Mesaj:
SCHIMBARI. AM 25 DE ANI,SUNT BARBAT AM LUCRAT INTR-UN MEDIU CAZON,AM FOST DIAGNOSTICAT CU “TULBURARE PSIHICA BIPOLARA” ACUM 5 ANI,URMEZ TRATAMENTUL.
Buna dimineatza la toata lumea! (scuzati-mi greselile gramaticale)
I urma cu 30 de zile adica pe data de:8 februarie 2014,am observat diferente majore care constau in: 1.orarul meu de somn sa schimbat,dorm mai putin de 3 ore,ma simt mai odihnit si am mai multa energie. 2.fior,senzatii de presiune pe scalp,ca si cum cineva apasa usor cu degetele,flashuri de inspiratie sau creativitate,simt vibratii in jurul capului si al urechilor. 3.deodata imi vin valuri de emotii:tristete,singuratate,fericire,nervozitate fara niciun motiv dar le stapanesc cu iubire 4.”crampeie” din amintiri vechi revin si le pot vizualiza mai bine ca niciodata dar in acelasi timp ma simt foarte pierdut,dar niciodata nu ma pierd, incerc sa le “vizulizez” mai bine si le inteleg intr-un final. 5.obiceiurile alimentare devin mai “bune la gust”,imi simt corpul mai sanatos ca niciodata,inacelasi timp simt iubire neconditionata in jurul meu si imi doresc sa o ofer si celorlalti. 6.vad particule de lumina,umbrele le deosebesc,sfere de energie de dimensiunea unui bob de mazare,grile de lumina toate acestea miscandu-se in coada ochilor in acelasi tim sunt ingrijorat. 7.vad lumea cu alti ochi. 8.simt iubire deoadata realizez ca simt acest sentiment cu orice. 9.incep sa ma “critic” pt ca acest lucru neexplicabil se largeste si mai mult. 10.imi doresc din ce in ce mai mult sa “sparg” liber “bariele” fixate si locurile vechi care nu imi mai folosesc deloc,incerc sa fac curat in ganduri si reusesc. 11,incep sa observ lucruri(la figurat), care vorbesc direct cu mine la un nivel profund.iar acele vorbe au un inteles pt mine si inteleg acel inexplicabil pe care i-l simtzeam. 12.Intalniri,persoane noi,poze,schimburi de numere de telefon….nu sunt limite pentru coincidentzele care vin….
AM NEVOIE DE UN SPECIALIST SAU NU ?

Salut. Ma intereseaza daca ai vreo activitate fizica (sport ) sau daca muncesti fizic.

Da, mergeti la medicul psihiatru care va trateaza.

Buna intrebare pentru specialisti. O fi episodul maniacal sau ALTCEVA? Asta este intrebarea…:))))

ne poti spune cine te-a diagnosticat ca fiind bipolar???

Buna. Consultati un medic psihiatru. Nu este episod maniacal si este prea putin important cine a pus diagnosticul in urma cu 5 ani. Tulburarile psihice fi dinamice, pot exista comorbiditati sau pot vira una spre alta.

nu ceream numele doctorului care l-a diagnosticat, ci intrebam daca a fost diagnosticat ca bipolar de un medic???

Dacă aş fi în locul dvs. aş face rând pe rând toate aceste analize, http://wp.me/p48646-17t şi aş începe cu cele de la final pentru că:”îmbunătăţirea dispoziţiei – eliminarea grâului te va face mai fericit, având mai multă stabilitate mentală. La fel cum grâul este responsabil pentru o parte din simptomele din schizofrenie si tulburarea bipolară (este o certitudine), iar renunţarea la grâu determină o îmbunătăţire dramatică, dacă se elimină grâul, există de asemeni o „nivelare” în variaţia stărilor psihice.” http://wp.me/p48646-d

RASPUNS: Mutumesc pt raspunsurile,dumneavoastra,am vazut ca am facut o greseala despre diagnostic acum m-am uitat pe fisa si scrie “Tulburare afectiva bipolara”. Multzumesc domnule George( sau mai bine sa va zic:Catalin cumva? )pt intrebarea despre activitatea mea fizica.(raspunsul este “DA”,fac alergari cand ma trezesc,dar am inceput acum 32 de zile.Momentan nu pot merge la medicul psihiatru care ma trateaza,pt ca locuiesc in alta tara.Intrebarea a fost pusa corecta deoarece am citit ca nu ofera decat indrumari acel site.Am facut “ceva” teste cand am fost diagnosticat,deci nu mai vreau alte teste. (am uitat sa mentionez faptul ca(credeti sau nu credeti….atunci cand am incercat sa iau un pahar de plastic gol dupa masa a cazut pur si simplu,nu am atins deloc masa sau sa fie “curent”-ma refer sa bata vantul…doar eram in casa).

Simptomele descrise indica un episod maniacal sau hipomaniacal acut (specifice tulburarii afective bipolare sau tulburarii schizoafective)…Mergeti la un doctor psihiatru pentru a va revizui diagnosticul sau pentru a va da un nou tratament. Puteti incerca si psihoterapie, dupa ce iesiti din starea maniacala (starea maniacala se aseamana cu ce ati descris dvoastra – multa energie, nevoie foarte scazuta de odihna, pusee de creativitate, ganduri, idei care se deruleaza rapid in mintea dvoastra, emotii coplesitoare, sentimentul ca puteti face orice, sentiment de grandiozitate, dar si halucinatii vizuale). Multa sanatate!

… atunci daca este un episod maniacal sau hipomaniacal acut imi doresc sa nu mai “ies” niciodata din aceasta stare . Multzumesc pt raspunsuri la toti.

te-as intreba daca practici cumva vreo forma de meditatie, yoga sau orice altceva? dupa cele ce spui, poate fi vorba de evolutie spirituala mai degraba. si pentru ca spui ca nu esti in tara, locuiesti in anglia cumva?

Vitamine si minerala pe langa tratamentul medicamentos.Si o cura de argila sau zeolit este f buna pe langa suplimentele alimentare recomandate mai jos.

http://www.revistahofigal.ro/articole/–nfr–nge-anxietatea—i-depresia–singur–printr-o-alimenta–ie-optim–.html

nu am practicat sau practic nici o forma de meditatie si nici nu locuiesc in Anglia,doar mi-am pus intrebari

dar te-ai gandit ca ceea ce se intampla cu tine poate fi o forma de evolutie spirituala??

o sa caut sa vad ce inseamna evolutie spirituala,apoi o sa pot da un raspuns.

ce am inteles eu din evolutie spirituala…cum ca este “egoul sau eul” unei persoane,poate ca asa ceva mi-am dorit,inca este prea devreme sa pot crede aceata “evolutie spirituala”.

incearca sa mergi sa te rogi lui dumnezeu..stii manastirea de la busteni? CARAIMAN se numeste..o oaza de liniste…eu am dormit acolo..o sa-ti placa…este ceva gen regim hotelier

Mesaj:
Am o fetita de 4 ani, 15 kg si 102 cm, care nu mananca aproape nimic. Problema nu este ca nu ar avea pofta de mancare ci pur si simplu nu vrea sa incerce nici un gust nou si eu sunt disperata fiindca nu mai stiu ce sa-i dau de mancare. Cum pot eu sa o fac sa manace sau macar sa guste din toate mancarurile? Stiu ca totul tine doar de vointa ei, fiindca nici oua fierte nu a vrut sa manance pana intr-o zi cand am facut oua umplute, nu am servit-o, ea s-a uitat la mine si pur si simplu mi-a cerut un ou. Ea mananca cu placere supica de carne cu fidea “alfabet”, cateodata mai mananca cremvusti, salam, paine cu unt si gem sau pateu, branza topita, o perioada a mancat si chiftelute, nu multe maxim 2 bucati, snitel si din acela putin, am inteles ca la gradinita snitel mai mananca in rest numai paine goala, la gradinita cand nu-i place nimic din meniu mananca paine goala. Nici fructe nu vrea sa guste, singurele pe care le mananca sunt merele si uneori bananele, a gustat si din clementine dar nu se da in vant dupa ele, insa bea sucul stors de la portocale sau clementine si strecurat, nu cumva sa simta pulpa ca nu-l mai bea. Legume nu mananca deloc, cu toate ca sunt sigura ca daca ar gusta i-ar place macar unele dintre ele. Dulciurile ii plac la nebunie, ca la orice copil, dar trebuie sa o tin in frau cu ele, fiindca ar fi in stare sa manance numai dulciuri si nimic mancare. I-am dat si alune, migdale, nuci, seminte de floarea soarelui si le mamanca. Ii place si laptele dar numai pe biberon si cum nu-i mai dau sticluta cu biberon, refuza sa bea din cana cu toate ca ceaiul il bea si din cana. Cat a fost mica a mancat si orez, dar este constipata si nu am indraznit sa-i mai dau. Acesta este istoricul fetitei mele, stiu ca si eu am fost tare incapatanata la mancare si nu am mancat aproape nimic cand eram mica, dar nu tin minte sa fi fost atat de incapatanata si sa nu gust nimic, am gustat ce mi-a placut la miros si am observat ca si fetita mea cand fac tocnita imi spune ca nu-i place mirosul si fuge in camera, stiu ca si eu eram asa cand mama mea facea prajeli, eu ma inchideam in ultima camera sa nu simt mirosul, dar acuma nu mai am probleme de genul acesta. M-ati putea ajuta cu un sfat? Cum sa o fac sa guste, macar sa guste ca nu vreau sa o fortez sa manance ceva si sa nu-i pice bine sau sa faca hepatita, Doamne fereste. Va multumesc pentru timpul acordat si pentru sfat.

Citind mesajul d-voastra, imi dau seama ca “disperarea” d-voastra este direct proportionala cu refuzul fiicei de a primi hrana pe care i-o dati. Nu tine totul de vointa fiicei d-voastra de 4 ani, ci de atitudinea noastra, a parintilor, fata de mancare. Se transmite, dupa cum singura observati din similitudinile mama-fiica, enumerate. Spuneti ca nu mananca mai nimic, insa ati enumerat niste alimente pe care totusi le consuma. Spuneti, “intr-o zi cand am facut oua umplute, nu am servit-o, ea s-a uitat la mine si pur si simplu mi-a cerut un ou.” – cam asta este atitudinea potrivita. Relaxati-va, aveti incredere ca fiica d-voastra nu se va infometa, creati pt fetita o atmosfera placuta la masa, relaxata, in care sa nu aveti asteptari in privinta a ceea ce mananca, cat mananca, bucurati-va de moment… Pur si simplu aveti incredere si o sa vedeti, va incepe sa guste si alte alimente. V-as recomanda d-voastra sa mergeti sa stati de vorba cu un psiholog care sa va ajute in schimbarea asta, daca ceea ce cititi aici va face sens, desigur. Numai bine!

Cum as putea trata tremuratul puternic al dintilor si al mainilor plus atacurile puternice de panica? Ma numesc Oana, am 29 de ani si aceste simtome au aparut dupa o desparitire, s-au ameliorat cu tratament dar dupa am fost in situatia de a ramane fara loc de munca si atunci s-au declansat din nou mult mai acut. Acum aceste simtome apar pe tot parcursul zilei dar cel mai intens dimineata si inainte de a merge la servici. In momentul cand trebuie sa ies afara din casa apar aceleasi simtome. Urmez tratament deja de 2 luni: serlift de 100 la pranz si seara neurotop de 300 si rivotril de 50. Ameliorarea s-a vazut in faptul ca ma odihnesc mai bine.

Acum ca v-ati echilibrat putin, ar fi indicat sa gasiti un psihoterapeut care sa va ajute sa gasiti cauza acestor probleme.

este nevoie de psihoterapie in paralel. Faptul ca inca traiti un stres va incetini tratamentul. Discutati cu un psiholog si o sa gasiti solutiile adecvate

Tratamentul medicamentos este destinat simtomelor, fara identificarea si tratarea CAUZEI vindecarea nu este completa. In general tratamentul medicamentos merge mana in mana cu psihoterapia. SUCCES!!!!

Încă din 1995 se cunoaşte că inositolul este foarte eficient pentru tulburarea de panică. Şi în plus, are mult mai puţine efecte secundare. Citiţi aici (inclusiv ‘ARTICOLE SIMILARE’): http://wp.me/p48646-3uP Totuşi aş pune accent pe dietă şi alte câteva suplimente importante.

Tratamentele pe care le faceti nu o sa amelioreze decat simptomele fizice pe care le aveti.Din pacate cauza problemelor dvs. este emotionala, si nu o puteti rezolvz decat la psiholog.Multa sanatate1

Apelati la psihoterapie, problemele tip anxietate si atac de panica sunt abordate eficient prin psihoterapie.

Mesaj:
Buna, mi-e greu sa scriu pentru ca stiu sigur ca ceva nu e in ordine insa nu stiu sigur ce. Cateodata am impresia ca sunt depresiva, altadata am atacuri de panica si stari de anxietate si nu imi pot da seama de ce… Am dureri de cap aproape zilnic si mi-am facut o gramada de analize insa au iesit toate ok. Mi-au spus ca e durere provocata psihic (analizele le-am facut cand eram in liceu; acum am 22 de ani si durerile sunt inca prezente). Oare are vre-o legatura cu faptul ca tatal meu m-a batut cand eram copil ? Pentru ca in ultimele zile am citit despre consecintele maltratarii si am gasit depresie si anxietate iar simptomele celor doua se potrivesc…

Simptomele prezentate şi lipsa unor cauze medicale indică o suferinţă psihologică şi este foarte posibil cauzele să se afle în copilărie, dacă ai suferit abuzuri din partea părinţilor. Adresează-te unui psihoterapeut.

Mesaj:
Buna ziua! Va solicit ajutorul in privinta fetitei mele. Are 2 ani si am inceput invatarea la olita acum o luna de zile. Am ramas uimita ca in 2 zile a invatat sa faca la olita cu mare usurinta. A facut pe ea de cateva ori si nu i-a placut si de atunci se aseaza singura pe olita sa faca pipi. Cand o trece treaba mare, situatia se schimba. Nu vrea sa se aseze pe olita/veceu absolut deloc si plange. Asta nu ar fi nimic dar nici pe ea nu vrea sa faca. Se abtine si plange. Nu inteleg dece plange. Plange rau. Ma simt testul de frustrata ca nu stiu cum sa o ajut. Nu stiu ce sa fac. Ea zice ca face dar nu vrea sa se aseze. Ma striga”Mami caca! Mami caca!” dar nu stiu cum sa o ajut daca ea tipa ca din gura de sarpe cand vreau sa o pun pe olita.Nu am certat-o niciodata, nu am batut-o nu am ras de ea…nu mai stiu cum sa reactionez. Am ignorat-o, am incurajat-o dar fara rezultat. Se vede ca sufera. Parca s-a atasat si mai mult de suzeta de cand cu asta…Va rog sa ma ajutati! Multumesc din suflet.

Fiecare copil are ritmul sau natural de a dobandi controlul sfincterelor si este recomandabil sa-l respectam. Unii copii dobandesc acest control si dupa 3 ani, ceea ce este ok. Nu este nevoie s-o fi batut sau certat, ci poate, fara sa vreti, ati pus presiune pe ea, v-ati aratat ingrijorata, preocupata excesiv s-o deprindeti cu acest obicei… ceea ce poate fi suficient ca sa regreseze putin (atasamentul mai strans de suzeta, de care vorbiti, plansul). Plange pentru ca nu este pregatita inca sa faca la olita. Scoateti din discutie pentru moment olita, fara s-o ascundeti si lasati copila s-o ceara cand va fi pregatita.

Puteti utiliza olita pentru pipi si scutec pentru caca. In timp, va renunta singura si va cere olita. Altfel, puteti ajunge la constipatie, fisuri anale…

Mesaj:
Am fost diagnosticata cu sindrom vertiginos si surditate brusc instalata, ca urmare am avut ca tratament Lucetam,Cavinton,Milgamma,i-am zis doctorului orl-ist ca am si un tiuit in urechea stanga dar nu mi-a dat nimic pentru asa ceva,nu ma pot odihni noaptea din cauza lui,va rog sa imi spuneti ce pot face deoarece am avut tratament o luna intreaga si eu tot mai am ameteli, dar nu vertij

Incearca Terapii Bucuresti Craniosacral.

vă regăsiţi în comentariul de aici ? http://tinyurl.com/kjsapz4

“Am fost diagnosticata cu sindrom vertiginos si surditate brusc instalata” – un examen RMN cu substanta de contrast ar elucida cazul – desi acolo e cam clar – NEURINOM ACUSTIC IN PROCES EXPANSIV… o mica tumoreta in urechea interna care a facut presiune prin cresterea lui pe nervul acustic… asa se explica si sindromul vertiginos … aveti “vertij” – ameteli…. pentru ca acolo in “ureche” se gaseste si “sistemul de echilibru” al miscarii sa vorbesc mai pe inteles…. tratamentul e doar chirurgical daca se confirma neurinomul….

Mesaj:
buna ziua, am o fica de 30 de ani care a avut o relatie fff urita, desi uneori recunoaste ca a ramas cu traume,(nu mai are incredere in ea, crede mai tot timpul ca este criticata, etc),are dese momente de depresie si anxieate , nu reusesc sa o conving sa mearga la un specialist,doresc doar un sfat

pare sa fie vb despre stima de sine scazuta datorita acelei relatii (si poate nu numai). Daca despartirea a avut loc in perioada recenta, sigur mai are nevoie de niste timp pt a trece peste. Incercati sa fiti alaturi de ea cu ce si cum se poate, in acelasi timp dati-i si spatiul necesar pt a fi cu ea insasi. Poate ar fi o idee buna sa mai ii aduceti aminte de psiholog ocazional… macar din 2 in 2 saptamani . Succes!

Sunt de acord cu ce v-a scris colegul Radu Botezat. Ca o concluzie doar fiica dvs. poate decide daca are nevoie sau nu de un specialist. Daca ii lipseste doar curajul,merita sa incercati terapia de familie unde participati si dvs. .Este un model de terapie care va ajuta si pe dvs. sa intelegeti mai bine starile fiicei dvs. Este doar o sugestie de care puteti tine seama sau nu.

Mesaj:
buna ziua, am o fica de 30 de ani care a avut o relatie fff urita, desi uneori recunoaste ca a ramas cu traume,(nu mai are incredere in ea, crede mai tot timpul ca este criticata, etc),are dese momente de depresie si anxieate , nu reusesc sa o conving sa mearga la un specialist,doresc doar un sfat

Mesaj:
am 62 de ani.sotul meu are 65 si de 20 de ani are o amanta care sta foarte aproape de noi .in toti acesti 20 de ani am incercat sa i despart dar a fost in zadar cu toate ca am avut nenumarate discutii si scurte despartiri dar am luat o de la capat deoarece el nu recunoaste niciodata i am surprins de mai multe ori in situatii nedorite de mine dar nici atunci nu vrea sa recunoasca el tine si la familie dar si la ea si imparte si banii familiei cu ea desi nu recunoaste cu toate argumentele pe care i le aduc Povestea este mult mai lunga dar eu nu mai rezist m am imbolnavit dar vreau sa mi pastrez familia si pentru binele celor doi copii.Ce sfaturi i mi puteti da pentru a mi pastra familia intreaga

Este frumos ca a-ti facut acest prim pas de a ne impartasi “durerea” dumneavoastra insa s-a omis ceva in ultimii 20 de ani… Dumneavoastra ca sotie oare nu puteati fi pentru sotul dumneavoastra “AMANTA PERFECTA”? Ceva “il tine” la distanta de dumneavoastra – este un magnet care il “impinge” catre “vecina”… tot ce e de facut … e sa schimbati polaritatea acelui magnet si-l aveti atrage iarasi ca-n tinerete… ma gindesc ca mai aveti inca multe “dorinte” sa le impartasiti impreuna… deci “reinventati-va”, virsta nu este o piedica in calea dragostei, altfel v-eti “imbratisa” multa suferinta si boala…. incercarea aduce mereu rezultate “surprinzatoare”… succes

V-ati intrebat vreodata ce va tine alaturi de sotul dvs?

Mesaj:
Ce poti face atunci cand totul in jurul tau se prabuseste? Ce poti face atunci cand singura scapare pe care o vezi este suicidul? Ce poti face cand ai obosit sa lupti?
Numele meu este Stefan, am 27 ani. O spun cu mana pe inima, consider ca as putea deveni studiu de caz.
Sunt mai multe la mijloc, provin dintr-o familie cu tatal alcoolic, parinti divortati.
Sunt dependent de jocuri de noroc.
Relatiile sentimentale nu pot sa le sustin, consider ca nu stiu sa iubesc.
Sunt o persoana foarte rece care se ataseaza foarte greu de cineva sau ceva.
De vre-o 3 ani de zile simt ca nu imi gasesc locul pe lume, ca nu ma incadrez in peisaj…tampit sentiment dar asta simt.
Am mai avut tentative de suicid in urma cu 5 ani am luat o cutie de antiepileptice si am ajuns in coma la spital, si acum regret ca nu am luat si a 2-a cutie…
Am incercat si psihoterapia dar nu a mers, am schimbat terapeutul, nu a mers (probabil datorita faptului ca ma consider inteligent si mereu duc lucrurile acolo unde vreau eu).
Chiar nu stiu cum sa scap de aceste sentimente…