consiliere psihologica gratuita

Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Am aflat ca tatal meu o insala pe mama. Ce este mai bine sa fac? Sa ii spun mamei adevarul sau sa port o discutie separata cu tata? Am inceput sa nu mai am incredere in mine, plang foarte des, am stari de nervozitate, nu mai am chef de nimic si prefer sa stau singura. Ma simt coplesita de situatie, simt cum totul se darama in spatele meu.

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna tuturor,sper sa ma puteti ajuta voi, cu un sfat, orice. Sunt adolescenta iar în momentul de față nu stiu ce sa fac. Am aflat ca tatal meu o înșeală pe mama. Mi-a dat telefonul sa caut niste poze dintr-o vacanță la munte, am dat peste o poza cu el si cu o doamnă, erau destul de apropiați, dar am trecut cu vederea. Între timp primește un mesaj pe o rețea de socializare :” esti bine?”. Mi se pare prostesc sa raspund la mesaje in locul lui, am lăsat mesajul in bara. Seara m-a cuprins o curiozitate enormă, am luat telefonul, sincer imi pare rau, stiu ca nu am procedat bine si nu este tocmai normal sa il controlez, însă nu stiam ce sa fac. Am descoperit câteva mesaje intre ei care dovedesc ceea ce imi era teamă sa aflu. Din ce am putut afla, relația lor este de câteva luni, doamna in cauza este căsătorită si lucreaza cu tata. În trecut tata a mai avut o aventură de care a aflat mama, a fost distrusa in momentul acela, se schimbase enorm. Tata a rugat-o sa ii
mai dea o sansa. Mama a ales sa continuie sperând că s a schimbat dar promițându-si ei ca la următoarea abatere,daca va exista, nu-l va mai ierta.Căutând prin telefonul lui in continuare am aflat de o altă aventură, in momentul de față încheiată. Credeți-ma ca nu stiu ce sa fac. Dacă aleg sa ii spun mamei, sincer nu stiu daca voi avea puterea necesară, adevărul o va distruge, nu cred ca poate suporta gândul că din nou a fost înșelată, îl iubește enorm pe tata. Totusi, nu cred ca am cum sa ii reproșez ceva tatei, ii port , inca, respect si il iubesc. Ma doare sufletul Si simt ca nu ma pot descurca singura cu povara pe care o port in acest moment. Imi e frica de ceea ce se va întâmpla în viitor, imi e frica de necunoscut si de separarea părinților mei. Nu vreau sa fiu eu cea vinovată de despărțirea lor. Precizez ca tata lucreaza de Luni până Vineri, doar weekendul il petrece acasa. Relația dintre mama si tata mi se pare foarte buna, sunt apropiați, se ajuta reciproc, glumesc si comunica mult. Mereu isi doresc sa faca lucruri împreună, de multe ori tata are această inițiativă. Mami este “imperfectă”. Cu toții suntem. Avem defecte si calități. Are vergeturi, are cearcăne,are riduri, este “împlinită” , nicidecum slabă , însă sunt de părere ca nimic din toate acestea nu o urateste si nu ii da dreptul tatălui meu sa se duca la alta. Cea mai mare frumusețe a mamei este ca ne-a facut pe noi, pe mine si sora mea.
Prima mea intrebare este : cum ar trebui să procedez in acest moment? Ce este mai bine sa fac? Ce imi recomandati? Sa ii spun mamei adevarul sau sa port o discutie separată cu tata? În ambele cazuri, consider că este pentru mine prea mult Si nu cred ca as putea face față.
Vreau sa continui prin a spune că această problemă de familie m a afectat în toate punctele de vedere. Relația mea ( de 2 ani)cu prietenul meu a inceput sa scartaie din motivul neîncrederii mele în el, imi este teama ca ma va părăsii sau in paralel mai are o relație,Desii mi-a dovedit in acest timp ca ma iubeste si este in stare de orice pentru mine. Cand ma uit la el, cand ma sărută, ma tine in brate sau pur si simplu vorbim, imi aduc aminte de tata si de ceea ce face.
Am început să nu mai am incredere in mine, plang foarte des, câteodată fără motiv, am stări de nervozitate , nu mai am chef de nimic si prefer sa stau singura . M-am inchis foarte mult in mine, ma doare si sunt demoralizata la maxim. Am renuntat la activitățile pe care inainte le făceam cu drag, am renuntat din a mai merge la orele de desen, cea mai pare pasiune a mea. Înainte desenul ma liniștea, la ultimele ore nu mai eram in stare sa fac nimic, nu ma recunoșteam . Profesorul cu care fac meditatii mi-a spus direct ca daca nu ma cunoștea, ar fi zis ca nivelul meu se situează undeva, pe o scară de la 1 la 10, pe locul 2, maxim 3. În condițiile în care am curs de baza si 2 cursuri de aprofundare in spate, ore cu alți profesori, si cativa ani de cand fac asta . Gandurile imi sunt impartite in toate partile si nu reusesc sa ma adun. Ma simt copleșită de situație, simt cum totul se darama in spatele meu, eu nu pot sa fac nimic iar acel “chef de a trai” a cam
dispărut.
A doua mea intrebare este legata de mine, ce credeti ca as putea face pentru a reveni la fata care eram inainte, vesele, cu vise mărețe și chef de viață?
Imi cer scuze pentru greselile de ortografie si pentru mesajul lung. Am avut nevoie sa ma descarc.
  • Gianina-Daniela Morozov
    Gianina-Daniela Morozov O discuție cu tata ,și o terapie la psiholog pentru dezvoltare personală ar fi un început .
  • Agnes Remalia D
    Agnes Remalia D Recomand si eu sa mergi la terapie. Spune parimtilor ca simti nevoia asta. Daca esti minora ei trebuie sa semneze pt tine (si sa plateasca). O sa poti discuta procesul de eliberare cu cineva neimplicat emotional. O sa te ajute.
  • Alexandra Echim
    Alexandra Echim Discută cu un psiholog sau un psihoterapeut. Ei te vor ajuta mai bine să treci peste ceia simți.
  • Margareta Toma - Psihoterapeut centrat pe persoana
    Margareta Toma – Psihoterapeut centrat pe persoana Încearcă sa vorbești cu tatal tau despre toate cele, fii sincera și transparentă, exact așa cum te exprimi aici. Vorbește i despre sentimentele tale vis-a-vis de ceea ce se intampla. Tu nu ai de ce sa te simți vinovata pentru nimic, nu ai făcut nimic rău. Faptul ca Ada a fost sa fie sa afli tu nu înseamnă ca datorită tie tatal o Înșeală pe mama ta. Te poate ajuta si un psihoterapeut in aceasta situație. Cu mult drag, curaj!
  • Maria Stavilă
    Maria Stavilă Nustiu ce e mai bine “adevarul amar sau minciuna dulce”
  • Carmen Sorici
    Carmen Sorici Este firesc să te simţi atât de descurajată pentru că teama că toată lumea perfectă în care ai crescut s-ar putea prăbuşi, cu tot ce înseamnă pentru tine, siguranţă, confort emoţional, normalitate, dar şi aici este un mare dar, părinţii sunt şi ei oameni, cu bune şi cu rele, cu nevoile lor, cu dorinţele şi neîmplinirile lor , iar tocmai pentru că ai crescut poate ar fi bine să-i priveşti nu doar ca părinţi al căror scop unic în viaţă este să aibă grijă de fericirirea copiilor lor, ci ca oameni care au şi ei de trăt o viaţă. Este necesară şi iubirea dintre ei, dar ce este cel mai important că fiecare oriunde şi oricum te vor iubi şi spijini mereu, acest lucru este cele de care ai nevoie pentru ce este între ei trebuie să le laşi libertatea de a hotărî singuri. Există posibilitatea ca mama ta să ştie ceva, de obicei femeile simt aceste lucruri şi să lase lucrurile să meargă aşa, o căsnicie nu se rezumă la sex, este mult mai mult şi cumva nu este treaba ta şi nu prea poţi face mare lucru, mulţi părinţi aleg să trăiască o viaţă complet nefericită personală de dragul copiilor. Tu poţi doar să-i susţi pe fiecare în parte, o poţi ajuta pe mama să slabească să fie mai cochetă, mai modernă să trezeşti feminitatea din ea, să petreci mai mult timp cu tata să creaţi o legătură mai puternică, să-l cunoşti mai bine să afli ce îi place, să faceţi din momentele familiei ceva foarte special, doar al vostru, să vorbeşti cu el despre băieţi, să-l întrebi ce trebuie să faci pentru a păstra un băiat lângă tine. nu lua viaţa în tragic, se întâmplă , ţi se poate întâmpla şi ţie când vei fi adult, depărtarea de casă, nevoia de afirmare, de acceptare face să se întâmple şi astfel de lucruri, atracţia nu ţine o veşnicie, iar viaţa este scurtă şi trebuie să te bucuri de ea. Cel mai important lucru este că sunteţi sănatoşi, că vă iubiţi unii pe alţii cu toate defectele, că puteţi să vă sprijiniţi. Poate că trebuie să te concentrezi mai mult pe studiu pentru ca rezultatele tale să nu fie un motiv de dispută între părinţi. Tristeţea ta vine şi din faptul că te maturizezi , creşti şi nu mai eşti copilul cu gândul doar la joacă, acum şti şi întelegi mult mai multe lucruri , iar complexitatea lumii nu te lasă indiferentă, naivitatea copilăriei a fost înlocuită de gândire, de capacitate superioară de a observa, analiza şi judeca., asta este, înţelepciunea vine şi cu tristeţe , îngrijorare. Poţi face câteva desene pentru părinţii tăi şi arată prin desen ce simţi pentru ei, dacă desenul chiar este pasiunea ta ar trebui să te ajute. Curaj şi succes!
    • Miritescu Gabriela
      Miritescu Gabriela Carmen Sorici, minunat răspunsul și centrat corect pe problema. În completare, terapie cu un un psihoterapeut cu experienta în lucrul cu adolescentii, ar încheia acest ciclul.
      Succes!
    • Marilena Popa
      Marilena Popa Carmen Sorici De acord cu tot ce ati spus mai putin partea cu o ajuta pe mama sa fie mai feminina. Nu este obligatia copiilor sa isi “crească” parintii, si nici sa le repare relatia.
  • Marilena Popa
    Marilena Popa Buna ziua, bun venit in viata de adult, unde nimic nu este alb sau negru. Ati aflat ceva va este foarte greu sa il contineti singura, dar pe de alta parte oricui împărtășiti acest lucru va va afecta realtiile. Eu as recomanda discretie totală, dar nu stiu daca dumneavoastră puteti sa tineti acest “secret” singura. Ființa umana se zbate intre nevoia de stabilitate si cea de noutate, monogamia este o norma aproape unanim agreeata dar si aproape unanim încălcată. Nu exista alb si negru, victime si agresori, intre oameni dinamica este foarte complexă. Fiecare are motivele lui si considera ca are dreptate. Este posibil ca intre părinții dumneavoastră sa exista un acord tacit in aceasta privinta si sa functioneze pentru ei. Eu v-as sfatui sa discutati situatia cu un psiholog inainte sa deschideti cutia pandorei la dumneavoastră in familie. Numai bine!
  • Ayfer Van Dijk
    Ayfer Van Dijk Mama mea a avut o relatie extra-conjugala timp de 10 ani. Tatal meu nu a aflat niciodata. Nu am spus tatalui,desi la vremea aceea eram copil,si nu intelegeam viata adulta. Nu am jucedat-o pe mama mea si nici nu am condamnat-o. Acum , fiind eu insami la varsta adulta , o inteleg mai mult ca oricand , pt ca : sexalitatea / viata sexuala nu e acelasi lucru cu iubirea. In esenta , suntem animale,si functionam dupa instincte , printre altele si instinctul sexual.Daca as fi in locul dvs,as proceda exact cum am procedat in trecut,in adolesenta mea.Nu este corect sa destainuiti mamei ce ati aflat,in primul rand pt ca felul in care ati aflat este ne-etic.La fel de bine,putea chiar mama dvs sa scotoceasca in telefon,in conversatii,in poze,etc , dar nu o face,nu a facut-o.Probabil are motivele ei.Un alt aspect ar fi ca : e posibil ca dvs sa fi interpretat gresit ceea ce ati citit / vazut. Eu nu am fost marcata de infidelitatea mamei mele. Dar pare ca dvs aveti nevoie de sprijin , mergeti la terapie , caci o sa va ajute foarte mult. Daca nu puteti avea acces la terapie , desi acum sunt psihologi si in scoli , discutati despre framantarile dvs cu o persoana de incredere,din afara familiei . Este important sa discutati despre aceste framantari , sa le verbalizati , sa va eliberati de ele.
  • Roxana Maria
    Roxana Maria Draga mea, iti recomand sa ramai..adolescenta, asa cum te.ai prezentat in postare. Adica nu considera ca ceea ce ( crezi) face tatal tau, are legatura cu tine. Nici faptul ca mama ta este sau nu, inselata. Incearca sa te intorci la preocuparile tale, adica la scoala, invatare, meditatii. Aceasta este viata ta. De viata ta trebuie sa te preocupi. Asa cum ti.au mai spus cateva colege mai sus, si eu cred ca ai facut cunostinta cu lumea adultilor, care are de toate, bune, rele, morale, imorale..! Fiecare dintre noi se poate afla fie de o parte, fie de alta, nu e in regula sa ii judecam pe altii. Iar, concret, in cazul tau – nu e treaba ta, nici datoria ta, sa intervii in relatia dintre parintii tai. Ceea ce crezi tu, ca ar fi bine pt mama ta, poate ca pe mama ta, ar distruge o.
    Daca tu ai avut acces la telefonul tatalui tau atat de usor..probabil ca si mama ta ar putea sa citeasca, sa afle. Poate ca nu doreste. Poate ca exista niste probleme intre ei, dar care nu vor sa fie stiute.
    Cred ca tatal tau o iubeste pe mama ta, indiferent de ce confuzie e acum in sufletul si mintea ta. In viata asta, dragostea si sexul pot fi uneori, separate – dar asta nu exclude dragostea, responsabilitatea.. E mai complicat, dar, se intampla. Daca nu si.ar fi iubit familia, ar fi putut pleca, mai demult. La aventura de care ai pomenit, mama ta aflase, deci..daca voia, tatal tau putea sa plece.
    Nu interveni intre ei. Observa.i. Nu te apuci sa.i ceri socoteala tatalui tau, poti face mai mult rau si tu nu esti avocatul mamei. Ti.e greu, te inteleg, pe de o parte vrei sa spui adevarul, pe de alta, ti.e teama de ceea ce se poate intampla..!! Imagineaza.ti..! Gandeste.te cum ar fi daca a.i vede.o pe mama ta plansa zilnic, sau furioasa, certandu.se, sau el plecand..casa voastra vraiste..Voi, tu si sora ta, dezorientate, tu, cu sentimentul de vinovatie, ca tu ai generat starea asta..ca de ce nu ti.ai putut tine gura..!! Din pacate, situatia asta se intampla in multe familii, din motive variate, unele chiar obiective. Pana la urma, in timp, se rezolva intr.un fel. Parintii tai se cunosc bine, sunt adulti,
    ei stiu ce impartasesc sau nu impreuna.. Lasa.i in pace, si concentreaza.te pe invatat..!! Aceasta e treaba ta, prioritatea ta cu adevarat !
    Daca ai intrebari, imi poti scrie in privat – nu te costa nimic


Lasa un comentariu

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19371 raspunsuri primite pentru 4124 intrebari | Vezi toate intrebarile
implant dentar fast and fixed