Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua.Ma simt dezorientata …am divortat acum 5 ani…dupa 10 ani de casatorie…avem un baiat minunat de 9 ani…am cunoscut acum 4 ani un barbat …m a facut sa mi fie drag felul cum se comporta cu fiul meu…macajutat f mult …dar problemele lui din trecut ma depasesc si ma fac sa nu stiu ce sa cred.. Ce sa fac…oricit as vrea sa vad un viitor constructiv cu el…nu il vad…el a fost casatorit si are o fetita….m i se pare ca sunt mereu pe locul 2 eu si fiul meu…ma simt cumca folosita…el nu lucreaza…m i se pare ca atunci cimd vime fica lui cu noi…are mai mult interes ex unde mergem cu copiii…ce facem…etc.toata lumea imi spune ca nu pot construi nici un viitor cu el pt ca el se gindeste doar la problemele lui cu ex…eu nu am probleme …asa crede el…nu stiu ce sa fac…ma gindesc si ca poate ar fi o solutie sa ne despartim…poate sunt mai linistita singura…nu stiu..ma simt singura …si imi este teama sa iau o decizie.Cel mai rau este ca toate problemele lui vin …sper sa nu par o dezaxata mintal..dar asa vad eu …mintea mea…ca din cauza ficei lui are el problemele care le are cu exsotia sa.Ma simt confuza…nu stiu ce sa fac…crwd ca imi este frica si de singuratate.Uneori imi este dor de familia frumoasa care am avuto cind era totul bine cu tatal fiului meu.Va multumesc anticipat!

pare ca intelegeti foarte bine ce se intampla in viata Dvs. insa cuvantul cheie pare sa fie ‘frica’… de a ramane singura… de a pierde ‘ceva’. Eu va incurajez sa aveti curajul de a va vedea mai intai de binele propriu… pt ca fara el suferiti atat Dvs. cat si fiul. Daca aveti nevoie de sustinere un proces de dezvoltare personala impreuna cu un psihoterapeut v-ar putea fi de ajutor. Se poate, succes!

Nu trebuie sa va spuna nimeni ce sa faceti pentru ca dvs. realizati singura realitatea in care sunteti. Orientati-va dupa interesul dvs. si al copilului, nu ramaneti in relatii in care nu va simtiti bine si in care nu aveti viitor. Nu priviti inapoi, lucrurile sunt clare, incercati sa nu bulversati copilul si mai ales nu va "ascundeti" in spatele lui, cereti ajutorul unui terapeut fiindca sunteti confuza si nu va stiti prioritatile. Nu uitati, nu sunteti singura, aveti un baiat minunat care va da motivatia sa mergeti inainte!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Nu mai am o relatie sexsuala de patru ani de zile accest lucru imi poate afecta sanatatea .ce trebuie sa fac in cazul accesta am varsta de 25 de ani

ideal ar fi sa gasesti o partenera ok… impreuna cu care sa te simti si bine emotional, nu numai fizic. Pana atunci, masturbarea este o alternativa foarte ok. Succes!

Nu te mai gandi la acest lucru, gandeste-te cum poti progresa ca om, fa sport, apuca-te de o activitate care sa-ti faca placere, dar activitatea sa includa lucrul intr-un cerc cu alti oameni, un voluntariat ceva, problema ta nu este ca esti abstinent de 4 ani, ci ca gandurile negative te fac sa stagnezi, si aici trebuie sa lucrezi.Fii activ!La 25 de ani, inca mai ai timp sa construiesti ceva care sa te defineasca , iar lumea sa vrea sa te aiba prin preajma.

Domnule Botezat-Antonescu Radu Andrei , aveti un anume statut, si veniti cu astfel de ‘sfaturi’?Pai in astia 4 ani de abstinenta, crezi ca nu s-o fi saturat de masturbare saracul?Chiar avea nevoie sa auda asta?Crezi ca nu stie ca ar fi super ideal sa-si gaseasca o partenera?Rog pe toti cei care vor sa ajute, sa nu mai posteze doar de dragul de a fi in topul celor care posteaza .Ar fi frumos sa cream un mediu unde sa primeze calitatea , nu cantitatea.Si am mai observat ca mai sunt colegi care nu sesizeaza faptul ca unii care cer ajutorul nu au capacitatea de a intelege sfatul lor, si nu adapteaza mesajul in functie de nivelul celui cu nevoi .Nivelul se deduce din felul in care cel care apeleaza la acest site se expima.Nu sunt in masura sa cer toate astea, dar va rog acest lucru pentru a arata putin respect pentru aceasta profesie si pentru cei care ne cer ajutorul, nu de alta, dar ne vom pierde credibilitatea, si nimeni nu ne va mai lua in serios!Cu toate ca nu avem nici un castig material, haideti sa fim putin profesionisti si sa avem un dram de bun-simt!Multumesc pentru atentie!

Domnule Alex Glazy, apreciez atitudinea critica pe care o ai si sugestiile tale sunt foarte bune. Am mai fost acuzat ca postez doar de dragul de a fi in topul ‘postacilor’ pe acest grup si sincer nu apreciez deloc aceasta acuza! Postez pt a oferi cat mai multe variante, mai ales ca, dupa cum bine se vede, in general problemele postate beneficiaza doar de 2-3 raspunsuri. In afara de aceasta, eu sunt si moderator al acestui grup si imi aduc aportul nu doar cenzurand comentarii sau dand ‘accept’ postarilor sau cererilor de ‘join group’ ci si prin postarea unor pareri profesionale si personale pt a oferi si un ‘chip uman’ acestui site/grup! Revenind la comentariul meu de mai sus: binenteles ca stiu ca s-a gandit la solutia evidenta! Ce am spus eu a fost menit sa vina ca sprijin, o ‘voce’ exterioara, profesionista, care sa intareasca si incurajeze solutia evidenta! Oricum, din 3 randuri scrise, sunt sigur ca niciunul dintre noi nu stim ce ‘vrea el sa auda’… sa nu mai discutam de ‘capacitatea de a intelege ce sugeram noi’. Eu m-as simti ofensat daca cineva ar presupune ca nu sunt in stare sa inteleg ce o sa imi zica inainte de a o face. Daca doresti sa discutam problema ta cu modul meu de a sustine persoanele care ne cer ajutorul aici, atunci esti liber sa o faci in privat… iti stau la dispozitie oricand se poate. Multumesc pt interventie… chiar consider ca este utila!

Pai Domnule Botezat-Antonescu Radu Andrei stiu ca ai oarecare pregatire, si ai o foarte mare proportie de interventii foarte viabile, eu personal nu pot vedea nimic benefic in acea postare, ceea ce ma face sa cred ca cel ce ne cere ajutorul nici atat., sau poate si mai mult , devine confuz.Acum fiecare cu opinia lui, insa am momente cand nu ma pot abtine sa nu imi pun cate un semn de intrebare si sa cer lamuriri, asta pentru linistea mea sufleteasca.Din discutia noastra, nu pot decat a aprecia modul profesionist in care ai rapsuns la mica mea nedumerire.O zi buna!

este foarte posibil sa ai dreptate… nu consider ca TOATE postarile mele sunt ‘perfecte’ insa incerc sa am incredere in persoana din spatele acelor cuvinte, fie ele putine sau multe… face parte din atitudinea mea generala. Din pacate nu avem aici un handicap: nu primim feedback de la cei care posteaza (cu putine exceptii)… si atunci si sugestiile/interventiile noastre sunt limitate. Interpretarile teoretice sunt sigur ca nu le sunt de folos majoritatii celor care ne cer ajutorul asa ca ma abtin si incerc sa fiu alaturi de ei cat si cum pot. O zi buna si spor la treaba!

Inteleg pe deplin punctul de vedere, si recunosc ca nici eu nu pot raspunde intotdeauna foarte eficient tuturor intrebarilor, eu adesea mai mult aleg situatiile in care stiu ca pot ajuta.este intr-adevar un neajuns faptul ca nu putem interactiona cu cei pe care vrem sa-i ajutam.Multumesc.

Stimati colegi, omul are nevoie de un sfat.. nu de’o cearta sau o contra

din cand in cand mai schimbam si noi colegii cate o vorba mai ales daca este constructiva

nu este cearta , este o dezbatere, astea sunt cele mai utile lucruri in ceea ce priveste oferirea unei alternative a ‘suferindului’ de a-si face o idee asupra situatiei lui si asupra strategiei pe care s-o foloseasca pentru a-si ameliora problema.

Perceperea unei situatii de viata este unica fiecarui individ.O judecam conform experientei si pregatirii proprii conform stilului de viata si a scopului personal. Prin discutia cu celalalt in cadru ,,unu la unu" sau in grup aflam mai multe posibilitati de rezolvare a problemei.In aceasta situatie beneficiul este de ambele parti fiecare putand folosi ce e mai bine pentru scopul sau.Multumesc colegilor pentru dezbatere si ideile prezentate.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Ce fac ma-m tus mai scurt si au inceput sa ma faca chelios.
Dar asta nu e tot la scoala dau in mine ma fac prost ma fac sa ma simt mizerabil. Fac glume pe seama mea nu mai suport deloc.Dau in mine asa cum au ei chef parca nu stiu ca dau intr-un om. Ce fac

vorbeste cu profesorii… directorul… familia ta. Problema nu este ca te-ai tuns tu… ci ca ei te agreseaza pe tine, ceea ce se numeste bullying si poate sa iti dezvolte probleme emotionale asa ca ia masuri… discuta cu adultii. Se poate, succes!

Consilierul (psihologul) scolar te poate ajuta in rezolvarea problemei. Nu stiu ce varsta ai – si de acest aspect tine solutionarea. Eu am lucrat cu elevi adolescenti care au trecut prin experiente ca a ta si lucrurile se pot schimba. Consilierul ar trebui sa discute cateva sedinte cu tine pentru a te reabilita emotional si sa te ajute cu dezvoltarea personala, dar ar face cateva lectii si impreuna cu clasa sau colegii tai ”rai” , consiliere pe teme despre fenomenul bullying, discriminare, integrare sociala, comunicare si rezolvare de conflicte s.a. Apeleaza la un consilier! Sper sa ai noroc de unul bun care sa te ajute in acest sens. Altfel poti apela la adultii din jur: parinti, diriginte, profesori, conducerea scolii. Atata timp cat nu taci suportand si cauti ajutorul la adulti iti dai sansa la protectie si solutionarea problemei.

Sfat: la fiecare im parte la dai cite’un cap in gura.. ca oricum ai parul mic si nu se prea murdareste de singele lor asa isi vor schimba si parerea si opinia despre tine Acum serios – nu ai de ce sa te complexezi de vorbele lor.. daca nu inteleg. de vorbe.. aplica prima parte a sfatului meu

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna, am 16 ani, si acum 2 zile am fugit cu prietenul meu la munte pentru o seara. Fiind singura acasa am zis ca nu o sa se afle, dar a doua zi dimineata parintii au venit acasa. Nu le-am putut spune adevarul si i-am mintit. acum ei sunt foarte suparati si au zis ca i-am distrus ca le este rusine cu mine, nu se mai pot uita in ochii mei (sincer acum exagereaza) ei cred ca am fost la el acasa, le-am zis ca sa ma duca la medic si atunci o sa se convinga ca inca mai sunt virgina si nu e ceea ce cred, au zis ca o sa mergem dar nu acum. Nu ii pot intelege, si ei la varsta asta au facut escapade de genu, sunt sigura, se gandesc numai la rele. Au zis ca nu mai au deloc incredere in mine.. ca sunt o parasuta..si alte astfel de apelative la adresa mea, mai bine imi dadeau o palma decat sa imi vorbeasca asa. Nu stiu ce sa fac ca sa mai aplanez macar putin situatia.. pentru ca de trecut nu cred ca o sa treaca prea curand. Mi-am cerut scuze, le-am zis ca o sa incerc sa ma schimb, si regret ceea ce am facut si nu o sa ii mai mint, dar acum degeaba le zic astea..

poate ca este prea devreme sa poti aplana ceva… din cate inteleg au luat un soc destul de puternic si pt asta este nevoie sa treaca ceva timp . Ce iti recomand sa faci este ca atunci cand se redeschide (zilele urmatoare) discutia sa le propui sa mergeti la un psiholog si sa discutati cu totii ‘ce este de facut de aici inainte’ . Linisteste-te si totul o sa fie bine. Pari a fi o fata matura si descurcareata asa ca ai incredere atat in tine cat si in parintii tai. Succes!

Inainte de a te invinovati pe tine, analizeaza putin situatia din punctul lor de vedere.Au o fata care a plecat pe ascuns la prieten.Probabil ca tie ti s-a parut o nimica toata, pentru ca stii ce s-a intamplat, si pareai a avea controlul, insa ei au vazut asta ca pe un precedent , in sensul ca acum au impresia ca lucrurile astea se vor inmulti.Ei, posibil sa fie niste oameni ce au anumite prejudecati, si respecta parerea societatii despre ce-i priveste, de-aici sentimentul de rusine, ei cred ca lucrul acesta se va afla, iar lumea va vorbi, si ei vor fi perceputi drept niste oameni ce nu pot sa-si educe copilul corect, si asta-i va scadea in ochii cunoscutilor.Pe de alta parte, poate ca privesc stirile si vad cate lucruri se pot intampla cu adolescentele de varsta ta, care majoritatea au gandirea intoxicata de prea multe informatii si de faptul ca au o activitate hormonala mare, si asta le poate face naive si predispuse in a cadea in plasa anumitor traficanti de carne vie sau oameni cu probleme psihice.O solutie eficienta pentru a-ti reface legatura cu acestia, ar fi sa le explici faptul ca ii intelegi prin prisma a ceea ce ti-am scris eu mai sus cum ca ai cunostiinta de toate riscurile la care tu te poti supune, si ca ar trebui sa aiba incredere in tine, pentru ca tii la ei, si la integritatea ta, iar escapada ta a fost o mica scapare din care ai avut de invatat, si care nu se va mai repeta.Toate acestea , prezentate intr-un ton linistit, fiind sigura pe tine si pe ce zici, cred ca vor contribui foarte mult in recapatarea increderii din partea lor!Treci la treaba si rezolva situatia cat mai urgent.

Părinții tai sunt rupți de realitate dacă se așteaptă sa nu faci sex.. Cred ca au propriile probleme nerezolvate în zona asta, de asta sunt atât de "mișcați" de posibilitatea ca tu sa ai o viata sexuala. E corpul tău și dreptul tău sa să faci ce dorești și sa te bucuri de el. Nu ii lasă să te facă sa c crezi altceva. Himenul tău e problema ta strict personala, nu mai oferi sa îți invadeze intimitatea.

Doamna Marilena Popa, are 16 ani fata, parintii inca raspund de ea, lor le e frica de faptul ca fata lor poate cadea in plasa unor oameni rau voitori.O fi himenul si corpul ei, dar daca se intampla ceva cu ea luata ca intreg, cine e raspunzator, cine o are pe constiinta?Crezi ca are maturitatea necesara la 16 ani de a face ce vrea cu corpul ei?

Nu am văzut nimic în mesaj despre oameni răuvoitori, și doar despre o isterie legata de himenul domnișoarei. Nu scrie nicăieri ca s-a dus în Spania sa danseze la bara, ci la prietenul ei acasă.

Pai parintii respectivei nu au de unde sa stie adevarata identitate a persoanei.Ea cunoaste coordonatele, insa parintii ei nu, prin urmare sunt indreptatiti sa fie ingrijorati si protectivi.Sunt atati oameni care la prima vedere par bineintentionati, doar pentru a putea ademenii adolescente ca ea in planurile lor necurate.

Asta nu le da dreptul sa o jignească și sa o umilească, oe de o parte, și pe de alta parte ar putea sa știe identitatea persoanei dacă ar fi mai apropiați de ea, în loc sa o judece și sa se comporte irațional.

Aici asa este, nu au reactionat frumos, intr-adevar, trebuia sa discute pe un ton intelegator, si sa cada la o intelegere.Dar cateodata unii oameni nu pot face fata prea bine situatiilor de genul asta, si reactioneaza impulsiv nefiind constienti ca pot mai mult sa agraveze, insa fata daca va avea ea maturitatea de a-i convinge ca totul e in regula, are o sansa de a-si reface relatia cu ei.Acum, depinde de felul cum ii va aborda, aici trebuie lucrat.

In acest caz, noi facem un rau daca dam doar unei tabere dreptate, in mod normal procedam corect daca incercam sa refacem relatia dintre copil-familie, este bine sa ii indreptam in directia in care sa gaseasca un numitor comun care sa le creeze un optim de functionare a familiei.Cum doar problema fetei o cunoastem, putem de-aici s-o facem macar pe ea sa inteleaga de ce parintii ei reactioneaza in acest mod, si cum ar trebui sa gestioneze problema, astfel incat sa-si regaseasca echilibrul in familie.

Nu e locul sa avem dezbatere asta aici, e clar ca plecam de pe poziții și din paradigme diferite. Dacă ții neapărat îmi poți scrie un mesaj privat eventual.

nu e nevoie, eu mi-am exprimat opinia si argumenele , in rest cine are nevoie, le adopta pe care crede de cuviinta:)

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna am aproape 17 ani si sunt cu un baiat de 9 luni de zile ,noi am avut si avem o relatie mai complicata ,deoarece parinti mei nu sunt de acord cu el pentru ca el este turc si din cauza asta avem o relatie pe ascuns , in ultima perioada el a plecat de acasa nu prea are bani deabea are unde sa doarma si de curand a cunoscut o tipa care ii da bani si nornal ca eu nu sunt de acord dar el mereu imi zice ca o face pt viitorul nostru ca el pe mine ma iubeste ca eu sint viata lui si nu stiu ce sa fac cum sa pun problema ca sa scape de ea deoarece eu il iibesc enorm de mult si nu vreau sa il pierd.

pare sa fie vorba despre o dificultate de comunicare in cuplu, care se rezolva tot in cuplu… discutati amandoi pana gasiti un consens. Nu cred ca iti putem spune cum sa ‘scapi’ de acea fata… succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna! Am cunoscut un tip, am devenit prieteni la scurt timp. Am tinut-o asa pana in prezent, de atunci au trecut cam 2 ani. Am fost impreuna, dar putin si dupa am hotarat amandoi sa ramanem “prieteni cu beneficii”. Avem o relatie cand sunten doar noi 2 fara lume in jur, cand lumea e in jur nici nu ne cunoastem. Vorbim deschis orice, eu ii povestesc de “relatiile” mele noi, el de unele fete cu care iese. Faza e ca prefera sa “nu il las” niciodata, gen. Si eu nu stiu acum, tine la mine?, Ce vrea oare pana la urma?, Sa inchei cu el? Chiar nu stiu ce sa fac.. Help!

Din cate inteleg relatia cu care ati fost de acord presupune lipsa de implicare. Daca nu vrea sa “il lasati” inseamna ca este nevoie sa redefiniti relatia. Si nu in ultimul rand sa va dati seama ce doriti dvs.

nu putem lua o decizie pt tine! Ce iti pot sugera este sa discutati o data clar despre ce fel de relatie vreti sa aveti… si daca este ok pt amandoi ‘statusul’. Pare sa fie o relatie neclara si ma gandesc ca prima solutie ar fi clarificarea… ‘cu toate cartile pe masa’. Succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua am nevoie de sfatul dvs. Sufar de o gelozie excesiva,iesita din comun. Din aceasta cauza s a despartit fostul de mine si acum risc ca si actualul sa faca acelas lucru. Sunt geloasa,posesiva consider oric femeie o amenintare pentru relatia mea,nu suport sa plece singur fara mine nici macar cand stiu ca e la munca ma gandesc ca se abate de la drum. Daca nu raspunde la tel imi fac tot felul de inchipuiri de scenarii. Totodata stiu ca nu m ar insela dar si asa gelozia depaseste orice limita. Sunt o fata atragatoare,linistita,imi place sa ajut oamenii,calma insa daca vad o femeie mai frumoasa sau mai frumos imbracata o iau razna pt k exista milioane de femei frumoase si nu geloase ca mine cu care el ar putea sta. Nu ii ofer libertate,am nevoie non stop de afectiune. El sa distantat mult de mine din cauza ca il stresez il sufoc nu i ofer libertate si ar mai fi mule lucruri dar deja cred ca ati inteles problema mea. Voi detalia aspectele de mai sus: evenimente negative copilarie nu am avut,studii superioare ,mediul scolar nu a fost prea frumos mai ales in scoala generala toti radeau de mn pe atunci eram grasa si am ramas cu sechele pe aceasta tema cu ingrasatu,in liceu am avut probleme toate erau geloase ca aveam un iubit in afara care imi trimitea de toate si astfel din cauza fetelor am ajuns a suferi,au bagat strambe pt k pe atunci gelozia nu facea parte din viata mea,astfel si din liceu am ramas cu sechele prieteni falsi s.a.m.d. Prieteni am putini dar buni,viata sexuala buna dintotdeauna la capitolul asta nu am avut probleme . Nu sunt casatorita,am iubit,nu am copii,nu am loc de munca am 22 ani abia ce termin facultatea . Relatia cu parintii nu prea buna depinde ei vor intotdeauna prea mult de la mine se iau mereu de mine chiar si din nimic eu sunt un om calm care doreste o viata linistita alaturi de un partener iubitor care sa ma faca sa ma simt speciala. Am avut un asemenea partener in liceu cu care nici nu ma gandeam ca no sa raman,se purta cu mine asa cum nu as fi visat vreodata asa cum nimeni stiu ca nu se va mai purta insa varsta,imcrederea in prieteni falsi,anturajul au dus la ceea ce sunt astazi o persoana extrem de geloasa,stresanta. Va rog sa ma ajutati intrebarea mea e cam lunga va rog cititi tot si ajutatima sa nu imi pierd relatia aceasta pentru ca as suferii enorm.

Ati facut un pas important realizand care este problema. O solutie ar fi sa apelati la un terapeut pentru a “rezolva” unele lucruri care tin de perioade din trecut. Succes!

nu stiu cum am putea sa iti mentinem noi relatia actuala? Insa ma gandesc ca unul dintre noi (psihoterapeuti) te-ar putea ajuta sa iti lamuresti tot ce se intampla in tine si nu poti stapani. Cauta un terapeut impreuna cu care te simti confortabil si exploreaza… esti tanara si este un moment ideal pt a te dezvolta mai departe. Se poate, succes!

Domnisoara, esti constienta ca ai niste probleme si ca ceea ce faci iti dauneaza in relatie. Asta e un pas. Fa-l pe urmatorul si incearca sa intelegi ca dragostea, sufletul nu se pot pastra cu lacate si lanturi. Crezi ca daca e cu tine fizic, undeva ai garantia ca e cu tine ? Poate fi detasat emotional chiar daca stati pe aceeasi canapea..gandurile si emotiile nu i le poti controla. Si atunci, ce faci? Oricat de bun, bland, cald, sincer, intelegator ar fi un barbat, daca este ”tratat” in acest fel , se va indeparta, detasa, iar in cele din urma,va iesi din relatie. Aceasta teama de a fi inselata, are un fond de o lipsa de incredere in tine, de aceea, de tine trebuie sa te ocupi.Iti recomnd sa mergi la un psiholog, sa te ajute sa iti gasesti calea catre tine, sa mergi la dezvoltare personala, pentru tine, sa te cunosti, sa te apreciezi, sa intelegi ca meriti sa fii iubita pentru ceea ce esti.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna!
Incep prin a va spune ca am ajuns intr-o situatie critica, ma simt groaznic si am nevoie de un psiholog (am probleme cu reteaua, pe site nu ma lasa sa intru ca sa ma pot destanui acolo)
In linii mari: stiu ca toate adolescentele de varsta mea(16 ani) cred ca nimeni nu a simtit vreaodata ce simt ele in acel moment, dar…da, am 16 ani si sunt indragostita pana peste cap de un baiat de 18 ani, suntem impreuna de aproximativ 2 ani. Recent increderea mea s-a spulberat cu totul din cauza infidelitatii lui. E singurul lucru pe care l-am aflat si ma indoiesc ca e si singurul pe care l-a facut. Imi e frica ca il pot pierde, atitudinea lui nu e in regula, imi vorbeste urat, ma respinge, dar cu toate astea imi zice ca ma iubeste si frica ca nu il mai pot avea aproape ma impiedica sa spun “stop”.
De foarte mica am teama ca pot ramane singura, urasc sa nu am pe cineva langa mine indiferent cum ar fii. Prefer sa indur orice gest urat. Asa zisii prieteni nu sunt prieteni, nu pot sa ii consider astfel daca abia schimbam un salut pe zi. Nu am cu cine sa vorbesc. Imi e frica. Am nevoie de ajutor!

Vorbeste cu parintii sa ia legatura cu un terapeut la care sa mergi si cu care sa discuti aceste probleme, daca nu simti ca ai putea discuta cu parintii aceste lucruri.

as dori sa te intreb: ce te impiedica sa mergi la un psiholog? Ai posibilitatea de a consulta psihologul scolar… sau sa discuti cu parintii tai sa te duca la un psiholog (pt ca esti minora si ei trebuie sa isi dea acordul)? Din ce am inteles de la tine pare ca situatia este mai complexa decat s-ar putea rezolva online. Succes!

Draga mea, din cele descrise de tine inteleg ca tu vezi iubirea ca si o posesiune, iubitul tau este cel care iti umple anumite goluri de iubire, de incredere. Daca dispare iubitul dispare sursa de alimentare, de hranire a ta. Preferi sa suferi in asa zis iubire decat sa te confrunti cu singuratatea ta. Frica este foarte prezenta in viata ta. Te afli in aceasta situatie datorita modului tau disfunctional de a gandi in ceea ce priveste iubirea si relatiile de iubire. Nu ai cum sa faci acelasi lucru si sa obtii rezultate diferite a zis Einstein. Deci, schimba modalitatea de a privi iubirea si ai sa traiesti povesti de iubire diferite. Cauta sa vizitezi un psiholog, el/ea te va ajuta in tot acest proces transformator dar in sine minunat. Mult SUCCES!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna, in ultimul timp ma cert des de la orce detaliu cu prietenul cu care avem o relatie de lunga durata si chiar deja avem planuri de nunta , insa nu sunt sigura, la ultima cearta neam luat de la aia ca imi comenta orice actiune si eu m-am enervat, peste citeva minute parca sa schimbat in alt om, eram in masina si a luato razna,era sa ne accidentam din cauza la nervozitatea sa, dupa aia eu am ramas socata vrio jumate de ora ,nu puteam sa schimb si sa fac nimic, cred ca ar trebui sa frecventez un psiholog la clinica dar m-am ghindit mai intii sa scriu aici, nustiu ce sa fac, acum si asa tensiunea e mare dar inca si asta, deja sunt la limita, nu vreau sa ne despartim dar nici nu mai vreau asa o relatie, m-am obisnuit cu el si mi-e greu sa distrug totul…dati-mi va rog un sfat !

un sfat ar fi sa discuti cu el si sa ii spui ce griji ai pt relatia voastra… daca vrea sa lucrati la aceasta relatie… sa mergeti mai departe (casatorie/familie), atunci cautati un consilier de cuplu si discutati o vreme cu el/ea… sigur or sa se lamureasca lucrurile. Succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Bună ziua.
Simt ca mi se duce pământul de sub picioare. Dorm ore în șir.
Nu mă pot trezi dimineata. Nu vreau sa mă trezesc dimineata. Mii groaza sa mă trezesc dimineata. Urmează sa rezolv o groaza de probleme, de servici în special, la care nu găsesc soluții.
Nu îmi vine de dimineata sa mă trezesc. Mii groaza de ziua de mâine și am o panica cumplita ce va urma.
Am soț și copil. Dar îi simt rece. Fiecare are interesul lui.
A fost intotdeuna așa. Nimic deosebit.
Doar ca inainte nu mă afecta. Acum mă afectează. Mă simt singura.
Nu am Bună dispoziție de saptamani bune.
Nimic nu mă bucura.
Am impresia ca nimic nu merge bine.
Și chiar nu merge bine.
Nici la servici nici relația familie.
Prieteni nu am.
Cunoștințe da, prieteni 2 sau 3, dar nu sunt un țară.
Mi am pierdut motivația de orice.
As dormi incontinuu.
și sa mă trezesc când toate se rezolvă.
De obicei sunt o persoana care real înțeleg ca trebuie sa depui 200 % efort ca lucrurile sa meargă bine, atit servici cât și familie. Dar acum mâinile am dat în jos.
Deprimare și tristețe profunda.
Nu pot nici de cum sa mă pun pe picioare.
O panica în ziua de mâine și nesiguranță în mine.
Simt ca am un nod în gât, de saptamani bune, și atunci când trebuie sa socializez, nu pot sa vorbesc, acest nod în gat nu mă lasă să port o discuție.
Îmi vine sa plâng tot timpul.
Sunt retrasa ultima perioada, eu cea care eram maxim vesela.
Oricine m-ar caracteriza ca maxim pozitiva și vesela. Sociabila.
Acum parcă totul sa spulberat.
Am investit într-o afacere 50.000 de euro.
Acum 7 ani.
7 ani a fost în creștere.
Am muncit 20 ore din 24.
a dat roade 80 %.
Dar acum nimic nu mai da roade.
Nu mai am eu incredere.
Aceasta stare a mea imi afectează enorm de mult situația. Nu mă pot concentra sa fac lucrurile sa meargă bine.
Și personalul descurajat.
Îmi pierd și personalul.
Totul se prăbușește.
Totul parcă.
Toată lumea mă știe ca o persoana foarte puternica. Dar exact acum sunt total opusul. Dezorientata, speriata, neputincioasa, stresata, panicata, maxim deprimata, adunata ca un arici, cu nod în gât, și vreau maxim sa dorm. Maxim. Dacă dorm mai trece din timp și mă gândesc ca sa rezolva cumva de la sine.
Dar mă trezesc si mai multe se aduna de rezolvat.
As vrea sa mi recomandati pastila magica.
Sa o iau dimineata, și cu pieptul înainte sa pot sa confrunt realitatea.
Stiu ca totul este dificil maxim.
Dar nu mi ajung puteri nici din pat sa mă ridic.
Efectiv de 2 sapt în pat.
Familia merge cu bicicletele, activități, eu numai în pat.
Ce sa fac?
Mulțumesc

din ce ati descris pare sa fie vorba despre un burn-out… mai exact acumulatorii dvs. s-au golit de tot! Nu exista pastila magica (si sunt sigur ca stiti asta) insa va incurajez sa faceti mai intai niste analize (sa vedem cum stati la acest capitol) dupa care, avand in vedere ca s-a instalat depresia si anxietatea, cereti si opinia unui psihiatru. In mare se pare ca v-a scapat de sub control ‘situatia’ si va sugerez, pt un viitor linistit, sa incepeti si un proces psihoterapeutic in care sa ‘ajungeti la zi’ pt a putea merge inainte. Se poate, succes!

Asa cum a spus si colegul mai sus, ati descris foarte bine instalarea depresiei si anxietatii in care va aflati, pe fondul unor cumulari. Cu putina putere pe care o mai aveti, mergeti la doctorul de familie sa va dea trimitere la doctorul psihiatru care va va prescrie o schema de tratament (nu trebuie sa va sperie lucrul acesta pentru ca si creierul este un organ ca toate celelealte!). Paralelel, v-as sugera o vizita la psiholog unde veti avea ocazia sa vorbiti, sa va descarcati si sa intelegeti care sunt cauzele si mecanismele psihologice care v-au adus in situatia asta, apoi impreuna sa stabiliti niste pasi care va vor ajuta sa va reveniti. Pana una alta, de cate ori va treziti, stati pe marginea patului cu coloana cat mai dreapta posibil, inspirati aerul (abdominal) cat numarati pana la 4, incercarti sa va tineti respiratia cat numarati pana la 4 si apoi scoateti aerul cat numarati pana la 8 (nu va grabiti!), faceti niste rotiri de cap (cu ochii deschisi!), niste exercitii de strecing al mainilor si apoi va "puneti" pe fata cel mai frumos zambet pe care-l aveti inainte de a va ridica in picioare. O persoana atata de puternica care sunteti, are destule resurse si amintiri legate de reusite din care sa va alimenti. Nu este usor, dar nici imposibil, totul este sa incercati!

Ai nevoie de cateva sedinte de…hipnoza care,sa te ajute sa-ti recapeti echilibrul.Nu uita ca am intrat in vibratia indigo’ care inseamna Schimbare;dureroasa ca o nastere dar,innoitoare.Fa,ce/cum iti dicteaza Constiinta/Sufletul chiar daca pare ilogic/nebunesc.Sufletul tau, stie drumul.Nu te speria,frica e cauza tuturor esecurilor.Ai credinta/incredere in tine!

Sustin cele recomandate de d-na Comisel, este de dorit sa mergeti la un medic psihiatru fara teama sau jena, o puteti face discret, deoarece aveti nevoie de un ajutor..care sa va redea puterea sa va ridicati, sa va mobilizati, sa va planificati treburile, afacerea, sa va puteti bucura de propria dvs persoana. Aveti incredere si faceti inca un efort spre acest drum, al recuperarii dvs..veti reusi..!!

eu nu va recomand sa mergeti la niciun psihiatru. la psihoterapeut da. nu de pastile aveti nevoie ci de ODIHNA. eu personal va recomand sa dormiti pe saturate daca puteti. corpul dvs stie mai bine de ceea ce are nevoie ca sa se refaca. puneti pe cineva in locul dvs. la serviciu sa va inlocuiasca ca sa va luati din griji. va recomand plimbari prin natura. mergeti prin parcuri daca nu aveti alta posibilitate. o vizita pe la cateva manastiri n-ar strica deloc. de stat de vorba cu un dunovnic iarasi n-ar strica dar doamne ajuta sa dati peste unul bun. sunteti satula de viata monotana pe care ati dus-o de ani buni si aveti nevoie de o schimbare. un hobby v-ar putea ajuta. certe sunt doua lucruri: aveti nevoie de odihna si aveti nevoie de schimbare.

Eun inceput de depresie: asa am patit si eu. tot stresul munca in exces, etc .acum isi arata coltii.va trebuie multa relaxare, intelegere si ptr inceput tratament cu plante ,cu vitamine:mergeti urgent la medicul de familie.

Suprasolicitarea, starea de tensiune permanenta, ingrijorarea pot genera astfel de stari ca cele pe care le descrieti. O pastila magica nu exista, iar lucrurile cu care va confruntati s-au creat in timp, deci nu pot disparea atat de repede cum va asteptati. Puteti incepe cu analizele medicale pentru a vedea care este situatia la nivel biologic si apoi sa apelati la un terapeut cu care sa discutati despre situatiile cu care va confruntati. Veti putea accesa resursele pe care le aveti si veti putea depasi situatia prezenta. Succes!

v-as recomanda sa traiti momentul prezent aici si acum nimic nu ne poate afecta

În ziua de astăzi există trenduri nocive care afectează populația, cu diferențiere pe sexe, iar situația dvs. s-ar putea la prima vedere suprapune peste diverse scenarii patologice. Am mari dubii că veți găsi chiar atât de ușor un specialist care va încerca să verifice cel puțin câteva din aceste posibilități. De ex. că dacă vă treziți greu dimineața, poate aveți o problemă cu suprarenalele, și ca idee generală atunci aveți nevoie de o formă mai eficientă de vitamina C + vitamina B5. Sau din câte ați scris se pare că sunteți femeie. Atunci ați putea avea o problemă cu acumulările de cupru din cauza excesului de estrogen și a deficitului de zinc. Instalațiile din casa dvs sunt din cupru ? Iată chiar și un studiu de caz al unei femei care avea această problemă. https://wp.me/p48646-3u6 "Schemele de tratament" cu medicamente sintetice nu fac decât să ascundă gunoiul sub preș !