Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

Sunt impreuna cu sotia mea de 27 de ani. Sotia n-o mai suporta pe soacra sa! Eu cred ca sotia este nemultumita de barbatul ei. I se pare ca e cam lenes. Si totul numai din cauza mamei lui. Daca nu a avut grija sa-l dreseze de mic…

24 iunie 2020

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua, ma numesc Marian, am 55 ani si de doua luni sunt intr-o situatie urata din care nu stiu cum sa mai ies. Sunt impreuna cu sotia mea de 27 de ani. Sotia n-o
mai suporta pe soacra-sa!
In noaptea de 27-28.03.2020, sotia a fost la munca la distilerie, de la 19.00 pana la 10.00. Acolo a fost frig, -3 grade. Dimineata ea m-a sunat sa fac focul. Eu nu am avut timp. Si cand a venit, i-am spus asa:
-Urmeaza sa fac focul acum.
-Ce iti trebuie atata caldura? mi-a luat apararea mama.
Sotia s-a enervat:
-Daca eu l-am rugat sa faca focul, de ce te bagi peste mine? Comanzi la mine in casa?
-Atunci nu mai vin niciodata pe la voi, a zis mama.
Si a pornit cearta; iar pasivitatea mea a incurajat furia lor.
Mama nu a mai venit pe la noi de atunci, la cafea sau la masa. Sotia recunoaste ca mama cand venea o irita:
-Mai facea si mofturi, cateodata!
Mama nu ne-a mai ajutat de atunci. Sotia zice:
-Nu i-am cerut niciodata ajutorul!
-Nu te simteai importanta, cand cineva era interesat de tot ce faci? zic eu.
In ziua de 13.05.2020, noi am vrut sa ajutam mama la un congelator, dar ea a refuzat:
-Nici eu nu te ajut pe tine, nici tu nu ma ajuti pe mine, nu vreau sa ma ajute ea!
Alta data, sotia s-a facut foc si para:
-Mama a zis ca am fost o prapadita! Ea nu a fost odata?
-Nu esti de acord cu ce spune? zic eu. Zi ca ea si fa ca tine, ca nu-ti ia nimeni manecile de la vesta.
Va rog sa ma ajutati sa inteleg. Eu cred ca sotia este nemultumita de barbatul ei. I se pare ca e cam lenes. Si totul numai din cauza mama-si. Daca n-a avut grija sa-l dreseze de mic…
  • Daniel Mois
    Daniel Mois Fiecare bărbat căsătorit are de înțeles că există o mare diferență dintre familia lui de ORIGINE și familia lui ACTUALĂ. Căsnicia e cu SOȚIA și nu cu MAMA. Care tinde să-și recapete înapoi COPILUL! Vezi povestea lui Oedip și părerea lui freud despre Complexul Oedip…
  • Monica Enescu
    Monica Enescu Imi imaginez ca nu e usor sa fiti in relația tensionată dintre sotia si mama dvs. Cu siguranta însă, nu este prima soție care nu își suportă soacra, si nu va fi nici ultima! Ceea ce se înțelege din mesajul si dialogurile ilustrate ca exemplu, este că fiecare are orgoliul ei și că între ele este intr-adevar un soi de competiție (mama nu vă respectă soția și soția n-o suportă pe mama). Pe de altă parte, dvs sunteti un bărbat adult, care în mod normal nu ar avea nevoie sa-i ia mama apărarea, fiindcă el își poate asuma responsabilitatea pentru acțiunile lui și ar putea interveni pentru a opri niște conflicte fara a tine partea soției sau a mamei. Le-ati putea ruga de exemplu, să inceteze (amandoua) cu acuzațiile si reproșurile fiindcă nu duc la nimic bun. I-ati putea spune mamei, că apreciati ca doreste să vă ia apărarea, însă nu e nevoie. Ba chiar ați putea să îndrăzniti sa-i luati dvs apărarea soției, înțelegând că daca v-a cerut să faceți focul, probabil nu era un moft al ei, ci pur si simplu avea nevoie sa se încălzească după ce a lucrat în frig. Ideea este că e posibil cu diplomație și înțelegere, să rezolvăm astfel de conflicte, însă pentru asta e nevoie să ne și asumăm propriile noastre comportamente, în cazul dvs, astfel încât nici mama, nici soția să nu vă mai trateze ca pe un copil. Cum vi s-ar părea să intrați în rolul de adult, soț și stâlp al familiei dvs?
Postat în Dragoste | Relatii de cuplu, Psiholog / psihoterapeut online, Relatia cu parintii / Familia | Etichete: ,

Susțin bacul și îmi este extrem de frică. Mă blochez la gândul că e posibil să nu îl iau. Simt că dacă voi pica acest examen întreaga mea viață va fi chinuită. Plâng încontinuu și am slăbit mult din cauza stresului.

23 iunie 2020

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Bună! Vă scriu cu o teama enormă. Sunt fata, am 18 ani și peste câteva zile susțin bacul și îmi este extrem de frica. De multe ori încerc sa ma consolez cu gândul ca îl voi lua și voi scăpa de griji, dar de multe ori ma blochez cu gândul ca e posibil sa nu îl iau. Sunt o persoana realista, nu îmi place sa visez cai verzi pe pereți. La matematica nu sunt 100% pregătită, iar asta îmi da fiori ca nu voi putea lua nici măcar o nota de trecere. Simt ca dacă voi pica acest examen întreaga mea viata va fi chinuita. Nu un job bun.. nu o prestanta bună,dacă nu îl voi lua, acest gând ma va chinui toată viata. Plâng incontinuu și am slăbit mult din cauza stresului. Nu știu ce sa mai fac, sunt de-a dreptul disperata. Mai ies uneori sa ma recreez și câțiva din prieteni îmi scot ochii ca mai e asa puțin și eu îmi permit sa ies. Va rog, un sfat? Mai e asa puțin și mai am de recuperat multe lecții. Va rog, ajutați-mă.
  • Răzvan Anghel
    Răzvan Anghel Relaxează-te. E un examen, nimic mai mult. Din experiența de profesor îți spun, la câte examene dai in viața dacă te stresezi de la bac nu faci nimic. Viața e plină de examene. Ai vreo 20 -30 de examene doar in timpul facultății . Apoi examene de master, de angajare, de perfecționare și tot așa . Și nu e un examen irevocabil, il dai o singura data. Nu, te poți înscrie și in alte sesiuni, așa cum se pot repeta și alte examene in sesiunile de restante din facultate. Vei da examene de acum foarte multe și pentru foarte multe lucruri. Stresul la ele nu te ajuta la nimic, dimpotrivă . Îți strica sănătatea și îți scade șansa de reușită. De aceea, chiar și acolo unde nu ai șanse de zece păstrează-ți încrederea ca sa poți lua 8. Pentru ca joaca și ea un rol foarte important. Un examen – matematica – tratat cu încredere – e luat pentru ca mintea e relaxata și se văd mai ușor soluțiile . Dacă stai cu teama, te blochezi “vai, nu știu !” și nu scrii nici ce știi in multe cazuri . Am văzut asta in multe situații . Gândeam negativ – nu vreau subiectul x – și acela pica. Mai ales in facultate. Și tot așa la alte examene am ales sa gândesc pozitiv “știu subiectele dar parca acela îmi place mai mult” -și îl primeam, mai ales la examenul oral. Și mi-am format de atunci o gândire pozitivă pentru orice examen. Iar dacă acei oameni te critica pentru ca ieși și te relaxezi – o varianta buna înainte de un examen, oxigenarea creierului face ca și stresul sa scadă , lasă-i fără tine pana după bac. Stai cu oamenii care sunt și ei pozitivi. Gândește pozitiv și lucruri bune vei avea și la bac și după aceea la alte examene. Vei reuși ! Succes !
  • Mazîlu Elena
    Mazîlu Elena Nu sunt psiholog, dar sper ca părerea mea sa nu deranjeze administratorii grupului. Momentan eu sunt la master și îți pot spune ca nu trebuie sa te stresezi asa de mult. Bacalaureatul este doar 10% comparativ cu ceea ce vei face la facultate, respectiv master, etc. Sa știi ca nota din BAC nu are foarte multa importanta decât dacă admiterea la facultate este bazata pe media din BAC,altfel, va rămâne doar un examen trecut sau nu. La facultate nu va mai conta nota pe care ai luat-o in BAC, nimeni nu te va întreba asta și niciun angajator nu te va întreba la un interviu de angajare. Sa nu te stresezi, ci pur și simplu și te duci pozitiva și sa scrii exact ceea ce știi, fără a te gândi dacă greșești sau nu. Sa iei note de trecere, chiar dacă nu vei reuși din prima încercare. Bac-ul face diferența atunci când vrei sa te angajezi, dar nimeni nu o sa te refuze din cauza notei. Dezvolta-te d.p.d.v profesional, asta contează. Mie, personal, nu mi-a fost niciodată teama de un examen, nu fiindcă as fi fost mereu pregătită, ci fiindcă mereu exista a doua sansa. Poate doar la examene orale aveam ceva emoții fiindcă anxietatea mereu apărea neinvitata.Sa ai încredere în tine și mult succes!
  • Doina Popescu
  • Doina Popescu Draga mea, daca ai fi 100% pregatita la matematica ai lua 10. Tu te temi ca nu vei trece. Intre a nu trece si a lua 10 sunt nenumarate note si posibilitati…Din postarea ta imi dau seama ca nu vrei 10, mai ai de recuperat. Reusesti sa faci subiectul I, fara greseli, din majoritatea grilelor pe care le-ai lucrat? Pe asta trebuie sa te focusezi, pe acele subiecte care iti asigura nota 5. Exerseaza! Vei dobandi control asupra situatiei, iar asta iti va diminua teama. La examen incearca sa faci pe foaia de examen orice subiect la care simti ca stii cate ceva, oricat de putin (profesorii puncteaza orice gasesc, daca e corect). Din pacate sunt multi elevi care renunta chiar si sa inceapa un subiect, considerand ca nu stiu sa il rezolve pana la capat. Coteaza enorm sa incepi si sa incerci! Orice sutime din punctaj trebuie castigata! Fa-ti un program pe care sa il respecti – cu ore de invatat (50 de minute invatat, 10 minute pauza) si de relaxat. Dupa cateva 3-4 reprize de 50/10 ia o pauza mai lunga – 30 de minute (nu sta pe tehnologie in aceste 30 de minute – ideea e sa iti relaxezi mintea: mangaie pisica, deseneaza, canta, spala vase, iesi la o tura de alergat, dar nu depasi 30 de minute). Incearca sa te desprinzi de retele de socializare si de colegi, pana la Bac, pot sa iti alimenteze starea, poate si ei sunt stresati. Accepta doar acele comunicari in care va centrati pe ajutor la rezolvari, explicatii. Cere acest ajutor! Oricui poate sa iti explice si de la care sa intelegi! Trimite mesaje profesorului, bombardeaza-l! O se te ajute, Daca nu pare foarte dispus, implora-l! Dar nu te lăsa fara sa ceri ajutor cand ai nevoie. Nu sări peste mese, mananca la ore regulate, nu manca fast food si dulciuri (iti dau o stare de moleseala, iar asta nu face casa buna cu mobilizarea pentru invatat pe care mintea ta o creeaza). Dormi 8 ore pe noapte. Daca nu dormi suficient, vei fi obosita, chiar epuizata si mintea ta va da rateuri. Nu lucra nicio varianta decat cand esti odihnita. Risti sa fi neantenta, sa gresesti si sa crezi ca nu stii, cand, in realitate, tu ai fost doar obosita…NU LUCRA NIMIC INAINTEA ZILEI DE EXAMEN! (Mintea ta trebuie sa aseze informatiile, ca sa stie de unde sa le scoata, iar asta necesita timp). Atunci cand starile de teama devin puternice, pune-ti usor o mana pe abdomen, sub stern, pe stomac, inspira puternic (lent, nu rapid) si expira. Repeta exercitiul de respiratie de 10 ori. In momentele in care te relaxezi, inclusiv seara, inainte de culcare, imagineaza-ti reusita ta (de exemplu, cum stai in fata listei cu rezultate, cum iti vezi codul personal si notele, care sunt TOATE de promovare; sari in sus de bucurie, chiui, plangi de bucurie, suni prietenii…). Acest exercitiu de imaginatie e important pentru ca, daca tu te vezi reusind, vei face lucrurile in aceasta directie. Tot mintea ta te va ajuta. Si, la final, un ultim sfat: scrie-ti pe o foaie de carton VREAU. POT. VOI REUȘI și lipeste-l pe peretele aflat in fata mesei tale de lucru, ca sa vezi acest mesaj ori de cate ori ridici privirea. Iti doresc succes! Invingatorii sunt cei care persevereaza! Cu truda, cu chin, cu lacrimi chiar, ei reusesc!
  • Alexandru Grajdeanu
  • Alexandru Grajdeanu E o provocare. Ia-l ca pe un test personal. Gandeste-te dupa ce viata vei avea dupa bac. Nu merita sa faci tragedie daca nu il iei ca mai e o sansa in toamna. Ideea nu e sa te chinuie gandul ca nu treci bacul, ci sa te concentrezi pe ce faci dupa bac. In sensul ca multi se concentreaza pe bac, apoi dupa ce il iau nu stiu ce sa faca mai departe ,fac o facultate in deriva, si apoi cand intra in campul muncii sunt nefericiti si simt ca locul lor nu e acolo. Aici sa te gandesti. Iei sa nu iei bacu, nu e problemă. Adevarata provocare e sa-ti gasesti vocatia!
Postat în Adolescenti | Preadolescenti, Psiholog / psihoterapeut online, Scoala | Etichete: , ,

Prietenul meu isi doreste foarte mult un copil, dar mie imi este foarte teama sa fac acest pas. El face presiuni ca e timpul sa avem un copil, incat am senzatia ca e o obligatie.

22 iunie 2020

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua! Am 33 de ani, sunt intr-o relatie de 15 ani , stam impreunam. El isi doreste foarte mult un copil, dar mie imi este foarte teama sa fac acest pas. Am tot amanat in ultimii ani sa fac acest lucru, dar cred ca e momentul sa se intample. Eu mereu m-am protejat, am vazut mereu sarcina ca un pericol. Nici eu nu mai stiu ce vreau. El va face presiuni ca e timpul sa avem un copil incat am senzatia ca e o obligatie. Va rog sa ma sfatuiti ce ar trebui sa fac pt a scapa de teama aceasta si pt a lua hotararea de a ramane insarcinata si pt a fi impacata cu mine.
Multumesc!
  • Georgeta Vasile
    Georgeta Vasile Poate ar fi bine sa explorezi in terapie teama de a avea copii. Este important pentru tine sa stii ce iti spune teama respectiva: ca nu ai resursele necesare sa cresti un copil, ca nu ai avut modele sanatoase in familie, ca nu esti in relatia potrivita. Stiu ca la noi se poarta copilul “plasture”: cand iti merge aiurea in relatie oamenii te sfatuiesc sa faci un copil si mai zic si ca totul se va rezolva. Cand, de fapt, sa aduci un nou nascut intr o relatie care si asa are probleme nerezolvate este ca si cand incerci sa stingi un incediu cu benzina. Sper sa ai curajul sa faci cateva sesiuni de terapie, si sa fii bine cu tine inainte sa te gandesti la o sarcina.
  • Nicoleta Cerasela Maxim
    Nicoleta Cerasela Maxim Inainte de a face pasul asta trebuie sa fii impaacata cu aceat gand…ei bine si mie mi a fost f teama. Am vazut sarcina mereu ca pe un pericol…si de ce ti e frica de aia nu scapi… am avut destule pb pe sarcina. Si hidronefroza la rinichi ..a trebuit sa mi bage sonda cook pe viu..si hipertensiune-si nastere prematura…. deci tot ce gandesti atragi…. si uite ca fetita are 2 ani si abia acum am inceput sa am depresia..inca n am depasit momentele grele prin care an trecut.am ramas cu frica etc si acum suport consecintele.
  • Monica Enescu
    Monica Enescu Probabil există un motiv serios pentru care ati vazut mereu sarcina ca pe un potențial pericol. De aici ar trebui început, când si de ce a apărut această frică?
Postat în Copii | Relatia cu copiii | Sarcina, Dragoste | Relatii de cuplu, Psiholog / psihoterapeut online | Etichete: , ,

Sunt bărbat și după divorț mi-am făcut o altă relație. Dar simțeam că îmi abandonez copilul din prima relație. Simțeam că mă preocupă mai mult să-mi organizez viața și să pot fi fericit decât să-i fiu alături, așa cum obișnuiam să fac. M-am mutat înapoi cu fosta soție și încerc să mă dumiresc dacă am procedat bine. Vinovăția și regretul că nu sunt lângă copilul meu au umbrit orice fel de perfecțiune într-o relație ideală.

21 iunie 2020

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Vârsta și sex: 36 ani, bărbat.
Ocupație: operator cnc
Familie: divorțat
Localitatea: București
Descrierea problemei:
Bună ziua. Îmi este greu să vorbesc despre asta, numa’ că nu mai știu cum să abordez acest aspect. În 2014 m am căsătorit, în 2016 s a născut băiețelul. Ca o sinteză la ce a dus la divorț: ascunzișuri din partea fostei soții ex: credit de 40.000 ron făcut pentru fratele ei fără ca eu sa știu, aflând ulterior dintr un plic în cutia postala unde specifica ca e restanță la bancă, confuzia și prioritizarea greșită între familia ei (părinți, frați și surori) și familia în care trăia. Copilul a fost diagnosticat cu tsa (tulburare din spectrul autist) la 1 an si 10 luni și am făcut terapie ABA până ne a ieșit pe urechi. De curând (acum 1 an) i s a schimbat diagnosticul în adhd și facem terapie și logopedie, dar mai puține ore, căci mama lui e datoare la bancă în loc să se ocupe cot la cot cu mine sa avansam cu terapia. Avem custodie comună, copilul stă cu mama lui și eu îl vad în weekend când stă la mine. Înainte cu 3 luni de
divorț, știam clar ca nu mai simt nimic pentru ea, că m am depărtat suficient și e total irelevantă pentru mine. Ma durea foarte tare de copil deoarece nu așa mi am imaginat căsătoria și viata în 3. Oricum, în august, 2019 aveam actele de la notar semnate. În noiembrie am cunoscut pe cineva pe un site de matrimoniale. M am mutat la ea după 2 luni. Aici începe nebunia.. I am spus din start cine sunt și ca vin la pachet cu un băiețel + ceva sechele. La început eram în frenezia specifică oricărui început. Am devenit cei mai buni prieteni. Pasiuni comune cât cuprinde!! Toate pasiunile comune erau descoperite prin spontaneitate. Ce să mai, best friends + momentele de cuplu = tot ce ți ai putea dori, nu?
Pe zi ce trecea alături de cea pe care o consideram calea mea spre împlinire, simțeam cum îmi abandonez copilul (știind prin câte mizerii a trebuit să trec pe la cele 2 grădinițe particulare de la care a fost dat afară + lipsa lui de atenție & stuff). Simțeam că mă preocup mai mult să mi organizez viața și să pot fi fericit decât să i fiu alături, așa cum obișnuiam să fac. Ok, am înțeles, nu suntem singurii care trăiesc așa, mi e clar asta, doar că nu am trecut peste neputința de a mi ajuta și susține copilul de câte ori are nevoie. I am explicat fetei ce se întâmplă cu mine, ce mă apasă (dacă nici cu cel mai bun prieten nu poți vorbi deschis și franc..) a înțeles, m a susținut și eu am încercat să mă implic în această nouă relație cât am putut. Până acum 3 zile (7 iunie) când I am spus că nu mai putem continua. M am mutat înapoi acasă și încerc să mă dumiresc dacă am procedat bine. Vinovăția și regretul că nu sunt lângă copilul meu au umbrit orice fel de perfecțiune într o relație ideală.
Sper să mă fi făcut înțeles…

Voi ce credeți? Am luat o pe arătură și merită să consult un psiholog? Sau doar am nevoie de timp să mă obișnuiesc cu ideea?
Vă mulțumesc pentru înțelegere și pentru răspunsurile constructive!
  • Cătălin Nedelcu
    Cătălin Nedelcu Bună ziua. Nu, nu ați luat-o pe arătură. Dar aveți foarte multă vinovăție pentru situația copilului iar acest lucru începe să se simtă în relația intimă pe care începuseți să o clădiți cu noua parteneră. V-ați privat de o relație bună care v-ar fi adus, din ceea ce descrieți, o anumită fericire, fericire de care aveți desigur nevoie. Este aceasta o pedeapsă pe care v-ați administrat-o de unul singur? Vă încurajez să începeți o psihoterapie în care să lucrați aceste dinamici psihice, vinovăția și pedeapsa, cât mai eficient. Aveți dreptul să duceți o viață împăcată. Cele bune!
Postat în Copii | Relatia cu copiii | Sarcina, Despartire | Divort, Psiholog / psihoterapeut online | Etichete: , | 1 Comentariu »

Am 33 de ani si am o fetita de 2 ani. Am observat de cand am nascut-o, ca nivelul nervozitatii mele a crescut, efectiv nu am rabdare deloc cu ea. La inceput am pus totul pe seama lipsei de somn, apoi pe seama depresiei post partum. Am momente in care imi vine sa plang sa nu mai stiu de nimic, zile in care imi vine sa sparg tot… La un moment dat intr-o noapte, in timp ce ii schimbam scutecul, am facut o semipareza pe partea dreapta a corpului.

19 iunie 2020

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua. Am 33 de ani si am o fetita de 2 anisori. Am observat de cand am nascut-o ca nivelul nervozitatii mele a crescut, efectiv nu am rabdare deloc cu eA. La inceput am pus totul pe seama lipsei de somn, apoi pe seama depresiei post partum, dar este posibil ca aceasta depresie sa se fi mentinut atat de mult?! Am momente in care imi vine sa plang sa nu mai stiu de nimic, zile in care imi vine sa sparg tot….stiu ca nu este in regula, dar imi este ft greu sa ma abtin! De ce?!
La un moment dat intr-o noapte, in timp ce ii schimbam scutecul fetitei, am facut o semi paralizie pe partea dreapta a corpului. Am facut analize peste analize si nu mi-au descoperit nimic. Mentionez ca inca de atunci, partea dreapta a capului ma doare constant si cu ameteli puternice, cand ma astept mai putin! As vrea sa ma simt mai bine. Obisnuiam sa fiu o persoana plina de viata, acum nu am chef de absolut nimic….pofta de mancare mi s-a modificat (mananc mai mult) iar ca urmare m-am ingrasat…eu nu eram asa!!! Sunt deschisa la sfaturi. Va multumesc daca ati avut rabdare sa cititi toata polologhia asta.
  • Georgeta Vasile
    Georgeta Vasile Pana ajungeti la un terapeut puteti sa faceti ceva chiar incepand de azi: o dieta sanatoasa, exercitii fizice si somn corespunzator. Cand ma refer la dieta nu recomand cura de slabire, ci ma refer la alimente care influenteaza starea de bine (good mood food) adica alimente bogate in fibre si hrana proaspata. Incercati sa evitati consumul excesiv de zahar (care agraveaza starile de nervozitate) si care va trimit indicele glicemic in spike uri – afectand stabilitatea starii de spirit. La partea de exercitii fizice puteti incerca sa faceti o plimbare de 20 minute seara (singura sau cu familia) pentru a oferi corpului ocazia sa descarce tensiunea de peste zi. Cat despre somn, incercati sa respectati un program de somn regulat ( sa va culcati la aceeasi ora in fiecare seara), sa dormiti intr o camera racoroasa si bine aerisita si sa inlaturati sursele de lumina (telefon, TV) care pot perturba ciclul somn-veghe.
  • Cătălin Nedelcu
    Cătălin Nedelcu Aceste modificări ale tonusului psihic pot și ar trebui explorate într-o psihoterapie individuală sau într-o consiliere mamă-copil, pentru a vedea exact cât și în ce fel presiunea creșterii copilului și-a lăsat amprenta asupra d-voastră. Paralizia de care spuneți și durerile de cap trimit către o predispoziție de somatizare care a-nceput să se facă simțită în situația prezentă de viață. Pot fi de presupus anumite conflicte emoționale mai vechi “trezite” de rolul de mamă, care au ajuns în prim-plan, dar pt. investigarea acestora, încă o dată, ar fi necesară o psihoterapie. Vă țin pumnii!
  • Violeta Mancas
    Violeta Mancas Buna seara,
    Va recomand un control neurologic amanuntit.
    Paralizia poate semnifica probleme emotionale, in contextul expus de dvs. Totusi, este bine sa excludeti problemele de natura fizica (corporala).
    Va recomand psihoterapia psihodinamica. Depresia despre care vorbiti nu mai este post partum. Nasterea v-a declansat niste probleme mai vechi.
    Ar fi bine sa va vada si un psihiatru. Pentru siguranta dvs si a copilului.
    Nu amanati aceste controale si terapia. Starea dvs. nu se va ameliora de la sine.
    Orice alte intrebari aveti, nu ezitati sa ne scrieti.
  • Balan Monica
    Balan Monica Nu mai amanati vizita la un psihiatru.Se vor accentua starile dvs.
  • Radulescu Anca
    Radulescu Anca Sunt fix in situatia dvs…numai ca fetita mea are 8 luni….
  • Elena Gabriel
    Elena Gabriel Si eu sunt total schimbata.. am 2 copii mici..eram si inainte putin rea..acum sunt certata cu toata lumea… si ma enervez din orice nimic
Postat în Copii | Relatia cu copiii | Sarcina, Psiholog / psihoterapeut online, Somatizare | Etichete: , , , | 1 Comentariu »

Inchiriere cabinet de psihologie – Bucuresti, Piata Alba Iulia

19 iunie 2020

Ofer spre inchiriere spatiu elegant, curat, gandit cu suflet pana la cel mai mic detaliu.
Este o camera delicat si atent amenajata, pretabila psihoterapiei pentru adulti. Va puteti bucura de ea (ideal dupa ora 17:00) cu 20 ron/ora. In onorariu sunt incluse: apa, ceai, cafea, dezinfectant si alte consumabile. Relatii la telefon: 0726.355.158

Postat în Anunturi, Anunturi inchirieri | Etichete: , ,

Am 18 ani. Fostul meu ma tot ameninta si intra peste mine in casa. Mama fiind in Germania, eu locuiesc singura la tara. A pus pe cineva foarte cunoscut in zona la noi, pentru ca duce fete la prostitutie, sa ma ameninte si sa ma urmareasca. Nu pot sa depun plangere, se are foarte bine cu politia. Daca ma trezesc cu acest individ noaptea, in casa, pot sa ripostez? Este autoaparare?

18 iunie 2020

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna, sunt fata am 18 ani.
Am mai scris la voi si revin cu o intrebare mai complicata….v-am povestit despre fostul meu care ma tot ameninta si intra peste mine in casa. Mama fiind in Germania eu locuiesc singura la tara. Am scapat oarecum de el, doar ca acum a pus pe cineva foarte cunoscut in zona la noi(pentru ca duce fete la prostitutie. Are la vreo 40/50de ani) sa ma ameninte si sa ma urmareasca. Intrebarea mea ar fi daca ma trezesc cu acest individ noaptea in casa, pot sa ripostez? Este autoaparare, politia nu se baga daca vreau sa depun plangere, se are foarte bine cu politia. Si imi este frica, stau singura, vecini am doar doua batrane, cu mama nu pot sa discut asta ca isi face griji….as vrea sa imi caut de munca si sa plec din zona, ce parere aveti?
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu cel mai important lucru este sa fii in siguranta. Daca iti este atat de teama atunci trebuie sa iei masuri, sa depui plangere la politie si sa ai grija sa fie macar inregistrata daca nu rezolvata. Ideal ar fi sa te retragi din zona complet, macar pt o perioada, poate la niste rude din alta localitate? Mama ta trebuie sa afle ce se intampla! Curaj!
  • Lucia A. Anghel
    Lucia A. Anghel Incercati sa faceti reclamatie la politia din zona si la politia judetului daca nu rezolva cei din oras. La politia județului scrieti in reclamatie si faptul ca respectivul spune ca se are bine cu politia orasului si nu sunteti on siguranta. Daca nu, faceti reclamatia la inspectoratul general al politiei. Si încercați sa va mutați /retrageti de acolo.
    • Daniel Mois
      Daniel Mois Poliția rareori sprijină victimele singure și lipsite de apărare, care nu știu să fie ferme în cererile lor! Iar rețelele sunt protejate la nivel înalt! Mai ales că nu există DOVEZI că ar exista vreo infracțiune! Vezi cazul crimei din Vișeu! Așa că v-aș ruga să vă informați în prealabil înainte de a da sfaturi despre cum credeți dvs că ar fi corect.
    • Lucia A. Anghel
      Lucia A. Anghel Daniel Mois Eu consider ca decat sa nu faca nimic, mai bine se face ceva. Daca, dupa un anumit moment dat, va fi intrebata de ce nu a facut reclamatie deloc, nu cred ca răspunsul cum ca victima considera ca retelele sunt protejate… Ar insemna, din punctul meu de vedere, paranoia. Si nu am spus ca persoana sa faca reclamatie fara vreo infractiune anume, ci dupa, si reclamatie daca persoana o hartuieste cumva si se simte in pericol. Eu am vorbit din propria experienta si din faptul ca lucrez in sistem,deci sfatul vine pe 2 cai!
    • Lucia A. Anghel
      Lucia A. Anghel ”fostul meu ma tot ameninta si intra peste mine in casa” e de ajuns.
  • Cătălin Nedelcu
    Cătălin Nedelcu Mutatul trebuie să fie prima variantă. Până va fi posibil acest lucru, procură-ți un dispozitiv de autoapărare (spray cu piper, de exemplu), pe care să-l ții la îndemână în casă. Ai tot dreptul să te aperi la tine în casă/curte.
    • Daniel Mois
      Daniel Mois Spray-ul cu piper este extrem de eficient în combaterea țânțarilor! Dar nu impresionează infractorii versați care pătrund cu forța în locuințe.
    • Lucia A. Anghel
      Lucia A. Anghel Cătălin Nedelcu spray-ul cu piper creaza privire încețoșata si lacrimare abundenta pentru o buna bucata de vreme si senzatia de sufocare puternica urmata de ameteala. Decat deloc, e foarte bun!
  • Monica Enescu
    Monica Enescu Pana acum ai încercat sa faci reclamație? Ai primit vreun răspuns din partea autorităților? Sfatul meu este ca pana reușești sa pleci de acolo, sa strângi dovezi. Ce înseamnă ca te amenință? Cum, pe ce cale? Cum îți dai seama ca ești urmărită? Salvează mesajele, fa poze cu telefonul, trimite-ti-le pe e-mail sa le ai undeva. Orice acuzație ai aduce trebuie însoțită de niște dovezi. Dincolo de asta însă, pe termen lung, soluția este sa pleci de acolo, mai ales ca nu ai susținerea familiei sau a unor cunoștințe acolo. Mama ta crezi ca te-ar putea ajuta sa-ti găsești un serviciu unde este ea?
Postat în Adolescenti | Preadolescenti, Despartire | Divort, Psiholog / psihoterapeut online | Etichete: , ,

Am 16 ani si mi-am aratat sanii in fata unui coleg de clasa, la telefon. A facut captura de ecran si imi e foarte frica de ce va urma… Nu m-am gândit atunci la consecinte.

17 iunie 2020

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua,ma numesc Daiana si am 16 ani,un coleg de clasă al meu ma tot cautat ma tot sunat,până la urmă am vorbit si am ajuns la punctul acela in care am vorbit mai pervers..Și mi-am arătat sani in fata lui,stiu a fost cea mai mare greșală a mea si vina e 99% a mea, dar cea mai mare problema este ca a facut captura de ecran la sani mei si imi e foarte frica de cea ce va urma…Nu m-am gândit atunci la consecințe, am nevoie de ajutor sau de un sfat de la dumneavoastra…Ma simt ineajutorata….
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu in esenta, este corpul tau si esti responsabila de ce faci cu el, dar daca el nu distruge acea fotografie, daca o ditribuie, va raspunde penal pt distribuire de material pornografic cu minori. Eu iti sugerez sa il chemi iar la o discutie serioasa in care sa il pui sa iti demonstreze ca a sters acea poza, altfel il vei reclama, chiar daca va insemna o perioada rusinoasa pt tine. Daca incearca sa santajeze va fi si mai rau pt el din punct de vedere legal. Curaj si succes!
  • Monica Enescu
    Monica Enescu Cel mai important lucru este sa îi arăți ca nu te temi! Ești minora, legea este de partea ta, iar șantajul este o formă de abuz. Dacă încearcă sa te șantajeze fa tu o captura la ecran/discuție și eventual la istoricul discuțiilor dacă sunt scrise. Fa-i cunoscut faptul că ceea ce face el este împotriva legii și că nu te temi să îl denunți la politie. Cel mai probabil, când va vedea ca nu are putere asupra ta și că nu îți este frica de el, nu i se va mai părea așa distractiva ideea. Curaj!
Postat în Adolescenti | Preadolescenti, Psiholog / psihoterapeut online | Etichete: ,

Am 15 ani si sustin examenele de Evaluare Nationala. Nu primesc sustinere din partea parintilor… Mama spune ca nu invat nimic, nu constientizeaza cat efort depun, nu mi-a zis un “te iubesc” de ani buni, tot ce fac e “bun de nimic”.

16 iunie 2020

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Am 15 ani si sunt fata! Peste cateva zile sustin examenele de Evaluare Nationala, ultima perioada fiind foarte incarcata! Problema mea este ca am nevoie de sustinere, ceea ce nu primesc nici macar din partea parintilor…Au pretentia de a avea note peste 9, la romana descurcandu ma, dar la matematica cu greu ajung la un 7…Au pretentia sa invat, dar nu ma lasa, cu toate ca mi doresc si eu s o fac…Mama mai ales spune ca nu invat nimic, nu constientizeaza cat efort depun, dandu mi alte treburi si dupa asta tot ea mi zice ca nu invat deloc, ca nu s buna de nimic. Nu primesc afectiune, nu simt iubirea mamei, nu mi a zis un te iubesc de ani buni si deloc nu ma apreciaza, tot ce fac e “bun de nimic”. Simt cum face diferenta intre copii, eu fiind data la o parte! Am nevoie de cineva care sa mi spuna ca o sa fie totul bine, ca pot sa ajung unde mi doresc, insa primesc doar demoralizare! Ma simt obosita psihic, imi vine sa plang mereu, uneori avand ganduri negre…Nu ma simt in stare de ceva, tind sa cred ca n am rost pe lumea asta.
  • Carmen Sorici
    Carmen Sorici Este firesc sa fi stresată, este primul examen important, dar totuşi este doar un examen, o lucrare ca multe altele pe care le-ai dat şi ai luat note mari. Să-ţi spun un secret, şi părinţii sunt stresaţi, ei sunt atât de stresaţi şi neputincioşi încât fără să vrea îţi plasează ţie vina unui eventual eşec, aşa că poate ei aşteaptă de le tine încurajări, pentru că cu toate că nu spun mereu se vor învinui în sinea lor că nu au făcut mai mult. Ce este bine să înţelegi este că indiferent de părinţi şi reacţiile lor, examenul te priveşte pe tine şi nu este cazul să nu fi pretenţioasă cu tine, examenul este miza ta nu a altuia şi tu ştii că te poţi concentra să faci lucrurile foarte bine, poate nu mereu dar se poate. Nimeni nu te poate încuraja mai bine ca tu însuţi, aşa că scrie acele mesaje de încurajare pe caiete peste tot, pe telefon, pe oglindă.,,Sunt suficient de deşteaptă! ” , Sunt suficient de concentrată ca să pot lua o notă mare” , Pot fi iubită! ” Succes!
  • Ileana Cercel
    Ileana Cercel Uneori, parintii gresesc. Si ei sunt la fel de stresati ca si tine. Incearca sa te relaxezi cu privire la comportamentul lor și concentreaza-te pe acest examen. Consider ca poti face fata cu brio, asa cum ai facut si pana acum. Situatia nu este de azi, ci de mult timp. Ai incredere în tine si-n fortele tale! Vei reusi cu note mari pentru ca vrei sa le demonstrezi ca esti o invingatoare!
  • Dinu Dana
    Dinu Dana Va fi bine! Examenul va trece si părinții tăi te iubesc dar datorită frustrărilor personale nu reusesc sa se adune sa-ti fie alături! Te felicit pentru ca ai scris aici! Mult succes la examene,ai sa vezi ca va fi bine! Din proprie experienta iti zic ca si mama de copil care a dat examen de capacitate iti spun solemn ca stresul prin care treceți cu toții este mult mai mare decat examenul in sine! In fata paginii de examen te vei aduna si vei scrie tot ce stii!
  • Edu Tunde
    Edu Tunde Părinții când îți spun că nu ești bună de nimic, de fapt, vorbesc prin intermediul emoțiilor, frustrărilor lor interioare. Cu siguranță ei îți doresc binele și punând presiune pe tine e singura metoda prin care ei poate sa îți dovedească asta. Probabil ca asta au primit si au văzut și ei la rândul lor, atunci când au fost copii. Părerea mea este ca ar trebui sa ii comunici mamei tale tot ce simți, într-un mod calm, sa ii exprimi iubirea ta, și spune-i nevoia ta, ca ai nevoie de susținere, înțelegere și ca faci tot ceea ce poți ca să treci peste examen. De multe ori părinții cred, ca nevoile lor sunt și nevoile noastre, au tendința de a nu ne lasa libertatea de a ne exprima, de a fi noi înșine! Ai încredere în tine, ești o persona minunată!
  • Gina Radu
    Gina Radu Uite, eu chiar pot sa ți spun din suflet (și doar analizând mesajul tău aici) ca ești un copil excepțional, un copil bun și ascultător și ca vei trece cu note mari acest examen de capacitate.
    Asa cum ma rog pentru fiica mea care și ia va susține un examen acum (bacalaureatul) ma voi ruga și pentru tine copil frumos și bun.
    PS.. Aștept mesajul tău în care îmi vei răspunde ca ai luat acest examen cu note mari.
    Te iubesc fata frumoasa!
    Și nu uita niciodată ceea ce transmiți tu..
    Iubire, înțelegere, bunătate.. Având aceste calități niciodată sa nu crezi sau sa uiți ce om minunat ești.
  • Nicoleta Niculae
    Nicoleta Niculae Au impresia că te motiveaza așa, că te ambiționeaza Nu își dau seama. Așa am crescut și eu. Am 35 ani și mi s-a pus nod in gât când am citit ce ai scris. Acum vorbesc cu ei deschis despre toate pedepsele și bătăile pe care le-am primit… Le pare rău. Spun că așa știau ei la vremea aia… Că așa credeau ei că mă întăresc. Iarta-i … Important e sa faci ce poți și vei reuși. Cu siguranță vei fi bine. Când te mai liniștești cu examenele caută ceva cărți de psihologie si ai să înțelegi că ai tai au o lupta interioara pe care o duc… Lupta lor nu trebuie sa o preiei tu….
  • Răzvan Anghel
    Răzvan Anghel Ca profesor o spun, cu profesorii ai vorbit? Pentru ca da, sunt cazuri in care familia nu știe sa ajute din diferite motive dar școala se implica – dacă știi și sa comunici cu colegii mei vei primi ajutor. Inclusiv in a media aceasta problema in care nu te simți auzita. Vorbește cu diriginta măcar, cauta sfatul și implicarea ei. Dacă mama nu înțelege ce spui și ce aștepți tu poate va înțelege ce-i spune diriginta. Am avut elevi demoralizați din cauza situației din familie unde au fost chemați părinții sau măcar mama la școala și li s-a arătat ce probleme fac unui elev care vrea sa învețe susținut și de familie și li s-a arătat ce pot face pentru el. Știu ca e târziu azi pentru momentul evaluare naționala dar poți încerca. Poate ca vocea dirigintei sau a altui profesor de care te simți apropiată va trezi familia ta pentru a te susține. Mult succes la examene !
Postat în Adolescenti | Preadolescenti, Psiholog / psihoterapeut online, Relatia cu parintii / Familia | Etichete: ,

Sunt o fată de 16 ani și mama mea a avut cancer. A suferit mult și acum este schimbată. A început să reacționeze nervos la orice. Cel mai mult mă deranjează când îmi invadează viața “protejându-mă“. Când sunt în oraș cu prietenele mele, ea vine pe ascuns să vadă ce fac și să mă ia de acolo pentru ca este ora 8 jumătate.

15 iunie 2020

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Sunt o fata de 16 ani și sunt eleva . Relațiile cu familia mea sunt ok dar relațiile între familia mea nu sunt tocmai ok . De mult timp ma confrunt cu o problema delicata pe care nu știu cum sa o gestionez întocmai . Mama mea a avut cancer dar acum este bine . A suferit mult și acum in urma acestui lucru ea este schimbată . A început sa aibă foarte foarte mulți nervi și sa reacționeze nervos la orice . Cel mai mult ma deranjează când îmi invadează viața “ protejându-ma “ prin faptul ca mereu unde sunt eu in oraș cu prietenele mele ea vine pe ascuns sa vada ce fac și sa ma ia de acolo pentru ca este ora 8 jumătate. Primul lucru pe care l face când ma suna este sa ma întrebe unde sunt și după aceea ce fac , cu cine sunt etc . Pe mine personal ma deranjează acest lucru pentru ca prin faptul ca vine după mine unde sunt ma face de ras la prietenele mele și nu numai . Are o tendința sa fiu foarte devotată ei și sa fac asta mereu : Adica in loc sa ies cu o prietena sa ies cu ea .. sau orice altceva in acest sens . Eu vreau sa mi trăiesc adolescenta , nu știu , sa zic , “liberă “ și m am sfătuit cu tata pe acest subiect iar el a spus ca sa fiu mai distanta și sa nu i mai răspund la telefon sau sa i zic unde sunt dar nu sunt sigura dacă sunt pregătită sa fac asta , eu , pentru ca sunt o persoana buna in general și nu pot sa fiu nesimțita cu părinții mei . Dar uneori chiar m am Saturat de chestiile de genul și probabil dacă as avea o zi proasta nu i as mai Răspunde la telefon când ma suna și așa ( deși s ar putea sa se sperie și sa mi sune prietenele ) nu știu ce sa fac și mi ar prinde bine un sfat in legătura cu asta . Multumesc!
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu ma gandesc ca tatal tau te sfatuieste cel mai bine pt ca o stie cel mai bine pe mama ta. Este foarte important insa sa putem pune limite, sa trasam spatiul intim. Inteleg ca mama ta are o anxietate foarte mare si ca din aceasta cauza te controleaza, poate totul a inceput din experienta ei cu boala si poate ca ar fi bine sa faca o consiliere in acest sens. Ma gandesc ca daca ai gasi o cale de mijloc ar fi o solutie optima pt toata lumea, asa cum spune si tatal tau sunteti doua persoane care au nevoie de spatiu. Succes!
  • Psiholog Alexandra Gabriela Caras
    Psiholog Alexandra Gabriela Caras Din pacate, mama ta nu pare sa te protejeze, ci sa te controleze. Chiar daca ai sentimente firesti de iubire pentru dansa, asta nu inseamna sa permiti un comportament abuziv care iti rapeste bucuria de a-ti trai adolescenta …
    Asa cum a mentionat si colegul anterior, chiar daca la inceput nu va fi usor, este important sa incepi sa pui niste limite ferme relatia cu mama si sa ii comunici cat este de important sa iti respecte spatiul personal.
    ” A fi buna ” nu este egal cu a permite sa fii abuzata emotional si nici cu a renunta la tine insati pentru a face pe plac altcuiva.
    Eventual, il poti ruga si pe tatal tau sa se implice sa discute in acest sens cu mama ta ca de la parinte la parinte si ca de la adult la adult.
    Mult curaj si succes iti doresc!
  • Daniel Mois
    Daniel Mois Mama are o ANXIETATE puternică! Specifică celor care au trecut prin boli grave. Și atunci ar fi bine să o înțelegi, să o menajezi, să empatizezi puțin cu ea! Să te gândești ce e mai important, sănătatea mamei tale sau opinia colegelor tale despre tine? Pe de altă parte e bine să îți exprimi independența, să vrei să fii liberă. Încearcă să procedezi în așa fel încât să o menajezi pe mama! Poți, de exemplu, să îți instalezi pe telefon o aplicație care să-i permită mamei să vadă unde ești, ca să nu mai fie nevoie să te sune! Sau să cumperi un astfel de dispozitiv! Mama ar fi liniștită, deoarece ȘTIE unde te afli (sau are această impresie), iar tu poți astfel să te bucuri de libertate fără ca mama să se simtă ignorată. Ci va avea impresia că deține controlul, și asta o va mai liniști.
Postat în Adolescenti | Preadolescenti, Psiholog / psihoterapeut online, Relatia cu parintii / Familia, Trauma | Deces | Accident | Etichete: ,
« Articole precedente
Articole recente »

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading
consiliere psihologica gratuita