapta cu răbdare roadele. In cazul in care nu va dori reluarea relației poti multumi lui Dumnezeu ca ti-a arătat la timp ca nu sunteți compatibili.

Draga mea doamna, cum aveti dumneavoastra dreptate in tot ceea ce spuneti… Dati-mi voie sa ma explic: Aveti perfecta dreptate, marea dumneavoastra problema este ca vreti sa il recistigati pe fostul partener. Si ca aveti de gind sa mergeti dupa el la Baia Mare. Ceea ce nu e chiar deloc o decizie inteleapta, deoarece nu va reusi decit sa-l indeparteze mai tare! … Haideti sa incercam sa lasam un pic deoparte panica, dispararea, frica, durerea… Va rog sa stati strimb si sa judecati drept (pentru ca, precum vedeti, o puteti face si fara mult ajutor dinafara!). In orice fel de relatie sint implicate doua persoane. Determinarea FIECAREIA in parte dintre ele, de a ramine in acea relatie, de a construi mai departe etc – sint cele care hotarasc despre ce fel de relatie vorbim. Va doriti o relatie de iubire? Atunci nu cumva ar trebui sa se intimple intre doua persoane care se iubesc deopotriva una pe cealalta? In locul dumneavoastra, m-as gindi asa: daca acest partener ar fi fost “de cistigat” de catre mine, l-as fi cistigat pina acum. Dar daca nu? Daca idealul lui de partenera este altul? Daca nu sint eu – cea pe care sa o poata iubi – acum, miine, peste trei ani, in fiecare zi? Nu mai bine, daca MA iubesc, binecuvintez aceasta intimplare, care mi-a aratat ca nu ne intilnim “la mijloc”? Daca IL iubesc – nu mai bine ii ofer sansa sa-si gaseasca iubirea dincolo de mine, acolo unde s-o afla ea? … Cam asa arata un dialog interior sanatos, sa stiti… Cu principiile care traspar din el tinute ferm in minte, gasiti-va puterea si increderea in viata si tineti-va in friu imboldurile de a va agata cu disperare de el. In felul acesta, ii veti lasa spatiu de reflectie – si abia in felul acesta va construiti o sansa de a se intoarce la dumneavoastra (desi pare exact invers!). Daca ce ati “cistigat” pina acum se poate trece, pentru el, la “rubrica” “plusuri” (in sensul de : lucrurile pe care mi le doresc de la o femeie/ intr-o relatie) – atunci tocmai atitudinea dumneavoastra distanta va putea sa-l faca sa le regrete si sa va caute EL PE DUMNEAVOASTRA, si nu invers! Va imbratisez cu drag si va doresc, inainte de orice, gindul cel bun!

De fapt, ce doriti sa demonstrati? Pt ce sa va cereti iertare? Ca ati avut un moment de imaturitate? Pt asta v-a parasit? Doriti sa-l recastigati, dar de fapt, l-ati avut vreodata cu adevarat? E pretentios, crud… deci nu va iarta nicio “abatere” de la normele lui… Asta inseamna ca va iubeste si ca si-ar putea dori o relatie adevbarata cu dv?

Mesaj:
buna seara va rog sa ma andrumati si sa ma ajutati sa pot face fata la un sir lung de probleme de caracter sentimental sunt o persoana care pune la suflet ori ce problema care ma afecteaza pe mine personal cat si pe cei din jurul meu adica cel mai mult familia am ajuns la un moment dat sa ma cert si cu familia .Vreau sa antelegeti urmatorul lucru nu sunt un consumator de alcol dar am ajuns la punctul de a consuma alcol fortat de propia constinta pt a ma linisti va rog sa ma andrumati sa ami spuneti si a ma ajuta .Toata stima si respectul pt ca ajutati persoanel care au cu adevarat nevoie de ajutor cu respect CATALIN

dezvoltarea personala este solutia la care ar trebui sa reflectezi, daca doresti noi te asteptam in cadrul grupurilor organizate de cabinetul nostru

Buna ziua. Cred ca ar trebui sa invatati sa faceti fata problemelor fara a le pune la suflet si fara a fugii de ele. Pentru asta cea mai buna optiune este sa apelati la un psiholog sau psihoterapeut. Astfel veti intelege de ce puneti la suflet, cum functioneaza acast mecanism psihic, care sunt gandurile care va alimenteaza emotiile si implicit va modifica comportamentul. Odata ce le cunoasteti veti putea invata sa reactionati altfel, cat mai adaptativ si mai bine pentru dumneavoastra.

in cazul in care doriti sa completati un sondaj (anonim) in care sa evaluati care este impactul consumului de alcool asupra vietii dumneavoastra puteti sa accesati acest link http://sgiz.mobi/s3/Testul-AUDIT-sondaj-online

Cateva aspecte bine de stiut despre consumul de alcool ..inclusiv sugestia de cauta sprijin specializat din timp, gasiti si aici http://www.voceapacientului.ro/index.php?cnt=detalii-articol-medicul_recomanda&pid=196

Mesaj:
Buna seara! Datorita unei stari de stres continuu declansata de un mediu scolar vulgar si anumitor probleme de sanatate mi s-a recomandat de catre medicul psihiatru sa iau lexotan pe o perioada relativ scurta…3 saptamani..Am aflat ca acest medicament a fost interzis in SUA iar medicii romani inca il mai prescriu…Ar putea exista vreun efect advers sau sa imi faca mai mult rau decat bine ?…Din aceasta cauza stau in dubii in legatura cu utilizarea lui. Multumesc anticipat

mergeti la un alt psihiatru, chiar doi si vedeti ce recomandari va fac. Nu va poate obliga nimeni sa luati un tratament pe care nu acceptati sa il luati. Exista de obicei multe alte alternative. Succes!

pina la acel medicament mai sint multi alti pasi de facut…. un psihoterapeut ar fi mai indicat decit sa luati medicamentul acela….

Benzodiazepinele sunt indicate cand tuburarile severe duc la invaliditate sau provoaca suferinta pacientilor. Vi s-a prescris Lexotan pentru ca ati acuzat stari tensionale, anxietate, tensiune nervasa si este eficient – daca nu aveti insuficienta respiratorie sau insuficienta hepatic .

mergeti la un psihoterapeut..nu mai luati medicamente !

Mesaj:
am divortat de sotul meu (el a fost initiatorul) dupa o relatie de 11 ani si o casatorie de 3 ani. am ramas singura cu un copil de 2,8 ani,un credit la casa pe 30 ani,fara pensie alimentara….o situatie dificila cu adevarat. cu toate acestea eu inca mai sper la o reintregire a familiei,desii au trecut >6 luni de la divort. fostul meu sot a avut deja o alta relatie….Am o problema? cum pot face sa trec peste,sa las trecutul si sa pot vedea in viitor,eventual fara el?…. Multumesc.

ideal ar fi sa mergeti la un psiholog cu care sa discutati detaliile situatiei dvs. In rest, nu prea inteleg cum s-a intamplat aspectul legal al divortului; poate ar fi o idee sa consultati un alt avocat si sa faceti apel.

Nu sunteti singura si puteti trece peste. Noi suntem aici sa va ajutam.Un divort nu e sfarsitul lumii ci un nou inceput. Lasati trecutul in urma si centrati-va in prezent. Clipa de fata e tot ceea ce aveti.

de ce ar fi ideal sa mearga la un psiholog???!!!

pentru ca asemenea situatii complexe si incarcate nu se pot discuta online, cel putin nu eificient

absolut ca nu este suficient. dar la toate intrebarile exista acelasi raspuns: sa mergi la psiholog. eu am trecut printr-o situatie similara si pot sa spun din experienta ca este mult prea devreme sa te poti rupe de trecut. mai ales cand sunt atatea probleme la mijloc si un copil de crescut.

deci, avand experienta, ii puteti recomanda ceva mult mai adecvat?

Sa nu degeneram. Colegul a spus ca suntem aici sa va ajutam. Calea e alegerea fiecaruia.

sa aiba rabdare si sa le ia pas cu pas. in viziunea mea, problemele legale sunt prioritare. ceva nu-i in regula acolo. pe urma, pana la un punct, este normala intoarcerea in trecut; daca sta prea mult acolo…da, abia de atunci devine o problema.

Nu de alta dar iar ii dam de lucru administratorului lol

se mai intampla sa gandim acelasi lucru si sa il exprimam diferit

Discutiile in contradictoriu intre noi nu ajuta pe nimeni. Haideti sa ne respectam. Eu va iubesc pe toti.

make love not war

dar nu-i nimic in neregula sa discuti in contradictoriu, atata timp cat tonul face muzica. ce-ar fi daca toata lumea ar fi de acord cu toata lumea?

Fall in love

si eu sunt de acord cu discutiile in contradictoriu… cele constructive of course

Fara atac la persoana, in rest totul e ok

care a fost atacul la persoana????

D-na Lili Zamfirescu, pe doamna ar fi ajutat-o mai mult sa ii spuneti cum anume ati procedat dvs. (adica din propria experienta), decat sa dezbateti subiectul: este sau nu util sa mergi la psiholog. Va rog sa incheiati acest subiect.

am spus. in fine, cred ca am nimerit gresit in grup.

Pai poate trebuia sa cititi mesajul de intampinare si aceasta discutie nu ar mai fi avut loc. Nu a ajutat la nimic, oricum. Acest grup nu este pentru discutii libere.

in regula, ies din grup. o zi buna

Placerea,satisfactiile sunt solutii bune ptr.a trece de tristetea ,depresia lasata de situatiile neplacute.Chiar daca nu este multa vointa in aceste momente, incercati sa va ocupati timpul liber cu activitati ce va dau placere,satisfactie alaturi de copil,jucati-va cu el ………Este o simpla solutie ,mie mi-au dat rezultate bune,am reusit sa trec mai usor si sanatos peste multe situatii neplacute,sa iau decizii mai clare,bune……….Este bine sa discutati si cu un psiholog,a discuta ajuta la eliberarea de tensiune,analizare si gasirea de solutii,printre altele………………Succes!!!!!!!!!!!!!!!!!

cum te-ai descurcat in aceste 6 luni fara el si ce ai invatat din asta?

Ai putea sa dai mai multe detalii despre starea ta emotionala?Ce simti?Remediile florale ale dr Bach te pot ajuta enorm.Obiectiveaza-ti starile emotionale, si apoi iti poti alege remediile potrivite.In Romania exista cele fabricate de italieni, le gasesti in magazinele PLAFAR, din Mall Bucuresti, Iasi sau Cluj sau le poti comanda de pe net de pe site-ul lor.Daca nu te descurci scrie-mi si impreuna gasim o solutie folosind o terapie blanda cu tine.Mult succes.

cred ca este necesar sa cunosti un alt barbat.

Mesaj:
Sunt o persoana destul de sensibila,incerc sa nu pun suflet atunci cand nu trebuie,dar de cele mi multe ori asta mi se intampla.Acum ceva timp,vara trecuta mai exact,am inceput sa iubesc pe cineva si am realizat asta cand era prea tarziu si inca nu pot trece peste asta si nu pot uita acea persoana,nu stiu ce sa mai fac.Efectiv,orice lucru imi aduce aminte de ”el”…o melodie,o poza,orice lucru pe care pun mana.Imi puteti spune ce as putea face?

o idee ar fi sa va angajati catorva sedinte de psihoterapie pentru a putea explora aceasta trasatura a dvs, sensibilitatea. Aceasta face parte din dvs si nu este ceva ‘rau’.

Gandul se duce acolo unde este sufletul si inima. Cauta-l si spune-i ce simti. Nu ti asculta mintea care iti va spune verzi si uscate, nu-ti fie frica de suferinta ca ai sa pierzi miracolul. Urmeaza-ti chemarea sufletului.

niciodata nu ne indragostim ‘ din senin ‘, e o intalnire karmica pe care , cu voie sau fara , ati atrs-o in viata dv. pentru a incheia cu bine , un subiect vechi , din alte timpuri ; in consecinta , parerea mea este sa binecuvantati ‘ intamplarea ” , persoana de care v-ati indragostit , sa va cereti iertare dela dv. pt ca v-ati invinuit pe nedrept , sa va iertati , sa va acceptati , sa va acordati pretuire de sine iar cu cealalta persoana sa faceti la fel : sa iertati, sa acceptati , sa-i multumiti si sa va ridicati sufletelul sus , catre Cel care pe toti Ne Iubeste !

Acum sa va rugati, ce puteti face daca nu va vrea, daca a ucis iubirea- cum spune Lazarev?Starea de dragoste este o stare de plenitudine inexplicabila, pentru ca este legata de infinit, de Dumnezeu. Iubindu-l pe Dumnezeu, avem totul. Iubirea fizica , aduce in general suferinta. Iubirea divina ne vindeca si ne transforma, iar daca inima noastra e deschisa si daruim iubire, asta primim , mai devreme sau mai tarziu. Noi avem iubirea in inima, dar o ignoram. De aceea am zis sa va rugati, s-o redescoperiti. Si puteti face Rugaciunea inimii: ” Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine!”Doar atat, si se intampla minuni.

Vad ca nimeni nu-si pune intrebarea ce inseamna pentru doamna/domnisoara “prea tarziu”. Poate omul a decedat, poate s-a insurat, poate s-a maritat ea, poate el a plecat peste mari si tari… Ce varsta are femeia? Caci la 40 de ani nu mai poti face ce faceai la 19.
Cred ca ne trebuiesc mai multe informatii, abia apoi putem sa ne dam cu parerea.

Detalii ) pentru iubire nu exista probleme, exista solutii. Daca traiesti ancorat in minte pierzi miracolul.

Dar la fel de bine poti sa te rupi intre doua realitati, sau mai grav, intre un vis si o realitate. Sau poti sa-ti petreci viata cautand si incercand solutii, sa ajungi la batranete si sa nu iti implinesti nimic. Caci solutia era dar nu cu el/ea. Citeste asta: http://asfsp.freeserver.me/?cat=2

Pai tocmai de aceea trebuie sa duca experienta la capat, sa ii fie clar ce a fost si daca mai e ceva. Apoi poate dormi linistita.

Daca omul s-a insurat, sau era insurat si cu copii acasa…sugerati ca doamna sa dea buzna in casa lor?

Eu nu sugerez nimic. Si nici nu recunosc institutia numita casatorie. Pentru mine relatie inseamna iubire si iubirea e libera. Legatura, fie ea legala sau de alta natura, inseamna prizonierat. Si asta a fost si rolul ei.

Prizonierat in realitatea virtuala a mintii.

Si totusi….traim in societati, suntem obligati sa urmam niste norme, legi, care se inscriu in ceea ce societatea in care traiesti numeste “normalitate”

si totusi iubirea, vindeca firea. Ceea ce aceasta societate bolnava numeste normalitate, eu numesc moarte. Fiinte castrate, indobitocite, programate sa se distruga intre ele.

Buna ziua, intervenim din nou si va rugam sa nu o luati personal: oricat de holistic ar parea grupul acesta de discutii, din punct de vedere al melanjului dintre psihoterapii si terapii complementare si alternative, postarea aceasta necesita raspunsuri mai degraba din partea specialistilor in psihologie/psihoterapie. Nu dorim sa deschidem o polemica si apreciem orice directie terapeutica (motiv pentru care si exista site-ul Terapeuti.ro).

recent am postat ceva ce chiar are legatura cu acest mesaj. http://psihoterapiefamilie.ro/blog/greutatea-si-chimia-emotiilor/

Mesaj:
Buna ziua.
Am un copil in vasrta de 3 ani, pe care tatal lui il invata tot felul de prostii. ca mama lui este bunica, ca mama lui este actuala sotie si copilul mie-mi spune pe nume nu-mi spune “mama” . Cum sa fac sa-i explic copilului ca “mama”e numai una si ca eu sunt mama.. fara sa inebunesc definitif copilul? Nu-mi pasa ce-l invata el.. imi pasa de copil sa nu-l inebunesc eu mai tare!!! cum fac? Mentionez ca eu pana la urmatorul termen (peste 3 luni) imi pot lua copilul duminica de la ora 10-18 si copilul vine si-mi spune tot (si ce nu m-ar interesa in mod deosebit pe mine) insa il invata sa nu vrea la mine ca “eu nu am bec, eu nu am mancare, eu nu am jucariile care-i plac lui” … nu stiu cum sa ma comport, ce am voie si ce nu am voie sa-i spun copilului? cum sa-i explic ce am de spus?
Am divortat la notar in decembrie 2012 cu custodie comuna (2 saptamani si 2 saptamani) din cauza conditiilor de la mama de acasa am acceptat sa ramana cu domiciliul la tata, urmad ca eu sa aranjez casa sa-mi pot aduce copilul 2 saptamani. Pana in luna August 2013 nu am avut cum sa aduc copilul acasa intr-un mediu insalubru (intre timp am cumparat mobila pentru 2 camere si bucatarie (apartamentul avand 4 camere), am renovat casa, am pus parchet, am pus termopan + ca mama avea in casa 6 caini). In luna august cand am putut sa-mi iau copilul cele 2 saptamani familia fostului sot a refuzat sa-mi dea copilul pretextand ca acesta nu doreste sa mearga cu mine pentru ca nu ma cunoaste. In perioada Decembrie 2012 – august 2013 mergeam sa-mi iau copilul de diminiata ora 10-20 cu taxiul si eram obligata pe perioada iernii sa merg cu el pe la cunoscuti pentru ca acasa nu-l puteam aduce si din pacate cunoscutii mei locuiesc foarte departe de mine si-mi trebuiau numai pentru taxi cel putin 100 ron+ altele. Mentionez ca pana in luna August 2013 eu nu am avut voie sa mai intru in casa fostului meu sot si nu aveam voie sa iau legatura cu nimeni din familia lui. In momenul acesta ne judecam pentru custodia copilului intrucat fostul sot mi-a refuzat dreptul de a-mi mai lua copilul chiar si ziua, putem sa-l vizitez doar in prezenta familiei acestuia (minim 3 persoane care stateau cu ochii pe mine incontinuu) fara a avea macar posibilitatea sa stau singura 5 minute cu copilul meu. La al II lea termen de judecata, s-a decis ca pana pe 14 Mai (urmatorul termen cu martori si ancheta sociala terminata) sa-mi pot lua copilul in fiecare Duminica de la 10-18 pentru a-mi petrece timp cu el.
Copilul se comporta ciudat in momentul in care apar eu sau o alta persoana inafara celor din familia fostului sot, daca intra cineva in camera sau ne intalnim cu cineva pe strada nu mai scoate un sunet, refuza sa vorbeasca si prefera varianta cu aratat prin semne ce-si doreste. De la mine refuza sa manance, insa de la prietenul meu mananca, refuza sa ma tina de mana in parc in schimb cere sa o tina de mana pe prietena mea cu care suntem in parc. A venit si mi-a spus ca ” nu vrea la mami, pentru ca are “ham” , nu are bec si nu are mancare”si cand l-am intrebat cine i-a spus asta a spus “tati si buni”, imi spune mereu ca nu vrea sa manance ca are si el mancare acasa. Este un copil vesel si sociabil insa in prima faza tace efectiv ( inclusiv cu mine). Copilul avea 2 ani cand ne-am despartit acum a facut deja 3 ani.

din pacate sunteti prinsa intr-o problema mai mult legala in acest moment. Ce ati putea contesta in instanta este impactul psihologic al familiei fostului sot asupra copilului… alienarea mamei nu este ceva ok si v-a traumatiza copilul. Discutati cu avocatul si incercati sa terminati cu amenajarea mediului de acasa… si asa se pare ca a durat foarte mult… sa nu mai spun ca ‘vi se scad foarte multe puncte’ in fata anchetei sociale. Succes!

Copilasul este derutat, confuz si e firesc. Daca tatal atata minte are sa i bage tampenii in cap, ar trebui sa i spuneti ca e in detrimentul copilului. Ceea ce voi ca parinti aveti de facut este sa il ajutati sa treaca cat mai usor peste despartirea voastra si asta nu se poate decat daca il iubiti. Sa iubesti pe cineva nu inseamna sa il posezi (custodia). Asigurati-l pe micut de dragostea dumneavoastra, nu va maniati si nu il certati chiar daca va refuza, continuati sa ii daruiti tot ce aveti si tot ce puteti cu iubire. Copilul de iubire are nevoie, nu de masini, becuri, si mancaruri sofisticate. Cand ii veti da iubire veti primi iubire de la el si va va alege si de ar fi sa stati intr-un sant.

RASPUNS: Multumesc pentru raspunsuri. Ideea este ca eu nu vreau sa-i spun copilului nimic de rau despre tatal lui, nici macar nu-l aduc vreodata in discutie, doar am incercat-i arat ca am bec, ca si la mine are jucarii etc. Nu-l cert cand spune diverse lucruri , ar fi aberant atata timp cat oricum el habar nu are ce si cum, el stie doar ce-l invata tatal, insa eu i-am aratat ca am si bec am si mancare etc. Ideea este ca nu stiu cum sa ma comport cand spune cate o chestie.. sa-i arat? sa-i spun ca nu este asa si sa-i spun adevarul sau doar sa ma consolez spunandu-i copilului “asa e “sau sa tac. Pe mine ma intereseaza copilului sa-i fie bine si sa nu-l inebunesc eu mai tare incercand sa contracarez ce spune tatal si sa-l bag mai tare in ceata pe copil. E un copil si nu are nicio vina, asta nu intelege tatal lui care face toate astea pentru a se razbuna pe mine. Oricum nu-l creste el il creste mama lui…

E o vorba, daca nu poti fi pozitiv mai bine taci. Spune-i ca si tatal lui il iubeste foarte mult. Asta sa reiasa din orice conversatie ati avea. Voi, parintii lui il iubiti enorm. E tot ce are nevoie. Si da poti sa i spui parerea ta, fara sa il ataci pe tatal lui in vreun fel.

copilul trebuie sa stie adevarul, explicat pe intelesul lui. Poti spune asta fara sa denigrezi tatal.

Banuiesc ca i-ati spus ca sunteti mama lui, ca aveti bec si mancare, jucarii si toate cele, pe care le-a auzit in jur… Adica stie adevarul. Daca este asa, ramane probabil o chestiune de reacomodare. Insa tot v-as sugera sa vorbiti despre lucrurile acestea ca intre adulti, altfel o sa-i tot explicati copilui lucruric ontrare celor spuse de sot&co. Asta nu poate fi decat confuz pentru cel mic.

RASPUNS: Eu am incercat aproape 8 luni sa-l fac sa mergem la un psiholog, chiar am propus sa platesc eu aceste sedinte pentru a vedea cum putem sa ne intelegem noi astfel incat copilul sa nu simta lipsa unuia dintre parinti. acest lucru mi-a fost refuzat in mod constant, ca ulterior sa imi spuna ca trebuie sa mergem cu copilul la psiholog. I-am explicat ca un copil de 2 ani si un pic ( 3 ani acum) nu are ce sa caute la psiholog, ci ca noi trebuie sa mergem… nu am cu cine sa ma inteleg! Nu am incercat niciodata sa-i denigrez tatal, tocmai de aceea pentru a evita eventuale “scapari” de limbaj am preferat sa nu-l aduc in discutie deloc.

Va incurajez sa mergeti d-voastra la o consiliere psihologica. Poate ajuta, daca sunteti dispusa sa lucrati. Un copil poate merge la psiholog de pe la 3 ani in sus.

important este sa il scoateti in primul rand pe copil din mediul acela care ii raneste psihicul, si apoi consiliere psihologica atat pentru el cat si pt copil. pt copil cel mai recomandat ar fi sandplay. mult succes

Mesaj:
Buna ziua.
Va scriu cu speranta ca cineva imi va citi si intelege povestea si ma va putea ajuta cu un sfat pentru a depasi o situatie grea din viata mea .
Am 39 de ani , sunt casatorita (a doua oara) , am doi copii. Prima casatorie s-a incheiat acum 6 ani , din dorinta mea , in momentul in care am aflat ca fostul meu sot ma mintea , mult si de foarte mult timp : iesea in oras cu colegi si prieteni , pleca in asa zise delegatii dar de fapt erau scurte escapade cu diverse persoane , avea tot felul de relatii cu diverse femei , pe internet si telefonic . Desi mi-a jurat ca nu m-a inselat – fizic – pentru mine a fost imposibil sa trec peste minciunile lui , scuza lui fiind faptul ca eu stateam acasa cu copilul , iar el avea nevoia sa iasa , sa se distreze . Mi-a fost foarte greu atunci , m-am prabusit efectiv : nu mai mancam , nu mai dormeam , plangeam incontinuu , nu mai puteam avea grija de copil . Mai greu a fost ca nimeni nu m-a inteles , toata familia m-a condamnat cand am decis sa divortez , am fost efectiv singura .
Dupa divort mi-am revenit greu si , desi nu mi-am dorit o noua relatie , l-am cunoscut pe actualul sot. Divortat si el , de ceva mai mult timp , am inceput relatia vorbind foarte mult unul cu altul , ore in sir , pana cand am inteles ca , in afara sprijinului moral , ne leaga sentimente puternice . Ne-am casatorit , a venit repede pe lume si baietelul nostru , si totul parea in regula . Lipsa banilor ne-a obligat sa ne mutam in casa mamei mele, o femeie egoista si cu o puternica dorinta de a controla viata celorlalti . Ne-a primit in casa ei mai mult de dragul fetei noastre , pe care o iubeste foarte mult , si de “ochii lumii” , caci rudele stiau ca ne descurcam greu iar chiria era mult pre mare pentru noi . Viata in comun este insa dificila , sotul meu si mama nu se inteleg deloc , nici macar nu se salute . Eu nu reusesc sa imi gasesc serviciu , iar lipsa banilor e tot mai acuta , fata cea mare este la varsta adolescentei si e rebela , ne intelegem tot mai greu cu ea .
Si , pentru ca totul sa fie si mai dificil , am observat ca sotul meu vorbeste tot mai des si mai mult la telefon . Dupa cateva saptamani de tensiune l-am confruntat si mi-a marturisit ca vorbeste la telefon de circa 3 luni cu o “doamna psiholog” , pe care a cunoscut-o la serviciu si care il ajuta sa depaseasca situatia deosebit de stresanta in care ne aflam .
Problema mea este insa ca nu-l cred . Un psiholog nu l-ar fi indemnat sa tina aceasta relatie ascunsa . Nu a mers la cabinet pentru ca nu ne permitem financiar , dar ce psiholog vorbeste la telefon cate o ora , seara , la ora 10 , cu un barbat casatorit ? El este un om inchis , nu se confeseaza usor , nu are prieteni , e usor misogin . Chiar daca s-ar fi confesat cuiva , nu ar fi ales o femeie . Mi-a spus ca nu o sa o mai sune , ca nu s-a gandim ca ma va afecta atat de tare , ca pur si simplu a simtit ca nu poate vorbi cu mine fara sa ma faca sa ma simt vinovata de situatia in care suntem acum , si de aceea a ales aceasta cale . Dar eu nu pot sa il cred . Simt ca retraiesc situatia de acum 7 ani , cand fostul meu sot ma mintea , si simt ca ma prabusesc iar . Nu pot dormi , pentru ca am tot felul de vise urate , dorm 3-4 ore pe noapte . Nu mai pot manca , nu mai pot gandi , plang din senin . Am ajuns sa nu mai ma pot ocupa de copii , si nu stiu cum sa fac sa imi revin. Pe de o parte as vrea sa stiu adevarul , dar ma tem sa il confrunt pe sotul meu ; mi-a frica de ce voi afla sau , probabil , orice imi va spune , nu voi putea sa il cred . As vrea sa vorbesc cu femeia aceea , dar ce sa ii spun ? Ca o urasc ca stie mai bine ca mine ce e in sufletul sotului meu ?…
Acum 7 ani am incercat sa ma sinucid , dar fostul sot m-a convins sa renunt . Nu am spus nimanui , nu am fost la psiholog , dar am reusit sa imi revin si sa uit … sau cel putin asa credeam . Ma tem insa ca acum nu mai pot trece prin asta inca o data .
Au trecut 2 saptamani si e tot mai rau .Vreau sa imi revin , sa pot avea incredere in sotul meu , dar de cate ori ii suna telefonul , sau intarzie putin de la munca , ma doare inima . Urasc gandul ca o alta femeie a intrat in sufletul lui , ma simt tradata , umilita . Am zile cand nici nu ma pot ridica din pat , imi doresc sa inchid ochii si sa nu ma mai trezesc .
Va rog , ajutati-ma … nu vreau sa imi pierd iar familia .
Georgiana.

Pentru inceput mergeti la psihiatru iar el va va indruma ce sa faceti mai departe.

Buna Georgiana, Ti-ar folosi o discutie cu un psihoterapeut. In privinta costurilor sedintelor de terapie vei gasi pe pagina mea de facebook adresa catre un eveniment (“Dar din dar sa facem…Rai”) pe care un grup de terapeuti il organizeaza pe toata perioada lunii martie. In cadrul acestui eveniment eu ofer spre exemplu sedinte gratuite de psihoterapie. Vei gasi acolo si alte daruri pe care noi le punem la dispozitia celor interesati. Mult succes!

exista cu siguranta si cabinete de consiliere gratuita pentru grupuri vulnerabile ca cel din care faceti parte, mai greu-dar se poate, oricum principalul om pe care sa va puteti baza este chiar persoana proprie care va gasi resurse cu ajutor sau singura sa mearga mai departe

Cred ca ați avea nevoie sa discutați cu un psihoterapeut,poate măcar câteva ședințe, sau dacă situația materială nu va permite, cu cineva care lucrează pro bono. Vorbiti cu soțul dvs despre ceea ce va preocupa, despre ceea ce simtiti când știți ca vorbește cu alta femeie,despre temeri si relația dvs, dificultatile materiale prin care treceti, fără a va învinovăți reciproc. Si el are nevoie de a fi ascultat, doar ca momentan a găsit suport in alta parte. Destainuirea atrage la rândul ei destăinuire si se pare ca la începutul relației ați avut o comunicare buna. Ati vorbit si de vinovatie, va simtiti responsabila pentru dificultatile pe care le trăiti sau soțul dvs crede asta? Oricum ar fi,sunteți doi adulti in relație,așa ca bunăstarea familiei nu depinde exclusiv de dvs.
Pare ca găsiți asemănări între cele doua casnicii.Ceea ce ar putea fi comun este un anumit tipar de interacțiune pe care il puneți in joc; totuși oamenii si situatiile sunt diferite. Va e teama ca s-ar putea întâmpla sa va despartiti, dar nu e obligatoriu ca aceasta căsnicie sa se termine asemeni primei. Teama dvs provine in mare parte din ceea ce s-a întâmplat in trecut si aceasta teama va împiedica sa vedeți relația prezenta. Aveți încă la dispoziție timp pentru a vedea împreuna cu soțul dvs ce-i de făcut.Orice s-ar întâmpla,căutați în dvs resurse care sa va ajute sa va definiti si altfel decât in raport cu relația cu bărbații(sunteți si mama,sunteți o femeie care caută un job); relația cu un bărbat,oricare ar fi el, e doar o parte din ceea ce sunteți ca femeie. Cele mai bune gânduri!

Buna dimineata! Increderea este, alaturi de respect, unul dintre pilonii fundamentali ai unei relatii. Te rog sa te privesti in oglinda si compara-te cu persoana care ai fost in momentul casatoriei voastre. Te rog sa-ti aduci aminte de ce sunteti impreuna. E posibil sa retraiesti emotiile perturbatoare din prima casnicie. Nu este obigatoriu sa fie la fel. Te rog sa aplici ”tehnici de psihologie inversa”! Cand ati ras impreuna ultima data? De cele mai multe ori, o relatie se distruge prin atitudini de repros, cearta, scandal etc. O relatie nu poate depasi o criza decat printr-o atitudine pozitiva! Succes!

Mesaj:
Buna seara! Datorita unei stari de stres continuu declansata de un mediu scolar vulgar si anumitor probleme de sanatate mi s-a recomandat de catre medicul psihiatru sa iau lexotan pe o perioada relativ scurta…3 saptamani..Am aflat ca acest medicament a fost interzis in SUA iar medicii romani inca il mai prescriu…Ar putea exista vreun efect advers sau sa imi faca mai mult rau decat bine ?…Din aceasta cauza stau in dubii in legatura cu utilizarea lui. Multumesc anticipat

Incercati si o alta opinie de specialist, psihiatru sau psiholog clinician. Nu ati precizat diagnosticul stabilit de medicul psihiatru si nici simptomele care au determinat apelarea la serviciile domniei sale.

Nu stiu pentru ce anume v-a recomandat medicul dvs. psihiatru Lexotanul, dar ar fi bine daca as afla. El este folosit in practica medicala de obicei ca anxiolitic cu actiune intermediara in ceea ce priveste efectul scontat. Ca efecte asupra anxietatii, nu face decat sa o reduca, sa diminuaze tensiunea psihica si agitatia psihomotorie, daca exista, echilibreaza reactiile emotionale si reduce manifestarile somatice ale anxietatii(tremur, transpiratii ale palmelor, puls marit etc) Numai in conditiile folosirii indelungate poate da dependenta. Medicul dvs. cunoaste cu siguranta potentialul toxicomanic al acestui medicament.Oricum, axietate este o problema din sfera emotionala, care se rezolva in general in cabinetul psihologic. Medicatia, nu face altceva decat sa estompeze acuzele somatice precizate anterior.Sfatul meu este sa mergeti la psiholog.

Mesaj:
Buna ziua. De ceva vreme nu mai pot sa zambesc , nu mai am acea stare de bine si de energie ce ma caracteriza in trecut . Cauza problemelor este scoala . Am intrat la un liceu bun , insa nu mi-am inchipuit ce v-a fi asa de greu sa fac fata . In ultimul timp am luat o raceala si ca sa fie situatia si mai grea am intrat in febra lucrarilor de control . Simt ca nu mai am viata in mine, ca in curand voi ceda si dupa aceea v-a fii foarte rau . Problema este ca sunt foarte stresat , iar aceasta stare de stres nu poate decat sa ma distruga si mai mult . Va rog sa ma ajutati , sunt disperat , am slabit 5 kg in 2 luni si parca am devenit un magnet pentru boli. Ce ar trebui sa fac? Va multumesc anticipat si astept cu nerabdare sa imi raspundeti

in primul rand ti-as recomanda sa mergi la un medic, pt un consult si eventual niste analize. Iarna asta a fost foarte ‘dubioasa’ si a afectat pe multi cu oscilatiile ei de temperatura. Mai intai sa inlaturam posibilele cauze fiziologice dupa care ne putem gandi la cele psihologice (daca sunt). Succes!

Scrie aici ce include concret dieta ta, ce surse de grăsimi sănătoase ai, dacă eşti consumator de lactate, cereale, soia, prăjeli (în uleiuri de genul fl soarelui, struguri, porumb etc). Clar că astea ar trebui evitate dacă vrei să fii sănătos.

Pare mai degraba o devitalizare in urma anotimpului dificil care a trecut si a primaverii care a venit; in plus faptul ca stresul este mare si vine peste oboseala, raceala si altele adunate, te face sa simti ca nu mai ai putere, vitalitate. Dupa ce consulti un medic, de dorit ar fi sa slabesti putin ritmul si sa faci totul intr-un ritm mai putin alert si mai detasat. Este dificila primavara pt toti, trecerea de la iarna la primavara aduce cu ea tot felul de simptome, de slabiciuni si alte stari, este firesc. Incearca sa iei si niste suplimente, minerale, Magne B6, VEZI CE SPUNE SI MEDICUL. Gandeste pozitiv si scapa de idei precum -” aceasta stare de stres nu poate decat sa ma distruga si mai mult – si parca am devenit un magnet pentru boli. ” Bolile nu sunt altceva decat semne ca in psihicul nostru ceva nu este asa cum ar fi normal sa fie, stresul, de ex. Incearca sa te relaxezi, intotdeauna orice problema are o rezolvare, orice lucru il poti face cumva, cu cat esti mai detasat si mai stapan pe tine, cu atat le faci mai bine, mai repede si cu rezultate mai bune. Fa un efort de vointa, ia-ti timpul necesar si rela

Ia-ti timpul necesar si relaxeaza-te, fa o pauza cumva, strecoara printre orele de studiu si putin timp pt o plimbare in natura sau altceva, ca sa-ti poti incarca bateriile, cum se spune. Ai nevoie de energie si trebuie sa inveti sa o faci sa circule prin tine intr-un flux continuu, sa nu ramai devitalizat.

pentru ca scaderea ta in greutate este una semnificativa as spune si eu ca nu strica un consult medical inainte de toate…daca e totul in regula, cum ar fi de dorit, de multe ori ajuta sa discuti despre asteptarile tale si ale celor din jurul tau cu cineva care poate privi situatia in mod obiectiv

In ultima vreme ma inervez foarte tare din lucruri marunte. Ce as putea face pentru a schimba aceasta atitudine?..am momente in care ma inervez si incepe sa ma doara instant capul, stiu ca ar trebui sa fiu mai toleranta insa e cam greu de aplicat acestsfat. Mi ar fii utile cateva exemple sfaturi, multumesc, o zi frumoasa!

Ceea ce ai putea sa faci e sa incerci sa-ti observi singura comportamentul-adica cand ai o situatie stresanta stai cateva secunde linistita si sa te intrebi chiar daca merita sa te enervezi-oricum cu sau fara enervare acea situatie o rezolvi.In al doilea rand-respira adanc pentru ca ajuta sa te calmezi.

Sala, sportul de întreținere e foarte recomandat in situația ta. Bazinul de înot , bicicleta, mers rapid daca nu ti place sa alergi.

Fiecare din noi avem o ordine pe baza căreia ne desfăşuram în fiecare zi: computerul funcţionează in parametri, mouseul e mereu lângă tastatură, în frigider ai mereu nişte fructe, ştii că doar tu pui mâna pe ele etc. Iar ordinea asta e confirmată în fiecare secundă printr-o ‘recompensă’. Când ne confruntăm cu o situaţie de ‘pierdere a recompensei’, omul declanşează un răspuns adaptativ care îl ajută să rezolve într-un fel sau altul situaţia respectivă.Presupui că cineva perturbă această ordine: colegul de cameră împrumută mouseul fără să ceară voie sau goleşte frigiderul ! Iar răspunsul adaptativ va avea doo componente:

*una orientată spre interior care ţine de reacţia proprie la stress şi e asociată cu frustrarea şi agresivitatea: grimase, priviri acre, reproşuri, insulte, palme etc. Se produc hormoni de stres.

*o a doua orientată spre exterior prin care poţi afla şi alte detalii despre ce s-a întâmplat de fapt: colegul de cameră de fapt servise nişte rude de-ale tale care au venit în vizită, poate exagerezi dacă nu serveşti şi pe alţii cu fructe, avea nevoie de un mouse pentru o lucrare importantă etc.

Problema ar putea fi soluţionată pe ambele căi (foarte la îndemână să reduci la tăcere pe celălalt prin violenţă) , dar este limpede că e de preferat să predomine varianta a doua. În măsura în care te confrunţi tot mai des cu ‘pierderea recompensei’, ajunge să predomine prima componenta: eşti tot mai frustrat, caustic, furios. Sigur că dieta are un rol foarte important, citiţi de ex. articolele de aici: http://tinyurl.com/p24llul

Incearca cateva sedinte de aerobic, la mine functioneaza

dormiti suficient? v-a enervat cineva in mod special in ultima vreme? dispozitia dvs generala care este? poate ne povestiti putin ultima perioada a vietii… sa zicem ultimile 6-12 luni… evenimente marcante, stil de viata, etc

cateva sugestii…sper sa fie de folos http://www.voceapacientului.ro/index.php?cnt=detalii-articol-medicul_recomanda&pid=169