Mesaj:
buna ziua.mama mea are 80 ani si multe probleme cardiopatie ischemica dureroasa,tesiue narteriala oscilanta si dureri crunte de cap .de dimineata ni sa umflat vena la gat pe partea staga si acum la ora asta 22,30 u mai poate misca gatul .va rog frumos daca puteti sa ma ajutati cu un sfat pentru ca acum doua saptamani a fost in spital si acum refuz sa o internez.ce pot face altceva acasa ,pe langa medicamentele pemntru inima si tensiune ia si detralex.Multumesc mult.

Daca sunteti pe langa Ramnicu Valcea, in weekenduri ofer sedinte de tratament graduit. Cu siguranta va pot ajuta.

Mesaj:
buna !!!!!!!!sunt C.si am 44 de ani,nici nu stiu de unde sa incep,cam in mare ar fi k,am avut o copilarie fericita,pana la 16 ani cand mama mea a muri de cancer,eu am ingrijit.o 1 an de zile,nefrecventand scoala,dar prin cunostiinte s.a rezolvat acest lucru,dupa moartea ei am aflat k defapt am fost infiata,tata.l meu cerandu.mi ,,sa.i platesc(in natura)ptk m.a crescut..am inceput sa fug de acasa,am fost data spreingrijire unei matusi(sora tatalui meu)pana la implinirea varstei de 18 ani(prin hotarare judecatoreasca)mi.am propus k atunci cand imi voi intemeia o familie am sa am grija de ea,acest lucru s.a si intamplat,m.am casatorit,am facut 2 baieti,dar viata mea de casnicie nu era asa roz,sotul cu alcoolul,femeile,distractiile,desi avea un loc de munce foarte bun(politia de frontiera)noi stateam pe chirie,mi.am asumat toate atributiunile casei,ingrijirea si cresterea copiilor,menaj,mancare,cumparaturi,platile aferente necesare,contributia lui financiara in cadrul familiei erau limitate chiar de multe ori zero,din anumite motive si argumentari,am facut imprumuturi la banci pt a putea intretine familia,au trecut 25 de ani de casnicie,si dintr.o data am stop tuturor lucrurilor,copilul mezin a plecat din sanul familiei la varsta de 15 ani,a preferat sa stea printre straini(la un prieten)decat acasa,unde erau certuri si agresiuni,cel mare a ramas cu noi,am divortat,nu am luat cu mine doar hainele,de 2 ani de zile urmez untratament medicamentos(dimineata-paxetim,si piracetam,iar seara-nitrazepan,alprazolam,doxepin)ptk am facut o depresie…va cer ajutorul in legatura cu faptul k nu ma regasesc pe mine,nu ma pot ridica nici macar tp mine,nu imi face nici o activitate placere,peste tot vad doar compromisuri,si ar mai fi faptul k fiind toata viata un sprijin copiilor mei acestia nu inteleg k nu mai sunt capabila sa am responsabilitati,si ma condamna,am incercat tot felul de activitati care odata imi faceau placere,degeaba,si mai este un fapt ,am o relatie,doar k este la distanta (ceea ce nu se poate numi o relatie)de 3 sau 4 ori ne vedem pe an,si si in aceasta relatie nu vad o siguranta,nu sunt genul de a cauta,nu ma atrag asemena lucruri,copii isi au problemele lor si i.am indepartat de mine din frica de a nu ii putea ajuta,ptk nu sunt in stare de a le fi alaturi,nu sunt capabila de ami asuma responsabilitati..vesnic este intrebarea dc?mi.e frica de orice decizie pe care ar trebui sa o iau.mi.e frica de ami spune punctul de vedere pt a nu fi interpretat gresit,mi.e frica de minela o consultatie psihologica nu.mi permite bugetul sa ma duc,pe aceasta cale va rog sa ma ajutati ,imi cer scuze dk am cam amestecat lucrurile si nu sunt prea de inteles si de pus cap la cap,VA MULTUMESC!!!!!

Exista centre care ofera consultanta gratuita. Pentru informatii aditionale ma puteti contacta in privat.

in plus puteti sa cautati un terapeut bowen care sa va ajute . este 50lei sedinta o data pe saptamana. detalii mai multe pe www.bowtech.ro

Mesaj:
Am 18 ani si de cand aveam 5 ani parintii mei s-au despartit. Mama s-a recasatorit. Tata a tinut o perioada legatura cu mine vizitandu-ma si vorbind des la telefon. De vreo 5 ani a inceput sa ma ignore; vorbim rar la telefon si cand ma suna spune ca a fost prea ocupat. E normal ca in ciuda comporamentului inca sa imi fie dor de el? Mentionez ca din cauza asta sunt foarte emotiva, plang des si aparent din nimic. Cu mama am vorbit si spune ca imi ofera destule, ca nu am nevoie de el, dar am… Cum as putea schimba relatia cu tatal meu sau macar sa-l uit?
Multumesc

Incearca sa ai o discutie cu el. Fara sa il acuzi, spune-i cum te simti si cum ai vrea sa fie relatia voastra. Porneste de la premiza ca face tot ceea ce poate in acest moment.

Este normal sa ii simti lipsa pentru ca este tatal tau. Mama ta incearca sa ii suplineasca lipsa dar este prea putin probabil sa reuseasca sa fie "tatal " tau. Ai putea merge la niste sedinte de dezvoltare personala pentru a invata cum sa ii comunici tatalui tau ceea ce simti si pentru a depasi starile prin care treci. Succes!

Vezi ce emotii nu exprimi legat de subiectul asta. Te-ar ajuta un psihoterapeut cu care sa faci un proces de iertare a tatalui tau. Categoric ar ajuta si o discutie cu tatal tau dar nu cu reprosuri ci de genul "cand se intampla asta… eu ma simt asa…". Succes

Mesaj:
buna! cum as putea sa-mi controlez nervii! cred ca am probleme cu nervii sunt momente cand stiu ca nu trebuie sa reactionez asa sa lovesc sau sa arunc cu lucruri dar nu ma pot controla ma enervez din orice nu am rabdare. mi-am lovit prietenul in cateva randuri a reactionat inapoi si m-a lovit si el acum ne-am despartit nu pot sa-l iert ca m-a lovit! nu stiu ce sa fac acum am nevoie de un sfat

Bună! Pt început îți recomand Tinctură de Valeriană câte 2 ml într-un pahar cv 100 ml apă, de 2 ori pe zi cu minim 20 minute înainte de masă, pe stomacul gol, iar seara la culcare 4 ml. Fă acest tratament 2 săptămâni, apoi fă o pauză o săptâmână. Dacă nu observi nici o schimbare ( ceea ce m-ar mira), du-te la un psihiatru pt consultație și un diagnostic exact. Sănătate!

Trimite-mi un mesaj privat si putem vorbi despre asta daca doresti.

Furia se trateaza si se reduce elegant prin psihoterapie. Si valeriana face minuni daca o combini cu psihoterapia. Valeriana iti linisteste organismul atunci cand hormonii stresului te inunda si iti dau suficienta energie incat sa poti lovi. Prin psihoterapie vei invata alte mecanisme de aparare, mult mai eficiente, atat comportamentale cat si emotionale sau cognitive. In plus vei invata sa ierti, sa relationezi eficient, si…cel mai important, sa te cunosti si sa te depasesti. Poti apela si la varianta on line de consiliere psihologica. Daca ai o motivatie puternica si vrei sa scapi de impuritati, poti sa ma contactezi in privat. Prima sedinta este gratuita.

Mesaj:
Buna ziua am o întrebare la dvs. Acum un an jumate am făcut un avc fără vas de sânge spart doar din cauza ca am avut sângele îngroșat. Acum sunt pe tratament cu sintrom.întrebarea e următoarea as vrea sa mai slăbesc un pic si vreau sâni cumpăr niste fructe de goji dar am citit pe net si nu sunt bune împreună cu pastilele pt subțierea sângelui scazandule din eficienta.este adevărat? Ca sa numi din cumpăr sa numi fie bune sami fac rău cu mâna mea ce ma sfătuiți? Mulțumesc

Intreaba medicul sau persoane avizate care cunosc interactiunile dintre substanta activa a medicamentului si substantele continute in diverse alimente sau suplimente alimentare. Aici vei putea obtine cele mai multe pareri personale si mai putine concluzii stiintifice. Sanatate multa!

Mesaj:
Buna ziua ! As dori si eu sa ma ajutati intr-o problema destul de dificila pentru mine in momentul de fata .Sunt cu un baiat de 6 luni si ne-am intalnit intr-o zi cu o fosta prietena de a lui pe care nu suport sa o vad ,adica cand ma intalnesc cu ea ma ia o stare de agitatie si nu ma pot controla . De asemenea,de cateva zile ma gandesc numai la ea si plang mereu ,orice gand ma indreapta spre ea si incerc intr-una sa ma gand la altceva ,dar deodata imi vine in minte numele ei si gata ma ia starea aceea de panica. Eu am si spasmofilie si de asta am probleme cu respiratia .

Reactia ta este una intensa, de unde rezulta ca tu localizezi pericolul in aceasta fata. Care sunt motivele pentru care ea reprezinta o amenintare? Care este probabilitatea ca aceasta potentiala amenintare sa se produca in act? Care sunt consecintele acestui act produs? In ce fel, aceste consecinte te vor afecta? Acesta este punctul in care trebuie cautata cauza pentru care poti fi afectata. Dar nu uita ca pentru moment, realitatea nu ti-a aratat real acel pericol, iar tu faci scenarii prin care te autosabotezi, in asteptarea implinirii predictiilor tale. Pe de alta parte, nu este confortabil sa te afli in competitie cu un rival, pentru ca exista posibilitatea de a pierde. Insa, in interiorul acestei posibilitati exista grade de probabilitate, in functie de actiunile tale. Care crezi ca ar fi cateva actiuni pe care ar fi recomandat sa le implementezi pentru a scadea probabilitatea ca amenintarea sa-si produca efectele? Eu cred ca doar moralitatea, legea si imaginatia sunt piedici pentru viitoarele tale actiuni. Asa ca iti doresc sa fii creativa; acum este momentul. Succes!

Mesaj:
buna ziua!cu respect as dori sa imi dati si mie un sfat o parere macar un raspuns la problema mea!Am 49 ani iar sotia mea 39 ani sintem casatoriti de 15 ani amindoi la a doua casatorie;eu din prima casatorie am doi baieti unul de 26ani si celalalt de 24 ani.ea nu are copii din prima casatorie,iar iar impreuna avem o fata de 14ani,luna asta a facut un control medical ecograf si a rezultat ca este insarcinata in 3-5sapt,ea vrea sa pastreze sarcina eu nu.avem neliniste si multe discutii in cuplu,ptr ca eu consider ca am o virstra destul de inaintata si tot odata un copil iti creaza multa responsabilitate si nu stiu cu virstra mea si timpurile nesigure pe care le traim daca pot face fata plus multe probleme care pot aparea in ani sa zic asa daca ar veni pe lume.sint mai ales eu foarte dezoeienat si va dati seama ca fiecare zi care trece e cruciala in problema asta.mai pun in consideratie si pacatul avortului in religie dar tot timpul ajung dupa multa chibzuinta in ginduri la acelasi raspuns negativ ca nu vreau,iar acest fenomen nu imi face decit o presiune psihica ridicata si multe discutii in cuplu;ea vrea si doreste acest copil eu nu! nu am un serviciu stabil probleme as avea si eu de sanatate;am probleme cu coloana pacalind cu ani in urma o interventie chirurgicala mai am si tulburari de ritm cardiac care le fac pe fond de stres cafea alcool si altele!ea il doreste gindind ca la batrinete va fi un sprijin ca e un semn bun si ca multe altele si nu doreste sa intrerupa sarcina!eu am vorbit cu baiatul meu cel mare si nici nu vrea sa auda si mia spus ca nici nu vrea sa o mai vada daca naste,cu vecini cu prieteni am expus cazul nostru iar majoritatea imi cau dau dreptate!ea nu are sevici mai merge pe la tara pe la parinti are acolo ceva animale ,eu dupa ce am muncit un an si jumate pe camion in belgia acum de moment caut iar sa vad unde imi pot gasi de munca!ea mai imi pune prb ca inainte avea probleme cu ciclul menstrual scurgeri ect,si ca acum e frica sa nu pateasca ceva si tocmai ca daca ar tine si sarcina ar ajuta si corpul sa se insanatoseasca! va rog sa imi raspudeti si mie la aceasta problema cu mult respect,astept o parere de specialist!!

Buna ziua! Cred ca temerile dv sunt indreptatite si judecati corect( dupa parerea mea), dar vedeti pentru femei este cam ultima ocazie la aceasta varsta. Poate asa isi gaseste rostul, pentru ca realizeaza ca acum si fata este deja mare, si nu o sa mai stea pe acasa. Se numeste sindromul cuibuilui gol, cand toti puii zboara de acasa si ca femeie nu iti mai gasesti rostul. Poate ii puteti arata cate alte lucruri poate face de acum incolo. Poate face un curs de …. Ceva, croitorie, gatit , pictat etcsi poate invata o meserie noua. Poate sa se ocupe de ea si de dv, sa va plimbati etc. Dar poate nu stie cum sa treaca in alta etapa

Parerea mea e sa pastrati acel copil.Tatal meu avea 53 de ani cand m-am nascut,si sunt al cincilea copil,si uite ca al cincilea copil s-a nimerit al face cel mai mandru si cel mai fericit.Am ajuns o sportiva de performanta care i-a facut numele cunoscut in toata lumea…si l-am facut mandru de mine..anul acesta a murit dar sunt multumita ca l-am avut in viata mea timp de 22 de ani.Cat despre fiul dvs cel mare ar trebui sa ii ziceti dar daca imi puneam aceasta intrebare despre tine cand erai tu in burta mamei?

Mesaj:
Buna ziua! De luni o sa stau la camin la facultate si am o mare problema. Nu pot sa imi fac nevoile in locuri publice. Am citit pe net ca se numeste parcopresis si ca este o fobie. Fobia asta a inceput din liceu cand un coleg ii anunta pe toti ceilalti ce face fiecare la toaleta ca sa se amuze. In caminul in care stau baia este pe hol, este pentru tot etajul, peretii sunt foarte subtiri si nu sunt pana in tavan(deci se poate auzi orice), iar usa nu este pana in podea (deci ti se pot vedea picioarele si poti fi recunoscut dupa incaltaminte). Si, de parca nu ar fi suficient, geamurile de la baie dau intr-un fumoar, de unde cei care fumeaza pot auzi tot. Sfaturi, va rog! Cum se poate rezolva aceasta problema? Credeti ca ar exista un risc ca niste studenti sa rada de altii pe seama acestei situatii jenante sau credeti ca sunt suficient de maturi ?

nu prea rade nimeni de nimeni in facultate, pentru ca toti trec prin aceleasi lucruri, si daca ar rade cineva de tine, ar fi ca si cum ar rade de propria persoana:)) in camin, altele vor fi problemele, si-ai sa le descoperi tu usor usor, nu-ti stric misterul:D

Depinde cat de serioasa e problema ta. "Nu pot" inseamna ca nu vrei de rusine sau efectiv nu poti fizic? Pentru ca prin partea cu rusinea cred ca trecem cu totii.. nevoile umane sunt dintre cele mai amuzante, vestea buna e ca le avem cu totii si nimeni nu ar trebui sa rada de tine pentru ceva ce e la fel de natural ca si somnul. Desigur, la camin sunt fel si fel de oameni.. unii dintre ei sunt pusi pe facut mistouri si daca te imbraci intr-un tricou alb simplu, nu le trebuie multe motive! Dar trebuie sa inveti sa te descurci, doar nu o sa stai inchis in camera.. Repet ce am spus mai sus: depinde de gravitatea problemei tale. Daca simti ca e ceva peste care nu poti trece singur, fugi la un psihoterapeut fara nici cea mai mica rusine! Parcopresisul tau te poate afecta atat fizic cat si psihic (unele fobii se ingemaneaza usor cu altele). Daca nu e atat de grav, tot ce-ti pot spune este: atentie la ce mananci si incearca sa-ti educi corpul in asa fel incat sa asculte el de tine nu tu de el! Pana una alta, uit un mic clip amuzant pt tine: https://www.youtube.com/watch?v=c6s-nOOL4Ic Invata cate ceva despre autoironie!

Cel mai mare risc este sa faci pe tine, la propriu, si sa te faci de ras pe bune.Nu mai cauta tot felul de fobi pe net.Daca la varsta ta ai probleme de genul asta, mai rau ca un copil mic care sta pe olita, atunci invata de la el.

Domnule Barbu Adrian, ma gandesc ca problema lui trebuie luata in serios, nu comparat cu un "copil mic care sta pe olita".Aceasta problema cred ca o avem majoritatea la un moment dat legat de WC-urile publice dar ne adaptam situatiei ca doar nu ne putem lipsi de nevoile fiziologice. Eu una, prin toate caminele pe la care am fost, sincer niciodata nu m-am nimerit cu cineva pe la toaleta. Nu mai e ca la liceu sa se imbulzeasca toti la baie si sa stea la caterinca acolo pt ca e "cool". O sa scape singurel de problema, chiar daca a apelat aici, dupa ce o sa stea o perioada in mediul respectiv, daca nu, si se agraveaza, atunci sa apeleze la psihoterapie.

Da, probabil e nevoie de specialisti priceputi in dezlegarea inhibitiilor legate de eliminarea ,,reziduurilor" la adulti in locuri publice.Cu siguranta va scapa ,, singurica"-tind sa cred ca este fata-de bizareriile mentinute.Nici nu-mi imaginez ce va face in viitor, daca va lucra alaturi de alte persoane, intr-un loc public.Cat despre psihoterapie…daca are destui bani ca sa-i dezlege cineva misterul WC-ului, atunci sa fie numai ochi si urechi.

Cateodata ma gandesc mai in gluma sau mai in serios, ca daca e sa-ti vina cu adevarat, faci oriunde indiferent de orice, nu te mai gandesti la una alta… Acum fiecare cu simtamantul lui.Am cunostiinte care au urinat si-ntransportul in comun , undeva ascunsi, ca nu mai puteau sa se tina, si-s altii carora le e greu sa dejecteze-n locuri special amenajate pentru lucruri de genu… Insa in toaletele publice dau dreptate celor care sustin ca nu e bine sa te asezi cu pielea pe acele capace infecte:)

Nu cred ca ironiile isi au locul aici. Nu inteleg de ce te afli pe aceasta pagina dand un comentariu de genul asta avand in vedere ca nu ajuti cu nimic prin ceea ce spui, nu faci decat sa dezvolti in aceasta persoana o rusine si mai mare decat e datorita fricilor sale, ceea ce nu ar fi indicat. Trebuie sa invete sa depaseasca aceasta problema si mai ales sa realizeze ca mediul in care se va afla acum este cu o treapa mai sus decat ceea ce era in liceu. Am considerat ca este un " el" deoarece a spus ca un "COLEG" anunta tot ceea ce se intampla la toaleta si din ceea ce stiu in generala/ liceu wc-urile nu sunt la comun dar e posibil sa gresesc, asa ca imi cer scuze fata de persoana in cauza.

Buna ziua. Domnule Barbu Adrian, va rugam sa respectati specificul grupului. Nu este un grup de discutii libere, in care oricine isi poate expune parerea, pentru ca scopul lui este altul: obtinerea unor opinii cat mai avizate. Multumim pentru intelegere!

Opiniile cat mai avizate se dau in cabinet intre 4 ochi, prin expunerea detaliata a problemei suferindului, la psiholog sau psihiatru, dupa caz.Daca vrea cineva sa se vindece folosind internetul n-are decat, aici fiecare isi da cu parera fie ca se pricepe fie ca nu, fie ca este specialist in domeniu, sau nu este.In legatura asa zisele ironii, Ioana Alexandra sa stiti ca fac parte dintr-o strategie de a trata lucrurile penibile cu care ma intalnesc.Treaba e subiectiva, daca cineva doreste sa le dea o mare importanta, sa le creasca si sa le transforme intr-o obsesie, n-are decat-poate ca-si merita trairile.Greu imi este sa-mi imaginez ca cineva traieste o viata intreaga cu teama de a fi vazuta de alta persoana straina in WC.Ioana Alexandra, astept sa-i oferi acestei persoane niste sfaturi cat mai profesioniste, sper s-o vindeci.Cred ca Freud avea pana la urma dreptate, totul se invarte in jurul fecalelor-mai exact in etapa anal retentiva.

Nu comentam tot mesajul, desi este ciudat ca ati trecut psihologia la specializare si nu intelegeti ca mecanismele fobiilor sunt irationale, dar referitor la "aici fiecare isi da cu parera fie ca se pricepe fie ca nu, fie ca este specialist in domeniu, sau nu este", solutia este simpla, cel putin pe grupul nostru: cei care raspund inadecvat sunt scosi din grup.

Barbu Adrian, eu nu ofer sfaturi care sa o "vindece" pe aceasta persoana pentru ca problema ei consider ca nu este o boala, doar o teama justificata avand o experienta urata anterioara; citez: " Fobia asta a inceput din liceu cand un coleg ii anunta pe toti ceilalti ce face fiecare la toaleta ca sa se amuze.".

Buna, eu sunt curioasa daca si tu te amuzai pe acel subiect in liceu sau daca toti colegii se aratau amuzati. Cel mai probabil acea persoana avea o stima de sine scazuta si asa a considerat el ca se poate face apreciat si ca se poate simti mai bine, ironizandu-i pe ceilalti. Acum, ideea este ca toata lumea utilizeaza toatela si toata lumea stie ca toata lumea utilizeaza toaleta iar cine face un subiect din asta, are ceva de ascuns (ma refer la colegul din liceu). Incearca sa te familiarizezi cu baia din camin inca din prima zi si renunta sa ii cauti "punctele slabe", incearca sa le vezi pe celelalte: usa se inchide, nu are geam, deci nu se vede prin ea, chiar daca peretii nu sunt pana sus, acestia sunt totusi destul de grosi. De asemenea incearca sa te "imprietenesti" cu rusinea pe care o simti, si mie mi-e rusine cateodata in acest context, dar daca nu ne-ar fi rusine, unde am ajunge? Deci, e normal sa simti o oarecare rusine, macar pana te obisnuiesti si realizezi ca de fapt nu se intampla nimic si nu rade nimeni de asta.

Mesaj:
Am 45 de ani, sexul masculin, iar cam pe la sfarsitul lui 2004 am fost diagnosticat cu sindromul Menier. Atunci, pe parcursul catorva luni, am avut episoade cu ameteli si stari de voma, cand ma simteam foarte rau, incepand sa se instaleze treptat o hipoacuzie la urechea stanga, insotita de tinitus. Pe parcursul acestor ani, s-au repetat starile de rau, cu ameteli, etc, cam in numa de 3 sau 4, pe an. Tinitusul nu a incetat nicicand. De vreun an, fiind in concediu la mare, am simtit instalarea tinitusului si la urechea dreapta, mai incet, este drept, iar acum il simt in tot capul…Uneori mai tare, insotit de zgomote pulsatile sau asemanatoare zgomotului unui motor, alteori ca un fasait, mai usor de suportat. Auzul a inceput sa diminueze la urechea dreapta, la cea stanga fiind aproape de zero.

Investigatii am facut nenumarate, la neurolog, la orl, tomografii, rmn, radiografii, analize de sange, etc…

Ca si tratament, iau de 10 ani betaserc de 8mg, am facut injectabil vitaminele b1 si b6, antiinflamatorii. Pentru tensiune, ca si ea a inceput sa creasca iau 1/2 tritace 2,5mg. Am luat vitamine, bilobil de 40mg, Ca, Mg, Zn, sau MagneB6, toate fara efect, sau care m-au ajutat totusi sa imi desfasor activitatea, drept, cu ceva ameteala si zgomot la bord. Mai iau distonocalm, cam 1/zi, daca pulsul depaseste 100batai/min. Rareori, 1/2 pastila sanval pentru somn.

De fumat, fumez. Cafea, beau. De sofat, sofez, de stresat, ma stresez. Sunt obiceiuri la care nu pot renunta, decat daca cineva m-ar sigila cumva.

Ce ar mai fi de facut?

Va multumesc si va doresc multa sanatate!

În primul rând să reduci doza de chimicale (medicamente) și în loc de distonocalm să iei Tinctură de Talpa Gâștii, iar pt tensiune Tinctură din flori de Păducel, de 3 ori pe zi câte 2 ml din fiecare într-un pahar cu 100 ml apă cu minim 20 min inainte de mâncare, pe stomacul gol. Pt fumat și celelalte obsesii, caută un psihoterapeut care lucrează cu hipnoza.

Prin hipnoza ai putea fi invatat sa dobandesti abilitatea de a ignora tiuitul din urechi si sa regasesti linistea si confortul adus de ea.

Citiţi şi studiul de aici, şi mai ales zona comentariilor, unii au reuşit prin câteva soluţii simple. http://wp.me/p48646-1Gi Cât despre cafea şi tutun, cred ca trebuie să decideţi după o scurtă perioadă de abstinenţă, cu siguranţă contribuie pentru simptome. ** Presupun că Astaxantin v-ar fi de mare ajutor prin efectul neuroprotector, dar ca orice antioxidant nu prea se înţelege cu tutunul http://www.suplimente.ro/blog/2011/05/astaxantina-antioxidant-natural/

Mesaj:
Buna ziua !
Numele meu este Mihai , am 26 de ani si sunt din Bucuresti dar de 2 ani jumate locuiesc in Londra!
Inca de la inceput trebuie sa mentionez ca povestea mea va fi lunga si probabil pentru unii plictisitoare!in urma cu 10 ani am avut o relatie de putin peste doi ani care s-a sfarsit in momentul in care m-a inselat .
In urma cu aprox 7 ani am inceput o relatie care a durat putin peste 6 ani… Motivul principal al despartirii a fost neincrederea , infidelitatea din partea amandurora , precum si geloZia severa de care partenera mea suferea !
Relatia s-a terminat urat, nu ne vorbim , nu ne vedem , dar nu asta e problema pt ca nici nu imi doream asta !
Povestea mea deabia acum incepe: In urma cu 5 luni am cunoscut o fata care e cu 7 ani mai mica !
O fata cu care pana la urma am inceput o relatie
De la bun inceput am stiut in ce ma
bag si ca o sa vina o perioada cand va trebui sa locuin la mare distanta unul de celalalt pentru ca in septembrie o sa plece la Facultate (aproximativ 2 ore de condus iar eu inca nu am carnet de conducere)
Ceea ce simt pentru ea nu am simtit pt nici o alta fata in viata mea! Fata asta m-a facut sa ii spun \"te iubesc\" dupa 4 luni de relatie …si cand i-am zis asta, am facut-o pt ca asta am simtit !
Iar mama ei este femeia careia as putea sa ii Zic \"mama\" din suflet, tinand cont ca mama in adevaratul sens al cuvantului ii poti spune doar mamei care te-a crescut si pentru care mi-as da viata!
Am avut o perioada foarte proasta in care singurele persoane care m-au ajutat au fost ele.
Vad in ele putere , incredere , inteligenta si persoanele pe care vreau sa le am langa mine tot restul
vietii !
Acum 2 zile s-a mutat … De atunci , nu imi pot lua gandul de la ea …o vreau langa mine , o vreau cu mine , mi-e dor de ea ,dar din pacate job-ul meu actual nu imi permite sa ma mut in zona unde s-a mutat ea.
Sunt constient ca asta e viitorul ei si ca trebuie sa-si urmeZe visul pentru a realiza ceva in viata …
Repet inca odata ca ceea ce simt pentru ea , nu am simtit pentru nici o fata pana acum.
Problema mea este ca nu mi-o pot scoate din cap , nu mi-a dat niciodata vreun motiv care sa ma faca sa nu am imcredere in ea dat totusi am o mare teama si frica sa nu ma insele ( cum am mai patit-o in relatiile anterioare ) , am o mare frica sa nu isi gaseasca pe altcineva …
Astept un sfat oricare ar fi el !
Va multumesc !

daca te astepti ca te va insela asta va face , atragem ceea ce gandim

Daca ea este ACEEA (aleasa) , veti fi impreuna indiferent de distanta, daca va veti insela ori nu etc…. Pana la urma, iubirea (sentimentul) este in tine. Ea doar ti l-a "trezit". Acest sentiment nu ti-l poate lua nimeni. De tine depinde sa dai prioritate iubirii, sau sa-ti inchizi inima cum ai mai facut-o. Sfatul meu : de cate ori te surprinzi ca-ti este frica, treci imediat pe frecventa iubirii.

Puteti primi sfaturi insa cred ca este important ca solutia de a face fata situatiei sa o gasiti dvs. Apelati la un terapeut care sa va ajute in terapie sa rezolvati temerile din relatiile anterioare-temeri care acum se pare ca va influenteaza relatia. Succes!

Frumoasa poveste ai. Bucura te pt asta. Esti norocos. Ai motiv. Nu mai lasa mintea sa ti joace feste. Tu esti singurul raspunzator pentru viata si fericirea ta. Mergi inainte ca merita.

Spui in felul urmator: "Relatia s-a terminat urat, nu ne vorbim , nu ne vedem , dar nu asta e problema pt ca nici nu imi doream asta !" Poate ca vei fi dezamagit, dar asta chiar este una dintre probleme. Daca separarea de un partener nu este una sanatoasa, atunci duci "simptomele" relatiei anterioare in celelalte relatii. Ca dovada spui "totusi am o mare teama si frica sa nu ma insele ( cum am mai patit-o in relatiile anterioare )". Elementele toxice din relatiile anterioare iti invadeaza actuala relatie. Sfatul meu este sa mergi in terapie sa inveti sa te purifici de frici si neancrederi. Nimeni de aici nu-ti poate garanta ca nu o vei pierde; daca astepti aceasta comfirmare ca sa se dilueze frica, atunci asta nu e o solutie.