Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Arhiva lunara pentru ianuarie, 2020

  276 vizite

Am descoperit in telefonul prietenului meu de 40 de ani, doua filmulete cu fetita mea de 14 ani, la dus. A filmat-o pe o fereastra de deasupra usii, fara ca ea sa știe. Se jura ca nu a fost pe motiv sexual, ci a crezut ca fata vorbeste video la dus si voia sa imi arate.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Sunt o femeie de 42 de ani divorțată dupa 18 ani de casatorie cu doi copii un baiat de 18 ani si o fetita de 14…ambii locuiesc cu mine. De doi ani am cunoscut un barbat de 40 de ani cu care locuim împreună eu si cei doi copii ai mei. Totul mergea foarte bine ne înțelegem foarte bine. Dupa un an jumate de relatie am descoperit in telefonul prietenului meu poze nud cu el pe care le trimitea altor femei necunoscute tot nud. Când am discutat cu el mi-a spus ca este o practica a lui din trecut, dar ca incearca sa scape de acest obicei, ceea ce cred ca a si făcut. Tel este la vedere stiu parola etc. Marea problema este ca saptamana trecuta am descoperit in tel lui doua filmulete cu fetita mea la dus. El a filnat-o pe o fereastra de deasupra ușii fara ca fata sa știe. Se jura ca nu a fost pe motiv sexual ci a crezut ca fata vb video la dus. Sfatuiti-ma va rog ce sa fac? Sa ma despart de el sesi il iubesc foarte mult? Imi e teama să nu se intample altceva mai grav.
  • Daniel Mois
    Daniel Mois E caz penal, se numește pornografie cu minori, și aveți obligația să anunțați poliția. Altfel, puteți fi complice. E posibil să fie o rețea, sau alte complicații, și OMISIUNEA dvs de a înștiința poliția despre aceste fapte penale v-ar putea încadra în categoria COMPLICITATE.
  • Alexandru Grajdeanu
    Alexandru Grajdeanu Scapati de el cat se mai poate ,daca este asa cum ziceti!!!
  • Alexandra Ene
    Alexandra Ene Pornografia infantila este pedepsita prin lege. A filma un minor în timp ce este dezbracat in dus asta înseamnă, pornografie infantila. Copiii dvs ar putea fi în pericol. Va recomand din suflet sa apelați direct la ajutorul politiei
  • Mihaela Zaharia
    Mihaela Zaharia O mama are datoria sa isi protejeze copiii fata de oricine, chiar si fata de omul pe care il iubeste, chiar si fata de tatal lor! Probabil va asteptati ca el sa se comporte fata de copiii dvs. aproape ca un tata: sa aiba grija de ei, sa ii invete ce e bine si ce e rau, sa ii protejeze … Dar ce poate fi in mintea unui barbat care are ideea si o si pune in practica nu o data ci de doua ori din cate am inteles, sa isi filmeze fiica vitrega facand dus? Si dupa aceea pastreaza filmuletul din placere sa se uite la el cand? Cand se masturbeaza? Deci fiica vitrega nu e o fiica pentru el, ci un obiect sexual? O posibila victima sexuala? Sau sa vanda filmuletele altor obsedati? Scuza lui nu are nici o baza si pentru ca nu v-a aratat imediat filmarea (ci dvs ati gasit-o) si pentru ca se potriveste perfect in tabloul celorlalte activitati clandestine ale lui. E un om bolnav, obsedat de pornografie (cel putin, nu stim nimic de activitatea lui sexuala extra), dar suficient de destept incat sa reuseasca sa o ascunda un an jumate. Sau nu, dar nu ati umblat dvs. mai devreme in telefonul lui si o fi presupus ca nici nu o sa o faceti, de vreme ce nu l-a parolat. De unde stiti ca nu v-a ales tocmai pentru ca aveti o fiica de o varsta care ii excita imaginatia bolnava? De unde stiti ca toata relatia cea buna nu e decat un teatru sa ajunga unde vrea el de fapt? Cum puteti sa suportati ca ei doi sa ramana singuri in aceeasi casa? Eu nu zic sa stergeti din prima filmuletul, eu zic sa il salvati undeva safe, nu doar in telefonul dvs, sa vi-l trimiteti pe mail, undeva sa il aveti ca dovada si abia apoi sa il stergeti din telefonul lui. La fel cu toate celelalte poze gasite Si lui sa ii faceti bagajele si daca aveti taria de caracter sa il denuntati. Abia apoi, dupa ce va salvati copiii, puteti sa plangeti dupa iubirea pierduta, care a fost de fapt o iluzie.
  • Monica Enescu
    Monica Enescu Este grav. Indiferent de impulsurile lui, faptul că nu si le poate controla, că neagă că ar fi o problemă, ca nu intelege gravitatea situației și că riscă ușor să fie descoperit, toate acestea arata că are o problema foarte serioasă. Eu va recomand sa apelați dvs la terapie și să nu dezvăluiti copiilor aceste lucruri întrucât s-ar putea sa ii traumatizeze, în special pe fata. Eu aș recomanda dacă vă despărțiți, să o faceți cât mai ușor pentru familia dvs.
  • Silviu Riglea
    Silviu Riglea Scapati de el cat mai repede cu putinta.Omul are probkeme psihice legate de comportamentul sexual.Ar trebui sa caute ajutor la un psiholog/psihiatru.
  • Margareta Toma - Psihoterapeut centrat pe persoana
    Margareta Toma – Psihoterapeut centrat pe persoana Ce as putea sa mai spun și eu, au fost spuse suficient pentru a acționa in a va proteja atât pe Dvs cât și pe copii.
    Cereți ajutor de specialitate in ambele direcții…

Lucrez intr-o corporatie. Am avut parte de conflicte, umilinte, jigniri, uneori resimt sentimente puternice de furie cand simt ca sunt atacata personal (ex.: cat de inteligent este un copil de 3 ani fata de mine, “Eu sunt directorul si tu esti un nimic.”).

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua,
Am 25 ani si lucrez de un an intr-o corporatie din Cluj, pot spune ca inca sunt incepatoare, cu toate ca am mai avut si alte joburi pana in prezent.
Am avut parte de conflicte la locul de munca, umilinte, jigniri, lucru care m-a pus pe ganduri. Am o senzatie de disconfort psihic foarte intensa doar la gandul ca “maine trebuie din nou sa ma duc la munca” plus ca uneori resimt sentimente puternice de furie cand simt ca sunt atacata personal. Prin atac personal ma refer la: reprosuri, comparatia dintre mine si alte persoane (ex. cat de inteligent este un copil de 3 ani fata de mine), afirmatii legate de personalitatea mea (ex. nu am o personalitate dezvoltata), plus niste lucruri pe care nu le inteleg din partea superiorului direct (ex. “Eu sunt directorul si tu esti un nimic).
Nu pot sa spun ca tac si inghit aceste afrimatii, asa ca de fiecare data ma apar, si incerc sa ma controlez sa nu imi lovesc sefa si sa ramana totul la nivel de cuvinte.
In ceea ce priveste viata privata, lucrurile sunt in principal bune… poate ca uneori vorbesc prea mult despre munca, insa apropiatii par a ma intelege, cu toate ca uneori devin plicitisitoare.
Ceea ce ma ingrijoreaza este faptul ca nu pot dormi noaptea, pentru ca rememorez ceea ce mi s-a intamplat la munca, modul in care ma comport la trezire (injur, sper mai bine sa ma imbolnavesc decat sa merg la munca), faptul ca eu toata saptamana doar astept sa vina Week-end-ul, apoi sarbatorile, apoi concediul – pe scurt traiesc ca sa treaca timpul.
Am remarcat ca in week-end-uri sunt foarte ok din punct de vedere psihologic…pana duminica seara, cand il incarc uneori pe prietenul meu cu toate problemele mele.
Contractul meu expira in iulie, si numar zilele pe bune.
Ce ma sfatuiti sa fac in aceasta privinta? Mai are rost sa raman la acest loc de munca?
  • Mercean Elena Roxana
    Mercean Elena Roxana Tu ai dreptul de a-ti da demisia si a cauta alt job. Nu conteaza durata contractului pt ca poti pleca. Pana la urma si cu demisia la zi daca esti supusa unui asa stres. Nici un job nu merita sa iti manance sanatatea emotionala.
  • Daniel Mois
    Daniel Mois Adesea, un agresor devine mai agresiv pentru că simte că I SE PERMITE. Și te percepe mai vulnerabilă. Demonstrează-i că nu e așa, ripostează ASERTIV, acționează ferm și fă-ți dreptate. Ce ai de pierdut? O slujbă toxică?
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu acest gen de abuz cu siguranta nu este legal si trebuie reclamat cu dovezi clare iar ulterior cerut despagubiri! Tacerea este aprobare tacita, practic complicitate la propriul rau. Curaj!
  • Monica Enescu
    Monica Enescu La intrebarea daca mai are rost sa ramai in acel loc de munca, doar tu iti poti raspunde. Ce pot eu sa-ti spun este ca am fost in locul tau si am trecut prin aceleasi stari pe care le descrii, iar asta incepuse sa imi acapareze si restul timpului cand nu eram la munca. In cazuri de abuz prelungit si de stres cronic se poate ajunge chiar si la anxietate, depresie si tulburare de stres post-traumatic. Eu am luat decizia sa plec in momentul in care mi-am dat seama ca e posibil sa imi afecteze nu doar sanatatea dar si relatiile pentru ca eram foarte stresata, si a fost cea mai buna decizie pe care o puteam lua! A fost o experienta din care am invatat multe, iar daca e sa iti dau un sfat pe care mi l-as fi dat si mie atunci, ar fi sa nu crezi ca asta e cel mai bun loc de munca pe care l-ai putut gasi si ca nu exista alte oportunitati mult mai bune si sa nu crezi ca nu esti suficient de pregatita sau buna sau ca nu ai experienta necesara pentru a merita ceva mai bun! E mai greu la inceput sa te impui si sa ai incredere in tine, dar cu adevarat puterea si curajul nu vor veni daca astepti o minune salvatoare din exterior, ci doar luand tu cea mai buna decizie pentru tine, pe care sa ti-o asumi si pe care sa o duci la capat. Succes!
    • tera
    • Ladyx Biana
      Ladyx Biana Monica Enescu Foarte pertinenta observatia, cu cat stai mai mult intr o situatie de acest gen, de stres la serviciu, cu atat mai rau va fi. Nu poti sa schimbi ceva daca faci acelasi lucru in fiecare zi . Fa o schimbare, iesi din zona de confort, spre binele tau. Stii cat de greu e sa te vindeci de depresie? De fe sa nu previi?Si mai ales ca din cauza acestor stari pe care le ai poti sa influentezi si relatia cu partenerul. Merita?
  • Laura Găvan
    Laura Găvan Este o oportunitate de a te observa cum reacționezi in situații conflictuale si de a-ți îmbunătăți reacțiile. Dacă spui ca aproape vrei sa îți lovești sefa, fie ești intr-un stres extrem si e bine sa iei in considerare sănătatea ta mintala si sa vezi dacă merita sa rămâi la job, fie ai de lucrat pe partea ta emoțională, sa vezi de unde vin tendințele violente si cum te poți calma. Este o interacțiune si de obicei ambele tabere își aduc aportul in conflict.

Donatie medicamente

Donez urmatoarele medicamente:

  • Trental 400mg expira 2021
  • Atoris 20mg 2 cutii exp o3.2021
  • Metoprolol 2 cutii 03/202
  • Enamera 2 cutii exp 10/2020
  • Omni tocas 0,4mg 4 cuti exp 07 2021
  • Pentoxi retard 400 mg 5 cutii exp o2 2021
  • Detralex 500 mg 6 cutii exp 07 2021
  • Cavington forte 5 cutii exp 06.2020

Contact: 0720.134.916

Am aflat ca tatal meu o insala pe mama. Ce este mai bine sa fac? Sa ii spun mamei adevarul sau sa port o discutie separata cu tata? Am inceput sa nu mai am incredere in mine, plang foarte des, am stari de nervozitate, nu mai am chef de nimic si prefer sa stau singura. Ma simt coplesita de situatie, simt cum totul se darama in spatele meu.

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna tuturor,sper sa ma puteti ajuta voi, cu un sfat, orice. Sunt adolescenta iar în momentul de față nu stiu ce sa fac. Am aflat ca tatal meu o înșeală pe mama. Mi-a dat telefonul sa caut niste poze dintr-o vacanță la munte, am dat peste o poza cu el si cu o doamnă, erau destul de apropiați, dar am trecut cu vederea. Între timp primește un mesaj pe o rețea de socializare :” esti bine?”. Mi se pare prostesc sa raspund la mesaje in locul lui, am lăsat mesajul in bara. Seara m-a cuprins o curiozitate enormă, am luat telefonul, sincer imi pare rau, stiu ca nu am procedat bine si nu este tocmai normal sa il controlez, însă nu stiam ce sa fac. Am descoperit câteva mesaje intre ei care dovedesc ceea ce imi era teamă sa aflu. Din ce am putut afla, relația lor este de câteva luni, doamna in cauza este căsătorită si lucreaza cu tata. În trecut tata a mai avut o aventură de care a aflat mama, a fost distrusa in momentul acela, se schimbase enorm. Tata a rugat-o sa ii
mai dea o sansa. Mama a ales sa continuie sperând că s a schimbat dar promițându-si ei ca la următoarea abatere,daca va exista, nu-l va mai ierta.Căutând prin telefonul lui in continuare am aflat de o altă aventură, in momentul de față încheiată. Credeți-ma ca nu stiu ce sa fac. Dacă aleg sa ii spun mamei, sincer nu stiu daca voi avea puterea necesară, adevărul o va distruge, nu cred ca poate suporta gândul că din nou a fost înșelată, îl iubește enorm pe tata. Totusi, nu cred ca am cum sa ii reproșez ceva tatei, ii port , inca, respect si il iubesc. Ma doare sufletul Si simt ca nu ma pot descurca singura cu povara pe care o port in acest moment. Imi e frica de ceea ce se va întâmpla în viitor, imi e frica de necunoscut si de separarea părinților mei. Nu vreau sa fiu eu cea vinovată de despărțirea lor. Precizez ca tata lucreaza de Luni până Vineri, doar weekendul il petrece acasa. Relația dintre mama si tata mi se pare foarte buna, sunt apropiați, se ajuta reciproc, glumesc si comunica mult. Mereu isi doresc sa faca lucruri împreună, de multe ori tata are această inițiativă. Mami este “imperfectă”. Cu toții suntem. Avem defecte si calități. Are vergeturi, are cearcăne,are riduri, este “împlinită” , nicidecum slabă , însă sunt de părere ca nimic din toate acestea nu o urateste si nu ii da dreptul tatălui meu sa se duca la alta. Cea mai mare frumusețe a mamei este ca ne-a facut pe noi, pe mine si sora mea.
Prima mea intrebare este : cum ar trebui să procedez in acest moment? Ce este mai bine sa fac? Ce imi recomandati? Sa ii spun mamei adevarul sau sa port o discutie separată cu tata? În ambele cazuri, consider că este pentru mine prea mult Si nu cred ca as putea face față.
Vreau sa continui prin a spune că această problemă de familie m a afectat în toate punctele de vedere. Relația mea ( de 2 ani)cu prietenul meu a inceput sa scartaie din motivul neîncrederii mele în el, imi este teama ca ma va părăsii sau in paralel mai are o relație,Desii mi-a dovedit in acest timp ca ma iubeste si este in stare de orice pentru mine. Cand ma uit la el, cand ma sărută, ma tine in brate sau pur si simplu vorbim, imi aduc aminte de tata si de ceea ce face.
Am început să nu mai am incredere in mine, plang foarte des, câteodată fără motiv, am stări de nervozitate , nu mai am chef de nimic si prefer sa stau singura . M-am inchis foarte mult in mine, ma doare si sunt demoralizata la maxim. Am renuntat la activitățile pe care inainte le făceam cu drag, am renuntat din a mai merge la orele de desen, cea mai pare pasiune a mea. Înainte desenul ma liniștea, la ultimele ore nu mai eram in stare sa fac nimic, nu ma recunoșteam . Profesorul cu care fac meditatii mi-a spus direct ca daca nu ma cunoștea, ar fi zis ca nivelul meu se situează undeva, pe o scară de la 1 la 10, pe locul 2, maxim 3. În condițiile în care am curs de baza si 2 cursuri de aprofundare in spate, ore cu alți profesori, si cativa ani de cand fac asta . Gandurile imi sunt impartite in toate partile si nu reusesc sa ma adun. Ma simt copleșită de situație, simt cum totul se darama in spatele meu, eu nu pot sa fac nimic iar acel “chef de a trai” a cam
dispărut.
A doua mea intrebare este legata de mine, ce credeti ca as putea face pentru a reveni la fata care eram inainte, vesele, cu vise mărețe și chef de viață?
Imi cer scuze pentru greselile de ortografie si pentru mesajul lung. Am avut nevoie sa ma descarc.
  • Gianina-Daniela Morozov
    Gianina-Daniela Morozov O discuție cu tata ,și o terapie la psiholog pentru dezvoltare personală ar fi un început .
  • Agnes Remalia D
    Agnes Remalia D Recomand si eu sa mergi la terapie. Spune parimtilor ca simti nevoia asta. Daca esti minora ei trebuie sa semneze pt tine (si sa plateasca). O sa poti discuta procesul de eliberare cu cineva neimplicat emotional. O sa te ajute.
  • Alexandra Echim
    Alexandra Echim Discută cu un psiholog sau un psihoterapeut. Ei te vor ajuta mai bine să treci peste ceia simți.
  • Margareta Toma - Psihoterapeut centrat pe persoana
    Margareta Toma – Psihoterapeut centrat pe persoana Încearcă sa vorbești cu tatal tau despre toate cele, fii sincera și transparentă, exact așa cum te exprimi aici. Vorbește i despre sentimentele tale vis-a-vis de ceea ce se intampla. Tu nu ai de ce sa te simți vinovata pentru nimic, nu ai făcut nimic rău. Faptul ca Ada a fost sa fie sa afli tu nu înseamnă ca datorită tie tatal o Înșeală pe mama ta. Te poate ajuta si un psihoterapeut in aceasta situație. Cu mult drag, curaj!
  • Maria Stavilă
    Maria Stavilă Nustiu ce e mai bine “adevarul amar sau minciuna dulce”
  • Carmen Sorici
    Carmen Sorici Este firesc să te simţi atât de descurajată pentru că teama că toată lumea perfectă în care ai crescut s-ar putea prăbuşi, cu tot ce înseamnă pentru tine, siguranţă, confort emoţional, normalitate, dar şi aici este un mare dar, părinţii sunt şi ei oameni, cu bune şi cu rele, cu nevoile lor, cu dorinţele şi neîmplinirile lor , iar tocmai pentru că ai crescut poate ar fi bine să-i priveşti nu doar ca părinţi al căror scop unic în viaţă este să aibă grijă de fericirirea copiilor lor, ci ca oameni care au şi ei de trăt o viaţă. Este necesară şi iubirea dintre ei, dar ce este cel mai important că fiecare oriunde şi oricum te vor iubi şi spijini mereu, acest lucru este cele de care ai nevoie pentru ce este între ei trebuie să le laşi libertatea de a hotărî singuri. Există posibilitatea ca mama ta să ştie ceva, de obicei femeile simt aceste lucruri şi să lase lucrurile să meargă aşa, o căsnicie nu se rezumă la sex, este mult mai mult şi cumva nu este treaba ta şi nu prea poţi face mare lucru, mulţi părinţi aleg să trăiască o viaţă complet nefericită personală de dragul copiilor. Tu poţi doar să-i susţi pe fiecare în parte, o poţi ajuta pe mama să slabească să fie mai cochetă, mai modernă să trezeşti feminitatea din ea, să petreci mai mult timp cu tata să creaţi o legătură mai puternică, să-l cunoşti mai bine să afli ce îi place, să faceţi din momentele familiei ceva foarte special, doar al vostru, să vorbeşti cu el despre băieţi, să-l întrebi ce trebuie să faci pentru a păstra un băiat lângă tine. nu lua viaţa în tragic, se întâmplă , ţi se poate întâmpla şi ţie când vei fi adult, depărtarea de casă, nevoia de afirmare, de acceptare face să se întâmple şi astfel de lucruri, atracţia nu ţine o veşnicie, iar viaţa este scurtă şi trebuie să te bucuri de ea. Cel mai important lucru este că sunteţi sănatoşi, că vă iubiţi unii pe alţii cu toate defectele, că puteţi să vă sprijiniţi. Poate că trebuie să te concentrezi mai mult pe studiu pentru ca rezultatele tale să nu fie un motiv de dispută între părinţi. Tristeţea ta vine şi din faptul că te maturizezi , creşti şi nu mai eşti copilul cu gândul doar la joacă, acum şti şi întelegi mult mai multe lucruri , iar complexitatea lumii nu te lasă indiferentă, naivitatea copilăriei a fost înlocuită de gândire, de capacitate superioară de a observa, analiza şi judeca., asta este, înţelepciunea vine şi cu tristeţe , îngrijorare. Poţi face câteva desene pentru părinţii tăi şi arată prin desen ce simţi pentru ei, dacă desenul chiar este pasiunea ta ar trebui să te ajute. Curaj şi succes!
    • Miritescu Gabriela
      Miritescu Gabriela Carmen Sorici, minunat răspunsul și centrat corect pe problema. În completare, terapie cu un un psihoterapeut cu experienta în lucrul cu adolescentii, ar încheia acest ciclul.
      Succes!
    • Marilena Popa
      Marilena Popa Carmen Sorici De acord cu tot ce ati spus mai putin partea cu o ajuta pe mama sa fie mai feminina. Nu este obligatia copiilor sa isi “crească” parintii, si nici sa le repare relatia.
  • Marilena Popa
    Marilena Popa Buna ziua, bun venit in viata de adult, unde nimic nu este alb sau negru. Ati aflat ceva va este foarte greu sa il contineti singura, dar pe de alta parte oricui împărtășiti acest lucru va va afecta realtiile. Eu as recomanda discretie totală, dar nu stiu daca dumneavoastră puteti sa tineti acest “secret” singura. Ființa umana se zbate intre nevoia de stabilitate si cea de noutate, monogamia este o norma aproape unanim agreeata dar si aproape unanim încălcată. Nu exista alb si negru, victime si agresori, intre oameni dinamica este foarte complexă. Fiecare are motivele lui si considera ca are dreptate. Este posibil ca intre părinții dumneavoastră sa exista un acord tacit in aceasta privinta si sa functioneze pentru ei. Eu v-as sfatui sa discutati situatia cu un psiholog inainte sa deschideti cutia pandorei la dumneavoastră in familie. Numai bine!
  • Ayfer Van Dijk
    Ayfer Van Dijk Mama mea a avut o relatie extra-conjugala timp de 10 ani. Tatal meu nu a aflat niciodata. Nu am spus tatalui,desi la vremea aceea eram copil,si nu intelegeam viata adulta. Nu am jucedat-o pe mama mea si nici nu am condamnat-o. Acum , fiind eu insami la varsta adulta , o inteleg mai mult ca oricand , pt ca : sexalitatea / viata sexuala nu e acelasi lucru cu iubirea. In esenta , suntem animale,si functionam dupa instincte , printre altele si instinctul sexual.Daca as fi in locul dvs,as proceda exact cum am procedat in trecut,in adolesenta mea.Nu este corect sa destainuiti mamei ce ati aflat,in primul rand pt ca felul in care ati aflat este ne-etic.La fel de bine,putea chiar mama dvs sa scotoceasca in telefon,in conversatii,in poze,etc , dar nu o face,nu a facut-o.Probabil are motivele ei.Un alt aspect ar fi ca : e posibil ca dvs sa fi interpretat gresit ceea ce ati citit / vazut. Eu nu am fost marcata de infidelitatea mamei mele. Dar pare ca dvs aveti nevoie de sprijin , mergeti la terapie , caci o sa va ajute foarte mult. Daca nu puteti avea acces la terapie , desi acum sunt psihologi si in scoli , discutati despre framantarile dvs cu o persoana de incredere,din afara familiei . Este important sa discutati despre aceste framantari , sa le verbalizati , sa va eliberati de ele.
  • Roxana Maria
    Roxana Maria Draga mea, iti recomand sa ramai..adolescenta, asa cum te.ai prezentat in postare. Adica nu considera ca ceea ce ( crezi) face tatal tau, are legatura cu tine. Nici faptul ca mama ta este sau nu, inselata. Incearca sa te intorci la preocuparile tale, adica la scoala, invatare, meditatii. Aceasta este viata ta. De viata ta trebuie sa te preocupi. Asa cum ti.au mai spus cateva colege mai sus, si eu cred ca ai facut cunostinta cu lumea adultilor, care are de toate, bune, rele, morale, imorale..! Fiecare dintre noi se poate afla fie de o parte, fie de alta, nu e in regula sa ii judecam pe altii. Iar, concret, in cazul tau – nu e treaba ta, nici datoria ta, sa intervii in relatia dintre parintii tai. Ceea ce crezi tu, ca ar fi bine pt mama ta, poate ca pe mama ta, ar distruge o.
    Daca tu ai avut acces la telefonul tatalui tau atat de usor..probabil ca si mama ta ar putea sa citeasca, sa afle. Poate ca nu doreste. Poate ca exista niste probleme intre ei, dar care nu vor sa fie stiute.
    Cred ca tatal tau o iubeste pe mama ta, indiferent de ce confuzie e acum in sufletul si mintea ta. In viata asta, dragostea si sexul pot fi uneori, separate – dar asta nu exclude dragostea, responsabilitatea.. E mai complicat, dar, se intampla. Daca nu si.ar fi iubit familia, ar fi putut pleca, mai demult. La aventura de care ai pomenit, mama ta aflase, deci..daca voia, tatal tau putea sa plece.
    Nu interveni intre ei. Observa.i. Nu te apuci sa.i ceri socoteala tatalui tau, poti face mai mult rau si tu nu esti avocatul mamei. Ti.e greu, te inteleg, pe de o parte vrei sa spui adevarul, pe de alta, ti.e teama de ceea ce se poate intampla..!! Imagineaza.ti..! Gandeste.te cum ar fi daca a.i vede.o pe mama ta plansa zilnic, sau furioasa, certandu.se, sau el plecand..casa voastra vraiste..Voi, tu si sora ta, dezorientate, tu, cu sentimentul de vinovatie, ca tu ai generat starea asta..ca de ce nu ti.ai putut tine gura..!! Din pacate, situatia asta se intampla in multe familii, din motive variate, unele chiar obiective. Pana la urma, in timp, se rezolva intr.un fel. Parintii tai se cunosc bine, sunt adulti,
    ei stiu ce impartasesc sau nu impreuna.. Lasa.i in pace, si concentreaza.te pe invatat..!! Aceasta e treaba ta, prioritatea ta cu adevarat !
    Daca ai intrebari, imi poti scrie in privat – nu te costa nimic

Sunt aproape sigura ca sufar de tulburare obsesiv-compulsiva in ceea ce priveste ordinea si curatenia.Nu au fost probleme foarte mari pana sa am fetita, insa este greu cu un copil sa poti pastra in casa ordine si curatenie intotdeauna. In loc sa ma bucur de viata, de familia minunata pe care o am, isc certuri pentru dezordinea din casa, imi cert fetita non stop si desi mintea imi spune ca nu este normal ceea ce fac, nu ma pot abtine.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
F, 30 de ani
Casnica
Casatorita, o fetita de 4 ani
Bucuresti
Problema mea sunt eu. Sunt aproape sigura ca sufar de tulburare obsesiv-compulsiva in ceea ce priveste ordinea si curatenia.Nu au fost probleme f mari pana sa am fetita insa asa cum este si normal este greu cu un copil sa poti pastra in casa ordine si curatenie intotdeauna. Din pacate acest lucru ma afecteaza pentru ca in loc sa ma bucur de viata, de familia minunata pe care o am, isc certuri pentru dezordinea din casa, imi cert fetita non stop si desi mintea imi spune ca nu este normal ceea ce fac, efectiv nu ma pot abtine. “Boala” este ereditara pt mine ca sa spun asa pt ca mama este si mai rau ca mine si crescand in mediul respectiv probabil ca nu am avut incotro. Exista vreo metoda prin care sa imi pot ameliora aceste porniri? Din cauza asta sunt nervoasa aproape zilnic. Nu stiu cum ma mai suporta saracul sot…
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu este posibil sa repeti paternurile obsesive ale mamei tale, acum ca esti si tu mama, cumva sa faci ce a facut si ea cu tine. Totul se produce inconstient insa exersarea unui nou mod de a actiona trebuie facuta de tine, zlinic, de fiecare data cand este nevoie. Priveste aceasta ‘reprogramare’ ca pe o dieta ;). Curaj, se poate!
  • Marilena Popa
    Marilena Popa Buna ziua, într-adevăr ceea ce descrieti dumneavoastră pare o forma de tulburare obsesiv-compulsiva. Acest simptom are radacini adanci in psihic, nevoia de control, frica de murdarie, de contaminare, etc. Va sfauiesc sa incercati sa aflati si ceea ce se întâmplă in spatele acestui simptom atunci cand adresati această problemă. Daca “rezolvati” numai simptomul este posibil sa se intoarca in alta formă (alta obsesie/compulsie). Deja ati menționat-o pe mama dumneavoastră, ceea ce este foarte important. Poate aveti convingerea ca a fi curățenie este conditia pentru a fi o mama buna, sau incercati inconstient sa o mulțumiti pe mama dumneavoastră. Apelati la psihoterapie, va va fi folositoare pe termen lung.
  • Alexandru Grajdeanu
    Alexandru Grajdeanu Recomand sa gasiti pe cineva specializat cu care sa faceti dezvoltare personala si sa gasiti lucruri mai creative si imbucuratoare decat stabilitatea unei ordini si curatenii ale locuintei. Ordinea si curatenia este bine sa fie in psihicul dvs fara sa depinda de lucrurile exterioare. Asta se invata usor usor.
  • Daniel Mois
    Daniel Mois Totul se poate schimba, iar factul că ați conștientizat problema și AȘI ACCEPTAT că trebuie schimbată e PRIMUL șu cel mai important pas pentru schimbare. Mai departe e simplu.

Sunt nascut barbat. Mi-am urat mereu corpul. Sunt bisexual. Sunt atras/a puternic de barbati, in special hetero. In acelasi timp imi doresc sa fiu si cu o femeie. Cel mai rau lucru e ca acum m-am indragostit de o femeie care ma vrea barbat si in acelasi timp de un baiat care nu s-ar uita la mine.

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua!
Aici ma pune sa mentionez sexul. L as menționa,dacă n as suferi de tulburarea identității sexuale.
Sunt nascut bărbat. Mi am urat mereu corpul. In timp am ajuns sa mi urăsc sexualitatea. In adolescenta,mi am dorit să fiu mai masculin iar la maturitate imi doresc sa devin femeie trans. Am 20 de ani. De fapt si de drept,nu mai stiu ce vreau. Sunt bisexual. Sunt atras/a puternic de bărbați,in special hetero,pe care mi doresc ca femeie. In acelasi timp imi pare rau sa mi pierd masculinitatea pe care o mai am pentru ca imi doresc sa fiu si cu o femeie.
Cel mai rau lucru e ca acum m am îndrăgostit de o femeie care ma vrea bărbat și in acelasi timp de un băiat care nu s ar uita la mine nesperată fiind.
Mi doresc pe amândoi da nu stiu ce vreau. Sunt lipsit de puteri si ma simt o ființă singura. Nu mai am bani sa apelez la psihologi iar la psihiatrii am tot fost.
Am stări suicidare,nu cred ca mai pot lupta atât cu problema asta. Nu i găsesc capăt.
Ani de zile m am urat pentru ca imi plăceau băieții si acum ca am acceptat si chiar mi am descoperit disforia de gen,tot nu ma simt bine. Imi e greu sa ma opun sexualității mele da nici nu ma pot accepta asa.
Nu stiu ce sa mai spun.
Ocupatie nu am,scoala am terminat o si n am continuat iar de muncit nu sunt in stare in situatia asta. Tatăl nu ma mai ajuta financiar ,doar mama. Sunt despărțiți.
Ma simt foarte rau.
  • Mihaiela Grimbovschi Avramescu
    Mihaiela Grimbovschi Avramescu Incertitudinea identității sexuale trebuie discuta cu un psiholog. Si pentru ca spui ca nu ai posibilități materiale încearcă să iei legatura cu una dintre organizațiile care ajuta si sprijina oameni în situația ta. Asociația ACCEPT este cea mai cunoscută în România.
  • Alexandra Ghiran
    Alexandra Ghiran Pare că ești într-o perioadă în care ai nevoie sa explorezi, sa te descoperi, să încerci. Modul în care îți expui aceasta nevoie pare să îți facă rău..din cum ai scris eu inteleg că vezi lucrurile în alb/negru, ori în viața mie îmi place să cred că oricine are dreptul să se răzgândească, că feminitatea/masculinitatea nu este ceva ce poți să “pierzi”. In anumite momente ai nevoie sa îți exprimi feminitatea, in alte momente partea masculina, și poate vor fi momente când ambele vor putea sa coexiste fara a se anula reciproc. Îmi imaginez că ai putea sa îți dai voie sa explorezi liber cu condiția să fi sincer cu oamenii din jurul tau. Nu cred că este obligatoriu sa te limitezi încercând să te incadrezi într-o categorie dintre cele inventate de alți oameni, mai degrabă caută să îți definești propria ta categorie care sa îți descrie unicitatea. Asta este alta nevoie: de a te cunoaște, de a te defini, de a-ți cunoaște limitele. Și de a respecta ceea ce îți dorești. Spui că îți dorești acum doua persoane. Asta e, accepta asta fara a te critica sau forta sa alegi intre doua variante..caută mai degrabă a treia variantă în funcție de ceea ce își doresc celelalte persoane și limitele lor.

    O alta nevoie a ta pare a fi cea de a avea o ocupație…având o ocupație ai putea sa iei un pic de distanta față de celelalte nevoi ale tale, distanta care îți va permite sa găsești alte soluții pe care acum poate nu le vezi

Cautam colaboratori terapeuti si logopezi – Bucuresti

Cautam colaboratori terapeuti si logopezi – Bucuresti

Clinica Medicala Dr. Potoroaca si Dr. Stingescu se extinde pentru a acoperi nevoile piticilor mai mari si mai mici. Invitam colaboratori terapeuti (cu formare in terapii specifice TSA, ADHD, tulburari emotionale la copil si adolescent, terapii specifice pentru adulti si familie) , logopezi, sa ni se alature intr-o echipa cu standarde foarte inalte, dedicata copiilor si adultilor care au nevoie de ajutor. Respectul reciproc, dragostea de copii si de oameni, buna dispozitie, pretuirea si rasplatirea profesionalismului, respectul fata de copii, parintii lor si fata de adultii in dificultate, sunt reperele calitatii clinicii noastre. Functionam doar in echipa completa: medic pedopsihiatru si psihiatru, psiholog, terapeuti, logoped, cooordonator etc.

Va asteptam CV-urile pe adresa de e-mail c.m.p.s.medicalclinic@gmail.com pentru a stabili o prima intalnire.

Este nevoie de avizul de libera practica, de cabinet individual de psihologie si PFA. Tel. de contact 0770.692.693.

Micul nostru adolescent, de 14 ani, pozeaza cateodata in victima, spune ca este frustrat si din cauza asta fumeaza. Este pasionat de muzica, dar i-am interzis sa se mai duca la studio pana la examenul de capacitate.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihlog online 
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Varsta 48 ani,inginer,am o familie reusita zic eu,sunt discutii mai aprinse pentru nimicuri,(nu ai spalat farfuria,nu ai asezat hainele etc).
Dar problema este mai grava cu micul nostru adolescent,de 14 ani care pozeaza cite odata in victima si spune ca este frustrat si el din cauza asta fumeaza.
Avind o perioada mai incarcata acum cu examenul de capacitate,este mai solicitat cu matematica care nu ii place, nivel scazut 5-6 si romina 7,9.
Este si pasionat de muzica,trap adica mai compune voci ,videoclip pe yutube etc,si iam interzis o perioada pina la simulare sa nu se mai duca in studiou unde isi pierdea vremea cu asa zisi prieteni.
Acest lucru la infuriat si are aceasta atitudine.
Cum procedez?

  • Alexandru Grajdeanu
    Alexandru Grajdeanu Faceti un efort si incearcati sa faceti o incursiune in pasiunea lui. Chiar daca va displace complet ceea ce face, unica sansa este sa ii fiti alaturi. Cu atat dezacordul dvs catre el va fi mai mare, cu atat sansele de a va rezista vor fi mai mari. Asa ca mai bine prieteni decat dusmani. Nu e rau ceea ce face, este o pasiune, unii la nici 18 ani fac bani grei din asta, dar incercati sa creeati o punte de comunicare. Incurajati-l, aratati-i suport, dar in acelasi timp amintiti-i ca fara scoala este degeaba tot ceea ce face. Duceti-va cu el la studio, fi-ti interesat de materialele lui, spuneti-i ca vreti sa le ascultati, incurajati-l si complimentati-l, apoi spuneti ca cea mai buna solutie sa isi puna in valoare creeatiile este ca in paralel sa puna si accent pe scoala, ca in cazul in care nu merge cu ce face el, sa aiba multe alternative. Apoi vor fi sanse ca singur sa isi dea seama de prioritatile lui,mai ales daca vă va avea alaturi. La 14 ani ,atitudinea lui va fi extrema, oricine ii atrage atentia va fi impotriva lui, si nu vreti asta. Consider ca e singura sansa sa il aveti inapoi.
  • Daniel Mois
    Daniel Mois Aveți de învățat CUM SĂ RELAȚIONAȚI CU COPILUL. Altfel, riscați să faceți erori majore, și să deveniți unul din părinții care se plâng că nu primesc de sărbători de la propriul copil nici măcar un telefon! Pedepsele nu sunt o metodă utilă, ci generatoare de TRAUME majore, care îl pot face să-și piardă încrederea în sine, și să recurgă la comportamente autosabotante și autodistructive, între care și fumatul.
  • Rotaru M. Ana Maria
    Rotaru M. Ana Maria Momente bune nu are? Ia vedeți ce se întâmpla atunci când e in toane bune și va puteți înțelege cu el, ce faceți diferit? De ce persista situația aceasta? Negociați cu el, atâta timp pt școala atâta timp pt pasiunea cu muzica, atâta timp pt spălat farfurii etc. Comunicați nu doar vorbiți.
    Observ cu câta ușurintă dau sfaturi persoane care nu sunt specialiști dar și cei care sunt specialiști. Și psihologia e o știință, mergeți la cabinet, unele sfaturi pot înrăutăți mai mult situația.
    La medic mergem, la stomatolog mergem, nu ii scriem pe mess cardiologului: ma înțeapă in stânga, ce fac?
  • Pascu Viorica
    Pascu Viorica Opinia mea este ca vorbim de sentimentul autoeficacitatii scăzute, o oarecare instabilitate emoțională oarecum specifică vârstei precum si posibil teama de examen!!! Este o problemă la astea toate inclusiv motivație si imaginea de sine! Un psihoterapeut bun l _ar putea ajuta sa_ si schimbe puțin perspectiva si atitudinea comportamentul ,cu delicatețe! Psihoterapie si pt o scurtă perioadă! Sărbători fericite si ,,,succes la examene!!!

Am 52 de ani si in luna septembrie am pierdut-o pe mama. A fost o persoana care niciodata nu si-a aratat iubirea fata de mine. Am sperat pana in ultimul moment ca o va face. Cum pot trece peste acest lucru?

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Am 52 de ani.Lucrez la o fabrica de mezeluri la livrari.Sunt casatorita de 30 ani .In luna septembrie am pierdut_o pe mama.In urma decesului au ramas pentru mine multe lucruri pe care nu le inteleg.Mama a fist o persoana care niciodata nu si_a aratat iubirea fata de mine. Am sperat pana in ultimul moment ca o va face.Cum pot trece peste acest lucru? Ar trebui sa ma debarasez de tot ce imi aduce aminte de ea?
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu uneori, fara voia noastra, parintii pot fi indisponibili emotional, din pacate. Recomandarea mea ar fi sa discutati macar cateva sedinta cu un psihoterapeut pt ca clarifica relatia cu mama – ajuta foarte mult. Succes!
  • Florina Ghetu
    Florina Ghetu Nu și-a arătat iubirea, dar v-a iubit. Au făcut parte dintr-o generație în care nu își arătau iubirea, dar făceau totul pentru copiii lor.
  • Diana Larisa Nacu
    Diana Larisa Nacu Pentru ca prioritare noua, ne sunt vorbele si nu faptele.Ati simtit iubirea dansei,dar v-ati dorit o confirmare.Fiti mandra de ceea ce sunteti azi,pentru ca sunteti parte din ea !Probabil o intalnire cu cineva de specialitate o sa va confirme dragostea dansei nespusa.
  • Luiza Parcanschi
    Luiza Parcanschi Probabil ca mama dv a fost o fire mai rece ,mai ancorată în problemele zilnice si mai puțin sau aproape deloc emoțională.Desigur ca acesta nu este un lucru care sa va fi făcut bine dar acest aspect oricum nu il mai puteti schimba .Luati lucrurile ca atare ,cu siguranta v a iubit dar din cauza faptului că nu a verbalizat asta si nici nu v a arătat o prea mult emotional ati considerat ca nu exista.Atat a putut sa va ofere si probabil daca stati sa va gânditi poate nu a fost o mama atat de rea dar foarte probabil ca , greutățile vieții si probabil viata probabil nu prea usoara cu tatăl dv au făcut o sa fie mai puțin emoțională. Sa aveti grija sa nu faceti aceleasi greșeli ca si ea! Vindecati va ca se poate , de aceasta durere sufletească .Tot ce e mai bun !

Am o fetita de 3 ani care vorbeste acasa, dar la gradinita nu scoate un cuvant. Nu raspunde nici da, nici nu, doar se uita la educatoare.

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua! Am o fetita de 3 ani si 3 luni care vorbeste acasa cu noi dar la gradinita nu scoate un cuvant. Nici acasa nu vbeste f bine dar leaga cateva propozitii simple si repeta dupa noi multe cuibte noi.
Ce as putea sa fac sa o determin sa vorbeasca si la gradinita. I am tot zis sa vorbeasca cu doamnele sa le zica buna dimineata si la revedere dar nimic.
Doamnele imi spun ca o intreaba daca vrea apa si nu raspunde nici da nici nu doar se uita la ele.
Un sfat va rog. Multumesc !
  • Daniel Mois
    Daniel Mois Nu vă putem da sfaturi fără să cunoaștem în detaliu problema. Însă e posibil ca DOAMNELE să aibă ele o incapacitate de a câștiga încrederea fetiței, sau să neglijeze acest proces atât de important! Implicarea lor poate face diferența.
  • Rotaru M. Ana Maria
    Rotaru M. Ana Maria De acord cu colegul meu. Cereți ajutorul unui specialist.
    Este foarte important sa o vadă, sa vorbească cu ea, iar apoi sa va spună unde e nevoie sa lucrați.
  • Pascu Viorica
    Pascu Viorica Buna ziua!! Este un caz de -mutism selectiv- (denumirea si este descris in DSMIV !!!!!!!!!). Este usor de recunoscut de catre un psiholog clinician !!!!Sunt mai rare astfel de cazuri insa exista; am vazut si lucrat in cateva situatii!! Practic in situatii sociale nu reuseste sa scoata un sunet!! Sunt multe carti (in limba engleza) care descriu detaliat cauzele si terapia necesara!! Mai mult – le este rusine de vocea lor si sa pronunte un cuvant!! Va avea nevoie de psihoterapie!! Curaj se poate depasi!
    • Daniel Mois
      Daniel Mois Pascu Viorica nu avem de unde sa stim daca este! O fi usor de recunoscut, dar sa nu ne aventuram cu diagnostice pe baza unor descrieri subiective! Mai ales ca nu excludem o posibila neimplicare si cooperare a educatoarelor.
    • Pascu Viorica
      Pascu Viorica Daniel Mois este primul indiciu clar comportamentul în astfel de situații, !!! Ceea ce a descris doamna se integra în acest tablou!!! Ideea este ca atunci cand lucrezi concret si tratezi astfel de situații recunoști cu ușurință!!!!!
    • Pascu Viorica
      Pascu Viorica Exista implicare din partea cadrelor !! Sunt sigura ca nu vorbește nici cu copii!!! Este gresit total sa aruncam cu piatra în cine nu trebuie!!! Mai mult acest copil nu vorbește nici în situații sociale externe grădiniței!!! Este o generalizare de obicei!!! Am văzut multe cazuri si tratat!!!!
    • Daniel Mois
      Daniel Mois Pascu Viorica -descrierea e vaga si adesea subiectiva
  • Laura Daniela Gavrilas
    Laura Daniela Gavrilas Bună dimineața! Poate fi luat în considerare diagnosticul de mutism selectiv (dacă este să ținem cont de faptul că la grădiniță nu vorbeşte deloc). Cu siguranță va vorbi, dar este nevoie de răbdare! Ceea ce puteți d-voastră să faceți este să stabiliți un cod, sub forma unui joc acasă (când nu vrea să fie auzită de ceilalți, ii șoptiti copilului la ureche, iar ea să vă răspundă la fel). În același fel, le poate saluta pe educatoare dimineața sau le poate transmite ceva atunci când are nevoie de ajutor la grădiniță. Va fi sub forma unui joc, fără să existe presiunea ca trebuie sa vorbească! În acest fel, reduceți anxietatea… Vorbiți cu doamnele educatoare să nu insiste, să aibă suficientă răbdare, este recomandat să spună /recite împreună cu un alt copil poeziile, cântecelele fără ca vocea micuței sa fie auzită. Evitați comentariile de genul :”ți-au mâncat șoriceii limba?,” “de ce nu vorbești?”, etc. Acestea nu fac decât să crească anxietatea copilului, fiind în imposibilitatea de a scoate vreun cuvânt (blocaj). Aveți răbdare cu ea, în ritmul ei, încurajați orice progres făcut (atunci când a avut curaj și a vorbit), iar rezultatele vor apărea. Răbdare și blândețe! ☺️

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita