Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua. Fetita mea de 1 an si 8 luni se leagana stanga dreapta, mai ales in prezenta barbatilor sau persoanelor noi pe care le cunoaste, dar si cand este foarte obosita. Mentionez ca tatal fetitei a plecat de cand s-a nascut, deci nu are un model masculin in familie. Vine in vizita o data la cateva luni locuind acum in strainatate. Poate fi acesta motivul leganatului? Sa fie o carenta emotionala? Mantionez ca este un copil normal, activ, vorbeste foarte bine pentru varsta ei, socializeaza cu cei cunoscuti, este foarte vesela, merge de la 11 luni, nu are alta problema. O zi buna.

poate fi un gest feminin de cochetarie. Dumneavoastra va leganti inconstient….?

Daca fetita nu are alte probleme de comportament leganatul ei e un mod de a se linisti in fata stresului. Modelul masculin al tatalui este important dar daca nu e , asta e, copiii fac fata daca simt atasament din partea mamei. Nu incercati sa indepliniti si rolul de tata pt.ca o deruta. Oferiti-i dragostea de mama.

Bună ziua. Orice gest al copiilor este un gest simbolic. Trebuie să vorbiți cu ea și să vedeți ce înseamnă pentru ea acest lucru.
Cu stimă, Psih. Tiberiu Seeberger

din experienta mea cu copiii, la varsta de 1 an si 8 luni putini stiu sa-si exprime nevoile comunicandu-le verbal; unii tipa, plang, se agita nici nu au iesit din faza de narcisism primar: mama sa inteleaga copilul si sa nu o certe pt. ca se leagana pt. ca e modul ei de a se linisti; tineti-o in brate leganand-o si linistind-o. Ce poate fi mai bine de atat dacat sa te tina mama in brate cand te simti nelinistit(a)? IUBITI-VA COPILUL!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Sarbatori fericite tuturor!
Am 18 ani , fost dependent de droguri(absolut toate) . vreau sa mentionez asta pentru ca are legatura cu problema mea actuala cumva. Am reusit cu ajutorul lui Dumnezeu sa ma las singur! Dupa esecuri cu psihologi , zile intregi de consiliere fara folos ,am reusit. Eu fiind intr o relatie cu o fata de aceeasi varsta,o imploram sa ma ajute..nu a putut face nimic. Am trecut peste ,am pus pauza si cand mi a fost mai bine relatia a mers. De mic am iubit o enorm pe fiinta asta , am avut si alte relatii dar mereu imi era gandul la ea. Mergeam la scoala impreuna,veneam,aveam grija de ea la orice pas inca de la o varsta foarte frageda. A avut tot sprijinul meu si am ajutat o in toate problemele ,fapt ce din pacate nu a fost reciproc. In timp ea s a dezvoltat ca persoana , iesea cu amicile ei noi fiind certati in timo ce eu plangeam acasa ,de ziua mea a fost o faza foarte nasoala pe care nu are rost sa o mai descriu ,ideea e ca eu cand sufeream nu ii pasa ,se distra si nu avea resentimente. Am incercat sa ii explic necazurile si durerile ce ma apasa..nu poate intelege , pur si simplu… Ai ei ma urasc ,m au amenintat de cateva ori pe motiv ca fac rau fetei lor…cand eu am avut mereu grija de ea si am ferit o de toate lucrurile ce eu le am facut la viata mea. Am incercat sa vorbesc cu ei,nici nu vor sa asculte. Sunt operat de cateva ori fara rezultat,mai urmeaza acum inca o data…parintii mei din punct de vedere financiar se gandesc sa plecam in alta tara definitv ,lucru ce mi l doream si eu pana am fost pus in fata faptului implinit. Trec printr o perioada grea si nu am amici normali cu care sa vorbesc. O iubesc foarte mult pe fata de care v am spus,am lacrimi in ochi acum cand scriu despre ea..as vrea sa inteleaga prin ce trec si sa ma poata ajuta doar cu o vorba macar. Am avut cateva tentative de sinucidere acum mult timp,nu m as mai gandi la asa ceva doar pt ca acum cred in Dumnezeu. Nu mai pot fara ea,lucrez..nu am mai muncit de zile,nu mananc,nu pot bea nici un pahar de apa de multa vreme. O iubesc enorm si am facut foarte multe pentru ea! Dar simt ca ma duc la vale…cum s ar zice.va rog daca ma puteti ajuta cu o vorba,critica..orice.simt nevoia sa vorbesc cu cineva. De mic a trebuit sa trag pentru tot ceea ce mi am dorit si daca vreau ceva incontinuare trebuie sa trag…dar simt ca nu mai pot .

Tu o iubești si o vrei,dar ea ce sentimente are ptr.tine? Esti egoist,dupa părerea mea,si o vrei ptr.tine dar trebuie sa tii cont si de ce vrea ea…si sunt atâtea fete…

Timpul le rezolva pe toate. Nu te mai framanta atata…daca e sa fiti impreuna vreodata, veti fi cu siguranta. Faptul ca nu mananci, ca vrei sa ti faci rau nu te ajuta cu nimic .Fruntea sus si fii increzator. Toate la timpul lor. O depresie nu ti ar fi buna acum. O sa vezi, o sa fie bine.

se pare ca esti inarmat cu “de toate”, iti stau in putere multe; dar nu si cu rabdare! Propune-ti pe termen lung sa te dezvolti si tu sa devii o persoana pe care sa o admire cei din jur si atunci lucrurile se vor schimba; te vor vedea intr-o alta lumina si parintii fetei pe care o iubesti si ea! Nu lasa frustrarea sa puna stapanire pe tine {” vreau acum!, altfel…”} ca nu te ajuta! Stabileste-ti un plan de viata rezonabil pe trei ani, cinci ani,.. si cu dezvoltare in mai multe arii: profesional, social, etc ….! Sunt multe lucruri de facut in viata! Lucreaza la imaginea si personalitatea ta si va fi bine!

Spui ca esti fost dependent. BRAVO, ai reusit! Eu vreau sa-ti spun ca nu esti deloc egoist. Ai dat din tine tot ce era mai frumos, ai protejat o fata, ai fost acolo pentru a o feri de pericole. Ai fost pentru ea, poate, ca un frate. Te-ai intrebat, vreodata, daca ea vede tocmai asta la tine?! Oare nu cumva, acum, nu faci decat sa schimbi obiectul dependentei? Eu zic, capul sus, privirea inainte. Sunt atatea lucruri frumoase de facut in viata…iar tu esti abia la inceput. Cautati ocupatii, fa sport, fa ceva care sa-ti ocupe timpul. Te-ai gandit vreodata sa ajuti pe cineva care trece prin situatii similare cu ce ai experimentat tu, in acea perioada, dar care nu este atat de puternic incat sa renunte? Gandeste-te la asta! Eu sunt sigura ca ai potential. Poti fi de folos celor slabi! Daca mai vrei sa discutam, oricand.

Cred ca de fapt nu e iubire probabil o dependenta sau o focalizare asupra persoanei in cauza.Iubirea se manifesta la un alt nivel ,fara asteptari fara compromisuri si nimic din ce produce suferinta nu se incadreaza in conceptul ei.Tu incearca sa privesti situatia din alt unghi si sa te detasezi ,cu siguranta pentru altcineva esti demn de iubire .Incerca sa intelegi ca ceea ce simti pentru ea e o adictie asa cum ai reusit in ceea ce priveste dependenta de substante va trebui sa iti eliberezi si sufletul de toxicitate in ceea ce priveste aceasta fata .

De mic ai fost un luptator, acum esti mare, continua sa fii un luptator si mai bun felicitari pentru ca ai reusit sa renunti la dependenta de droguri si sa constientizezi ca nu sunt bune, din pacate nu toti gandesc lafel, lupta in primul rand pentru tine, apoi pentru femeia iubita, daca o pierzi fii sigur ca vei mai iubii in viata, esti tanar rupe legatura cu trecutul, timpul nu merge niciodata inapoi merge inainte, iar noi inainte cu el

Zici ca ai mai avut alte relatii, dar tot la ea te-ai intors, in schimb te deranjeaza cand ea se distreaza si tu stai acasa si suferi. Nu te intrebi ca poate ea nu mai vrea o relatie cu tine din cauza ca tu ai mai avut si alte relatii? Nu ti se pare nedrept fata de ea? Nu te-ai intrebat oare de ce se duce ea sa se distreze, poate ca vrea sa isi distraga atentia de la alte lucruri care nu ii convin in viata ei. Nu vreau sa sune acuzator, acum cand ai un psihic mai sensibil, dar vorbind numai despre tine nu demonstrezi cu nimic ca o iubesti, ci doar ca daca te apropii de ea cu aceasta atitudine e posibil sa ii faci mai mult rau de cat bine. Fii atent, aduna-te, discuta cu ea la modul serios si nu vorbi numai despre tine, ci incearca sa adopti o atitudine care sa tina cont si de ea

O vreme am trecut exact prin ce treci tu acum, daca ai curaj sa renunti la anonimat, cu toata increderea imi poti scrie in privat daca simti nevoia sa vorbesti cu cineva.

Dragoste cu forta nu se poate.Daca iubesti si vrea sa plece aceepti .asta inseamna iubirea! Si nimeni nu iti poate lua ceea ce simti. Iubeste incontinuare chiar daca nu e cu tn. ..Iubind. ..traiesti

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua,vreau sa spun ca am o mica problema sunt foarte stresata de viata aceasta, pentru mine este urâtă viata , sa spun sincer sunt singura fara părinți si frați consider ca sunt in plus printre oameni care uni im vor rau ,oare are rost sa mai traiesc? Eu cred ca nu.

Gaseste -ti un tel pentru care trebuie trait ! Fa ce-ti place cel mai mult occupa-te de pasiunile tale, parerile altora care iti vor raul nu conteaza, acesti oameni NU EXISTA !

cere ajutorul specialistilor, ai inceput deja pe acest grup, mergi mai departe si intalneste-te cu un psiholog/psihoterapeut (exista asociatii care ofera consiliere gratuita mai ales persoanelor in acest gen de situatie). Curaj!

Da, primul pas l- ai facut, povestindu-ne ceea ce simti. Cu siguranta exista acolo, undeva, in tine, dorinta de a merge mai departe. Nu ezita, cere ajutorul unui terapeut.

o solutie ar fi sa te orientezi spre o organizatie/ fundatie umanitara, ( de obicei au specialisti – psihologi) si vorbeste cu ei! Mai mult, acolo poti sa-ti faci multi prieteni si la randul tau sa ajuti si tu pe altii; o sa gasesti bucuria de a darui si de “a fi” cu ceilalti si viata ta sa primeasca un alt sens! Curaj, mai scrie-ne!

Viața e frumoasă indiferent de vârstă,viata e o luptă,deci…. luptă și vei învinge!

Inteleg ca te simti singura si descurajata si de aceea vezi viata urata.Cred ca exista in jurul tau si in viata ta aspecte pozitive ( carora nu le dai importanta acum) si daca te-ai concentra pe ele ai vedea si partea frumoasa a vietii.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua
In urma unui accident rutier am avut o fractura urata de femur,cu o operatie de 3 ore,dureri foarte mari si pana recent am fost imobolizat total in pat.
Au trecut trei saptamani de la operatie,in primele zile nu am simtit nimic in zona genitala ,nu puteam urina,si era totul amortit.
Apoi,cu greu a inceput sa se dezmorteasca zona,cu unele dureri cand ating zona aflata sub testicole.
Am inteles ca a fost folosit un suport de metal pentru a departa picioarele in timpul operatiei si banuiesc ca durerea,amorteala e datorita acelui supost si datorita anesteziei.
Nu reusesc sa am o erectie ferma,e adevarat ca sunt inca foarte afectat de acea operatie,abia reusesc sa merg cu un cadru metalic,insa zi de zi simt progrese.
As vrea sa stiu daca problemele genitale sunt normale in situatia mea si cu timpul totul va reveni la normal.
Va multumesc!

Bună ziua. Corpul uman tinde să se facă bine, își canalizează toată energia spre locul care amenință existența lui, lăsând celelalte părți pe un plan secund. Eu consider că problema dumneavoastră se va rezolva treptat, pe măsură ce vă recuperați.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Pe scurt situatia mea sta in felul urmator:am 24 de ani,virgina inca,fare nici un prieten(nici partener de viata,iubit,nici prieteni,amici im general),locuiesc inca cu parintii mei(mama mea),nu am un job(am terminat liceul acum 4 ani si de atunci nu am resit sa ma “adun”).
Prieteni(iubiti) am avut cativa dar nu de calitate(unul a ajuns la puscarie spre exemplu) si asta ma facut sa nu mai am aproape deloc incredere in fiinta numita barbat.(in primul rand neincrederea in sexul opus se datoreaza tatalui meu-ai mei sunt divortati din 2004 si cred ca ajunge sa spun ca bautura,infidelitatea(evident din partea tatalui) dar si prea marea implicare a suroriilor lui in viata de gamilie au dus la acest rezultat.
Prietenii(amicii) stau la oras-ne despart cativa km buni.
Si,nu am neaparat genul ala de prieteni cu care imparti binele si raul,ci doar…amici.
Nu pot si nu vreau sa ma mut la oras intr-o chirie cu locatarii(am experimentat!) si nici cu alti chiriasi(nu impartind aceeasi camera cel putin-si asta am trait).Nu stiu insa daca imi voi permite sa traiesc asa cum vreau.
Simpt ca nu ma descurc la nimic,am muncit o vreme ca lucrator comercial-nu m-am descurcat,vanzator-nu m-am descurcat …oriunde am lucrat,si in orce domeniu nu am reusit.Ce e de facut?Va multumesc anticipat pt.raspunsuri.

exista consilieri vocationali care te pot ajuta sa iti gasesti orientarea profesionala si care te pot sfatui mai mult (o cautare pe Google te poate lamuri). Succes!

curaj si mai incearca activitati/ locuri de munca la care te pricepi: de exemplu la bucatarie, sau activitati la care te pricepi! Ai terminat totusi liceul, deci ai anumite aptitudini; poate ca nu ai tu suficienta incredere in tine! Incearca sa iei legatura cu anumite fundatii umanitare din apropierea localitatii tale (care de multe ori au personal specializat: psiholog, asistent social) si poate te ajuta ei intr-un fel! Nu dispera, in viata exista solutii si oameni buni! Curaj si succes!

Am 14 ani. Nu știu de ce mă bag, dar vroiam doar sa îți spun ca fiecare om are cate un hobby sau un talent ascuns. Descoperă-l pe al tău și astfel îți poți găsi un bun serviciu. 😊

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua…as avea o intrebare…unchiul meu( 49 ani )a suferit in septembrie un infart ..a fost resuscitat 40 min…a fost la recuperare…acum in principiu e bine dar ne confruntam cu o problema si vream sa il ajutam sa fie bine…are probleme cu memoria…adica are amintiri de acum 10-15 ani…dar nu isi aminteste ce a facut ieri sau ce a mancat de dimineata…crede ca fata lui e tot in clasa a 6a si ea acum are 22 de ani…cum putem sa il ajutam? Ce exercitii ( pe care putem sa le facem noi acasa)sunt pentru a-si recapata memoria…sau sunt sanse? Multumesc tare mult..

Va recomand mai intai un consult la unspecialist care sa va confirme ca este ok dpdv clinic. Apoi un psihiatru care sa vada care este problema cu memoria. Exista exercitii de recuperare a memoriei dupa accidente vasculare sau alte afectiuni dar mai intai trebuie sa stabiliti care este situatia.

cereti un consult psihiatric. Trebuie vazut de un specialist pt a putea diagnostica o eventuala dementa. Puteti prima oara sa consultati si un neurolog care eventual sa va trimite pt analize de specialitate. Nu avem de un sa stim ce s-a intamplat in creierul dansului altfel. Succes!

Din nou, subscriu răspunsurilor date de colegi. Este nevoie de un consult de specialitate în urma căruia să vedeți ce este de făcut.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Sunt o persoana care pune foarte mult accent pe parerile celorlalti,desi imi doresc sa nu mai fac asta
Am fost foarte complexata de aspectul meu fizic inca din copilarie.Am fost si inca sunt plinuta si asta m-a determinat sa fiu retrasa si chiar sa imi fie teama de ce vor zice oamenii despre mine,pe scurt,uneori sufar de anxietate,daca o pot numi asa.
In fine…am fost impreuna cu cineva timp de un an.In ciuda faptului ca el e mai slab decat mine si nu stiu cat ne potriveam din punct de vedere fizic,ne iubeam foarte mult si inca tinem unul la altul chiar daca suntem in relatii diferite.Ne-am despartit din cauza certurilor prostesti si a geloziei
Acum suntem cu persoane cu care ..sa zic asa,ne potrivim fizic si cam atat.Am incercat din rasputeri sa uit de el si sa ma focusez pe noua relatie,dar nu pot.
Mi-e teama de ce va zice lumea daca ne reimpacam si mai ales,mi-e teama ca voi ramane blocata in relatia asta din trecut si nu stiu ce pot face
Imi lipseste uneori..foarte mult si el zice ca e reciproc,ca inca tine la mine dar nu pot sa il cred.Sunt geloasa pe noua lui partenera..dar vreau sa trec peste asta

Bună ziua. Vă îndemn să vă rezolvați problema ce ține de complexul de inferioritate. Odată cu ea vor veni și alte avantaje și este posibil să găsiți și rezolvarea situației cu persoana iubită Cu stimă, psih. Tiberiu Seeberger

Inteleg din cele scrisee de dvs. ca va aflati intr-o stare de confuzie: ati vrea sa mai fiti cu el si pe de alta parte vreti sa treceti peste faptul ca el are alta relatie. Va recomand un demers terapeutic in care sa analizati cum va simtiti cu propria persoana si sa rezolvati aceasta problema.

cred ca este necesar sa lucrati mai intai la personalitatea dumneavoastra, sa aveti propriile decizii, sa va clarificati sentimentele, etc! Un proces terapeutic v-ar ajuta!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna! Am 16 ani, iar la varsta de 3 ani m-au adoptat niste parinti noi. Din pacate, nici viata mea de acum nu este roz deoarece parintii mei actuali se cearta enorm de mult,tatal meu vine rar acasa, ei nu vorbesc si cumva sunt prinsa la mijloc . Vreau sa stiu cum sa rezolv asta. Multumesc anticupat!

incearca sa ii prinzi separat si sa le transmiti ce simtit, cum te afecteaza si sa incercati sa gasiti solutii impreuna; discuta pe ideea de unitate, familie, asta presupunand ca si ei isi doresc acest lucru. Succes!

Tu nu poti .nai cum.nu e vina ta ca ei nu se inteleg.e vina lor …probabil nu mai au nimic in comun sau unu dintre ei calca stramb.mai sunt si probl.financiare unu dintre factori.chiar daca erai fiica biologica tot asa se intampla…totusi ai putea sa vorbesti cu amandoi si sa le intrebi ce au de gand sa faca.poate le va fi mai bn separat decat impreuna si bosumflati .cand intr-o familie este tensiune e nasol sa stai in mijlocul lor.eu stiu..

Salut. Trebuie sa faci cateva alegeri. Prima alegere este educatia. Învață! In acest fel poti in doi ani sa ai grija de tine.
In ceea ce privește “parintii noi”, nu e treaba ta cat se cearta sau de ce se cearta. Oricum se vor certa, indiferent de ceea ce tu spui. Alege sa nu te bagi.
In schimb învață. Vor putea fi mândri de tine.
A doua alegere este “grija față de tine”.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua, am o fetiță de 4 ani si 2 luni, de aproximativ o luna are excese de furie destul de dese indiferent de loc si de persoană, daca nu ii este ceva pe plac sau chiar imi pare ca intenționat gaseste motiv ca sa înceapă sa faca urat, arunca obiecte ridica tonul , urla , chiar si loveste si se uita extrem de urat, ultima criza a avut-o la gradinita din cauza ca nu mai erau bancile unde sunt schimbati copii, nimeni nu a reusit sa o calmeze nici bunica nici educatoarea nici alți părinți care au încercat sa intervină, nu a încetat pana nu ii s-a adus o banca după o ora de urlete, va rog mult daca ma puteti ajuta sa imi spuneti cum sa reacționăm atunci, cum e bine sa procedăm ca sa reusim sa o calmam , considerati ca e nevoie de consult psihologic sau e doar o etapă, mentionez ca ea in trecut a avut convulsii febrile si aceste crize de nervi de acum au aparut după ce ea a avut 3 zile de febra mare peste 39 cand o s-a administrat desitin mg. Va multumesc!

eu as consulta pediatrul si un psihoterapeut specializat pe aceasta categorie de varsta, sa o vada pe viu si sa incerce sa o evalueze cat mai amanuntit. Daca este o problema medicala sau psihologica trebuie aflat foarte clar si online nu prea am avea cum sa fim de folos.

Bună ziua. Care este relația dintre părinți? Care este relația copilului cu ambii părinți? De cine este atașată mai mult? Este un copil răsfățat?
Cu stimă,
Psih. Tiberiu Seeberger

inteleg ca dupa acel episod a aparut oarecum schimbarea comportamentului ei! Preventiv ar fi necesar un consult la medicul pediatru si chiar psihiatru, care se vor pronunta intr-un fel si va vor da un sfat! Succes!

A vazut ca “SE POATE”. Petreceti urmatoarea perioada la Workshopuri de parenting si Psiholog.
Google.ro cautare accese furie copil solutii.
Invatati si aplicati.

E rasfatata doamna …nu i mai faceti asa mult pe plac pentru ca un strain nu o sa faca pt ea ce faceti dvs.apelati la psihiatrie infantila la dvs in oras

Apelati la un consult medical-pediatru si un terapeut pentru a identifica motivele pentru care se comporta asa. Rasfatata sau nu, trebuie sa luati masuri pentru a remedia situatia.

Doamna Elizza David stiu ca aveti si drepturi parintesti dar nimic nu va da dreptul sa postati poza fetitei in dreptul pozei de profil. Eo incalcare a dreptului copilului, un abuz flagrant si poate avea urmari grave. Fetita e o scumpa, de ce ati mai fardat-o? Nu- i mai numiti pe copii rasfatati! Comportamentul lor agresiv are intotdeauna motive bine intemeiate iar parintii trebuie sa le identifice si sa-i ajute. Iubiti copiii si aveti rabdare cu ei si veti vedea ca sunt adevarate minuni. MINUNI MINUNATE!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua,

Am 40 de ani si de cativa ani buni sotia mea nu (mai) simte nevoia sa mai faca sex cu mine. Daca la inceput (acum cca 18 ani) faceam sex destul de regulat (asta nu inseamna ca simtea placere neaparat), incet incet am ajuns sa o rarim pana la 8 luni. Nu cred ca este normal dar am incercat sa vorbesc cu ea si sa rezolvam, dar se pare ca nu vrea sau nu stie de ce se intampla asta. Personal cred ca nu simte nici o placere, sunt aproape sigur ca nu a avut niciodata orgasm atunci cand a fost cu mine. Problema mea este ca am ajus sa fiu dependent de masturbare si o fac uneori si zilnic, ceea ce nu cred ca este deloc bine. Am amenintat-o ca daca nu rezolvam intr-un fel o sa ma duc la altele, dar nu a percutat in nici un fel. Nu m-am dus inca nicaieri, dar sunt foarte frustrat din aceasta cauza. In rest, ne intelegem foarte bine si totul este in regula, singura problema fiind aceasta cu sexul, pe care nici eu nu o mai pot evita. Ce pot face? Pot trai doar cu masturbare? Cat timp? Cat de
des? Poate fi frigida? Exista rezolvare? Multumesc anticipat.

Problema dvs este una reală, frustrarea este normală în conditiile date. Viața intimă este unul din stâlpii pe care se bazează o căsnicie, altfel ați putea fi la fel de bine frați, prieteni, colegi de apartament. Psihologii recomandă în asemenea cazuri ca partenerul care își dorește mai puțin să facă eforturi pentru a participa mai mult. Vă recomand o terapie de cuplu, în care soția dvs să înțeleagă dimensiunile frustrării dvs și să ia o poziție, iar dvs veți hotari atunci ce aveți de făcut. Succes !

si eu cred ca rezolvarea trebuie cautata mai intai impreuna cu un consilier de cuplu. Este foarte probabil ca sotia sa aiba un blocaj la care va trebui sa lucreze si singura; psihoterapie poate oferi solutii in asemenea situatii. Incurajati-o in aceasta directie. Succes!