Mesaj:
Am 22 de ani si sunt student la Medicina. Fratele meu are 21 de ani, a terminat 13 clase si locuieste cu parintii nostri, iar bunicii locuiesc vis-à-vis. Fiind mai mic a fost considerat de parintii mei ca fiind limitat dpdv a ceea ce ar putea face (facultate, job). Bunicii nu prea l-au incurajat, crezand ca oricum nu e nimic de capul lui. Mereu m-au favorizat desi eu le spuneam sa nu faca diferente intre noi. In ultimul timp are niste tulburari de comportament putin cam exagerate,mai exact este foarte nervos si ca atare in una din zile a omorat un catel dandu-i un topor in cap doar din cauza ca se urcase pe masa si luse niste mancare. Problemele astea sunt mai de multisor si nici eu nici familia nu stim ce sa facem cu el. In ultima vreme a lucrat la un service cateva ore pe zi si dupa o luna a fost platit putin. In principiu partea cu spintecatul capului la un animalut vine dupa cateva zile dupa ce s-a hotarat sa nu mai mearga la serviciu. Altceva pot sa spun ca din copilarie a fost mai retras si cred ca nu stie cum sa-si eleibereze emotiile decat sub natura nervoasa. Intrebarea mea este: e nevoie de un psiholog sau de un neurolog? Poate fi o problema neurologica sau cauza e lipsa de iubire, atentie etc? MULTUMESC!

Eu nu cred ca este o cauza neurologica, cat una psihologica. Fratele d-voastra pare ca are niste suferinte vechi sufletesti, destul de profunde. Sigur ca, daca tratezi un copil ca fiind incapabil, bun de nimic, faci comparatii si diferente intre el si altii, cu accent pe cat de “minunati” sunt altii, plus altele pe care probabil le-a trait si pe care nu le mentionam aici, rezultatele nu sunt fericite deloc. Pe de parte, d-voastra cred ca va simtiti responsabil si cumva vinovat ca fratele se comporta asa cum descrieti… asta poate fi o alta consecinta a tratamentului descris de mine mai sus. Aveti dreptate, fratele nu stie cum sa-si exprime frustarea, furia, vulnerabilitatea. Poate se simte nedreptatit, neiubit, neacceptat, incapabil… Ce puteti face, este sa-i transmiteti cat de mult inseamna el pentru d-voastra, cat de drag va este si cat v-a afectat, inclusiv pe d-voastra, diferentele pe care simtiti ca le-au facut apropiatii in ceea ce va priveste, ca sunteti constient de suferinta lui si ca ati dori sa-l ajutati, insa numai si numai daca si el va vrea. Trebuie sa stiti ca o persoana va cauta ajutor sau va accepta ajutor psihologic, numai daca este constienta cat de cat de suferinta sa si isi doreste sa faca o schimbare si sa se vindece. Nu-i usor nici acest drum al vindecarii. Deci, ii puteti sugera sa mearga la psiholog, insa fara sa insistati, daca veti intampina rezistente. Lasati-i timp sa se gandasca, eventual… Asta este ce puteti face. Altfel, v-as sugera sa fiti, mai mult. Adica sa va apropiati de el mai mult, sa-l cunoasteti, sa-i aratati ca-l valorizati, ca-l iubiti ca un frate, sa-i aratati ca-i sunteti aproape, pur si simplu. In rest, interventia noastra este limitata, dupa cum vedeti, depinde numai de el ce si daca va face niste schimbari. Numai bine!

As recomanda o evaluare psihiatrica, dupa care o terapie psihologica, de cabinet si nu online.

buna ma numesc florina si sunt din jud suceva am o relatie k un baiat de apoximativ un an dar care este foarte indiferent si rece k mine ce as putea face sa isi schimbe atitudinea

Florina, nu putem schimba atitudinea celuilalt decat schimbandu-ne noi insine… oricum, sunt prea putine date pt a putea oferi un feedback satisfacator.

eu ti-as sugera sa il iei de manuta si sa incercati sa discutati, macar in prima faza, despre aceasta atitudine pe care ai observat-o la el si cum te simti tu in aceasta ipostaza. Ar fi ideal sa putem confirma prin aceasta discutie si ce simte el cu adevarat, dupa care mai vedem. Tine-ne la curent

el spine k tine la mine dar kateodata face anumite gesturii kare imi dovedesc contrariu

Poate e nedumerit când vede că mănânci litere :p

cred k daca ai scrie normal, ai fi mai usor de urmarit si ai fi luata mai in serios

Bun kmentariul vst:)))))

Ați putea încerca să îi explicați punctul dvs. de vedere ”buey shukaru, che ejti rece ji indiverent ka no âmi plașe!” și vedeți cum reacționează…

Poate ar fi cazul sa schimbi baiatul .. daca tot e indiferent si rece

Indeferenta este clar lipsa de sentimente, deci nici bune nici rele .. pur si simplu lipsa. De ce doresti tu o astfel de “relatie”?

doresc o astfel de relati pt k in atata timp am ajuns sa il iubesc mai presus de orcine in viata mea

Stihmabil domnshoara, ar fi rupere de fash la corason daca tzintitzi catra un vacaler care sa fie atentionat si calduhros spre dumneavoastra, nu?

“am o relatie k un baiat de apoximativ un an dar care este foarte indiferent”…. “el spine k tine la mine dar kateodata face anumite gesturii kare imi dovedesc contrariu” – FLORINA….. tu doresti un “partener” pentru viata ta sau doar ceva sa treaca timupul? din cele scrise te tine mai sus reies 2 lucruri: 1. ca ai o relatie si nu am inteles la “ce nivel e relatia”…. 2. el tine la tine sau la ceva “de-al tau” nu spune nimic de dreagoste, iubire…. deci… intii cauta sa stii ce iti doresti de la viata, altfel e cam “pierdere de vreme”…

Eu nu am inteles cine este de aproximativ un an, varsta baiatului sau relatia?
La multi ani! stimata domnisoara si, indiferent de situatia in care te afli, capul sus!

Florina, la Slatina este o manastire superba. Indruma-l pe flacau sa-i treaca pragul si…poate se mai incalzeste. Un pdv.

ai grija ca dragostea asta “mai presus de orice” sa nu fie mai degraba o obsesie…… o imagine pe care ti-ai facut-o despre el, si care de fapt nu are nimic de-a face cu realitatea………si crezi ca poti defini in ce consta “relatia” voastra, atata timp cat nu e reciproca???

dc toata lumea imi spune sa renunt kand nu pot sa renunt

Noi nu iti spunem sa renunti, ci daca consideri ca merita sa mergi mai departe…. aici e dilema… MERITA???

Daca nu poti renunta, continua…altfel.

nu merita dar daka renunt mie frika de ce se va intampla dupa

ce crezi ca se poate intampla dupa? de ce tie frica mai exact?

cauta altul…

Daca este f indiferent si rece, care este motivul pt care vrei sa faci ceva ca el sa fie altfel? Ce te face sa crezi ca facand tu ceva, e posibil ca el sa se schimbe? Crezi ca tu trebuie sa fii altceva decat ceea ce esti, doar ca sa-l faci pe el sa aiba sentimente pt tine? Si sa presupunem ca s-ar intampla asa, cat timp crezi ca vei reusi sa ramai asa, fara sa fii autentica, ca sa-l poti tine langa tine si sa te iubeasca? Un om cand te iubeste, te iubeste pur si simplu pt ceea ce esti, pt cum esti, pt ceea ce simte si traieste langa tine, pt momentele pe care i le oferi si pt cine este el atunci cand e langa tine. Nu trebuie sa faci nimic special sa fie fericit alaturi de tine, nu trebuie sa fii altcineva ca sa-l faci fericit. Te-ai gandit ca poate nu e potrivit pt tine? De ce-ti doresti alaturi de tine pe cineva care nu-ti ofera ceea ce ai nevoie, care e rece si indiferent alaturi de tine?

Stimata domnisoara, ce testezi tu mai exact? Nivelul nostru de pregatire academica si stiintifica sau capacitatea de a acorda ajutor? Aia NU, ailalta Nu, urmatoarea…nici pe departe, vrei sa-ti construim noi relatiile, sa ti le dezvoltam si sa le mentinem?

Primul pas ar fi sa-ti imbunatatesti relatia cu limba romana. Apoi, poate ai sa devi interesanta pentru cineva.

Asta e greu k limba romana ))))))

Mesaj:
Buna ziua. Am un baietel de 7 ani si 10 luni si de aproximativ trei ani are un comportament ciudat…in sensul ca, cand se trezeste dimineata sau in cursul zilei sta la tv la desene isi tine picioarele incrucisate foarte strans si da din fund. se bataie pur si simplu. In tot acest timp se inroseste la fata si devine nervos daca il deranjezi (am incercat sa-i desfac picioarele … le tine foarte stranse ..) uneori face asa si in somn (cand se apropie ora de trezire ). Stie ca nu are voie sa faca asa, l-am certat uneori, apoi i-am spus ca se imbolnaveste… Se fereste de noi dar cateodata cred ca nu isi da seama si… Ce poate fi acest lucru si cum am putea noi ca parinti sa il ajutam sa nu mai faca asa… Oare tot ce face el inseamna ca se ”masturbeaza ”?? deoarece in toata bataiala aceea cucul ii intra in erectie… Nu estee prea mic pt.asa ceva ?? Am citit despre acest lucru dar…am zis sa intreb un specialist… cand era mai mic am zis ca face asa sa poata adormi (ca se leagana ), dar…devine ceva serios …Imi este teama sa nu faca si la scoala deoare face cateodata si cand sta la masa si scrie (sta picior peste picior foarte strans si la un moment dat geme – scoate un sunet eu l-am intrebat daca are nevoie la baie…Multumesc

În primul rând este necesar să identificaţi dacă este sau nu o cauză medicală la baza comportamentului său, adresându-vă medicului de familie şi făcând investigaţiile medicale recomandate.
Dacă nu se confirmă a fi probleme medicale, luaţi legătura cu un psiholog pentru terapie.
Foarte important, nu-l certaţi şi nu-i induceţi frica de a se îmbolnăvi în tentativa dvs. de a stopa acest comportament!

Mesa:
Buna seara,
Mama mea in varsta de 65 de ani are atac de panica (diagnostic pus de medici de peste 4 ani de zile).
Din comportamentele ei:
- cand vin facturile (inainte de a afla cat are de platit) tremura si striga: “- Cat a mai venit de platit si la gaz/ lumina … ?”
- dupa ce platesc o factura, in urmatoarele 4-5 zile ma intreaba zilnic (de obicei de cel putin 2 ori): cat a fost factura la … ?
- daca nu ii raspund la telefon cand ma suna, suna din nou de mai multe ori, chiar si pana la 16-20 de apeluri
(in acest timp cand ma suna isi imagineaza unele scenarii, de genul: s-a intamplat ceva groaznic cu mine, ….)
- daca trebuie sa plec din oras, pentru cateva zile, ma suna la cateva ore, de mai multe ori sa ma intrebe daca sunt in regula (daca am ajuns cu bine)
- daca se defecteaza ceva (alaltaieri s-a defectat telefonul ei mobil) m-a sunat de pe telefonul unei vecine sa vin urgent, urgent …. pentru ca e defect telefonul
- daca se defecteaza un aparat electrocasnic (de ex., iarna aceasta centrala termica a avut unele probleme de functionare din cauza turturilor de gheata formati pe burlanul de evacuare) se gandeste ca trebuie inlocuit sau ca trebuie reparat exact ce e mai scump de la acesta si ca nu are cu ce sa plateasca
Urmeaza in prezent un “tratament de linistire” cu Xanax de 0,5 mg – 1 pastila seara.
Va rog sa imi oferiti cateva sfaturi (dar nu medicamentoase) ca sa ii “alung” ideile negativiste pe care le are.
Va multumesc mult pentru orice sugestie, Viorel

din pacate nu sunt foarte convins ca putem face abstractie de tratamentul medicamentos. Din cate inteleg este vorba de o tulburare anxioasa cu atacuri de panica. Ma gandesc ca tratamentul prescris nu este suficient/adecvat. Va recomand sa consultati unul sau 2-3 psihiatrii doar pt a aduna informatii, iar dvs ati putea consulta un psiholog cu care sa invatati tehnici de adaptare la conditia dansei

Cred ca aracul de panica poate fi un diagnostic secundar. Pare a fi, din descriere o anxietate generalizata. In mod normal v-as recomanda psihoterapie si in special terapie cognitiv comportamentala, dar, tinand cont de varsta mamei nu stiu……cred ca merita sa incercati. Oricum rau nu poate sa ii faca. Poateastfel intelege mai bine care sunt credintele ei si isi poate modifica comportamentul.

Cautati un medic homeopat cu experienta si solicitati un consult.

Vitamine si minerala pe langa tratamentul medicamentos.Si o cura de argila sau zeolit este f buna pe langa suplimentele alimentare recomandate mai jos.In max 3 luni poate scapa de atacurile de panica.

http://www.revistahofigal.ro/articole/–nfr–nge-anxietatea—i-depresia–singur–printr-o-alimenta–ie-optim–.html

O cura de urzici nu recomandati ?
Domnule Ciugudean, m-am straduit pana acum sa nu intru in discutii cu dvs, dar vad ca nu imi oferiti alternativa.
Daca ati avea un minimum de cunostinte medicale si de psihologie, ati intelege profunzimea/gravitatea situatiei descrise !:-( Asa ceva nu se poate trata nici cu talcut, nici cu vitaminute.
Oricum, intentia dvs de a fi de folos e laudabila si trebuie luata in consideratie.

Multumesc de sfaturi si apreciere.Poate ati observat ca tratamentul natural (fara efecte secundare deci nu face rau) recomandat este alaturi de cel medicamentos sau consiliere psihilogica daca e cazul .Sa stiti caci chiar cunosc gravitatea problemei am cunostinte care au trecut prin asa ceva la care tratamentul natural de mai sus si chiar alaturi de cura de urzici le-a ajutat mult, ei scazand in timp medicamentele deoarece s-au simtit mai bine cu , conditia sa faca tratamentul min 3 luni sau mai mult.Apreciez sinceritatea si nobletea dvs dna Carmen de a nu ma interpela si mai ales ca sustineti cu seriozitate ceea ce credeti ca e mai bine.Poate ,dvs aveti rezultate bune la cabinetul dvs pe cazuistica acestor boli grele asa cum spuneti si dvs utilizand alta paleta terapeutica.Eu nu am recomandat doar tratamentul natural ma repet (deci nu cred ca ca boala se trateaza doar cu vitaminute etc dar ca ele sunt f necesare ) ci alaturi de medicatia primita de la pshiatru, cu alte cuvinte am imbunatatit tratamentul actual alopat care are rolul lui .

Homeopatia poate functiona, insa avind in vedere virsta Mamei Dv. este foarte posibil sa existe carente si pe plan biochimic, adica alimentatie si substante vitale. Aici ramine de clarificat, daca este ceva psihic sau pleaca de la carenta fizica. Daca face analize de singe, verficati Vitamine D3. In cele mai multe cazuri este acest deficit sursa anxietatii, depresii, dementa. O combinatie de psihoterapie si suplimentarea carentei fizice ar fi de recomandat. Succes

RASPUNS: Multumesc pentru indicatii. Problema delicata este ca nu se poate deplasa (a fost recent operata dupa o fractura de col femural) iar pentru a consulta un specialist ar trebuie sa mearga pe targa la 36 de km (in cel mai apropiat oras care dispune de personal calificat in a rezolva astfel de probleme).

Daca a fost o femeia activa, atunci neputinta o scoate din minti. Aveti posibilitatea de a cere consultatie din partea unui specialist la domiciliu. Nu stiu cat costa consultatia, isa dupa toata simptomatologia prezentata aici, cred ca ar fi indicat sa primeasca tratament cu antidepresive. Si apoi mai exista o problema: nevoia de atentie, nevoia de a sti ca, cuiva ii pasa de ea si ca este folositoare cuiva. Ganditi-va si cum sa ii ocupati timpul., ceva care sa-i ocupe mintea, timpul…

Reflexoterapie – 2 sedinte generale/zi . A se insista pe sistemul endocrin si in special pe hipofiza si tiroida(5 minute pe fiecare parte). Deasemenea va ajuta si la vindecarea mai rapida a operatiei(aici se va insista pe ganglioni limfatici inghinali + sold +aparat digestiv pt. un aport de nutrienti si substante regeneratoare).Aromaterapie, masajul spatelui bland cu netezirii lungi,framantat lent(de 3-4 ori in acelasi loc cu cresterea gradata a presiunii si minimizarea deconectarii mainilor de pe cel masat) pentru a aduce un echilibrul intre sistemul nervos simpatic si cel parasimpatic. Aceste atacuri de panica pot aparea din cauza unei hiperactivitati ale sistemului nervos simpatic. Multa sanatate !

Mesaj:
Buna ziua. Am un baietel de 7 ani si 10 luni si de aproximativ trei ani are un comportament ciudat…in sensul ca, cand se trezeste dimineata sau in cursul zilei sta la tv la desene isi tine picioarele incrucisate foarte strans si da din fund. se bataie pur si simplu. In tot acest timp se inroseste la fata si devine nervos daca il deranjezi (am incercat sa-i desfac picioarele … le tine foarte stranse ..) uneori face asa si in somn (cand se apropie ora de trezire ). Stie ca nu are voie sa faca asa, l-am certat uneori, apoi i-am spus ca se imbolnaveste… Se fereste de noi dar cateodata cred ca nu isi da seama si… Ce poate fi acest lucru si cum am putea noi ca parinti sa il ajutam sa nu mai faca asa… Oare tot ce face el inseamna ca se ”masturbeaza ”?? deoarece in toata bataiala aceea cucul ii intra in erectie… Nu estee prea mic pt.asa ceva ?? Am citit despre acest lucru dar…am zis sa intreb un specialist… cand era mai mic am zis ca face asa sa poata adormi (ca se leagana ), dar…devine ceva serios …Imi este teama sa nu faca si la scoala deoare face cateodata si cand sta la masa si scrie (sta picior peste picior foarte strans si la un moment dat geme – scoate un sunet eu l-am intrebat daca are nevoie la baie…Multumesc

penisul unui copil intra in erectie inca din burtica mamei. deci acest lucru nu este ceva neobisnuit. nu tb sa il certati pentru ca s-ar putea ca mai tarziu sa ii fie jena in a-si exprima propriile porniri sexuale, si sa nu dea inceva mai grav si anume tulburari de ordin sexual. cel mai bine vorbiti cu el si spuneti-i ca in primul rand acest lucru nu se face in public pentru ca este un lucru privat. oricum, trebuie sa vedeti cat de des se intampla acest lucru in decursul unei saptamani, eventual, dupa cum v-a propus Giuliano Iulian sa aveti grija la alimentatia copilului, mai ales daca ii dati pui evitati pieptul de pui pentru ca acolo este puiul injectat cu hormoni de crestere si deci este partea cea mai plina de hormoni ai puiului, iar daca sunteti tot mai ingrijorata duceti-l la un specialist. mult succes!

Da ati sesizat corect, ceea ce face copilul e masturbare, miscarea, bataiala respectiva ii produce placere. Prima greseala pe care ati facut-o a fost sa ii interziceti. Daca dvs de ex va place ciocolata si mama va interzice, n-ati manca-o pe ascuns? Exact asa procedeaza si el. Majoritatea copiilor incep sa se masturbeze in momentul in care devin constienti de ce au ei intre picioare, e o mare descoperire si se intampla in jurul varstei de 3 ani. El deja are practica indelungata. Sfatul meu este sa nu il mai certati si sa va apropiati de el, sa simta ca orice ar face, dvs il iubiti si atunci el se va deschide si nu se va mai ascunde. Nu aveti cum sa il convingeti ca nu e bine ceva ce lui ii face placere. Dar placerea aia e efemera/ pana data viitoare. Aratati-i intelegere si iubire. El asta cere de fapt, si cand nu primeste, isi ofera singur.

Asa este, baiatul masturbeaza inconstient. Nu e cazul sa-i interziceti acest lucru. Vorbiti cu el, si spunetii sa nu faca acest lucru la scoala, ca su nu apara conflicte si cicaliri din partea colegilor. Este normal ce se intimpla, unii copii simt trezirea sexuala mai profund si mai devreme dicit altii.

Conform teoriei dezvoltarii psihosexuale a lui Freud, copilul dvs. se afla in Stadiul Falic care incepe de la varsta de 3ani si dureaza pana la 6 ani. Binenteles, aceste perioade nu sunt batute in cuie. In tot acest tiimp copilul prescolar obtine placere prim autostimularea falusului. La barbati falus este penisul iar la femei este clitorisul. Acest stadiu se termina de obicei la virsta de 6 ani, dar exista cazuri(destul de dese) cand Stadiul Falic incepe mai tarziu si se termina mai tarziu.
Asadar, nu trebuie sa va faceti griji. Copilul dvs. creste si-si parcurge etapele naturale ale dezvoltarii sale.
Pedepsirea pentru acest comportament, in orice fel, nu poate duce, mai tarziu, decat la disfunctionalitati ale actului sexual cat si de ordin psihologic iar toate femeile din viata lui va vor injura pe dvs.

Mesaj:
Buna seara,
Mama mea in varsta de 65 de ani are atac de panica (diagnostic pus de medici de peste 4 ani de zile).
Din comportamentele ei:
- cand vin facturile (inainte de a afla cat are de platit) tremura si striga: “- Cat a mai venit de platit si la gaz/ lumina … ?”
- dupa ce platesc o factura, in urmatoarele 4-5 zile ma intreaba zilnic (de obicei de cel putin 2 ori): cat a fost factura la … ?
- daca nu ii raspund la telefon cand ma suna, suna din nou de mai multe ori, chiar si pana la 16-20 de apeluri
(in acest timp cand ma suna isi imagineaza unele scenarii, de genul: s-a intamplat ceva groaznic cu mine, ….)
- daca trebuie sa plec din oras, pentru cateva zile, ma suna la cateva ore, de mai multe ori sa ma intrebe daca sunt in regula (daca am ajuns cu bine)
- daca se defecteaza ceva (alaltaieri s-a defectat telefonul ei mobil) m-a sunat de pe telefonul unei vecine sa vin urgent, urgent …. pentru ca e defect telefonul
- daca se defecteaza un aparat electrocasnic (de ex., iarna aceasta centrala termica a avut unele probleme de functionare din cauza turturilor de gheata formati pe burlanul de evacuare) se gandeste ca trebuie inlocuit sau ca trebuie reparat exact ce e mai scump de la acesta si ca nu are cu ce sa plateasca
Urmeaza in prezent un “tratament de linistire” cu Xanax de 0,5 mg – 1 pastila seara.
Va rog sa imi oferiti cateva sfaturi (dar nu medicamentoase) ca sa ii “alung” ideile negativiste pe care le are.
Va multumesc mult pentru orice sugestie, Viorel

Indicat ar fi să meargă la un terapeut, pentru a afla ce anume a declanşat aceste atacuri de panică. Medicaţia nu va rezolva cauza, ci diminuează parţial efectele. În terapie va învăţa să controleze atacurile de panică, să normalizeze dimensiunile catastrofale date de gândurile automate, negative, care se derulează în timpul atacului de panică şi odată identificată cauza, împreună cu terapeutul, este foarte posibil ca aceste atacuri chiar să înceteze.

RASPUNS: Multumesc pentru indicatii. Problema delicata este ca nu se poate deplasa (a fost recent operata dupa o fractura de col femural) iar pentru a consulta un specialist ar trebuie sa mearga pe targa la 36 de km (in cel mai apropiat oras care dispune de personal calificat in a rezolva astfel de probleme).

În acest caz puteți opta pentru terapie online, care are ca obiect suportul persoanelor greu deplasabile din diverse motive medicale sau psihologice.

Mesaj:
buna ziua. am 36 de ani si am o problema la piciorul sting ,deasupra calcaiului la tendon. mi s a spus ca am tendinita. am facut lasero terapie 10 sedinte si nu ma mai durut, dar a ramas umflat. sa mai merg si in alta parte? sa mai cer o parere??

Incercati, pentru o luna de zile, produsul din plante numit Rumalaya forte, 2 tablete pe zi, dimineata si seara, cu 30 minute inainte de mese.
Local aplicati Rumalaya gel.
Aveti o suferinta a ficatului, daca nu la nivel functional, cu siguranta la nivel energetic ( conform medicinii traditionale chineze, ficatul este responsabil de buna functionare a tendoanelor).
Va doresc multa sanatate.

Dumneavoastra ati inlaturat efectul (durerea) dar nu si cauza… Nu ati precizat ce s-a intimplat acolo… trautatism prin lovire, entorsa sau luxatie? “Umflatura” poate fi ori lichid sinovial adunat din articulatia gambei, ori un mic hematom… O simpla radiografie (fata+profil) a articulatiei gambei, va da un raspuns cu privire la acea “umflatura” de care e posibil sa scapati doat chirurgical (puncie pentru evacurea lichidului format acolo )

ce anume a ramas umflat? trebuie sa faceti diferenta intre “umflatura” si prezenta unui nodul retrocalcanean.

Carmen Badea zice bine !

Mesaj:
Ce poti face atunci cand totul in jurul tau se prabuseste? Ce poti face atunci cand singura scapare pe care o vezi este suicidul? Ce poti face cand ai obosit sa lupti?
Numele meu este Stefan, am 27 ani. O spun cu mana pe inima, consider ca as putea deveni studiu de caz.
Sunt mai multe la mijloc, provin dintr-o familie cu tatal alcoolic, parinti divortati.
Sunt dependent de jocuri de noroc.
Relatiile sentimentale nu pot sa le sustin, consider ca nu stiu sa iubesc.
Sunt o persoana foarte rece care se ataseaza foarte greu de cineva sau ceva.
De vre-o 3 ani de zile simt ca nu imi gasesc locul pe lume, ca nu ma incadrez in peisaj…tampit sentiment dar asta simt.
Am mai avut tentative de suicid in urma cu 5 ani am luat o cutie de antiepileptice si am ajuns in coma la spital, si acum regret ca nu am luat si a 2-a cutie…
Am incercat si psihoterapia dar nu a mers, am schimbat terapeutul, nu a mers (probabil datorita faptului ca ma consider inteligent si mereu duc lucrurile acolo unde vreau eu).
Chiar nu stiu cum sa scap de aceste sentimente…

Dragul meu Stefan, ti-o spun cu toata seriozitatea: atunci cind esti “mai cu moț”, ai nevoie sa gasesti pe cineva “coafat” la fel ca tine. Stii tu… Din seria sacul si peticul, orice naș isi are nașul… Nu ca ai fi tu unicul in situatia ta; sau ca ea n-ar avea solutie. Doar n-ai gasit-o tu inca și n-ai gasit persoana – nu mai inteligenta ca tine, ca nu de alt razboi ai nevoie acum; ci care sa aiba si abilitatile si competentele profesionale necesare, dar care sa vina si cu acel “plus” special, ca sa se poata constitui deopotriva in autoritate si model. Sa-ti poata oferi nu doar sprijin, ci si motivatie, si argumente. Sa te poata face cu adevarat sa vezi luminita de la capatul tunelului. Hotaraste-ti sa gasesti asa ceva – si dupa aceea da-mi de stire .

“Therapist killer” este un concept prin care sunt definite persoanele care se considera atat de speciale incat cred ca nimeni si nimic nu le poate ajuta ( in aceste situatii nevoia de a fi special este intensa, inconstienta si mai ales compensatorie pentru o stima de sine scazuta). Cred ca problemele lor sunt cele mai grave intalnite vreodata si ca nici un terapeut nu le poate face fata. Pentru a-si confirma faptul ca sunt cei mai deosebiti, merg la terapie cu scopul declarat de a-si rezolva problemele, dar de fapt, cu scopul real, inconstient, de a demonstra ca terapeutul nu e in stare sa il ajute si mai mult decat atat schimba terapeutul de mai multe ori pentru a dovedi ca nici un terapeut nu e instare sa il ajute deci … iata ce special este el!!! Cum face sa dovedeasca lucrul acesta?! Saboteaza de fiecare data, repet fara sa constientizeze, procesul terapeutic… fie nu-si amintesc sa spuna tot adevarul, fie gasesc scuze pentru a nu face anumite lucruri in cadrul procesului, fie intarzie sau lipsesc din diferite “motive” de la sedintele de terapie, etc!!! Deci, concluzia: daca esti special, nu este pentru ca ai cele mai speciale probleme. S-au vazut in cabinet probleme si mai grave si mai grele si tot s-au rezolvat! Deci daca vrei sa rezolvi problemele trebuie in primul rand sa renunti la ele si mai ales la ideea ca esti special datorita lor, apoi trebuie sa depui eforturi autentice si sustinute impreuna cu terapeutul, nu impotriva lui! Succes!!!

Daca doresti CU ADEVARAT sa schimbi ceva in viata ta, sa renunti la pozitia de victima atunci cauta un psihoterapeut si porneste un proces terapeutic. SUCCES!!!!

Draga Stefan, faptul ca ai cerut ajutor este deja un pas foarte mare, si un semn ca cel putin la nivel de subconstient nu-ti doresti sa termini cu viata, ci sa o schimbi…….in primul rand, poate ca e bine sa stii ca nu esti singurul in aceasta situatie, ca dependenta de orice fel, la fel ca si depresia si problemele emotionale pot fi tratate prin sedinte de terapie. esti prea inteligent ca sa nu stii asta. dar te-as intreba, dintre toate problemele pe care spui ca le ai si care te-au facut sa te gandesti la suicid, care simti ca doare cel mai tare??? numeste una singura, te rog. si daca poti, numeste si acel singur lucru din lume pe care ti l-ai dori foarte mult, si care te-ar face fericit pe deplin.

E mai greu sa te ajute cineva impotriva dorintei tale, depinde pentru ce te duci la terapie, o faci ca sa iti demonstrezi ca esti atat de tare incat poti sa duci lucrurile acolo unde vrei (se pare ca nu intr-o directie diferita de problemele de care nu scapi) sau ai de gand sa faci un parteneriat real cu un terapeut astfel incat sa ajungi intr-o situatie mai buna decat in prezent? Daca vrei sa iti fie mai bine, cauta sa iti recunosti vulnerabilitatile pe care le ai, sa te deschizi in relatia terapeutica pentru a putea avansa.Altfel, o sa iti demonstrezi la nesfarsit ca nu merge nimic.

buna, in primult rand pune stop trecutului si iarta-ti parintii, cum sunt ei sunt ai tai, trebuie sa-i iubesti si sa-i respecti….acum esti baiat mare cauta-ti drumul in viata..ce-ti place sa faci??? jocurile astea de noroc trage tu o linie si calculeaza cati bani ai investit si cati ai castigat?? stiu ca esti pe minus de aceea ei deschis mereuuuu noi centre de jocuri..pam pam…de ce sa te sinucizi??? doar lasii fac asta!! mergi si te roaga lui dumnezeu sa-ti arate drumul tau in viata…esti baiat mare!! totul vine din tine!! putina vointa!!

Se intampla uneori in viata sa ai impresia ca totul s-a prabusit si nu mai exista nicio cale sa poti iesi din asta si sa te poti redresa. INTOTDEAUNA exista solutii pt orice! Este doar o iluzie ca nimic nu merge si totul e in bezna, suntem incercati de multe ori in felul acesta, si asta tot spre binele nostru ne este dat. Avem nevoie de aceste momente in viata ca sa ne putem schimba optica, macazul, mentalitatea, sa revenim asupra fiintei noastre, asupra sufletului nostru pe care-l neglijam mult fara sa ne dam seama. Indreapta-ti atentia asupra ta, asupra fiintei tale cu tot ceea ce inseamna ea, asupra plusurilor tale, talentelor tale si aptitudinilor tale si vezi ce poti face cu bogatia pe care o contii in interiorul tau. Nu te mai focaliza pe exterior si pe ceea ce se intampla in afara ta, fiecare cu crucea lui, cu destinul lui, fiecare traieste ceea ce trebuie sa traiasca, tu focalizeaza-te pe tine si pe ceea ce trebuie sa faci si ce-ti doresti, pe ceea ce poti construi si dobandi in aceasta existenta. Nu te victimiza, invata sa ai credinta, speranta, invata sa valorifici tot ceea ce ai bun si frumos in tine, nu continua sa te anulezi ca persoana, ca fiinta luminoasa, ca spirit. Totul tine de tine, esti singurul care te poate ajuta, tu esti cel in masura sa se ajute cu adevarat. Apeleaza la psihoterapie, te va ajuta. Dar un singur lucru sa nu uiti niciodata: fara credinta, nimic si nimeni nu exista! Alege ceva in care sa crezi cu adevarat, orice! Si dupa ce ai facut asta, foloseste credinta in tot ceea ce faci si vei reusi!

Mesaj:
Buna ziua,am o problema de mai bine de un an sui jumatate. Sint o proaspata mamica care are un bebe de un an si 3 saptamini,care nu mai are nici un fel de relatie cu sotul ei practic de cind am conceput copilul. Avem o relatie foarte rece,sotul meu cred ca nu mai este interesat… iar dupa certuri aprinse imi striga ca ii provoc scirba si sila… ma critica ,ba ca sint grasa ba ca maninc cam mult…mentionez ca au fost momente in timpul sarcinii cind m-a insultat zicindu-mi ca arat ca o vaca… i-am tot explicat ca este din cauza sarcinii si ca e ok sa fiu mai plinuta… acum am 57 kg si inaltimea de 1.60..eu nu ma vad grasa, sint o femeie careia ii place sa se ingrijeasca,sint admirata de cei din jurul meu, prietene,prieteni, insa de el nu…ceea ce nu inteleg. Nu inteleg ce se intimpla? Doarme separat refuza sa doarma cu mine,i-am cerut sa divortam din cauza ca nu pot trai cu un asemenea stres, si in al doilea rind am nevoie de cineva linga mine care sa ma iubeasca si sa ma sustine. Motivul pentru care refuza sa divorteze sint copiii. Cel mare are 16 ani,baiat,am uitat sa mentionez. Deci sint atit de derutata neputind sa imi dau seama ce este cu el. Am inceput sa ne insultam reciproc. Situatia este dezastruoasa. Imi spune ca i-am vorbit urit si nu poate trece peste decit daca il las linistit 2 luni. Intre timp,pleaca cind vrea ,vine tirziu,bea,si planuri cu noi deloc. Numai cu prietenii vrea sa plece,iar daca ii spun sa stea cu pitica 1 ora sa ies si eu sa ma recreez cu prietenele,ma intreaba daca este ziua vreuneia dintre ele? de ce sa ies… Am nevoie de ajutor! nu inteleg ce se intimpla

Nu-l mai dati ocazia sa i.a numai el decizii,luati si dumneavoastra,daca nu va simtiti bine in relatie si vreti sa divortati,luati atitudine,nu-i cereti parerea,piticii vor suferi mai mult intr-o familie in care parintii nu se mai iubesc si mai ales nu se mai respecta

totul pare a fi foarte defazat si ma face sa ma gandesc putin mai mult la echilibrul psihic al sotului dvs. Puteti incerca se mergeti la un terapeut de familie si cuplu, daca accepta, daca nu… se pare ca stiti deja ce e de facut. Pentru dvs in mod special v-as recomanda, in limitele posibilitatilor, sa discutati putin cu un psiholog, asta in cazul in care simtiti nevoia. Succes

Un sot care se poarta si vorbeste asa ,nu va mai respecta asta e clar .Probabil ca are o relatie extraconjugala.Nu merita sa suferiti pt un asemenea om care nu-si iubeste copii si sotia

nu e nevoie sa fie neaparat o relatie extraconjugala… sunt multe alte variante… si eu am ramas surprins de cate

Nu intelegeti ce se intampla cu cine, cu dvs. sau cu sotul?

Stimata doamna daca stiti ce va doriti de la viata si spre binele copiilor… cred ca separarea ar aduce un mare cistig pentru linistea dumneavoastra si pentru copii, care fara voia lor asista la “neintelegerile” din cuplu si pot dezvolta traume… cit priveste “schimbarea atitudinii” sotului, nu va straduiti sa “ii schimbati” comportamentul ca va irositi timpul….

deci Dvs. spuneti ca Dumnezeu este de acord cu comportamentul sotului Doamnei de mai sus… si ca ea este practic de vina in toata dilema asta familiala. Imi cer scuze dar nu m-am mai putut abtine!

Poate ne spuneti cate ceva despre aparitia celui de-al doilea copil: a fost dorinta amandurora, a fost o intamplare, cum a reactionat sotul cand a aflat ca va fi din nou tatic?

…Ne cerem scuze fata de dl. Stan Aurel, dar am sters comentariul dumnealui.

Trebuia lasat o vreme, vrem si noi sa citim si alte pareri. Putea fi scos la sfarsitul comentariilor.

Ne-am gandit ca o polemica pe aceasta tema nu o va ajuta prea mult pe doamna care a postat mesajul, desi poate ca subiectul de discutie este unul util, dat fiind ca nu este prima data cand apare pe acest grup.

Nu sunt specialist,parerea mea,pute-ti trece cu vederea,dar am vazut aceasta intamplare la parintii mei,nu mi-au spus,am vazut…trebuie decat sa stiti un lucru.Atunci cand cineva jigneste…nu o face din inima…vrea sa reflecteze,sa ramana singur pt o perioada scurta…sunt sigur ca ii pare rau pt ce “a facut”.Acum are mai mare nevoie de dumneavoastra. Succes!!!

Pare ca sotul dv se poarta ca un copil gelos care a pierdut primul loc in inima mamei si nu se mai bucura de gratiile acesteia din plin. Domnul si-a dorit acest copil la fel de mult ca dv? Se intampla frecvent ca sotii sa aiba reactii de acest gen dupa ce un copil se naste, e nevoie de rabdare si intelepciune ca sa puteti trece cu bine peste aceasta etapa.

Mesaj:
Buna ziua! Am 24 de ani si sufar de sindromul obsesiv compulsiv.Primele simtpome de ordin obsesiv au aparut de la varsta de 7 ani, iar compulsiile la putin timp dupa.De atunci acesta este modul meu de viata, imi organizez viata dupa obsesii , ma ascund dupa compulsii si incerc sa supravietuiesc atacurilor de panica.Inaintand in varsta si trecand prin adolescenta “conditia” mea era tot mai evidenta si mai suparatoare pentru mine.Familia mea a obervat chinurile prin care trec zi de zi pentru a face cele mai mici lucruri: de la a trece intr-o camera in alta, de a ma urca in pat, de a ma imbraca si au incercat sa ma opreasca generand astfel reactii anxioase din partea mea.Am devenit obsedata de ideea ca sunt o ciudata nestiind ce se intampla cu mine.Am inceput sa citesc carti de psihologie, sa ma autoeduc, sa incerc sa ma autocorectez.Mi-am trecut in revista istoricul vietii cu traume si evolutii, cu evenimente care m-au facut sa reactionez obsesiv, cu esecuri si incercari
disperate.Pe scurt, facand un efort de memorie am constatat ca obsesiile isi au originea in certurile parintilor.Lumea mica a unui copil care deabia incepe sa consientizeze ce era in jurul lui era limitata.Cand eram prezenta certurile nu mai erau atat de aprige,cand eram trimisa in alta camera le puteam auzi.Frica mea cea mai mare era ca mama mea sa nu fie lovita.Stiam ca daca voi fi acolo nu se poate intampla nimic.Mi-am dezvoltat astfel obsesia ca mama mea ar putea pati ceva daca eu nu sunt, in acelasi timp am dezvoltat si o raceala fata de barbati.Pentru a scapa de gandurile astea trebuia sa fac ceva bun, sa detin controlul,am inceput sa ating cu mana dreapta tot ce e cat mai sus, am numere bune si numere rele, imi numar in gand de cate ori trebuie sa ating un lucru, numai in timp ce inspir, cand expir ma opresc, si o iau de la capat.La televizor ma uit numai pe posturile care nu contin cifra 3, 6 sau 8 sau care adunate nu dau aceste numere si multe altele .Cu toate astea
am o viata sociala echilibrata, am prieteni si nu mi-e frica sa ies in public.Chiar daca pare egoist a fost o usurare pt mine cand am aflat ca nu sunt singura in aceasta postura, ca oamenii chiar traiesc sau pot trece peste sindrom.O perioada am incercat sa uit tot cu “ajutorul “ alcoolului si am avut doua incercari de sinucidere.Locuiesc singura de la 15 ani.De la 18 am inceput sa lucrez, sa ma intretin singura, chiar daca aveam rezultate bune la scoala nu imi permiteam o facultate.La 21 de ani mi-a murit tatal, o prietena ,si 2 bunici. In cele din urma am reusit sa ma adun, in momentul de fata am 2 joburi si sunt studenta la psiho ,lucru care pot sa spun m-a salvat, ma intretin si ma coordonez.As vrea sa scap de acest sindrom, apropiatii observa anumite ritualuri,nu ma pot apropia prea tare de cineva, nu pot avea o relatie. Nu stiu de unde sa incep.Stiu ca exista terapie prin expunere,stiu ca un ajutor psihologic ar fi preferabil,vreau un punct de inceput,o idee ,o
parere,orice.E prima data cand vb despre asta,..

care sunt beneficiile acestor ritualuri atat de complicate? cred ca prezenta intr un cabinet ar fi benefica dar ptr inceput e bine si asa

Sa apelati la un terapeut.

ce am inteles eu este mai mult o stima de sine scazuta decat o problema de adaptare, confruntare cu acest sindrom, de cum ma vad eu pe mine, cum se uita altii la mine. Sunt convins a o data crescuta stima de sine (pt inceput) o sa va fie mai clare lucrurile. Cu respect si admiratie, succes!

Lucrez in cadrul Sanatoriului de Nevroze din Predeal si am mai lucrat cu persoane ce prezinta tulburari obsesiv-compulsive. Daca doresti informatii ma poti suna dupa ora 18.30: 0723.77.42.00 / 0745.77.42.70. Iti las si site-ul meu aici: http://echilibrultau.ro/

în primul rând felicitări pentru curajul de a povesti prin ceea ce treci și de a accepta situația reală, pasul următor pentru a produce o schimbare este să ceri ajutor specializat și vei reuși, mut succes și răbdare, ceva consolidat în decursul unor ani nu dispare de pe o zi pe alta, important este să începi!

RASPUNS: Mi-e greu sa vb despre tulburare cu cineva pt ca mi-am creat o imagine acceptabila despre mine, care ma ridica din depresii si care imi dadea putere sa continui chiar daca o faceam cu TOC-ul in spate.Stiu ca dureaza de o viata si s-a consolidat cu fiecare trauma traita.Dar faptul ca am reusit sa o fac auzita este un mare pas.Un pas urias este insa ca v-ati rupt 5 min din viata pt a-mi da un sfat si a ma sustine,nu ma mai simt penibil ci ma simt normala in anormalitatea mea. Nu sustin ca o sa reusesc singura, dar sunt ferm convinsa ca o sa incerc.Va multumesc ca ati dus constientizarea mea la un alt nivel, acum stiu ca este posibil, am un TOC de vindecat si niste depresii de aruncat la gunoi.Accept in continuare orice sugestii si va multumesc inca o data!

fara a vrea sa minimalizez… dar TOC-ul dvs poate sa fie ca purtatul de ochelari/’burta’/'schilod’/scund/etc… cred ca important este ce facem noi cu viata noastra, nu ce face ea din noi. Cum spunea si Bruce Lee: “Do not pray for an easy life, pray for the strength to endure a difficult one”. Cu aceeasi admiratie, Succes!

Fiind şi studentă la Psihologie, îţi recomand să găseşti un grup de dezvoltare personală, care în fapt lucrează ca un grup de terapie pentru membrii săi; vei găsi multă empatie, acceptare şi suport în grup şi în acelaşi timp vei participa la travaliul celorlalţi… este o experienţă deosebită, chiar şi pentru cei care consideră că sunt perfect echilibraţi. Succes!