Mesaj:
Buna ziua.. am o problema legata de viața sexuala.
De 5 zile mi-am inceput viata sexuala.. si din pacate nu simt niciun fel de placere. Fostele prietenului meu se simteau bine.. le placea.. mie nu imi place deloc. Adica,in momentul acela as putea sa sparg niste semințe,asa ma simt,indiferenta. Desi il iubesc enorm si simt ca vreau.. nu imi place..
Ce as putea sa fac? Mi-e teama sa nu se raceasca de mine,avand in vedere ca din partea mea nu primeste.. nimic cand o facem.. poate se va plictisi sau nu se va mai simti bine sa o faca…

…se imtimpla asta cind faci lucrurile “la comanda”…. poate nu “esti pregatita” pentru viata sexuala si ai inceput-o doar sa “iti tii prietenul linga tine”… actul sexula “se produce” intii in mintea ta si apoi in trupul tau… daca nu simti placerea in acel act sexual e mai greu si cu orgasmul… invata intii preludiul si apoi treci mai departe… daca sari peste anumiti pasi e greu sa simti placere… sau ar mai fi varianta cu “bacsul de samaninta” insa nici aia nu ajuta la placere….

Draga mea, in acest moment, ai doua optiuni: sa ii spui ca nu iti place deloc – si atunci sa cautati amindoi solutii (sint de gasit. Uneori ia ceva timp, caci si “arta” sexului care are drept scop placerea se exerseaza); sau sa ii ascunzi asta, de teama sa nu il pierzi. La un moment dat, probabil vei fi pusa in situatia in care sa si minti ca-ti place. Si uite-asa, vei ajunge la fel ca “fostele”, despre care legenda spune ca se simteau bine…

Draga mea, 5 zile…. este inca prea devreme sa vorbim despre placere, asa este la inceput pt multe fete. Trebuie sa treaca putin timp pana sa simti placere. Si apoi, depinde cum este iubitul tau, cata rabdare are cu tine, de ce fel de preludiu ai parte inainte, daca si el te iubeste la fel de mult cum spui tu ca il iubesti, depinde de cum va potriviti sau nu. Aveti nevoie sa gasiti un ritm comun, sa fiti empatici, sa va contopiti intru totul, iar asta se face mai intai cu sufletul si spiritul… Un act sexual este mult mai mult decat un act fizic, un orgasm si atat. Iar femeile, in general, functioneaza putin altfel decat barbatii, au nevoie sa se simta in siguranta, sa fie dezmierdate, sa simta ca sunt dorite ele, ca fiinta, ca entitate, nu doar ca partenera de sex. Discutati despre ceea ce ai tu nevoie si cum ai nevoie, iubitii se educa intre ei, unul pe celalalt, discutati despre aceste lucruri, experimentati impreuna si gasiti lucrurile care va fac placere amandurora. Succes!

O mica intrebare:cati ani aveti ?

Mesaj:
Buna ziua! Sunt o femeie de 30 de ani, am un copil de 2 ani si 5 luni si in prezent lucrez intr-un domeniu ce ma nemultumeste, nu ma regasesc, ma intristeaza chiar…salariul este foarte mic, abia daca reusesc sa-i asigur copilului cele necesare. Mentionez ca nu am pe nimeni care sa ma ajute financiar. Nu stiu cum as putea sa identific in ce domeniu ar trebui sa lucrez pentru a-mi aduce multumirea sufleteasca si pt a castiga si mai multi bani. Ma puteti ajuta? Multumesc!

Buna ziua si eu am 2 copii si unu din ei ii cu probleme psihice are autuism nici mie nu mi se ofera nimic,doar salar minim pe economie,si ori unde merg cu copilul toti cer bani,,,la fel si eu mi cresc singura,,,eu va doresc tot binele din lume si va doresc SUCCES in viata si mult noroc

ce pregatire aveti si unde ati incercat sa va mai angajati?

Draga mea doamna, situatia dumneavoastra este trista si induiosatoare, dar pe mine m-a facut sa surid . Ascultati, va rog, (cel putin) inceputul acestei inregistrari, si atunci veti intelege de ce: http://www.youtube.com/watch?v=pqZjrvgzkQI Cit despre identificarea dumeniului in care ar trebui sa lucrati si restul… Acestea sint obiective de competenta mea profesionala; v-as putea ajuta.

Stimata doamna, exista Centrul de Consiliere si Orientare in Cariera. Acolo, sunt specialisti care va vor face sa va dati seama ce tip de job va place, ce tip de job vi se potriveste, pe baza structurii dvs. interne. Cu alte cuvinte, mergeti la un program de consiliere si orientare in cariera. Trebuie doar sa dati un search pe google. Vezi aici un astfel de program: http://www.ccoc.spiruharet.ro/

Mesaj:
Buna ziua! Poate ca pentru un specialist aceste depresii sunt ceva zilnic intalnit insa eu una nu-mi mai gasesc linistea. Am 28 ani si sunt casatorita de un an, casatorie din dragoste, dar cauzata de venirea pe lume a fetitei noastre. Dupa 4 luni de relatie, deosebit de frumoasa, am aflat ca sunt insarcinata, am fost foarte fericiti pentru ca nu stiam ce ne asteapta. Timpul a trecut, am nascut, am iubire-o din prima clipa cand am aflat de existenta ei insa totul a inceput de la nastere SA se darame. Locuim in apartamentul parintilor, dar singuri…ei avand alta locuinta. Copilul a plans zi si noapte timp de 4 luni motivul fiind colicii, apoi au inceput dintii si tot asa. Am un an si o luna de cand viata mea nu Mai exista, de cand nu ma Mai intereseaza de nimeni. Singura am crescut fata, sotul fiind ziua plecat…iar noptile ne certam datorita nesomnului, frustrarilor, stresului. Sotul meu ma injura cand se enerveaza, are un comportament agresiv si impulsiv insa in rest este un om bun, iar pe fata o iubeste mult. Datorita momentelor urate prin care am trecut eu am ajuns SA nu Mai am nici un sentiment pt el, nu ma intereseaza ce face. Nu Mai am rabdare nici cu fata…tot ce imi doresc este SA vina noaptea SA adorm si macar pt cateva ore SA nu Mai fiu constienta de viata mea. Mama e o persoana Mai egoista si prin tot ceea ce face incearca SA imi dirijeze viata dupa Bunul sau plac…iar daca Ii povestesc ce mi se intampla nu ma ia in serios si se comporta ca si cum imi plang de mila si cand eu gresesc cumva cu orice replica sau actiune foloseste toate cele povesti te de mine impotriva mea. M-am gandit de cateva ori la suicid dar nici asta nu as putea face pt ca fata mea depinde de mine si nimeni nu a vrut SA ma ajute concret…fiecare vine cate o ora, doua sau cumpara cateva lucruri necesare si pleaca…as legana fata non stop SA fie liniste mereu…stau numai in Casa de un an si nici de prieteni nu-mi pasa…nu vreau SA raspund nici la telefon pt ca ma obosesc Mai mult…in fiecare zi imi doresc SA fie noapte SA treaca ziua si SA creasca fata SA imi revin…cu banii suntem la pamant pt ca sotul nici nu Mai lucreaza…nu-mi permit SA merg la psiholog insa cred ca doar Asa m-as salva. Mananc doar cand simt ca imi e rau, copilul meu este si foarte nesociabil pt ca in iarna a fost bolnava si am tinut-o numai in casa si plange daca se apropie cineva strain, vrea mult atentia mea si eu simt ca ma sufoc in viata asta…si astea sunt doar mici parti dintr-un intreg de probleme si framantari. Cum SA fac SA Ies din groaza asta? TOATA LUMEA spune SA astept SA creasca eu insa ma tarai de pe o zi pe alta si am inceput SA ma enervez din orice SA tip la ea, SA imi doresc SA ma dau cu capul de ceva…nu indraznesc SA imi doresc nimic altceva decat liniste…intr-un cuvant eu nu Mai exist ca fiinta sunt doar mama 24 din 24. Fac doar ce trebuie si seara plang si adorm si iar si iar zi de zi…sunt ca un robot. Mi-as dori tare mult SA imi raspunda si mie cineva desi sunt multi cu probleme in lume…multumesc!

inteleg problema dvs si, daca doriti si locuiti in Bucuresti, va stau la dispozitie gratuit www.cmibotezat.ro

consultati un psiholog/psihoterapeut si poate, dupa caz un psihiatru

Daca locuiti in Bucuresti va stau la dispozitie gratuit . adresa de e-mail :andronachesilvia@yahoo.com

Dintr-o anumită perspectivă totul se reduce la răspunsul adaptativ pe care organismul uneori nu-l mai poate asigura. Citiţi de ex mesajul de aici http://tinyurl.com/p24llul În ce priveşte insomnia copilului, ar putea fi şi alergie IgE la laptele vacă. http://wp.me/p48646-2Z4 Şi oricum mulţi au avut de câştigat pe termen lung daca au înlocuit definitiv PLV cu ceva mai sănătos, lapte matern sau de capră.

V-o spun din propia experienta,diferita dar asemanatoare dintr-un anumit pct.de vedere(am doi copii, unul de 2 ani si unul de 6 luni,sunt 2 ani si 6 luni ca nu dorm bine,doar in reprize de 1,2 ore,va-nteleg …………)nu luati decizi distrugatoare in aceasta situatie de criza,oboseala……….Organizati-va astfel incat in momentul cand va simtiti f.obosita sa apelati la sot (a-ti spus ca va iubeste copilul,s-o demonstreze),la mama dvs.,la pers.in care aveti incredere si le doriti in prezenta dvs.,chiar si o ora de somn conteaza in aceasta situatie,un dus cald,exercitii de respiratie,relaxare…….O discutie cu un psiholog ajuta.Succes!!!!!!!!!!!!!”ORICE SITUATIE ,PROBLEMA ARE O SOLUTIE”"

Sanatatea mintala a oricarei femei ce a nascut, are un efect profund nu doar asupra ei ci si asupra dezvoltarii fizice si emotionale a copilului. Deseori proaspetele mame nu inteleg ce se intampla cu ele.. cred ca sunt doar stresate… din cele relatate de dvs este insa foarte posibil sa fie vorba despre o depresie dupa nastere ce nu e deloc bine sa fie ignorata, asa ca va incurajez sa solicitati cat de curand un ajutor specializat . La fel ca in majoritatea bolilor, aproape niciodata depresia postpartum nu trece fara un tratament iar specialistul va poate indica ce tratament sa utilizati. Puteti sa recunoasteti chiar si singura daca aveti semnele unei depresii post-partum citind aici simptomele ce o definesc http://www.voceapacientului.ro/index.php?cnt=detalii-articol-tratament-nou&pid=26

Mesaj:
Buna ziua,numele meu este Gina am si eu o intrebare referitoare la tratamente naturale : Bunicul meu in varsta de 72 de ani,sufera de diabet pe insulina,de rinichi stagiul 3-4,cu 3 preinfarturi in termen de 2 luni primul pe data de 8 ianuarie,al doilea pe 22 ianuarie si al treilea pe 6 martie, desi are tratament pentru inima,doctori nu pot interveni din cauza problemelor grave la rinichi nimeni nu ii da un tratament de rinichii deoarece au spus ca nu mai pot face nimic pentru rinichii lui iar inima nu o pot trata din cauza rinichilor ce tratament natural am putea folosi pentru a reusi sa ii vindecam macar umpic rinichi cat sa poata sa trateze inima si sa duca o viata cat de cat normala va rog frumos sa imi dati un sfat cu medicamente sau ceaicuri cat se poate de naturale

Din mesajul dvs. inteleg ca bunicul sufera de diabet insulino-dependent, dar la rinichi ce afectiune este in stadiul 3-4? Fiti mai explicita cu diagnosticele pentru a fi ajutata.

Una din problemele fundamentale în ziua de azi este excesul de carbohidraţi, reducerea lor aducând în mod inevitabil nişte beneficii pentru sănătate.Concret pentru diabet: “Aceste studii demonstrează că nefropatia diabetică poate fi reversibilizată printr-o intervenţie dietetică relativ simplă.” – Citeşte mai mult: http://wp.me/p48646-1dc

Pe de altă parte se ştie că susanul are un puternic efect antiimbatranire. De luat in seama si pt bunicul dvs, previne complicatiile diabetice ! http://wp.me/p48646-3yV

“Prin administrarea a trei linguriţe de ulei de cânepă zilnic se ameliorează vizibil celelalte complicaţii majore ale diabetului: micro şi macro angiopatia, neuropatia diabetică, insuficienţă renală progresivă, afectarea ochiului şi a retinei, riscul crescut de infarct vascular, ulcerele varicoase.”

http://www.formula-as.ro/2010/941/medicina-naturii-44/drogul-care-salveaza-vieti-canepa-13014

Pentru insuficienta renala pe fond diabetic si ameliorarea problemelor cardiace, iti recomand sa-i administrezi urmatoarele suplimente si ceaiuri: ALOE VERA GEL , ALOE BLOSSOM HERBAL TEA , ARGI+ , FIELDS OF GREENS , CARDIO HEALTH . Pe toate le gasesti aici : http://goo.gl/bvkOY5 . Pentru recomandarea modului de administrare si daca vrei sa le achizitionezi cu 15% reducere , trimite-mi un mesaj ! Multa sanatate bunicului !

Buna, nu stiu daca ai inceput sa lucrezi cu bunicul.. sa ii aplicati un tratament.. sau o terapie.. daca vrei putem incepe.. sa lucram la echilibrarea sa..cu succes..! Ai nr meu…0766671485..oricand cu placere! si multa sanatate tie si bunicului!

Mesaj:
Buna ziua! Poate ca pentru un specialist aceste depresii sunt ceva zilnic intalnit insa eu una nu-mi mai gasesc linistea. Am 28 ani si sunt casatorita de un an, casatorie din dragoste, dar cauzata de venirea pe lume a fetitei noastre. Dupa 4 luni de relatie, deosebit de frumoasa, am aflat ca sunt insarcinata, am fost foarte fericiti pentru ca nu stiam ce ne asteapta. Timpul a trecut, am nascut, am iubire-o din prima clipa cand am aflat de existenta ei insa totul a inceput de la nastere SA se darame. Locuim in apartamentul parintilor, dar singuri…ei avand alta locuinta. Copilul a plans zi si noapte timp de 4 luni motivul fiind colicii, apoi au inceput dintii si tot asa. Am un an si o luna de cand viata mea nu Mai exista, de cand nu ma Mai intereseaza de nimeni. Singura am crescut fata, sotul fiind ziua plecat…iar noptile ne certam datorita nesomnului, frustrarilor, stresului. Sotul meu ma injura cand se enerveaza, are un comportament agresiv si impulsiv insa in rest este un om bun, iar pe fata o iubeste mult. Datorita momentelor urate prin care am trecut eu am ajuns SA nu Mai am nici un sentiment pt el, nu ma intereseaza ce face. Nu Mai am rabdare nici cu fata…tot ce imi doresc este SA vina noaptea SA adorm si macar pt cateva ore SA nu Mai fiu constienta de viata mea. Mama e o persoana Mai egoista si prin tot ceea ce face incearca SA imi dirijeze viata dupa Bunul sau plac…iar daca Ii povestesc ce mi se intampla nu ma ia in serios si se comporta ca si cum imi plang de mila si cand eu gresesc cumva cu orice replica sau actiune foloseste toate cele povesti te de mine impotriva mea. M-am gandit de cateva ori la suicid dar nici asta nu as putea face pt ca fata mea depinde de mine si nimeni nu a vrut SA ma ajute concret…fiecare vine cate o ora, doua sau cumpara cateva lucruri necesare si pleaca…as legana fata non stop SA fie liniste mereu…stau numai in Casa de un an si nici de prieteni nu-mi pasa…nu vreau SA raspund nici la telefon pt ca ma obosesc Mai mult…in fiecare zi imi doresc SA fie noapte SA treaca ziua si SA creasca fata SA imi revin…cu banii suntem la pamant pt ca sotul nici nu Mai lucreaza…nu-mi permit SA merg la psiholog insa cred ca doar Asa m-as salva. Mananc doar cand simt ca imi e rau, copilul meu este si foarte nesociabil pt ca in iarna a fost bolnava si am tinut-o numai in casa si plange daca se apropie cineva strain, vrea mult atentia mea si eu simt ca ma sufoc in viata asta…si astea sunt doar mici parti dintr-un intreg de probleme si framantari. Cum SA fac SA Ies din groaza asta? TOATA LUMEA spune SA astept SA creasca eu insa ma tarai de pe o zi pe alta si am inceput SA ma enervez din orice SA tip la ea, SA imi doresc SA ma dau cu capul de ceva…nu indraznesc SA imi doresc nimic altceva decat liniste…intr-un cuvant eu nu Mai exist ca fiinta sunt doar mama 24 din 24. Fac doar ce trebuie si seara plang si adorm si iar si iar zi de zi…sunt ca un robot. Mi-as dori tare mult SA imi raspunda si mie cineva desi sunt multi cu probleme in lume…multumesc!

Dupa ce veti citi articolele noastre puteti apela la unul dintre specialistii care va stau oricand la dispozitie!: http://echilibrultau.ro/psihic-si-fizic/

Problema dvs. poate fi rezolvata in ceea ce ma priveste, cu conditia sa locuiti in Bucuresti si sa aveti cine lasa fetita. Ma puteti contacta pe facebook. Neli Pena, psiholog clinician.

Buna ziua! Daca imi poti trimite pe mail (psi.carlamanole@gmail.com) o adresa de skype si ramane sa ne vedem acolo. O seara buna!

Mesaj:
Buna ziua,
Sunt o femeie in varsta de 28 de ani, in copilarie am avut parte timp de cativa ani la rand de abuzuri sexuale din partea fratelui meu mai mare cu aproape 10 ani(ma punea sa-l masturbez, ma atingea) . In viata adulta am avut parte de relatii esuate din plin, tind sa ma lasa pe ultimul loc pe mine si sa fac pe plac celor din jurul meu. De ceva timp sunt singura si am reusit sa imi constientizez valoarea si faptul ca merit mai mult, dar ceva ma tine in loc, ma face sa-mi spun ca nu merit nimic mai bun, sa ma multumesc cu ce am si sa ceresesc atentie si afectiune.
De cateva zile mi-am amintit fara sa vreau de aceasta etapa neagra din viata mea, sincera sa fiu este prima data cand vorbesc despre acest lucru chiar si in scris si as dori sa stiu daca aceasta experienta ascunsa acum in subconstientul meu ma face sa am aceste probleme de relationare, dorinta de a face pe plac, neputinta de a sta singura si neputinta acceptarii de sine?
Poate ar trebui sa mentionez ca mama mea inca din copilarie m-a facut sa cred ca ceea ce fac ma face sa ma iubeasca si accepte si nu ceea ce sunt, acest comportament inca il mai are, dar in masura in care pot il ignor.
Va multumesc anticipat si va doresc numai bine!

Doamna draga un mare pas ati facut in viata dumneavoastra spunind lucrurilor pe nume… uneori trecutul ne urmareste, dar sa nu uitam ca “e trecut” si nu se mai poate repara nimic deoarece timpul nu-l putem da inapoi…. Sinteti o invingatoare pentru simplul fapt ca vreti ceva bun de la viata asa ca….. ceea e a fost s-a dus…. si nu e bine sa mai reflectati la ceea ce a fost ci doat la ceea ce va doriti…. si da e greu pentru ca atunci cind vreti sa incepeti ceva bun, plecati la drum cu frina pusa….ridicati usor frina si dati friu vietii ca nimic nu aveti ce pierde… veti gasi pe acel cineva in viata care sa va respecte si nu e bine ca acel “cineva” care sa stie trecutul dumneavoastra atita timp cit fratele dumneavoastra inca mai este in viata…. se pot intimpla “lucruri urite”…. succes va doresc si capul sus, nu a fost vina dumneavoastra si nu mai priviti in urma atit timp cit lucruri frumoase pot umple viata dumneavoastra

Va recomand sa luati serios in considerare intrevederea cu un psiholog. Problemele de genul acesta sunt destul de serioase si afecteaza modul de relationare . Nu cred ca puteti trece peste ce v-i s-a intamplat odinioara. Abuzurile sexuale lasa rani foarte adanci in sfera emotionala.Pana ce luati o decizie ,eu va doresc tot binele din lume.Neli Pena

pe mine una, sincer, m-ai uimit! si stii cu ce? cu potentialul extraordinar de vindecare pe care il ai!! nu intamplator acum au aparut aceste amintiri, in aceasta etapa din viata ta, ceea ce inseamna ca esti pregatita sa primesti trecutul tau, pt a te vindeca… (parerea mea este ca unii psihologi ar avea multe de invatat de la tine!)… imi poti scrie. curaj, boboc de floare!!

Buna ziua! Cu siguranta experientele traite cu fratele cat si cu mama au impact asupra modului in care va percepeti ca persoana, valoarea pe care v-o atribuiti si a relationarii cu ceilalti. Va recomand cu caldura sa vorbiti cu un psihoterapeut care sa va ajute sa treceti peste aceste probleme, sa le intelegeti si sa va accepati. Faptul ca ati ales sa vorbiti acum, chiar si anomim, este un semn important ca puteti face fata unui demers psihoterapeutic care de cele mai multe ori nu este unul usor pentru client. Succes!

Pot si eu sa subscriu la ceea ce au spus colegii mei. Experientele din trecut ne influenteaza modul in care gandim in prezent. Modul in care gandim lucrurile ne influenteaza comportamentul. Va sugerez si eu sa incepeti un proces psihoterapeutic si sa incercati sa-l duceti la bun sfarsit chiar daca uneori va fi greu. Succes.

Mesaj:
Buna ziua. Am o singura intrebare. Ce faci cu viata ta cand nu stii pe ce drum sa o mai apuci?
Sunt studenta la Medicina Veterinara anul 2, adica am 20 de ani si simt ca nu mai fac fata la aceasta facultate atat fizic, psihic dar si financiar. As vrea si nu as vrea sa renunt dar nu stiu pe ce drum sa o apuc? Nu sunt genul de persoana care sa se multumeasca sa aiba un stil de viata mediocru. Stiu ca nu o puteti sa ma ajutati prea mult dar orice sfat este bine venit si va apreciez intentia. Va multumesc anticipat!

intamplator cunosc personal cateva persoane in exact aceeasi ipostaza sau care au trecut prin ea. Ce am invatat de la ei este ca in aceasta facultate, daca nu esti sigur ca vrei sa iesi veterinar, mai bine te apuci de altceva. Este o facultate grea, e bine sa ii dai seama repejor de ‘ce vreau sa fac dupa ce termin’, sa incepi sa lucrezi cat mai devreme ca practicant/asistent/etc si sa te tii tare. Personal iti pot sugera sa stai de vorba macar cu unul din profesorii tai, sau cu cineva care este deja medic veterinar, sigur o sa te lamureasca. Sper ca informatiile astea iti sunt utile si succes!

si care ar fi alternativa daca renunti??

Peste citiva ani, cind termini aceasta facultate (in caz ca te decizi sa o termini, totusi) vei avea mare nevoie sa faci exact acest lucru – medicina veterinara. Fermele au nevoie permanent de specialisti (din ce in ce mai multi isi fac ferme individuale), pe urma mai sunt si cabinetele din orase, pentru pet-uri (animale de companie), dar si cercetarea (cosmetica…) are nevoie de medici veterinari. Cu alte cuvinte, ceea ce vreasu eu sa-ti spun este ca meseria in sine este de viitor (si este permanenta, nu se demodeaza si nu se schimba multe…) Pe linga asta, ca femeie, poti sa-ti deschizi afacere mica imediat, ca sa-ti faci un ban din care sa te intretii la facultate…. sau, poti sa te angajezi pe perioada studentiei asistenta la cabinet pentru pet-uri (sau sa deschizi, de exemplu, cosmetica pentru animale de companie…)- eu sunt mai pragmatica, mai practica, asa ca… fruntea sus, si nu te descuraja, aceasta meserie chiar ca este buna! Pe linga asta, ai toata viata inaintea ta ca sa iti ALEGI si alte lucruri de facut,de alta natura. Eu te-as sfatui sa nu te lasi de facultate acum. Pina nu te decizi, si pina nu incerci efectiv sa-ti faci o mica afacere pentru tine, care sa-ti aduca bani (vezi cosmetica canina…) nu te lasa! – Eu sunt sigura ca esti pe unul dintre drumurile tale bune (in viata, vei avea si alte drumuri, tot bune, pe care sa mergi in paralel).- Succes!

Draga mea draga, Vezi o rochie frumoasa. Cum stii ca ti se potriveste? O probezi. Vezi un barbat atragator. Cum stii ca ti se potriveste? Il…incerci . Vezi o facultate atragatoare. Cum stii ca ti se potriveste? Te inscrii la ea – asa cum ai procedat, FOARTE BINE, tu. O fi fost/n-o fi fost dragoste la prima vedere – nici nu mai conteaza. Ce e important, este ca experienta proprie (singura relevanta) se pare ca iti arata ca nu ar fi cea mai potrivita alegere pentru viitorul tau. Sa fi fost asa, studiul te-ar fi incarcat de energie, nu ti-ar fi consumat-o; iar banii pentru facultate ar fi aparut “ca din pamint”. Nu-i potrivita?!… Nu-i nici un bai! Ii multumim experientei, ca ne-a lamurit la timp, si mergem mai departe! Cum? Tu – facindu-ti partea ta de treaba, viata – facindu-si-o pe-a sa. Partea ta de treaba este sa iei o decizie ferma pentru tine ( “Sint hotarita sa-mi gasesc drumul si locul perfect potrivite pentru mine!”). Partea vietii de treaba – este sa te conduca acolo. Dupa o decizie de felul acesta, ai nevoie sa devii, cel putin o perioada, un fel de “Yes man” (exista un film cu titlul acesta ). Cu alte cuvinte, nu cauti tu, neaparat, locul urmatorului pas pe care il faci, ci …te lasi gasita de acesta. Ai incredere ca, undeva, dincolo de tine si de capacitatea mintii tale de a vedea cum sint legate lucrurile unele cu altele la nivel macro, exista niste forte care se vor pune in miscare, pentru a se alinia la decizia ta. Spune “da” oricarei experiente care are bunavointa sa ti se deschida de aici incolo; si, incetul cu incetul, lucrurile se vor aranja! Iti doresc sa ajungi acolo unde iti este locul si, in acelasi timp, te rog sa nu uiti: mai importanta decit destinatia ramine, totusi, calatoria…

Este doar un spaţiu închis în care ai ajuns să gândeşti practic fără să realizezi ce forţe te-au direcţionat în ultimii ani. Dar dacă reuşeşti să identifici aceste forţe, vei vedea că de fapt nu trebuie atât de multe resurse materiale, iar potenţialul tău fizic şi psihic este de fapt IMENS.Ideea este că ai putea să îmbunătăţeşti capacitatea de adaptare prin nişte metode simple şi eficiente, treptat începând să gândeşti ‘out of the box’. Pot afirma că am reuşit asta cel puţin în parte prin nutriţie. Dacă nu aş avea nişte probleme de sănătate cronice, acum cred că aş fi în stare să încep şi să termin o a doua facultate la 38 de ani ! În măsura în care ai timp, recomand şi interviurile de aici, dieta nu e totul http://wp.me/p48646-8p

Cam asa se intampla in anul 2 de facultate, vin o sumedenie de intrebari existentiale si ganduri catastrofice. Stimata domnisoara, mergi pe drumul pe care l-ai ales caci sunt convins ca nu ai ales aceast domeniu nici obligata de parinti, nici nu a fost un pariu pus si castigat cu prietenii, nu a fost nici o alegere fortata, ci la momentul alegerii ti-a placut al naibii de mult. Este fascinant cate informatii imi poate oferi medicul veterinar la care i-am facut fisa mallinois-ului meu, are un cabinet care se bucura de multa clientela si este foarte cautata. Asta doar asa ca un exemplu mic, mic de tot , despre cum te poti descurca in lumea asta. Un comentariu anterior iti arata alte resurse de care te poti folosi si beneficia dupa incheierea studiilor. Fii puternica, fi linistita, gaseste echilibru in ganduri si emotii, fi tu insuti, ai incredere in tine, in fortele tale, in tineretea ta, in capacitatile de care dispui, nu fa proiecte si proiectii in intuneric. “Lucrurile nu sunt bune sau rele, gandirea noastra le face sa fie asa.” este un citat valabil si real, deci ofera gandirii tale sa faca si “sa vada” doar ceea ce este bun. Spor in toate si bafta!

Aceasta facultate ai inceput-o pt ca TU ti-ai dorit sa faci asta? Care sunt mai exact motivele pt care simti ca nu-i mai faci fata, ce te determina sa te indoiesti ca nu ai ales ceea ce este pt tine? Ce-ti place sa faci? Ce inclinatii ai? Ce talente? Unde te vezi peste cativa ani, facand ce? Daca faptul ca este greu te face sa resimti anii de studiu apasatori, dificili, asta nu inseamna ca ai ales gresit sau ca neaparat trebuie sa faci altceva. In viata nimic nu e usor si totul se face cu anumite sacrificii si compromisuri. Amintesti si de partea financiara, pana acum te-ai descurcat, te poti descurca si de acum inainte, pare ca este doar o scuza pe care doresti sa ti-o gasesti ca sa nu mai continui ceea ce ai inceput. Mai spui ca-ti doresti o viata care sa nu fie mediocra…. De fapt ce-ti doresti? Sa ajungi in varf pur si simplu, prin cine stie ce mijloace si atunci munca pe care o depui acum, sa-ti continui facultatea, ti se pare prea grea? Sunt sigura ca nu intamplator ai ales sa mergi pe acest drum, nu te lasa amagita sau inselata de cine stie ce exemple din jurul tau, asa cum se intampla cu multi tineri. Ceea ce obtii prin munca si prin puterile tale este perfect valabil si adevarat si nimeni nu-ti mai poate lua vreodata ceea ce ai dobandit cu munca si sacrificii. Ceea ce faci este bun facut, un drum pe care ti l-ai gasit si pe care l-ai consolidat si l-ai parcurs este temelia a tot ceea ce va ramane pt totdeauna. Analizeaza-te si descopera ceea ce-ti doresti cu adevarat, ceea ce ti se potriveste si alege drumul care te reprezinta, care simti ca ti se potriveste si e in acord cu toata fiinta ta. Succes!

Se pare ca de fapt ti-ai adresat tie intrebarea, deoarece nu te astepti sa afli raspunsul la noi ! Ceea ce este bine, deoarece sti ca raspunsul este in tine! SFAT : daca ai incertitudini cu privire la drumul corect in viata, in terapia florala Bach se foloseste cu succes remediul WILD OAT (ovaz salbatic). Poti incerca un tratament cu aceste picaturi si vei fi surprinsa de rezultat. (Nu are contraindicatii . Remediile sunt preparate doar din esente florale si apa). Se pun 2 picaturi din acest remediu intr-un pahar cu apa si se bea din el pe parcursul zilei. SAU poti sa pui 2 picaturi din remediu intr-o sticluta de 30ml umpluta cu apa si din acest preparat iei cate 4 picaturi de minimum 4 ori/zi, timp de 3-4 saptamani.

Un exercitiu foarte bun este sa iti pui intrebarea ,de mai multe ori,” ce-mi doresc eu, cu adevarat?”….si vei gasi raspunsurile.:)

Daca nu te multumesti cu o viata mediocra si-ti doresti sa-ti traiesti visele , ei bine , am o solutia ! Caut 5 parteneri de afacere tip franciza ( fara taxe initiale sau anuale) , cu experienta in vanzari, comunicare si marketing , care isi doresc sa lucreze in propria afacere , pentru a-si trai visele . Investitie de minim 15- 20 ore saptamanal in dezvoltarea afacerii, de acasa , on-line, in peste 150 tari , iti poate aduce veniturile urmatoare:
200- 500 Euro lunar din vanzari ;
500- 800 Euro lunar din dezvoltare echipa;
800- 1500 Euro lunar ca manager echipa;
1500- 5000 Euro lunar coordonator echipe manageriale;
5000- 15000 Euro lunar ca manager antreprenor plus masina gratuita si vacante de 5* platite integral !

Mesaj:
Buna ziua,
Sunt o femeie in varsta de 28 de ani, in copilarie am avut parte timp de cativa ani la rand de abuzuri sexuale din partea fratelui meu mai mare cu aproape 10 ani(ma punea sa-l masturbez, ma atingea) . In viata adulta am avut parte de relatii esuate din plin, tind sa ma lasa pe ultimul loc pe mine si sa fac pe plac celor din jurul meu. De ceva timp sunt singura si am reusit sa imi constientizez valoarea si faptul ca merit mai mult, dar ceva ma tine in loc, ma face sa-mi spun ca nu merit nimic mai bun, sa ma multumesc cu ce am si sa ceresesc atentie si afectiune.
De cateva zile mi-am amintit fara sa vreau de aceasta etapa neagra din viata mea, sincera sa fiu este prima data cand vorbesc despre acest lucru chiar si in scris si as dori sa stiu daca aceasta experienta ascunsa acum in subconstientul meu ma face sa am aceste probleme de relationare, dorinta de a face pe plac, neputinta de a sta singura si neputinta acceptarii de sine?
Poate ar trebui sa mentionez ca mama mea inca din copilarie m-a facut sa cred ca ceea ce fac ma face sa ma iubeasca si accepte si nu ceea ce sunt, acest comportament inca il mai are, dar in masura in care pot il ignor.
Va multumesc anticipat si va doresc numai bine!

Si eu va doresc inca de la inceput numai bine si ma bucur pentru d-voastra ca ati scris despre abuzul pe care l-ati suportat din partea unei persoane apropiate. Din pacate, in general, abuzurile sexuale sunt comise de persoane apropiate victimelor-copii. Un asemenea abuz nu ramane fara ecou in sufletul si trupul victimei si chiar daca nu ramane in constiinta neaparat, efectele lui se pot simti pe alte cai, ca cele descrise de d-voastra, dar si altele. Vestea buna este ca exista posibilitatea de vindecare, daca va acordati ocazia si credeti ca sunteti pregatita, iar acea ocazie poate fi terapia individuala. Multa sanatate!

Mesaj:
Stresul mental poate determina o diminuare a memoriei pe termen scurt si lung ?

da

Categoric

Cortizolul este strâns corelat cu stresul şi distruge neuronii hipocampului, de unde şi ineficienţa memoriei. Dar când omul speculează câteva reguli de bază care scad în mod inevitabil efortul de adaptare, poţi depăşi cu succes situaţii din care în mod obişnuit nu puteai ieşi decât incomparabil mai uzat şi obosit. Recomand şi mesajul de aici apropo de îmbunătăţirea dietei. http://tinyurl.com/p24llul

o dovada foarte recenta pentru aceasta corelare gasiti aici http://www.voceapacientului.ro/index.php?cnt=detalii-articol-tratament-nou&pid=856

Am lansat intrebarea pentru a gasi niste solutii. In afara de dieta mai sunt si altele ? Practice ?

sigur ca da.. pe langa sprijinul prin psihoterapie ar mai fi si aceste sugestii http://www.voceapacientului.ro/index.php?cnt=detalii-articol-medicul_recomanda&pid=49

Sunt articolele astea ‘de umplutură’ cu informaţii expirate. De fapt cerealele permeabilizează bariera hematoencefalică (uzura creierului pe termen lung) şi trebuie evitate dacă cineva încearcă să depăşească situaţiile stresante. Mergând pe aceeaşi idee aş consuma peşte doar de poftă, am argumentat pe linkul dinainte ce şi cum.

În rest… puteţi încerca meditaţie în Vajrasana (google !) sau metode de relaxare preluate din Yoga: Shavasana / pe un fundal muzical de genul ăsta http://www.youtube.com/watch?v=sFtRO50_ryw Sau mai simplu muzică clasică…Ascult uneori Beethoven dirijat de Karajan. Sau Mozart …

Domnule Sandu sunteti medic? pentru ca opiniile emise de dumneavoastra imi par foarte de ‘expert’ – din nefericire este plin internetul de informatii care nu sunt sustinute de dovezi stiintifice semnificative. Daca urmariti VoceaPacientului.ro o sa observati ca stirile medicale postate saptamanal nu sunt mai vechi de luna precendenta…bineinteles de la o postare la alta stiinta poate sa evolueze sau sa apara opinii contrarii (ce pot fi expuse cu argumente intr-o discutie si nu jignind).Ca medic, va rog sa-mi dati voie sa am o opinie contrara legata de consumul de peste. Dovezile legate de beneficiile consumului de peste sunt atat de multe incat am putea sa vorbim o saptamana doar despre aste si doar pe dovezi stiintifice. Nu mai departe de acum 2 saptamani un alt studiu confirma beneficiile in reducerea riscului de ateroscleroza. http://www.voceapacientului.ro/index.php?cnt=detalii-articol-tratament-nou&pid=867

Nu sunt medic, dar am mai citit câteva articole pe subiectul ăsta în ultimii 4 ani, iar unele le-am şi tradus, şi am surprins câteva idei importante. De ex. citatul de aici (de văzut sursa). http://tinyurl.com/nezcpgg sau articolul lui Ray Peat http://raypeat.com/articles/articles/fishoil.shtml . Deci marea artă nu ar fi să consumi PUFA cu lanţ lung pur şi simplu, ci să ai grijă să nu fie deja oxidate/distruse termic până când sunt absorbite. Sau să optimizezi sinteza /protecţia acizilor graşi: forma de vitamina E, asocierea cu lignani din susan, prezenţa catalizatorilor şi altor antioxidanţi samd.

Va pot trimite pe email un exercitiu de respiratie foarte eficient pentru eliberarea stresului, precum si alte informatii utile. Ma puteti contacta pe adresa rosu.mirelagabriela@yahoo.com

Mesaj:
Buna ziua, ce as putea sa fac sa scap de ganduriile negre?, intr-o noapte am avut un vis urat(cum le faceam rau tuturor celor dragi) si de atunci am o stare foarte agitata, vreau sa nu ma mai gandesc la acele lucruri, dar nu imi pot scoate acel vis din minte si incep sa imi fac griji. Cum as putea primi un ajutor dar prin anonim daca se poate. multumesc!!!

daca mergeti la un psiholog, acest este obligat prin lege la confidentialitate. Nu ne putem ascunde sau ignora propiul inconstient, cel mai eficient fiind sa intelegem ce semnificatie a avut acel vis. In scris este putin cam dificil sa discutam asemenea situatii, preferabil, gasiti un psiholog si discutati cateva sedinte cu el/ea. Succes!

de gandurile negre nu putem scapa decat intelegand provenienta lor, decat afland sursa lor, adica stand cu ele fata in fata… curaj, caci o poti face!! imi poti scrie anonim, sau cum preferi tu: consilierepsihologicaonline@yahoo.com

Daca ar exista o solutie magica prin care sa scapam de ganduri, chiar si negre… De fapt, chiar cand este vorba despre ganduri negre, tot despre fiinta noastra este vorba si atunci avem nevoie, ca sa ne lase in pace, sa le intelegem, sa le dam un sens. Visele noastre sunt despre noi si despre ce se petrece in mintea si-n sufletul nostru, nu atat despre altii si daca suntem deschisi le putem intelege mesajul. Deci, cautati un psiholog si da-ti expresie acestor ganduri in cabinetul psihologului. Colegul Radu a subliniat corect confidentialitatea de care trebuie sa dea dovada psihologul, adica psihologul nu vorbeste despre cazuri cu nimeni, nici acasa, nici cu prietenii, nicaieri. Are nevoie de acordul d-voastra si chiar si atunci, numai in anumite conditii o poate face. Aici as mai adauga si atitudinea non-judicativa a respectivului psiholog. N-o sa rada, n-o sa va traga la raspundere, n-o sa va tina morala, n-o sa va certe pt nimic… spun toate aceste lucruri, nu neaparat pt a va convinge sa faceti ceva, ci si pentru cei care nu cunosc aceste amanunte si poate, se tem sa apeleze la un asemenea specialist, mai ales cand existenta de zi cu zi le este afectata serios.

consultati un psiholog sau un psihoterapeut ca sa identificati originea gandurilor si sa invatati sa le faceti fata.