Am 18 ani si am avut o relatie, de cand eram in clasa a 8-a. Eu l-am inselat si ne-am despartit. Am inceput din nou sa vorbim, pana cand, in urma unor certuri, el a ales sa ne despartim. Dar tot mai vorbim, iar cand ne intalnim ne comportam ca si cum am fi impreuna. Sunt foarte confuza.
|
|
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua!Am 18 ani si ma numesc Maria.Am avut o relatie de cand eram in clasa a8a cu un baiat mai mic decat mine cu 1an..Dupa un an jumatate de relatie eu l-am inselat pe el si ne-am despartit.Cred ca doua saptamani nu am mai vorbit si apoi am inceput din nou sa vorbim ,ne comportam ca si cum eram impreuna dar noi nu ne consideram iubiti.Am tinut-o asa pana anul trecut in august cand ne-am impacat oficial .A fost totul bine si frumos pana acum doua saptamani cand el in urma unor certuri a ales sa ne despartim..Din nou nu e desparitre de tot,adica tot mai vorbin la telefon,iar cand ne intalnim ne comportam ca si cum ar fi impreuna.In urma acestor intamplari eu sunt foarte confuza chiar nu mai pot avea incredere in mine si stau si ma gandesc uneori ca eu chiar nu ma cunosc..Ce sfat imi puteti da?Aceasta perioada este foarte grea ,mai ales ca am si bacalaureatul si nu vreau sa clachez.Il iubesc si simt ca si el ma iubeste,dar chiar nu stiu ce trebuie sa fac…Astept raspunsul d
umneavoastra.Va multumesc! |
||
|
|
|||
|
|
A putea sa te concentrezi pe examenele pe care le ai de sustinut si apoi sa te ocupi de relatia de cuplu. Puteti apela la un terapeut care sa va ajute sa intelegeti ce anume se intampla si cu ajutorul caruia sa gasiti cea mai buna solutie pentru voi. Succes!
|
||
|
|
|||
|
|
draga Maria… este normal sa fiti confuzi atata timp cat in relatia voastra nimic nu este concret… incercati sa spuneti tot ce simtiti, ce va doriti,etc. Altfel lucrurile raman in aer. Insa nu neglija BAC-ul… relatia poate sa astepte si pana dupa examene. Succes!
|
||
Am 22 de ani si nu am realizat nimic in viata. Sunt o persoana buna de nimic, tot ce ating distrug si nu duc pana la capat. Mereu ranesc pe cei din jur, involuntar, nu vreau sa fac asta. Nu stiu sa comunic. Mai este vreo sansa pentru mine, ca de nu vreau sa mor, sa nu mai incurc viata tuturor.
|
|
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna am 22 de ani,si nu am realizat nimic in viata. Sunt o persoana buna de nimic,tot ce ating distrug si nu duc pana la capăt.Mereu ranesc pe cei din jur,involuntar nu vreau sa fac asta dar o fac mereu,incontinuu greșesc.Mereu îmi ranesc mama,iubitul,familia din jur, prietenii.Nu stiu sa comunic.Zic ca ii iubesc,si stiu ca e așa doar ca nu știu sa arat aceasta. Mi-am dezamăgit mama mai tare ca niciodată.Mi-am rănit iubitul de multe ori.Ma întreb mereu ce fel de persoană sunt,locul meu nu este aici pe acest pământ.Dezamăgesc tot ce ating,ma întreb de ce mam mai născut.Nu mai vreau sa trăiesc sa fac doar rău,pentru ca se pare ca bine eu nu pot face, ori de cate ori am încercat.De ce exist,ce sa fac sa ma schimb,chiar daca greșeala nu o mai pot corecta.Ce sa fac sa ma schimb,mai este vreo șansă pentru mine,ca de nu vreau sa mor sa nu mai încurc viața tutor.
|
||
|
|
|||
|
|
de ce cauti sa privesti asa negativ lucrurile ? cine ti-a bagat in cap treburile astea? exista un standard pt succes?nu cred.Ei bine, daca tu crezi ca ceva nu merge in viata ta, cauta solutii si fa sa mearga, nu te mai vaicarii , nu mai pune accent pe asta, ca realizarile nu apar nefacand nimic.Deci ia o foaie si un pix si fa-ti un plan pentru a-ti face viata mai frumoasa.De tine depinde faptul de a te implini.ps: si daca gresesti ce? Din ele inveti, decat sa nu faci nimic mai bine incerci, iar daca gresesti, mai incerci pana iti apropii perfectiunea.
|
||
|
|
|||
|
|
inteleg ca vezi viata plina de dezamagire, insa eu sunt convins ca exista macar o mica posibilitate ca tu sa exagerezi? Ma gandesc ca iti lipseste si sustinerea potrivita din partea celor apropiati. Nu ai cum sa iti fi ratat viata la 22 ani… poate daca ai fi ajuns pe la 52 ani si a fi avut suficiente dovezi ca asa ar fi atunci poate afirmatia ar fi valida. Incearca totusi sa soliciti sprijinul unui psihoterapeut… oricare simti tu ca te intelege si incepe o dezvoltare personala. Faptul ca nu ai fost eficienta pana acum nu inseamna ca nu poti invata de acum inainte. Capul sus, se poate!
 |
||
|
|
|||
|
|
Probabil cand spui ca nu ai realizat nimic te referi poate la fapul ca nu ai realizat ceea ce te asteptai. O multime de oameni au acest sentiment. Insa daca vei sta sa te gandesti, exista o multime de lucruri bune pe care le-ai facut. Este nevoie cred sa te gandesti ce anume ai vrea sa faci, cum ai vrea sa arate viata ta si apoi sa iti folosesti resursele de care dispui pentru a fi multumita. Daca ai incercat asta si te-ai blocat, poti apela la un terapeut si sa faci cateva ore de dezvoltare personala.
|
||
|
|
|||
|
|
Intodeauna exista o sansa, vei reusi sa treci peste asta, greselile fac parte din viata, invata din ele, si priveste inainte. Fiecare suflet este unic, are frumusetea lui, trebuie doar sa vezi asta si sa incerci sa te ierti sa te iubesti pe tine asa cum esti.
|
||
Am 16 ani si sunt o persoana introvertita, care nu spune ceea ce simte. Anul acesta am intalnit o fata, care mi-a devenit colega de banca si mai apoi foarte buna prietena. Ii sunt alaturi in tot ce face, in toate “dezamagirile” ei din dragoste, fara ca ea sa stie cat de mult sufar pentru ca nu impartaseste aceleasi sentimente de iubire ca mine.
|
|
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:
Buna dimineata. Sunt baiat, am 16 ani si sunt clasa a IX-a. De obicei, o persoana introvertita, care nu spune ceea ce simte. Anul acesta lucrurile s-au mai schimbat pentru ca am intalnit o fata, care mi-a devenit colega de banca si mai apoi foarte buna prietena. Am inceput sa vorbim foarte mult si asa am devenit "dependent" de ea si de atentia ei. Ea nu impartaseste aceleasi sentimente de iubire ca si mine. Eu ii sunt alaturi in tot ce face, in toate "dezamagirile" ei din dragoste, fara ca ea sa stie cat de mult sufar eu. Problema este ca aceasta relatie de prietenie nu este la fel mereu in sensul ca apar diferite persoane pentru care ea "ma lasa", iar cand incep sa ma obisnuiesc fara eea, reapare si strica tot. Nu ii pot refuza nimic si este cea mai mare slabiciune a mea. Cand nu o bag in seama mai mult timp tocmai pentru ca vreau a ma detasez de aceasta situatie, are grija sa mi capteze atentia. I-am facut si diferite cadouri la ahnumite ocazii, dar pe zi ce teece parca devine mai nepasatoare. Va rog frumos sa ma ajutati cu un sfat. Ce ar trebui sa fac? Trebuie sa specific ca din aceasta cauza ma simt foarte trist si singur. De multe ori nu am chef decat sa plang. |
||
|
|
|||
|
|
iti pot intelege suferinta si as dori sa te incurajez sa ‘risti’ a fi cu adevarat sincer, fata de ea… sa ii spui tot ce ai pe suflet asa cum ne-ai scris noua, dupa care decideti impreuna cum continua relatia voastra. Daca ea nu este disponibila emotional atunci nu o putem forta, insa ar fi de dorit sa va puneti limitele de rigoare. Succes!
|
||
|
|
|||
|
|
incearca sa nu te pui la dispozitia ei total.Adica poarta-te cu ea exact cum se poarta ea cu tine, bag-o in seama cand ai tu chef, nu cand are ea, relationeaza cu ea in oglinda.Aceasta te-a atras pe tine , iar in aceasta ecuatie a atractiei este implicat si comportamentul ei fata de tine, ce ti-a zdruncinat mintea, ce,te-a intrigat.Oamenii sunt atrasi de persoanele care se joaca cu emotiile lor.Ei bine, nu ai nimic de pierdut daca faci si tu asa.Este dureros momentul in care tie iti place de ea, si la o vezi cu vreunul care stii ca n-o apreciaza la fel ca tine, prin urmare acela probabil ca este in situatia ei, iar ea in a ta, deci pune-te cumva tu in situatia unuia de care stii ca ea ar fi atrasa, ca doar o cunosti.Incearca pe cat posibil sa te distrezi cu ea, dar sa nu-i dai impresia ca vrei ceva de la relatia voastra , nu pune nici un fel de presiune.Ai nevoie sa domini in sfera limbajului nonverbal, privind-o in ochi, capul sa nu fie plecat, pozitie dreapta,a corpului, si orice aberatie ai spune, fa-o hotarat!Pe fete nu le intereseaza neaparat continutul a ceea ce spui, cat limbajul nonverbal.Cand prinzi ocazia , atinge-o scurt,asta pentru a se obisnui cu tine.N-o atinge vulgar, sau in modul in care vrei s-o gadili, si-i fracturezi vreo coasta, ci doar asa ca si cum s-o faci atenta la ceva, sau cand o vezi concentrata , s-o surprinzi.Vezi tu ce faci, eu ti-am dat doar cateva sugestii.Oricum la aceste varste fetele cauta senzationalul, spontanul, nicidecum monotonia, asa ca nu fii monoton.
|
||
|
|
|||
|
|
Ceea ce trebuie sa faci este sa fii sincer cu ea. Abia atunci când ii vei spune ce simți pentru ea vei ști ce fel de relație vei avea cu ea.
|
||
|
|
|||
|
|
Ieși din zona de confort și vorbește cu ea sincer și deschis. Comunicarea a rezolvat multe probleme. Altfel, o să va tot învârtiți în jurul cozii.
|
||
Am inceput sa ma ingras vizibil de repede desi eu nu mananc mai nimic. Ce analize pot face? De troida? Sa merg la endocrinolog? Sau poate fi din cauza ca am 2 fibroame uterine?
|
|
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:buna, am 41 de ani si 70 kg, nu stiu ce sa ma fac am inceput sa ma ingras vizibil de repede desi eu nu mananc mai nimic, ce analize pot face pt. a vedea de unde mi se trage….tiroida? unde sa merg la endocrinolog ? interne ? sau oare poate fi din cauza ca am 2 fibroame uterine…????
|
Sunt foarte indragostita de un coleg din clasa. Suntem de-o seama. Imi place foarte mult de el, numai la el ma gandesc. Cateodată imi vine sa-l imbratisez. Ce sa fac?
|
|
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:
Sunt foarte îndrăgostită de un coleg din clasă.Suntem de-o seamă.Îmi place foarte mult de el,numai la el mă gândesc.Câteodată îmi vine să-l îmbrățişez.Ce să fac? |
||
|
|
|||
|
|
ai incercat sa discuti cu el? poate ca te-ar ajuta
|
||
|
|
|||
|
|
Sa-i spui ca-l placi in felul acela
 |
||
|
|
|||
|
|
chiar sa il imbratisezi
|
||
Sunt intr-o relatie cu o fata de patru luni. A inceput sa fie deranjata de lucrurile diferite dintre noi si facea faze de genul „imi iau jucariile si plec”. Totul a culminat cand a luat intr-o seara pastile, voind sa se sinucida.
|
|
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:
O sa va prezint cat se poate de scurt povestea. Sunt intr-o relatie cu o fata de patru luni, foarte putin deci. In prima luna totul a fost foarte bine, apoi ea a inceput sa fie deranjat foarte tare de lucrurile diferite dintre noi si facea faze destul de urate de genul „imi iau jucariile si plec”. Totul a culminat cand a luat intr-o seara pastile, ea vrand sa se sinucida, eu fiind acela care trebuia sa se trezeasca cu ea in pat, dar nu facea asta din razbunare. Ea are probleme mari cu mama ei care acuza pe nedrept pe absolut toata lumea care ii sta impotriva si incearca sa ii arate fetei adevarul. Absolut toata lumea vede asta, de la prieteni, pana la persoane care o cunosc pentru prima data. Ii promite totul si nu ii ofera mare lucru, uneori chiar actioneaza pe dos, lucrand impotriva promisiunilor. Fata cu care sunt a suferi la 12 ani din cauza decesului tatalui sau, apoi a avut o relatie nesanatoasa cu mama ei. De curand am aflat de la o prietena foarte buna de-a fetei, care a ajutat-o de multe ori, ca in scoala generala o batjocorea, iar dupa ce au depasit momentul si au devenit prieten, fiecare s-a cuplat cu un baiat, fata cu care sunt suferind de o interventie pentru avort pe care tot ea a platit-o facand probabil datorii. Mama ei nu stie acest moment si nici nu cred ca l-a declarat in perioada de internare. Subiectul cel mai sensibil pentru ea este pisica. Probabil vede in pisica acel copil pe care l-a pierdut. Acum,problema mea. Eu stateam cu ea in apartament. Dupa ziua cu plecatul de acasa cand mamele noastre au venit sa rezolve problema, am luat decizia ca e ultima data cand se mai intampla ceva, data viitoare ne despartim. Dar intre timp, familia mea a luat decizia sa ma despart de urgenta de ea pentru ca eu pot fi considerat vinovat de un eventual deces, mai ales ca mama ei ma acuze de foarte multe lucruri, unele fictive. (Recunosc ca am si gresit, ca nu am avut si mai multa rabdare, dar am facut tot ce am putut sa o ajut…). Parintii mei s-au razgandit, vazand cum ma simt si mi-au zis ca putem continua relatia daca ea se muta, dar fara sa stie bunicii mei (bunica mea a suferit o depresie groaznica si stie despre ce vorbeste), si fara sa o aduc in casa. Eu ce sa fac? Eu vad sub toate problemele ei si observ omul minunat de acolo, dar ea nu intelege lucrul asta si, evident, priveste totul negativ. Ce sa fac? Sa raman? Sa plec? Sa risc? Nu stiu ce sa fac. |
||
|
|
|||
|
|
pare ca va doriti ca altcineva sa isi asume responsabilitatea unei asemenea decizii. Evident ca nu se poate… insa Dvs. ce credeti ca ar fi bine sa faca un alt barbat care se afla intr-o situatie similara? Sa ramana? Sa plece? Sa riste? Imaginati-va ca nu este vorba despre Dvs… puteti sa va imaginati ca eu ma aflu in situatia asta… ce simtiti ca ar fi bine sa fac?
|
||
|
|
|||
|
|
Eu cred ca un progam de psihoterapie ar ajuta-o foarte mult, chiar cateva sedinte sa le aveți si împreună. Consider ca te-ai implicat atat cat ai putut s-o ajuti insa trebuie sa va gasiti un drum comun, sa va fie bine la amandoi.
|
||
|
|
|||
|
|
Din ceea ce povestiți prietena are probleme psihice serioase. Acestea nu vor trece de la sine și chiar cu tratament e un drum anevoios. Psihiatru și mai ales psiholog pe termen lung, recidive, etc. Ești dispus sa te înhami la asa ceva? Vei avea de luptat nu numai cu "boala" ei, ci și cu mama ei. Nimeni nu poate lua decizia pentru tine, dar e bine sa știi în ce te bagi.
|
||
O fetita de 10 luni are hemipareza partea dreapta. Face sedinte de kinetoterapie de 3 ori pe saptamana. Este bine sa faca in fiecare zi sedinta?
|
|
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:
o fetita de 10 luni are hemipareza partea dreapta.Face 3 sedinte de kinetoterapie de 3 ori pe saptamana. Este bine sa faca in fiecare zi sedinta? |
||
|
|
|||
|
|
10 ani, hemipareza? ciudat… care e cauza? Lucrez in recuperare neurologica si e o situatie dificila pentru ca aici nu vorbim de AVC standard si nici de AVC juvenil, ci de ceva congenital, ereditar, sau traumatic la nivel cerebral ori din viata intrauterina ori in procesul de nastere… Procedurile de recuperare doar intretin motilitatea si mobilitatea insa nu elimina cauza…
|
||
|
|
|||
|
|
Pentru dl. Viorel Mocanu: o fetita de 10 luni, nu de 10 ani.
|
||
Va rog sa-mi spuneti daca stiti unde pot face cursuri de terapie ocupationala, mai exact de ergoterapeut, de scurta durata, pentru persoane cu studii medii?
|
|
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:
Buna ziua,va rog sa-mi spuneti daca stiti,unde pot face cursuri de terapie ocupationala,mai exact ergoterapeut,de scurta durata,pt pers cu studii medii.Multumesc |
||
|
|
|||
|
|
Google dixit -> http://bogdanconstanciuc.ro/introducere-in-terapie-ocupationala-ergoterapie/
|
||
Am 62 ani si sufar de acalazie, deci nu pot inghiti nici apa, nici mancare. Aveti vreo solutie, in afara de chirurgie?
|
|
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:
Buna sint din cluj am 62 ani si sufar de achalazia deci nu pot inghiti nici apa nici mincare aveti vreo solutie in afara de chirurgie.multumesc George Caruntu |
Plac un baiat. A vrut sa aibă o relatie cu mine, dar eu nu voiam. Apoi am ajuns sa intretinem relatii sexuale, ca mai apoi eu sa vreau sa fiu cu el si el sa nu mai vrea. Acum cateva luni am intretinut relatii sexuale si cu prietenul lui…..
|
|
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:
Plac un băiat. Mi s-a mai întâmplat să-l plac acum câteva luni, dar după ce a început să-și bată joc de mine, nu am mai simțit nimic pentru el, decât repulsie. A vrut să aibă o relație cu mine, dar eu nu voiam. Apoi am ajuns să întreținem relații sexuale, ca mai apoi eu sa vreau sa fiu cu el, și el să nu mai vrea. Când l-am refuzat să mai avem relații sexuale, a început să mă amenințe cu lucruri mărunte, să mă jignească (totul a rămas între noi doi și 2-3 prietenii de ai săi, respectiv prietena mea). Acum, după 2 luni de când nu ne vorbim, a vorbit cu mine. Mi-a cerut să mai avem relații sexuale și mi-a promis că nu-și va mai bate joc de mine. L-am refuzat, dar apoi mi-a propus că doar vrea să vorbim, să nu facem nimic, doar să vorbim. Tot l-am refuzat (mai nesigură pe mine). Acum, azi, ne-am distrat cu prietenii lui și ai mei, și asta m-a apropiat mai mult de el. Acum… simt că aș vrea să am o relație stabilă cu el. Dar nu știu dacă el ar vrea… Și nici nu știu ce aș putea să fac să pot să-l am, să aflu dacă vrea ceva mai mult decât sex cu mine (să aflu într-un mod mai discret). Deoarece acum câteva luni întrețineam relații sexuale cu prietenul lui și apoi cu el, continuând și acum, dar mai rar, mi-e frică că nu ar vrea să stea cu mine, pe motiv că nu ar avea încredere în mine, când cu cine mă duc, și… pentru că m-ar considera o curvă. Dar pentru el, aș fi dispusă să nu mai am astfel de relații (sexuale), dacă aș ști că el ar vrea să aibă o relație cu mine… Nu știu ce să fac, am nevoie de ajutor. |
||
|
|
|||
|
|
ce am inteles eu este ca situatia este neclara, mai ales pe partea de sex. Imi imaginez ca sunteti adolescenti si stiu ca in acest ‘sezon’ al vietii ‘iubirea’ se confunda cu ‘a face sex’. Puterea de a lua o hotarare sta doar in tine… fii tare, gandeste-te la binele tau si ia cu incredere o decizie… dar sa fie a ta. Succes!
|
||
