Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online 

Buna ziua! Am 29 de ani si de ceva timp am imceput sa vorbesc pe facebook cu un barbat de origine turca,dar crescut in Romania! Orice discutie era doar cu tenta sexuala!Dupa o perioada de timp am inceput sa-mi pun intrebari pentru ca el nu-mi vorbea despre el! Am inceput sa fiu curioasa si am inceput sa dezvalui cate ceva despre mine crezand ca va face si el la fel,dar nimic! Eu deveneam agitata!Mi se parea misterios!
In cele din urma,am luat decizia sa ne vedem! Un barbat fermecator,dar grabit! Nu eram pregatita pt sex in primele 5 minute! A vazut ca nu sunt deloc relaxata si a ales sa plece! Eram incordata!
Dupa aceasta intalnire am inceput sa ne scriem iar…cateva luni! Mai mult eu! Timp in care el a ramas la fel de misterios! Ne-am vazut iar si ce a urmat nu a fost tocmai ok! Din nou la fel de grabit! I-am explicat ca nu pot face nimic cu el pt ca ma simt blocata…,nu pot atat de repede,desi eram acolo pt asta! Am auzit cand vorbea la telefon si ii spunea unui prieten ca intr-o ora se vede cu el,desi era cu mine! Voia sa-si faca repede treaba si sa plece! Am refuzat orice contact cu el si a inceput sa fie agresiv! A rupt hainele de pe mine,m-a jignit si a plecat! Dupa 30 de minute se intoarce foarte calm si imi vorbrste ft frumos…dar fara succes pt ca l-am dat afara! El mi-a spus sa nu-i mai scriu deloc ca are si relatie! Problemele au inceput a doua zi pt ca din obisnuinta eu tot ii scriam! El a inceput sa ma blocheze peste tot si am devenit obsedata! Nu stiu ce vreau! Il tot caut,desi stiu ca este toxica situatia! Imi doresc sa ma detasez,sa nu-l mai caut! Reusesc 2 zile! Apoi iar ma apuca! Incerc sa-mi ocup mereu timpul,dar uneori ma apuca o stare de nelinste si simt nevoia neaparat sa-i scriu! El ma si tachineaza! Ma provoaca,raspunde si el apoi iar ma blocheaza! Cum as putea sa trec mai repede peste aceasta situatie? Multumesc anticipat pentru raspunsuri

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online 

Buna, am 32 de ani, sunt căsătorit. Am un băiețel de 3 ani. Am o problema legata de fostele relatii a le soției.. Ea este o femeie foarte ok, familistă, o mama deosebită. Numai la mine este o problema.. Am devenit oarecum rece cu ea, o vad uneori altfel decat trebuie sa o vad… Orice fac gandul imi sare la fostele ei relatii. Si automat dispare tot ce e frumos. Stiu ca trebuie sa fac sedinte cu un psiholog, dar mi-ar prinde bine niste sfaturi cum as putea sa o accept asa cum e si sa nu ma mai gandesc la trecutul ei. MULTUMESC

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online 

Buna ziua! Avem un băiețel de aproape 7 ani care are o frica imensa de câini,practic doar când vede un câine îl apuca plânsul ,fără sa se atingă de el câinele respectiv. Înainte nu era așa,problema aceasta o are de vreo câteva luni,aprox 6 luni când un cățel l-a zgâriat,așa cred,nu sunt sigur dar presupun ca acesta ar fii momentul când a început sa se teama mai rău de câini.in Iulie va împlini 7 ani și își dorește mult un cățel,pui,probabil se gândește ca fiind mic,pui se va obișnui cu el in timp. Întrebarea mea este,oare facem bine dacă ii luam un cățel ținând cont de frica lui pt câini? Oare ar fi cazul sa mergem cu el la terapie sau ceva de genul? Multumesc frumos

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online 

Buna ziua. Ma numesc Elena, am 22 de ani si sunt recepionera la o cladie de birouri. De ceva timp ma lupt cu insomniile. Am incercat diverse pastile naturale, dar fara rezultat. Sunt foarte trista, stresata din cauza parintilor care se cearta zilnic din diverse motive ( banii, geloziile, alcoolul). Certurile devin din ce in ce mai dese, mai grave , uneori ajung chiar la bataie. Nu am o zi linistita in casa aceea si nici posibilitatea de a ma mua cu chirie. Mai am o sora de 15 ani care si ea este foarte afectata de situatia familiei. Certurile lor de multe ori incep la ore tarzii cand uneori dorm. Ma enervez din orice si chiar am un comportament “agresiv”( trantesc usi, tip, dau cu pumnii in perete, plang fara oprire). Am dureri de cap insuportabile din cauza stresului si nu am chef de nimic,. N ma inveseleste nimic. As dori un sfat, ce as putea face, cum as putea deveni indiferenta, cum sa gestionez situatia ca sa nu ma afecteze. Va multumesc din suflet si astept raspuns.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online 

Buna. Am 18 ani, sunt intr-o relație de 3 ani, el având aproape 20 de ani.
De curând s-a mutat la mine, o luna,doua, mai exact. Eu încă stau cu părinții. Relația cu prietenul meu a început sa fie diferita. L-am rugat de atâtea ori, sa își aranjeze hainele, sa le bage in dulap , cele murdare sa le ducă la spălat, sa nu le mai lase împrăștiate peste tot, nu suport când văd dezordine. Este mai dezordonatr de felul lui, la început l-am înțeles..mai are momente când și le aranjează, farfuria și-a spălat-o de fiecare data după ce a mâncat, mai făcea curat și in Bucătărie, dar problema asta cu hainele ma deranjează. Când este liber de la munca, in loc sa vorbim, sa comunicam, sta pe telefon și se joaca, dacă ii spun ceva despre telefon, comentează și îmi spune ca vorbesc mult.
Rudele mele(unchiul,fratele,Mătușa) îl tot vorbeau de la începutul relației, ca n-o sa reușesc sa îmi fac vreodată o familie cu el,și ca dacă o sa ne mutam împreuna vreodată, o sa mor de foame lângă el. Ca este ușor de prostit și manipulat. Nu i-am luat in seama, bă chiar ma supăram și ma certam cu ei pe subiectul asta. El lucrează la o fabrica de un an de zile, are datorie la cineva o grămada de bani, i-am zis sa dea câte puțin in fiecare luna, ca sa scape de datorie, mereu zicea ca ma bag eu,ca are el timp sa ii dea, cheltuia bani aiurea, ii dădea la sor-sa din când in când, sau pe țigări, și apoi se plângea ca nu mai are niciun leu de mancare(asta fiind înainte de a se muta la mine) mi se pare ca nu este responsabil și punctual. Anul trecut am fost la un botez, și încă de atunci are de dat 3 milioane pentru masa(nu a avut atunci sa plătească). L am bătut la cap, sa dea bani, ca nu vreau sa vorbească oamenii aiurea. De când s-a mutat la mine, seara când vine de la munca, ii fac mâncare sa mănânce, de 2-3 ori, a venit supărat, și ii tot repetam sa lase telefonul și sa mănânce ca se răcește mâncarea(eu care am stat in frig după ce am făcut dus ca sa i fac lui ceva sa mănânce ca sa fie cald) și zice ca vorbesc prea mult, sa mai tac din gura. Zilele astea trebuie sa merg sa merg la un control, și i-am spus sa nu ma mai muste de picioare și mâini, ca se vede urat, și se învinețește, ma tine 2-3 săptămâni acel semn, mai ales la un control , se vede urat. Când se mai enervează pe mine, mai are obiceiul de a ma trage tare de par, de câteva ori m-a lovit cu pumnul tare in cap, și cu cotul , m-a strâns de gât, sau ma împingea, îmi mai dădea cu pumnul in mâna și mi se învinețea . Nu vreau sa ajung la concluzia ca tatăl meu, și rudele mele aveau dreptate despre el. Deși uneori ma mai gândesc la asta. M-a mai lovit cică din greșeală in urma cu un an sau doi, in fata, cu pumnul, am trecut cu vederea, deci nu e prima oară. In familia mea a fost VIOLENTA, și m-am jurat ca eu nu o sa am genul acesta de bărbat . Dar se tot repeta, și nu știu ce sa fac. El mereu zice ca nu a dat tare, ca ma prefac eu, dar chiar da tare, m-a tras odată tare de par, de fata cu vărul meu, pentru simplul fapt ca l.am trezit sa plece acasa(atunci adormise la verișorul meu in camera,iar el venise acasă) și l-am trezit, s-a enervat, și m-a tras tare de par, m-a durut capul vreo 2 zile după aceea, iar scuza lui a fost ca, nu l am trezit frumos, am tras oarecum de el cică. In fine, ce părere aveți? Ar trebui sa îl las? Țin sa Menționez ca i-am spus de atâtea ori, ca nu vreau sa am in viața mea un partener violent care da in partenera sa din orice motiv, și a băgat ca motiv ca e din cauza mea, ca eu vorbesc prea mult, ca ii comentez , ca atunci când el zice ‘’Nu’’ trebuie sa fie nu, și când zice ‘’DA’’ trebuie sa fie da. Eu sunt de părere ca fiecare are o Percepție diferită, suntem liberi sa ne spunem părerea,nu trăim in Evul Mediu. Când încă era la liceu, umbla cu tot felul de fete, prin parcuri,terase,vorbea prin mesaje cu ele,la telefon, mie îmi spunea ca are treaba și n-are timp, ma mintea, făcea poze, l-am iertat de atâtea ori , dar cu VIOLENTA asta , peste asta nu pot trece. Ce părere aveți? Credeți ca așa v-a fi pe viitor? Violent? Ca ma va lovi? Poate sunt femei , care la început au trecut prin asta, și încet-încet, au devenit violenti ..mulțumesc daaca ați citit totul