Mesaj:
Sunt o adolescenta de 16 ani si ma gandesc sa ma sinucid. Dorinta devine din ce in ce mai mare pe masura ce trece timpul. Am probleme cu parintii. Acestia vor sa divorteze, insa nu asta e lucrul care ma afecteaza. Divortul lor imi este oarecum indiferent deoarece era previzibil. Insa tatal meu este plecat in strainatate si am probleme mari cu mama. Nu imi respecta intimitatea niciodata. Intra in camera mea si citeste unele lucruri pe care eu nu as fi vrut sa le citeasca gen jurnal si alte chestii. Mereu imi spune ca vrea sa fim prietene bune insa nu pot sa ii spun nimic deoarece ma judeca si are o gandire foarte invechita.. Mereu imi spune sa imi fac prieteni si sa ies afara.. dar eu am prieteni insa nu ii plac ei.. Am devenit foarte rece cu ea in ultimul an si certurile cu ea ma fac sa devin simai rece. M-am schimbat mult de cand eram mica si nu mai sunt aproape deloc ce eram. Schimbarea e si buna si rea deoarece acum sunt mai rece si mai imuna la unele lucruri rele care ma inconjoara, insa multa lume imi spune ca sunt rea si pana si mama imi spune de multe ori ca nu ma mai suporta, recent mi-a spus ca nu stie cine sunt si ca sunt un nimic pentru ea. Chiar daca vreau sa par rece, defapt imi pasa si de cele mai multe ori plang singura. Ma gandesc ca fiindca nu plang in fata ei crede ca nu ma afecteaza dar nu e chiar asa insa daca plang de fata cu ea zice ca plang degeaba. Nu mai stiu ce sa fac. De multe ori m-am gandit sa imi iau viata dar nu pot. Simt responsabilitate fatade parintii mei. Fiindca sunt singurul lor copil si ei m-au crescut atat si mama mereu spune ca s-a sacrificat, si ea si tata, doar ca sa ma creasca pe mine si nu cred ca pot sa ii las asa pur si simplu deoarece nu vaa fi nimeni care sa ii ajute la batranete. Scriu pe site-ul asta pe care tocmai l-am gasit pentru ca nu mai stiu la cine sa apelez. Desi am prieteni foarte buni nu pot sa le spun aceste lucruri. Nimeni nu stie. Nimeni nu banuieste nimic. Absolut nimic. Mereu sunt “vesela” cand ies afara sau la scoala. Mama nu vrea sa “dea bani degeaba” ca sa ma duc la psiholog desi ne permitem.. Va rog ajutati-ma. Cum pot sa ma schimb si ce pot sa fac pentru a imbunatati situatia? Multumesc din tot sufletul daca ma ajutati.

Incercati sa vorbiti cu psihologul scolar si impreuna o puteti convinge sa accepte dorinta dvs de a urma o psihoterapie.

Psihologul școlar ar putea sa va ajute,măcar la început.Cu tatăl cum va înțelegeti?Ati putea sa vorbiti cu el,chiar si la telefon , despre sentimentele care va frământă?Poate in situația unei comunicări dificile cu mama,ați putea găsi susținere afectiva din partea lui.

Înarmează-te cu mult calm şi răbdare şi iniţiază o discuţie cu mama ta, în care să îi spui toate problemele tale legate de comportamentul ei şi aşteptările pe care le ai de la ea. Şi află aşteptările ei în legătură cu tine. Negociaţi asupra lor.
Fii atentă la tonul pe care îl foloseşti şi cum îţi alegi cuvintele, încearcă să fii cât mai diplomată, să nu o provoci. Cuvintele sunt mai mult decât o înşiruire de litere/sunete, sunt emoţii! Nu renunţa la calm şi la tonul jos, nici chiar dacă ea se enervează şi te provoacă la ceartă. Spune-i clar că nu doreşti să te cerţi cu ea, dar vrei să fii ascultată şi înţeleasă.
Spune-i şi de gândurile de suicid care te bântuie, convinge-o să accepte că ai nevoie de terapie. Este chiar indicat să faceţi împreună câteva şedinţe, pentru îmbunătăţirea relaţiei voastre, în funcţie de părerea psihoterapeutului cu care vei lucra. Eu îţi doresc succes!
Şi nu uita: orice schimbare în comportamentul mamei tale va începe cu o schimbare în comportamentul tău!

Mesaj:
Stresul mental poate determina o diminuare a memoriei pe termen scurt si lung ?

Stresul poate genera o multitudine de efecte (comportamentale, somatice, emoţionale şi cognitive); printre efectele cognitive se regăsesc: distragere crescută, diminuarea concentrării, afecţiuni ale memoriei, îngrijorare, teama amplificată de a nu greşi (termen scurt), probleme de memorie, gânduri obsesive (termen lung).
Emoţional, se manifestă anxietate ridicată, depresie, furie, stimă de sine scăzută, panică, ipohondrie, fobii, care se pot croniciza pe termen lung şi chiar evolua în boli mentale.

Salut, am si eu o intrebare. Exista cumva vreo linie telefonica de urgenta pentru sinucigasi in Romania? Multumesc anticipat pentru raspuns.

http://citynews.ro/eveniment/primul-telverde-antisuicid-din-romania-fost-lansat-la-cluj-1247510

grup de suport+posibilitatea de a apela un numar gratuit: http://suicid.wordpress.com/contact/

Hello știți cumva daca exista programe in România de psihoterapie gratuite, pt persoanele fără nici un venit si fără asigurare …cum sunt programele din Anglia ?

În Anglia se dau pacienților bani de taxi pt drumul către și de la spital acasă… aici asigurații trebuie să-și cumpere inclusiv leucoplastul:)) Oare există psihoterapeuți cu suficientă mâncare în cămară?

da aparent la noi sanatatea mentala este numai pentru cei care isi permit sa o cumpere… restul…n-au decat sa sufere …si ne intrebam dc am avut atatea tentative reusite in ultimul timp la metrorex … oare de ce?!?!

nu va dezaprob, dar exagerati. Psihoterapia si de altfel mai toate domeniile medicale (terapeutice) sunt o responsabilitate foarte mare pt practicanti. Sa nu mai spunem investitia de timp, bani, energie si multe altele carora ne supunem pentru a putea ajuta chiar pe cei foarte putini. Eu ofer consiliere gratuita tuturor pacientilor de la cabinet, desi nu sunt platit de nimeni pt asta, dar psihoterapia presupune un schimb, mutualitate. Este drept ca sistemul medical din Romania nu este adecvat nevoilor cetatenilor sai, dar asta nu inseamna ca nu se poate si ca nu sunt oameni (destul de multi) care fac mai mult decat ‘fisa postului’. In afara de asta, specialistul nu este de vina pt drama (de obicei evitabila) a fiecarui pacient/client) – daca ai stat nu stiu cat timp pana ti-a cazut maseaua de frica dentist, iar acesta iti cere o suma considerabila ca sa ‘te vindece’, atunci este vina ta. Programele de care vorbiti, din strainate, sunt sustinute prin diverse metode si fonduri… nu se fac in fiecare zi si pt intreaga populatie, etc. Nimeni nu poate sa traiasca din aer, din pacate

Parca am fi in evul mediu in comparatie cu altii, dar ne si place al dracului sa stam acolo. Titlul inmului national ar trebui schimbat in “Dormi romane, dormi!”.

bun, si o persoana care sufera de niste afectiuni emotionale destul de grave dar nu are asigurare medicala, nu are nici un venit stabil si nici medic de familie, unde trebuie sa apeleze si ce ar trebui sa faca? Domnul Botezat Radu

foarte bine spus… eu am decis sa fac… sa ii incurajez pe altii sa faca… orice numai inainte sa fie. Multi asteapta ‘sa se schimbe ceva’ fara sa se mobilizeze singuri

exista coasigurare Doamna Nico P. Menic

coasigurarea functioneaza doar in anumite cazuri, si anume in cazurile in care persoana in cauza are o familie… chestiile astea sunt mai frustrante decat par…

va cred… dar sunt si situatii speciale… si cum spuneam ‘sistemul’ este nesatisfacator, si asa ocupat cu situatile obisnuite. Din ce am vazut si auzit eu, majoritatea ‘functionarilor’ incearca sa ajute cum si cat pot

sa vrei sa te vindeci dar sa nu ai posibilitatea materiala … si legile sa fie date doar asa de dragul de a mai scrie un articol printre legile deja existente

https://www.facebook.com/as.samy.sa

Glumesti, nu?!?!? Explica cum tratezi post traumatic stress disorder cu plante? Bine ca nu mi-ai zis sa merg la o spovedanie ca sigur ar fi avut efect… Totusi nu merg la psihoterapeut pt o simpla durere de cap….

iei super hot chilli îți urcă tensiunea și leșini naibi și nu mai ai vreme de un episod PTSD:)))

))

Cei care vin cu astfel de recomandari sufera ei insisi de sindromul Isus, adica vindeca tot. ))

Da Vlady, dar dupa ce lesini vin cei de la UPU-SMURD, iti scot chilii-ul din tine si uite asa iti mai vine o intrebare care iti adanceste ceata existenta, “-Ce naiba am vrut sa fac cu asta??!”. Si iar te apuci sa cauti terapii pro bono. Nasol cerc.:>

Eu sunt psihoterapeut de cativa ani buni si am lucrat si pro bono. Din experienta va pot spune ca exista anumite dezavantaje ale neplatii consultatiei de catre client, toate observate de mine in procesul terapeutic.

Plata consultatiei este o modalitate prin care clientul se responsabilizeaza in procesul terapeutic, face eforturi de a schimba situatia in care se afla. Este pus intr-o zona de invatare. Nu este singura, desigur, dar este una foarte importanta. La fel este valabil si cu consultatia la domiciliu( nu ma refer aici la clientii nedeplasabili). Daca nu platesti consultatia mult mai usor suni terapeutul cu 5 minute inainte de inceperea consultatie sa anunti ca nu vii . Alteori nici nu te sinchisesti sa anunti.

Incercati la ISTT, psihotrauma.ro. Exista aici un program de asistare gratuita, ce cuprinde un nr de 3 – 6 sedinte gratuite.

Un psihoterapeut investeste EXTREM DE MULTI BANI in formarea sa, dureaza cel putin 5 ani dupa facultatea de psihologie, drumuri prin toata tara, cate 25-30 ore de formare / week-end,nopti dormite la hotel si foarte mare efort intelectual si emotional. Nu mai vorbesc de sutele de ore de dezvoltare personala pe care este OBLIGATORIU SA LE FACA pentru a nu influenta procesul terapeutic a lclientului.

Multumesc Roxana Agafitei

Am avut clienti care imi aduceau produse alimentare din curtea sa, deci….se poate…Casa de Asigurari de Sanatate plateste 50 ron ora de psihoterapie doar cu persoanele cu schizofrenie si boala maniaco-depresiva. Atat. Acesta este sistemul.

Nu cred ca uj pacient ar omite sa reprogrameze consultatiile de buna voie ci mai drgraba impins de tipul de terapie .. Cunosc persoane cu Ptsd grav care se fac ca uita sa mearga la programare de frica faptului ca vor fi nevoiti sa “se itoarca in timp” si asta ii sperie enorm persoanele cu ADHD iarasi trebuiesc intelese, ei asa sunt….totusi as putea sa omit o ora la sala si sa sun in ultimul moment dar cand stiu ca viata mea tine de acea terapie cu sau fara bani .. Indiderent ca intarzii sau ca ploua ori ninge este scopul meu sa ma prezint pt binele meu….

NICO…nu doresc sa discut doar de dragul discutiei….daca doresti CU ADEVARAT sa schimbi ceva, vei gasi solutii, sunt convinsa, daca nu, vei gasi SCUZE.

Aici vorbim de disponibilitatea terapeutului de a lucra pro bono. Cu unii clienti merge foarte bine, cu altii mai putin, altii dispar. Ca si in cazul terapiei cu clientii care platesc … De altfel, cercetari recente arata ca rezultatele terapiei nu coreleaza cu existenta sau nu a platii serviciilor de catre client

Mesaj:
Buna ziua,
De 10 zile am fost diagnosticata cu tromboza venoasa profunda completa popliteo-tibiala cu flux minimal filiform. Am fost la urgente si medicul de acolo mi-a spus ca pot face complicatii, de atunci nu pot sa nu ma gandesc ca in orice moment, la orice mica durere sa tuse nu am edem. Am fost si la un alt medic internist care mi-a spus ca nu trebuie sa faci neaparat complicatii si nici sa nu ma gandesc la asta insa nu ma pot controla, mi-a mai spus ca pot sa fac atacuri de panica care se manifesta tot ca si edemul pulmonar. Acest medic mi-a prescris Alprazolam de 0,25mg de 3 ori pe zi insa cateodata nici acesta nu ma linisteste. Va rog daca puteti sa imi dati un sfat pentru ce ar trebui sa fac sau sa imi spuneti ce as mai putea sa iau pentru a scapa de starea asta de neliniste si frica. Va mai mentionez ca atunci cand aveam de 19 ani a murit tatal meu, la varsta de 27 de ani am pierdut-o si pe mama, in 2006 am nascut un baietel si de la varsta de 3 ani am stat de 2 ori in spital si acum e suspect de astm pe tratament. Ar putea fi si acestea unele cauze ale degradarii straii de sanatate ale sistemului nervos?
Astept cu interes un raspuns!
Va multumesc!
Cu respect,
Angela

Mesaj:
Buna ziua.
Am un copil in vasrta de 3 ani, pe care tatal lui il invata tot felul de prostii. ca mama lui este bunica, ca mama lui este actuala sotie si copilul mie-mi spune pe nume nu-mi spune “mama” . Cum sa fac sa-i explic copilului ca “mama”e numai una si ca eu sunt mama.. fara sa inebunesc definitif copilul? Nu-mi pasa ce-l invata el.. imi pasa de copil sa nu-l inebunesc eu mai tare!!! cum fac? Mentionez ca eu pana la urmatorul termen (peste 3 luni) imi pot lua copilul duminica de la ora 10-18 si copilul vine si-mi spune tot (si ce nu m-ar interesa in mod deosebit pe mine) insa il invata sa nu vrea la mine ca “eu nu am bec, eu nu am mancare, eu nu am jucariile care-i plac lui” … nu stiu cum sa ma comport, ce am voie si ce nu am voie sa-i spun copilului? cum sa-i explic ce am de spus?
Am divortat la notar in decembrie 2012 cu custodie comuna (2 saptamani si 2 saptamani) din cauza conditiilor de la mama de acasa am acceptat sa ramana cu domiciliul la tata, urmad ca eu sa aranjez casa sa-mi pot aduce copilul 2 saptamani. Pana in luna August 2013 nu am avut cum sa aduc copilul acasa intr-un mediu insalubru (intre timp am cumparat mobila pentru 2 camere si bucatarie (apartamentul avand 4 camere), am renovat casa, am pus parchet, am pus termopan + ca mama avea in casa 6 caini). In luna august cand am putut sa-mi iau copilul cele 2 saptamani familia fostului sot a refuzat sa-mi dea copilul pretextand ca acesta nu doreste sa mearga cu mine pentru ca nu ma cunoaste. In perioada Decembrie 2012 – august 2013 mergeam sa-mi iau copilul de diminiata ora 10-20 cu taxiul si eram obligata pe perioada iernii sa merg cu el pe la cunoscuti pentru ca acasa nu-l puteam aduce si din pacate cunoscutii mei locuiesc foarte departe de mine si-mi trebuiau numai pentru taxi cel putin 100 ron+ altele. Mentionez ca pana in luna August 2013 eu nu am avut voie sa mai intru in casa fostului meu sot si nu aveam voie sa iau legatura cu nimeni din familia lui. In momenul acesta ne judecam pentru custodia copilului intrucat fostul sot mi-a refuzat dreptul de a-mi mai lua copilul chiar si ziua, putem sa-l vizitez doar in prezenta familiei acestuia (minim 3 persoane care stateau cu ochii pe mine incontinuu) fara a avea macar posibilitatea sa stau singura 5 minute cu copilul meu. La al II lea termen de judecata, s-a decis ca pana pe 14 Mai (urmatorul termen cu martori si ancheta sociala terminata) sa-mi pot lua copilul in fiecare Duminica de la 10-18 pentru a-mi petrece timp cu el.
Copilul se comporta ciudat in momentul in care apar eu sau o alta persoana inafara celor din familia fostului sot, daca intra cineva in camera sau ne intalnim cu cineva pe strada nu mai scoate un sunet, refuza sa vorbeasca si prefera varianta cu aratat prin semne ce-si doreste. De la mine refuza sa manance, insa de la prietenul meu mananca, refuza sa ma tina de mana in parc in schimb cere sa o tina de mana pe prietena mea cu care suntem in parc. A venit si mi-a spus ca ” nu vrea la mami, pentru ca are “ham” , nu are bec si nu are mancare”si cand l-am intrebat cine i-a spus asta a spus “tati si buni”, imi spune mereu ca nu vrea sa manance ca are si el mancare acasa. Este un copil vesel si sociabil insa in prima faza tace efectiv ( inclusiv cu mine). Copilul avea 2 ani cand ne-am despartit acum a facut deja 3 ani.

Discutia legata de, cine este mama si cine este restul familiei, precum si rolurile acestora, ar fi de preferat sa aiba loc intre adulti, nu intre adulti si un copil de 3 ani. Sigur, intr-un mod matur, avand in minte si in suflet, in permanenta imaginea copilasului, binele lui si dezvoltarea lui ulterioara. Acest lucru este posibil cu efort, e adevarat, fara acuze reciproce, acceptand ca d-voastra nu mai formati un cuplu, insa sunteti parinti, iar acest lucru va leaga pentru totdeauna. Deci, puteti rezolva cat de cat situatia, discutand cu fostul sot, nu cu altcineva (din punctul meu de vedere), in termeni de pace, intelegere si responsabiliate. Baietelul are nevoie de timp sa discearna, dragul de el, cine este cine.. Daca mentineti cu copilasul o legatura stabila, bazata pe afectiune, dragoste, rabdare, o relatie nepoluata, daca este posibil, de problemele cu fostul sot, lucrurile se vor imbunatati. Rabdare si mult tact, va doresc! Numai bine!

RASPUNS: Eu am incercat aproape 8 luni sa-l fac sa mergem la un psiholog, chiar am propus sa platesc eu aceste sedinte pentru a vedea cum putem sa ne intelegem noi astfel incat copilul sa nu simta lipsa unuia dintre parinti. acest lucru mi-a fost refuzat in mod constant, ca ulterior sa imi spuna ca trebuie sa mergem cu copilul la psiholog. I-am explicat ca un copil de 2 ani si un pic ( 3 ani acum) nu are ce sa caute la psiholog, ci ca noi trebuie sa mergem… nu am cu cine sa ma inteleg!
Nu am incercat niciodata sa-i denigrez tatal, tocmai de aceea pentru a evita eventuale “scapari” de limbaj am preferat sa nu-l aduc in discutie deloc.

Solicitati instantei sa dispuna o evaluare a copilului si a relatiei acestuia cu fiecare dintre cei doi parinti, eventual identificarea unor elemente de alienare parentala. Evaluarea ar putea fi efectuata de Directia de protectie a copilului competenta teritorial sau de un specialist independent.

Mesaj:
buna ziua, copilul meu are 5 ani si 3 luni. este sociabil, si jucausi creativ si implicat emotional in toate actiunile. problema este ca deseneaza copaci care cad. coroana este deasupra, dar trunchiul este in cadere. el spune mereu ca asa vede el copacii… cad! si in jocul lui, se prabuseste pe canapea si spune mereu, cade copacul.
anul trecut in aprilie, mai si iulie, a fost agresat de mai multe ori. eu am fost plecata la un curs 15 zile in 3 saptamani, distantate aprilie / mai 2013. l am lasat la mama mea si am platit un psihopat sa stea cu el. am crezut ca daca mama l a vazut si il cunoaste, statea la ea in gazda, este in siguranta. de fapt inca ma mai culpabilizez pt asta. iar animalul ala l-a abuzat. a stat in total 120 de ore in compania lui. fiul meu inca se mai gandeste la ce a patit psihologul la care am ajuns anul trecut, in vara, dupa ce am reusit singura sa identific cauza problemelor aparute in comportamentul fiului meu, mi a spus ca la mine este problema, si ca DACA EA VA IDENTIFICA CA SE CONFIRMA, ATUNCI VA ANUNTA PROTECTIA COPILULUI, SA EVALUEZE CAZUL. in fine, am invatat sa traim impreuna cu povara asta. copilasul meu chiar azi dimi a adus in discutie numele psihopatului, din nou.
acum luam amn2 remedii florale si homeopate. acum trebuie sa merg la homeopat sa il reevalueze. copilul meu a luat Stramoniu 200 Anacardiul 200 Argentul Nitricum 200. sunt inca foarte speriata de ce am patit. eu il cresc singura, tatlal lui refuza sa il vada. de fapt nu l a strans niciodata in brate, nu l a atins si nu l a mangaiat niciodata.

Vă recomand cu multă căldură să mergeți la un psihoterapeut. Trauma prin care a trecut fiul dvs. nu se rezolvă cu preparate alopate ori homeopate. Atitudinea psihologului (presupun că acesta era clinician, nu terapeut) de care amintiți este regretabilă, dar nu trebuie să vă insufle neîncrederea în alți psihologi și să refuzați colaborarea cu aceştia în beneficiul fiului dvs. Desenele executate de băiețel pot fi evaluate de terapeut, conținând indicii importante asupra traumei sale (testul arborelui, chiar aşa se numeşte).
Şi vă sugerez să reclamați abuzatorul, probabil nu este la prima şi nici ultima sa faptă de acest gen.

Nu ati preciat in ce fel a fost agresat/abuzat copilul dvs.

Mesaj:
copilul meu are 5 ani si 3 luni. este sociabil, si jucausi creativ si implicat emotional in toate actiunile. problema este ca deseneaza copaci care cad. coroana este deasupra, dar trunchiul este in cadere. el spune mereu ca asa vede el copacii… cad! si in jocul lui, se prabuseste pe canapea si spune mereu, cade copacul.
anul trecut in aprilie, mai si iulie, a fost agresat de mai multe ori. eu am fost plecata la un curs 15 zile in 3 saptamani, distantate aprilie / mai 2013. l am lasat la mama mea si am platit un psihopat sa stea cu el. am crezut ca daca mama l a vazut si il cunoaste, statea la ea in gazda, este in siguranta. de fapt inca ma mai culpabilizez pt asta. iar animalul ala l-a abuzat. a stat in total 120 de ore in compania lui. fiul meu inca se mai gandeste la ce a patit psihologul la care am ajuns anul trecut, in vara, dupa ce am reusit singura sa identific cauza problemelor aparute in comportamentul fiului meu, mi a spus ca la mine este problema, si ca DACA EA VA IDENTIFICA CA SE CONFIRMA, ATUNCI VA ANUNTA PROTECTIA COPILULUI, SA EVALUEZE CAZUL. in fine, am invatat sa traim impreuna cu povara asta. copilasul meu chiar azi dimi a adus in discutie numele psihopatului, din nou.
acum luam amn2 remedii florale si homeopate. acum trebuie sa merg la homeopat sa il reevalueze. copilul meu a luat Stramoniu 200 Anacardiul 200 Argentul Nitricum 200. sunt inca foarte speriata de ce am patit. eu il cresc singura, tatlal lui refuza sa il vada. de fapt nu l a strans niciodata in brate, nu l a atins si nu l a mangaiat niciodata.

daca intrebarea dvs este legata de semnificatia copacului atunci ne-ar fi de mare ajutor sa ne si postati acel desen (scanat) pt a ne putea orienta mai bine… sau puteti cumpara cartea Testul Arborelui si incercati o interpretare

De mare ajutor ar fi sa postezi desenul . Pentru o interpretare corecta sunt niste elemente care trebuie observate cu atentie: -ocuparea spatiului – radacina, trunchi , coroana – dimensiunile desenului, -tipologia arborelui desenat – si alte detalii , cum ar fi , fructe , frunze flori, iarba etc.

Mai incercati la un alt psiholog.Motivul ptr.care deseneaza in acest fel poate fi si altul ,nu doar legat de agresiune(ce fel de agresiune?De ce-l catalogati psihopat?De ce psihologul la care a-ti fost v-a spus ca-i la dvs.problema?Nu-mi raspunde-ti mie…………)……….Copilul este sociabil,creativ,implicat ceea ce-nseamna ca-i pe drumul bun.Numai bine si mult succes in gasirea unui psiholog ce va poate rezolva situatia!!!!!

Un test precum testul copacului nu este de ajuns in a identifica un copil cu probleme, o corelatie de teste ar putea sa va spuna ceva. Daca copilul Dumneavoastra manifesta un comportament pro in dezolvoltarea lui nu incercati sa vedeti in el o problema.

Va recomand sa mergeti la consilier/psihoterapeut. Va poate ajuta sa intelegeti ce se intampla si, daca e cazul, sa faceti schimbarile potrivite pentru bunastarea copilului d-voastra si a d-voastra, deopotriva.

Mesaj:
De ce ma tot gandesc la fostul iubit al sotiei? Tot am impresia ca o sa o pierd, cu toate ca ea mi-a demonstrat ca ma iubeste de numarate ori si avem impreuna o fetita splendita?

ia incercati sa ne ‘aruncati’ cateva ipoteze… au tendinta de a fi si cele corecte! Noi am putea sa presupunem nesiguranta acestei relatii, dar nu va cunoastem deloc. Daca nu puteti ajunge sa stati de vorba cu un psiholog despre framantarile dvs, atunci v-am urga sa ne dati mai multe detalii? Relatia dvs de la inceput… relatia cu ‘fostul’ si cum v-a afectat atunci… etc

Din gelozie si din posesivitate. In primul rand sotia nu este un obiect sa va apartina si nici nu are nimic de demonstrat. Este o fiinta ca si dvs. Iubirea pe care o daruiti este singura care va apartine.

Gelozia

De multe ori invatam de la viata sa ne fie frica de anumite posibilitati astfel incat sa incercam sa le prevenim. Frica de abandon sau de singuratate sau de a nu fi destul de bun sunt des intalnite si au si partile lor pozitive. Problemele apar atunci cand comportamentele devin inadaptative, exagerate din frica sau cand gadurile prea dese ne provoaca emotii neplacute. In rest, nesiguranta face parte din realitatea vietii si e important sa o acceptam.

Dar ce te impiedica sa te gandesti la tine ca fiind iubitul actual ei sot? Ce a fost in trecut nu-ti apartine tie ci doar ei si ai luat-o cu tot cu trecutul si istoria ei, ce va fi maine nu-ti apartine si nu exista caci nu este decat ca dorinta, dar poti face infarc sau stop cardiac la ora 04.05 si e gata, te poti bucura si multumi de prezentul care iti apratine si tie, si sotiei si pe care il puteti dedica minunatiei voastre comune. Ai toata noaptea la dispozitie si libertatea sa meditezi in liniste. Dimineata ai posibilitatea sa multumesti.

dragele mele colege, aveti putintica rabdare pana primim mai multe informatii. Mi-ar placea (in mod foarte meschin) sa cred ca nu sunteti telepati. Va inteleg empatia foarte puternica, dar simt ca ne aruncam prea repede si departe cu raspunsurile de mai sus. Nu am vrut sa jignesc pe nimeni, doar o mica atentionare. Multumesc!

Nici nu ati putea sa va jicniti decat pe dvs.! Cu placere

as putea dar consider ca ma incadrez in categoria ‘pe nimeni’ si asta ma face sa ma simt in siguranta

bun asa

Mesaj:
Buna seara! Problema mea s ar putea sa para banala dar pe mine ajunge sa ma sece de energie…am avut o relatie de vreo 5 ani, cu multe despartiri si certuri. Daca ii zic sa nu ma mai caute el face tocmai invers,cand ne intalnim se comporta de parca suntem iubiti. Certurile erau din cauza faptului ca el e prea libertin si nu i place sa dea explicatii ce face, nu i placea sa iesim impreuna doar in casa; la inceputul relatiei era foarte afectuos dar apoi s au schimbat multe zicandu mi ca sunt geloasa si ca i fur libertatea si sa astept sa mi zica el sa iesim undeva cand simte nu sa i zic eu. Ma deranjeaza enorm ca vine la mine se comporta ca si cum i as fi iubita iar cand pleaca de la mine iese in cluburi, pleaca prin diferite locuri si ma simt folosita. As vrea un sfat cum sa ma pot desprinde de tot ce tine de el deoarece ma afecteaza din toate punctele de vedere si as vrea sa pot trece peste pentru a fi pregatita psihic de o noua relatie. Multumesc!

Ma bag si eu…daca te deranjaza..pune punct si gata…e cea mai buna metoda. Da, vei suferi, probabil, dar ce alegi..sa suferi inca mult timp de acum incolo langa el sau o scurta perioada fara el? Alegerea iti apartine, fericirea ta depinde de tine nu de el.

e mai mult decat clar ca pierzi timpul degeaba. si mai este clar ca inca tii foarte mult la el cat sa te afecteze ce face. daca nu tai raul din radacina, o s-o tii tot asa. fara niciun rost

Eu nu cred ca tine cineva la cineva aici. E o relatie de dormitor gen sex buddies pentru voi numai ca tu vrei ceva serios cu cineva care nu e pregatit de asa ceva. Si probabil nici tu nu esti, altfel ai lua masuri.

Pai… depinde ce varsta aveti. E usor sa-ti da cu parerea si sa “te desparti” in povestea altuia. Multi barbati considera ca le este ingradit spatiul, cand intra intr-o relatie serioasa. Acum…cat de serioasa e? Daca aveti 20 de ani…. dar daca aveti 30-40?

Daca avea/are 30-40 poate face acelasi lucru.

Domnilor, mitocania barbatului este tot mitocanie, indiferent de virsta femeii…. de fapt, ce are “sula” cu … “palaria” (femeii)?????

Are legatura cu stadiile de dezvoltare, cu personalitatea si maturizarea Eu-lui. E mitocan ca ce? Ca simte ca nu mai e atat de liber? Nu ati auzit decat o versiune a povestii.

Doamna, ca sa faci o omleta ce anume trebuie sa faci? Dai mere pe razatoare, faci plinul de benzina, schimbi cauciucurile, citesti o carte, faci o baie fierbinte, schimbi becul la frigider, te plimbi cu bicicleta…????

Pare o persoana imatura care doreste sa-si traiasaca viata la maxim cand, cum si cu cine doreste, nu pare sa fie dispus pt o relatie, nu doreste implicare si stabilitate. Spuneti ca ati avut o relatie de 5 ani de zile cu certuri si despartiri… Ba erati impreuna, ba nu. Ce fel de relatie a fost asta??? Daca sunteti nemultumita si sunteti convinsa ca va doriti binele si linistea, nu vad care este motivul pt care nu va indreptati atentia si resursele spre a le dobandi. Este vorba despre dependenta aici, e adevarat ca orice relatie se rupe greu si in timp dar daca sunteti hotarata si asta va doriti, asta veti obtine. Doar de dv depinde. Capul sus, curaj si succes!

eu ma simt putin coplesit de multitudinea raspunsurilor colegilor mei asa ca o sa imi permit, daca domnisoara/doamna mai doreste, sa o invit sa ma contacteze intr-un mesaj privat. Multumesc!