Copilăria mea a fost una tumultoasă. Mi-a lipsit afecțiunea părinților, iar la 18 ani am plecat în străinătate, la muncă (am fost mai mult servitoare). De cand m-am despărțit de fostul iubit am insomnii, am intrat in depresie de cand am fost la închisoare 10 zile, îmi este rușine de mine că nu am reușit să fac ceva.
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Bună! Mă numesc Carla,şi am 21 de ani! Pot spune despre copilăria mea că a fost una tumultoasa. …îmi respect părinții, dar mi-a lipsit afecțiunea lor,la vârsta de 18 ani am plecat în străinătatea la muncă, din cauza situației precare de acasă (am fost mai mult servitoare, muncind numai..mama avand grijă să fie o doamnă, eu mă imbracam de la second-hand ,în timp ce mama îşi cumpăra haine noi)…. Am avut o relație între timp ,dar am pus punct….pot spune ca de 1 an şi 6 luni de cand nu mai sunt cu fostul am insomnii…. dar am intrat in depresie de cand am fost închisă în închisoare. ..am stat numai 10 zile,chiar dacă am fost respectată de polițiști ,dar efectiv şi-a pus amprenta asupra mea…. m-am plafonat. .. pentru că a fost un esec,am incercat mereu sa dau totul ca sa fie bine pentru toata lumea,dar imi este rusine de mine ca nu am reusit sa fac ceva… este dureros ,am rupt toate legăturile, am vazut prieteniile care nu mai există.
… am realizat că sunt singura. ..de aproape 3 luni ma aflu in România. … mie greu sa accept ca am pierdut. .. am pierdut multe in viață chiar am fost o luptătoare, dar din păcate m-am gândit doar la fericirea celor din jurul meu… iar la mine nu….Este dureros când şi familia vor banii….în timp ce eu am suferit o viață. .. Îmi doresc liniște,o familie ,un bărbat care sa ma iubească,şi de ce nu copii … Dar vreau sa învăț să mă iubesc … . Vreau să-mi schimb viața! Vă mulțumesc anticipat,dacă mă puteți ajuta! |
|||
|
|||
Bună ziua. Singurul sfat pe care vi-l pot da este să urmați o terapie. Ea vă va ajuta cu siguranță.
Cu stimă, psih. Tiberiu Seeberger |
|||
|
|||
imi pare sincer rau ca a trebuit sa ai asemenea experiente pana la cei doar 18 ani ai tai, perioada in care majoritatea isi vad inca de adolescenta si de drumul spre a fi tineri adulti si adulti. Situatia ta nu mi se pare suficient de simpla incat sa iti sugeram 2-3 sfaturi, asa ca incearca sa discuti si cu parintii tai daca este nevoie si incepe o psihoterapie (daca poti in particular ar fi ideal, daca nu, macar du-te la o asociatie care ofera sedinte gratuite). Ar fi multe de discutat si te incurajez sa iti oferi acest timp pt ele. Se poate, curaj!
|
|||
|
|||
noi, cei de la care ceri sfaturi , suntem neputinciosi din spatele tastaturii. ti-ar fi util sa discuti cu un profesionist despre tine si despre viata ta. Tine-te tare si cauta un psiholog cu experienta.
|
Lasa un comentariu
Un Mesaj la “Copilăria mea a fost una tumultoasă. Mi-a lipsit afecțiunea părinților, iar la 18 ani am plecat în străinătate, la muncă (am fost mai mult servitoare). De cand m-am despărțit de fostul iubit am insomnii, am intrat in depresie de cand am fost la închisoare 10 zile, îmi este rușine de mine că nu am reușit să fac ceva.”
Copyright © 2011 - 2024 Terapeuti.ro | Toate drepturile rezervate.
Buna Carla, sincer sper din tot sufletul sa nu trebuiasca sa mai intri pe aceasta pagina, ti am citit povestea si este destul de trista, eu acuma nu pot sa iti ofer analize si consultatii deorace nu sunt un psiholog dar la fel ca tine am plecat si eu de la o varsta frageda si sincer lucrurile nu au fost asa cum ma asteptam. In fine ce vreau sa spun este ca daca mai simti nevoia sa te descarci sau pûr si simplu sa vorbesti cu cineva fara sa iti fie teama de perjudicii dami un semn. iar daca ai avut norocul sa iti schimbi viata intr-una mai buna atunci imi doresc sa iti mearga numai bine de aici inainte . curaj si fii puternica