Buna, oameni dragi, va multumesc pentru tot ce contribuiti la acest grup. Citirea raspunsurilor publicate are un element terapeutic, desigur nu e un substitut pentru terapia propriu zisa, dar am invatat multe despre mine de cand urmaresc grupul.
Va rog sa-mi oferiti sfaturi sau daca aveti experiente asemanatoare, “povestiti” ce ati facut ca sa rezolvati situatia. Doresc sa pornesc de undeva, carti, idei, activitati care m-ar ajuta.
Problema mea se leaga de sexualitatea mea si de relatia de cuplu.
Am 36 de ani, un baiat de 9 ani, traiesc cu tatal baiatului de 10 ani in UK, amandoi lucram. L-am crescut mai mult singuri pe baiat, eu m-am izolat foarte mult in acesti ani de prietene, rude, cred ca suntem dependenti unul de altul.
Parintii mei nu mi-au vorbit despre sex, am crescut foarte pudica si complexata, si nici acum nu pot vorbi liber despre sex sau glumi, ceea ce ma intristeaza. Tatal meu a avut depresie, anxietate si alcoolism, a murit de vreo 14 ani. Cred ca si eu am crescut cu anxietate si depresie ca si copil/adolescenta, dar nu constientizam atunci. Am facut pipi in pat pana la 10 ani si mi-am supt degetele, parintii ma bateau, ma certau, nu tin minte sa ma fii laudat . Atitudinea parintilor nu mi-a permis sa-mi explorez sexualitatea, mama ma certa daca ma prindea ca ma masturbam cand eram mica, parintii nu m-au incurajat sa fiu feminina si eu am dat-o in partea cealalta, uratindu-ma, imbracandu-ma baieteste. De la 19 ani am dezvoltat hirsutism care mi-a distrus si mai mult perceptia despre mine, m-am ascuns ani de zile, si acum nu-mi place sa ma epilez, sa am grija de mine, ma vad uneori ca si condamnata la o viata de femeie paroasa si neatractiva. Prima relatie sexuala am avut-o la 24 ani, nu am avut vreodata orgasm in timpul unie relatii sexuale, ma simt blocata in acest domeniu al vietii, defecta, ratata. In urma cu vreo doi ani am inceput un proces de dezvoltare personala: tabere, hobbyuri, anul trecut am facut vreo 5 sedinte de psihoterapie, dar si in cadrul terapiei mi-a fost rusine sa explorez acest subiect in amanunt…
Relatia de cuplu nu a mers bine de la inceput, nu stiam ce am nevoie si cum sa cer,raceala emotionala din partea lui, certuri, betii, a pariat cativa ani si a dat vina pe mine. In privinta sexului preludiul era de vreo 5 minute pana anul trecut cand am insistat sa faca ceva si si-a dat silinta sa-mi faca masaj etc. De multe ori ne certam pentru ca inainte de ciclu eu refuz sa facem sex Eu simt ca mi s-a dus toata bunavointa…imi este scarba de partener in majoritatea cazurilor legate de intimitate sexuala si ma crispez cand il vad ca face aluzie la sex,cumpara vin etc. Am ajuns sa nu il mai ating, sarut in timpul sexului, poate ma lasa in pace, dar nu functioneaza. Imi arata afectiune, imbratisari, saruturi numai cand vrea sex, imi zice ca trebuie sa se termine, ca nu poate sta asa multe zile. In rest nu ne tinem de mana, ne imbratisam foarte rar, nu vorbim lucruri de suflet, doar banalitati.Am vorbit de nenumarate ori sa ne despartim. Comportamentul standard este ca daca il refuz,
ma trateaza cu raceala, nu vorbeste cu mine o zi, doua si daca ii zic neaga ca-i din cauza sexului…in trecut a mai recunoscut ca se supara foarte tare cand il resping. Din pacate, insa am idealizat relatia si am sperat ca se va schimba…acceptam sa facem sex ca sa-l impac…el este tacut de fel si baiatului ii cere de multe ori sa taca…este asa o situatie de trista in casa…stam toti trei acasa in weekend si de multe ori nu facem nimic impreuna, doar stam pe internet/tv.
Am insistat anul trecut in vara si am mers la doua sedinte de consiliere de cuplu, dar el nu a vrut initial, a zis ca ce rost are, ca si asa nu se va schimba nimic…am impresia ca desi vede ca ma chinui in domeniul asta al sexului, ia ce are nevoie prin manipulare si isi justifica atitudinea dand vina pe mine.
Mi se pare asa de perfid, daca m-ar lovi macar as avea un motiv clar de despartire…asa am impresia ca trebuie sa tac si sa rezist in relatia asta care nu-i rea la suprafata, dar nici nu-mi adduce liniste si crestere ca persoana…la un anumit nivel ma simt ca o prizoniera…fetita cuminte. Vreau sa fiu respectata daca nu vreau sa fac sex in relatie, nu pedepsita, cum e in prezent.
M-am saturat de situatia asta…ma afecteaza ca parinte, la lucru sunt tacuta uneori din cauza supararii…el zice ca nu se desparte nici daca merge rau relatia…ii e frica de gura lumii…m-a amenintat ca ma inseala din cauza ca nu fac sex cu el.Simt ca el considera ca daca imi face o favoare, ma duce cu masina undeva de exemplu, eu ar trebui sa-l “rasplatesc” cu sex. Am fost in tara anii acestia si el insista sa facem sex cand baiatul dormea cu noi in camera, de la o vreme am refuzat pentru ca si parintii mei au facut asa multi ani si m-au traumatizat. Multe zile erau “ratate” in tara, stateam suparati si nu ieseam sa ne plimbam etc ca si familie pana ii trecea lui supararea, uneori isi cere scuze, alteori imi cere sa ne facem ca n-a fost nimic…e o situatie asa de toxica.
Eu imi doresc o relatie echilibrata, bazata pe afectiune, caldura, si din pacate nu primesc asa ceva, desi i-am zis de multe ori. I-am propus sa invatam sa dansam ca sa ne apropiem unul de altul dar a gasit pretexte tot timpul…din pacate ajung sa tip, sa ma cert de frustrare ca nu sunt auzita.
Vreau sa ma eliberez de aceasta povara a rusinii si sa-mi accept si exprim sexualitatea intr-un mod sanatos.
Va multumesc
