Arhiva lunara pentru mai, 2018
| 43 vizite |
Ma gandeam la casatorie, la momentul in care as putea sa o cer, dar dupa vizualizarea ultimului episod din Insula Iubirii am devenit ganditor. Nu stiu.. simt ca e posibil ca alta persoana sa fie pentru mine.
Mesaj anonim, prin terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:
Buna ziua,
In prima faza multumesc pentru oportunitate si eventualul raspuns. Am 24 ani, cu o relatie de 6 ani. De curand, eu ma gandeam la casatorie, la momentul in care as putea sa o cer si sa pun unele lucruri in tema(local, foto chetii de nunta in principiu). Stam impreuna de mult timp(peste 4ani) si facem multe chestii.
Chiar daca poate parea o prostie, dupa vizualizarea ultimului episod din Insula Iubirii am devenit ganditor. Sunt un tip calculat de obicei si m-am gandit mult pana sa fiu hotarat ca o sa o cer. Ce am vazut in ultimul episod, e momentul in care unul din participanti cu o relatie tot de lunga durata si-a dat seama ca de fapt era o prietenie mai mult de dragoste din partea lui si cu cealalta persoana (ispita) a vazut ce e iubirea.. fapt ce ma face sa cred ca as putea fi in postura lui. Nu stiu.. simt ca e posibil ca alta persoana sa fie ptr mine
Inainte am avut o relatie.. o prima iubire care a continuat si in timpul relatiei..
Ideea de casatorie din partea mea a fost dupa ce ea(fosta) a fost ceruta si ma gandesc ca ar fi din partea mea o…razbunare gen”si eu pot fara tine”.
Sunt intr-o situatie grea.. zilele trecute ma gandeam sa cumpar inelul iar acum ma gandesc daca e ptr mine.
Studii:master
Ocupatie: inginer
Familia nu a avut probleme nu am avut divorturi in familie, parintii foarte ok sunt si au fost.
Buna! Cred ca este normal sa stai si sa te gandesti serios intainte de a lua o decizie importanta in viata ta. Felul cum gandesti si cum analizezi lucrurile denota maturitate din partea ta si seriozitate. In primul rand e important pentru tine sa intelegi de ce iti doresti sa te casatoresti, care sunt motivele din spate, esti multumit de relatia ta si o iubesti pe prietena ta, te vezi impreuna cu ea peste ani? Iti doresti copii cu ea? Incerci sa faci ce fac cei din jurul tau? Exista presiunea sociala sau din partea partenerei sa faci acest lucru? Crezi ca este o buna metoda prin care sa o faci geloasa pe fosta prietena? Te invit sa reflectezi la aceste lucruri. Inteleg ca emisiunea respectiva te-a facut sa ai anumite indoieli si intrebari despre ceea ce iti doresti tu cu adevarat si daca ai gasit persoana potrivita. Si lucrul asta este firesc, mai ales cand ne identificam cu anumite persoane si situatii similare din jurul nostru. Poate simti ca din relatia ta lipseste pasiunea, scanteia aia, dorinta…ma gandesc ca asta este rolul “ispitei” in acea emisiune. Cumva se pun in antiteza doua tipuri de relatii, una sigura, confortabila, de intelegere reciproca, sustinere, alaturi de o persoana care te cunoaste si te accepta, care este alaturi de tine, o relatie in care la un moment dat apare monotonia, lipsa pasiunii, plictiseala, conflictele, obisnuinta….si de cealalta parte o relatie de dragoste intensa, pasionala, cu fluturasi in stomac, dor, dorinta sexuala, idealizare, indoieli, dorinta de apropiere…relatie care la inceput este palpitanta si plina de scantei ca dupa un anumit timp sa apara dezidealizarea, cunoasterea partenerului, conflicte, gelozii, nemultumiri sau incompatibilitati, critici de genul “te-ai schimbat, nu mai esti ca la inceput”, etc. O sa ma intrebi, ok dar trebuie sa aleg ori una ori alta, nu le putem avea pe amandoua? Le poti avea pe amandoua daca nu te astepti ca pasiunea si starea de inceput a unei relatii sa fie responsabilitatea exclusiva a celuilalt. Intr-o relatie este bine sa existe si prietenie, si pasiune. Pe termen scurt pasiunea ne face sa ne dorim pe cineva aproape, sa ne indragostim, sa visam la cineva, sa traim acea stare de exaltare. Pe termen lung insa, primeaza alte lucruri: respectul, intelegerea, acceptarea, pasiunile si viziunea comuna asupra unor lucruri, activitatile pe care le facem impreuna, increderea pe care ne-o da partenerul, etc. Orice relatie pasionala se transforma eventual, daca rezista. La un moment dat “noutatea” dispare, celalalt se mai ingrasa sau nu arata la fel de atractiv, daca stam impreuna ne obisnuim unul cu prezenta celuilalt, daca e gelos sau posesiv te simti sufocat, etc. Din pacate o astfel de emisiune nu arata cum decurg lucrurile ulterior in relatia cu “ispita”. Si iti garantez ca dupa o aventura de cateva luni, cei mai multi se intorc inapoi in relatia pe care o aveau inainte. Ce putem face? Sa intelegem ceea ce ne dorim de fapt, o “ispita”, sau sa simtim pasiunea, dragostea, dorinta? Daca pasiunea este ceea ce cautam, nu trebuie sa asteptam sa ne-o ofere cineva, ci sa invatam sa o cream noi, in relatia cu persoana iubita.6
Bună ziua. Mă întreb ce-ţi aduce relaţia cu această femeie, care sunt lucrurile pe care simţi că le primeşti de aici? Numeşte-ţi 5 calităţi ale iubitei tale pentru care eşti bucuros. Apoi numeşte-ţi 5 nevoi pe care le ai în relaţia cu o femeie. Este un exerciţiu pe care să-l faci tu cu tine. Şi mai am o curiozitate: viaţa sexuală cum e pentru tine, simţi că vă întâlniţi unul pe celălalt aici?
Explorează şi vezi cum sunt lucrurile astea pentru tine, de vrei şi-n același timp nu vrei
Cu simpatie,
Psihosexolog Arina Anghel
Sunt fata, am 17 ani si recent am incheiat o prietenie destul de lunga. Am fost cele mai bune prietene, dar, dintr-o data, nu m-am mai simtit bine in prezenta ei. Ideea este ca am aflat ca se simte destul de rau in ultima vreme si sper sa nu intre in depresie din cauza mea.
Olga Gâdea
:
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua, am intampinat o problema destul de majora. Sunt fata, am 17 ani si recent am incheiat o pritenie destul de lunga, undeva la ani. Am fost cele mai bune prietene, dar dintr-o data pur si simplu nu ma mai simteam bine in prezenta ei, nu mai era locul meu si am inceput sa ma distantez. In cele din urma mi-a reprosat niste lucruri si am decis sa folosesc asta ca “paravan” si sa spun ca totul s-a incheiat aici, ca numai avem nici o treaba, acum am alti prieteni, m-am schimbat…inainte eram inchisa in mine si eram ca un catelus pentru ea, o vedeam ca cea mai importanta persoana pe langa familie, nu vreau sa ne mai impacam desi lumea imi tot spune ca e pacat, ca a fost o prietenie lunga si nu se merita, ca toti oameni gresesc si mai multe lucruri. Ideea este ca am aflat ca se simte destul de rau in ultima vreme si sper sa nu intre in depresie din cauza mea. I-am explicat ca vreau sa ramanem prietene, dar nu vrea sa inteleaga si habar nu am ce sa fac in situatia asta. Va
multumesc ca mi-ati ascultat aceasta problema si ca ati pierdut timp pentru a-mi da un sfat!
multumesc ca mi-ati ascultat aceasta problema si ca ati pierdut timp pentru a-mi da un sfat!
Psiholog Monica Enescu
:
Ce te face sa crezi ca se simte rau din cauza ta si nu din alte motive? Eu te sfatuiesc sa fii alaturi de ea dar sa o faci sa inteleaga ca oamenii nu au un singur prieten si ca in afara de a fi prietene una cu cealalta, puteti avea si alte persoane pe care sa le numiti prieteni si cu care sa va petreceti timpul.
Tatal sotului meu sau ajungea in fiecare seara beat acasa si isi batea sotia si copilul. Mama lui l-a batut, la randul ei. In anul 2014, sotul meu a fost ridicat de mascati si acuzat de evaziune fiscala. S-a dovedit ca este nevinovat dupa doi ani. Avem o fetita si suntem casatoriti, dar el nu se putut bucura de nimic deoarece are o frica continua: de puscarie, ca se desparte de noi, ca nu isi vede copilul crescand
Olga Gâdea
:
Mesaj anonim, prin terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:Buna ziua!
Sotul meu a avut o copilarie si adolescenta tare grea. Tatal sau, ajungea in fiecare seara acasa beat, isi insela sotia si o batea, inclusiv il batea si pe el care intervenea in apararea mamei sale. Mama lui la batut de multe ori. Scoala generala a facut-o intr-un orasel, iar la liceu s-a mutat intr-un oras mai mare. Nu a reusit sa se acomedeze deoarece colegii lui aveau o situatie financiara mult mai buna, iar el se simtea inferior. La 19 ani a intalnit o fata cu care a avut o relatie timp de 7 ani. Cand a intalnit-o era o fata usoara dependenta de alcool si droguri, iar el a vrut sa o scoata din acel mediu dar a cazut si el prada. In aceasta relatie a fumat marihuana cu ea, la atras intr-o viata sexuala brutala, fara scrupule si rusine care a inceput sa-i placa desi el inainte era romantic si rusinos. In anul 2014 a fost acuzat de evaziune fiscala , a fost dus la Bucuresti de catre mascati si tinut in arest peste noapte. A fost eliberat si judecat sub control judiciar, iar peste doi ani a primit raspuns: NEVINOVAT. Insa el de la arestere si-a pierdut toti prietenii, iar aceea care ii era partenera de viata la parasit si ii spunea cat de bine se simte cu un alt barbat, ii trimitea poze iar el plangea si ii spunea sa se intoarca. A trait cu un mare stres in tot acest timp, cu gandul ca va ajunge in puscarie. In decembrie 2014 am inceput noi relatia. Era tare deprimat , era sub tratament, insa ii era tare drag de mine si a prins din nou gustul vietii si a renuntat la tratament pentru ca el credea ca eu ii sunt de-ajuns. Avem o fetita de 1 an si 10 luni impreuna si suntem casatoriti insa el in tot acest timp nu s-a putut bucura de nimic la intensitate maxima deoarece avea o frica continua, frica de puscarie si ca se desparte de noi, ca nu isi vede copilul crescand si ca fetita noastra creste fara el. Ba chiar anul trecut in noiembrie a plecat in Iordania sa vada daca rezista pentru ca e o tara fara extradare si acolo am fi putut trai impreuna. S-a intors pentru ca nu suporta gandul sa ne ofere o asemenea viata si sa fie un fugar toata viata. Avocatul sau la vremea aceea era sotul surorii lui insa nu s-au implicat prea mult , ba chiar cand el avea nevoie de explicatii ii spunea ca are musafiri , ca trebuie sa faca curatenie….el a iubit-o si o iubeste tare mult pe sora lui insa ea s-a suparat pentru ca el a cerut parerea unui alt avocat desi ei nu il ajutau cu nimic, sotul ei si ea s-au simtit jigniti si nu au mai vorbit un an de zile pana cand sotul meu s-a hotarat sa mearga sa-si cunoasca nepotica deoarece a si nascut intre timp. Cand s-a intors acasa dupa intalnire a sunat-o si ia spus ca pentru el a fost tare emotionanta intalnirea iar ea a zis ca pentru ea nu a fost nimic emotionant. A inceput sa ii spuna vorbe jignitoare si neadevarate despre mine si ca de cand am aparut eu in viata lor ei nu se mai inteleg. ( precizez ca nu am avut vreo legatura cu disputa lor) Dupa aceasta discutie el a devenit extrem de trist si suparat si a fumat tot mai multa marihuana, iar apoi dupa cateva certuri cu mine s-a decis sa nu mai fumeze. Insa a incetat de-odata, nu treptat. A intrat in sevraj iar acum patru luni a inceput sa manance tot mai putin, pana intr-o seara cand nu a dormit deloc si a inceput sa scrie pe foaie ganduri referitoare sora lui , viata lui . Am facut programare la psihiatru ptr a doua zi la ora 17:40 insa dimineata a venit mama lui la noi si a decis sa-l duca la o plimbare. Cand a venit de la plimbare oprea masinile pe strada, era grabit , a venit in casa s-a bagat in vana imbracat si a inceput sa rada singur. A devenit agresiv cu noi( nu lovituri fizice, insa ne impingea si era agresiv verbal) . El a spus sa chemam salvarea. Am chemat salvarea insa a devenit usor agresiv cu ei si a venit si politia si apoi s-a dus de buna voie la spital unde a fost inchis o noapte in conditii mizere. A fost dezbracat in pielea goala si bagat intr-o camera inchisa plina de urina , toaleta era plina de urina si de treaba mare,
nu i-au dat apa , nu l-au verificat, nu l-a intrebat nimeni cum se simte. L-au injectat si l-au bagat acolo.
Dimineata a venit acasa, si seara a inceput sa ii se contracte piciorul , iar apoi usor usor tot corpul pana la limba. Am chemat salvarea, i-au facut un Diazepam si si-a revenit. Timp de o luna mama lui nu ma lasat sa-l dus la psihiatru pentru ca a citit dansa ca are nevoie de doua luni de liniste si isi revine si fara tratament. Insistam zilnic ca are nevoie de tratament, insa dansa refuza ( noi nu eram casatoriti). Dupa o luna de zile, i-am zis sa caute un psiholog bun care sa ne spuna daca este nevoie de o vizita la psihiatru, altfel caut eu ptr ca nu mai vreau sa-l vad cum se chinuie si ma chinuia si pe mine totodata. Am reusit si l-am dus la psihiatru. Doamna psihiatru a spus ca are tulburare bipolara de gradul 1 si ca este intru-un episod maniacal. Dupa trei luni de incercari am ajuns la o schema de tratament care functioneaza. de vreo 2 luni a iesit din episodul maniacal insa acum este tare deprimat. Ne intelegem bine, sunt langa el mereu si am fost in perioada asta cu tot ce
am putut si ce mi-a trecut prin cap ( in luna aceea fara tratament umblam cu el pe jos tot orasul, ii faceam masaj cate doua ore cu muzica pentru linistire, ii ardeam ulei de lavanda si ii dadeam ceaiuri de lavanda pana adormea), avem o fetita sanatoasa si speciala, iar el tocmai ce s-a inscris la facultatea de management. Motive de tristete nu ar avea insa el este exagerat de depresiv. Se gandeste la sinucidere, imi spune sa ma recasatoresc cu altcineva deoarece el nu este bun ptr mine, nu crede ca isi va putea gasi un job bun , nu crede in nimic si totul ii se pare greu si imposibil. Este tare dezamagit pentru ca inainte de episodul maniacal a trimis un CV la SRI, pentru ca el considera ca daca ar lucra acolo familia lui va fi mandra de el si societatea l-ar respecta, insa nu a primit raspuns de acolo si este sigur ca nu va primii deoarece este bipolar. Nu stiu ce sa mai fac pentru ca sa-i ridic moralul.
Tratamentul il primeste cu rigurozitate de la mine mereu. Dimineata are neurotop si anxiar, la amiaz are anxiar , iar seara are zyprexa, anxiar, neurotop, orfiril si immovane. Are immovane deoarece a avut si Zoloft. Precizez ca Zoloftul a fost introdus de catre el, la recomandarea doamnei doctor de familie care nu este normala psihic si cu care a codelirat 3 luni. Sper sa puteti sa imi cititi mesajul si sa-mi spuneti daca considerati ca diagnosticul este corect si daca pot face ceva sa-i mai ridic moralul. Pe moment reusesc insa trebuie sa-i tin acelasi discurs motivational zi de zi. Nu ma deranjeaza, insa as dori sa nu-l mai vad trist. Mi-e frica….
Sotul meu a avut o copilarie si adolescenta tare grea. Tatal sau, ajungea in fiecare seara acasa beat, isi insela sotia si o batea, inclusiv il batea si pe el care intervenea in apararea mamei sale. Mama lui la batut de multe ori. Scoala generala a facut-o intr-un orasel, iar la liceu s-a mutat intr-un oras mai mare. Nu a reusit sa se acomedeze deoarece colegii lui aveau o situatie financiara mult mai buna, iar el se simtea inferior. La 19 ani a intalnit o fata cu care a avut o relatie timp de 7 ani. Cand a intalnit-o era o fata usoara dependenta de alcool si droguri, iar el a vrut sa o scoata din acel mediu dar a cazut si el prada. In aceasta relatie a fumat marihuana cu ea, la atras intr-o viata sexuala brutala, fara scrupule si rusine care a inceput sa-i placa desi el inainte era romantic si rusinos. In anul 2014 a fost acuzat de evaziune fiscala , a fost dus la Bucuresti de catre mascati si tinut in arest peste noapte. A fost eliberat si judecat sub control judiciar, iar peste doi ani a primit raspuns: NEVINOVAT. Insa el de la arestere si-a pierdut toti prietenii, iar aceea care ii era partenera de viata la parasit si ii spunea cat de bine se simte cu un alt barbat, ii trimitea poze iar el plangea si ii spunea sa se intoarca. A trait cu un mare stres in tot acest timp, cu gandul ca va ajunge in puscarie. In decembrie 2014 am inceput noi relatia. Era tare deprimat , era sub tratament, insa ii era tare drag de mine si a prins din nou gustul vietii si a renuntat la tratament pentru ca el credea ca eu ii sunt de-ajuns. Avem o fetita de 1 an si 10 luni impreuna si suntem casatoriti insa el in tot acest timp nu s-a putut bucura de nimic la intensitate maxima deoarece avea o frica continua, frica de puscarie si ca se desparte de noi, ca nu isi vede copilul crescand si ca fetita noastra creste fara el. Ba chiar anul trecut in noiembrie a plecat in Iordania sa vada daca rezista pentru ca e o tara fara extradare si acolo am fi putut trai impreuna. S-a intors pentru ca nu suporta gandul sa ne ofere o asemenea viata si sa fie un fugar toata viata. Avocatul sau la vremea aceea era sotul surorii lui insa nu s-au implicat prea mult , ba chiar cand el avea nevoie de explicatii ii spunea ca are musafiri , ca trebuie sa faca curatenie….el a iubit-o si o iubeste tare mult pe sora lui insa ea s-a suparat pentru ca el a cerut parerea unui alt avocat desi ei nu il ajutau cu nimic, sotul ei si ea s-au simtit jigniti si nu au mai vorbit un an de zile pana cand sotul meu s-a hotarat sa mearga sa-si cunoasca nepotica deoarece a si nascut intre timp. Cand s-a intors acasa dupa intalnire a sunat-o si ia spus ca pentru el a fost tare emotionanta intalnirea iar ea a zis ca pentru ea nu a fost nimic emotionant. A inceput sa ii spuna vorbe jignitoare si neadevarate despre mine si ca de cand am aparut eu in viata lor ei nu se mai inteleg. ( precizez ca nu am avut vreo legatura cu disputa lor) Dupa aceasta discutie el a devenit extrem de trist si suparat si a fumat tot mai multa marihuana, iar apoi dupa cateva certuri cu mine s-a decis sa nu mai fumeze. Insa a incetat de-odata, nu treptat. A intrat in sevraj iar acum patru luni a inceput sa manance tot mai putin, pana intr-o seara cand nu a dormit deloc si a inceput sa scrie pe foaie ganduri referitoare sora lui , viata lui . Am facut programare la psihiatru ptr a doua zi la ora 17:40 insa dimineata a venit mama lui la noi si a decis sa-l duca la o plimbare. Cand a venit de la plimbare oprea masinile pe strada, era grabit , a venit in casa s-a bagat in vana imbracat si a inceput sa rada singur. A devenit agresiv cu noi( nu lovituri fizice, insa ne impingea si era agresiv verbal) . El a spus sa chemam salvarea. Am chemat salvarea insa a devenit usor agresiv cu ei si a venit si politia si apoi s-a dus de buna voie la spital unde a fost inchis o noapte in conditii mizere. A fost dezbracat in pielea goala si bagat intr-o camera inchisa plina de urina , toaleta era plina de urina si de treaba mare,
nu i-au dat apa , nu l-au verificat, nu l-a intrebat nimeni cum se simte. L-au injectat si l-au bagat acolo.
Dimineata a venit acasa, si seara a inceput sa ii se contracte piciorul , iar apoi usor usor tot corpul pana la limba. Am chemat salvarea, i-au facut un Diazepam si si-a revenit. Timp de o luna mama lui nu ma lasat sa-l dus la psihiatru pentru ca a citit dansa ca are nevoie de doua luni de liniste si isi revine si fara tratament. Insistam zilnic ca are nevoie de tratament, insa dansa refuza ( noi nu eram casatoriti). Dupa o luna de zile, i-am zis sa caute un psiholog bun care sa ne spuna daca este nevoie de o vizita la psihiatru, altfel caut eu ptr ca nu mai vreau sa-l vad cum se chinuie si ma chinuia si pe mine totodata. Am reusit si l-am dus la psihiatru. Doamna psihiatru a spus ca are tulburare bipolara de gradul 1 si ca este intru-un episod maniacal. Dupa trei luni de incercari am ajuns la o schema de tratament care functioneaza. de vreo 2 luni a iesit din episodul maniacal insa acum este tare deprimat. Ne intelegem bine, sunt langa el mereu si am fost in perioada asta cu tot ce
am putut si ce mi-a trecut prin cap ( in luna aceea fara tratament umblam cu el pe jos tot orasul, ii faceam masaj cate doua ore cu muzica pentru linistire, ii ardeam ulei de lavanda si ii dadeam ceaiuri de lavanda pana adormea), avem o fetita sanatoasa si speciala, iar el tocmai ce s-a inscris la facultatea de management. Motive de tristete nu ar avea insa el este exagerat de depresiv. Se gandeste la sinucidere, imi spune sa ma recasatoresc cu altcineva deoarece el nu este bun ptr mine, nu crede ca isi va putea gasi un job bun , nu crede in nimic si totul ii se pare greu si imposibil. Este tare dezamagit pentru ca inainte de episodul maniacal a trimis un CV la SRI, pentru ca el considera ca daca ar lucra acolo familia lui va fi mandra de el si societatea l-ar respecta, insa nu a primit raspuns de acolo si este sigur ca nu va primii deoarece este bipolar. Nu stiu ce sa mai fac pentru ca sa-i ridic moralul.
Tratamentul il primeste cu rigurozitate de la mine mereu. Dimineata are neurotop si anxiar, la amiaz are anxiar , iar seara are zyprexa, anxiar, neurotop, orfiril si immovane. Are immovane deoarece a avut si Zoloft. Precizez ca Zoloftul a fost introdus de catre el, la recomandarea doamnei doctor de familie care nu este normala psihic si cu care a codelirat 3 luni. Sper sa puteti sa imi cititi mesajul si sa-mi spuneti daca considerati ca diagnosticul este corect si daca pot face ceva sa-i mai ridic moralul. Pe moment reusesc insa trebuie sa-i tin acelasi discurs motivational zi de zi. Nu ma deranjeaza, insa as dori sa nu-l mai vad trist. Mi-e frica….
Arina Anghel
:
Stimată doamnă, soţul dumneavoastră are o afecţiune psihiatrică severă, care este foarte posibil să-i rămână toată viaţa. Dacă alegeţi să-i fiţi alături, vă rog s-o faceţi conștient: de la acest bărbat nu veţi primi atenţia şi afecţiunea pe care le necesitaţi ca Femeie, el vă vede strict ca pe o mamă iar dumneavoastră acceptaţi această poziţie. Aţi vorbit integral despre povestea lui, nevoile lui, stările lui, problemele lui. Unde este povestea dvs, care sunt nevoile dvs şi problemele dvs?
Laura Horeanu
:
Buna ziua.Sotul dumneavoastra a preluat inconstient modelul tatalui atat prind dependenta pe care o manifesta cat si prin relatia anterioara pe care a avut-o.
Pe langa acea copilarie traumatizanta sotul dvs a mai trecut si prin alte evenimente neplacute care i-au accentuat starea actuala.Dvs sunteti de admirat ca i-ati fost alaturi pana acum si l-ati ajutat cu tot ce v-a stat in putere.Mama lui priveste din postura de parinte si probabil ii este greu sa accepte ca are nevoie de tratament.Ar trebui sa aveti o discutie serioasa cu dumneaei in care sa ii spuneti ca are nevoie de ajutor de specialitate si dvs nu ii vreti decat binele.Spuneti ca momentele lui de depresie nu sunt justificate insa ceea ce vedeti dvs din pacate nu simte si el.Sunt rani profunde care s-au adunat in timp si care pot fi rezolvate prin tratament psihiatric dar si sedinte de terapie psihologica.In acelasi timp sa fiti pregatita si de situatia in care sotul dvs poate sa stagneze in aceeasi stare sau chiar sa regreseze.Nu uitati ca aveti un copil care are nevoie de afectiune,iar dvs puteti sa ajungeti sa va neglijati propriile nevoi emotionale.
Multa putere in tot ce va propuneti!
Olga Gâdea
:
RASPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS INTREBAREA: “Probabil din cauza ca este o poveste scrisa si nu povestita se interpreteaza gresit. El este chiar si acum afectuos cu mine si cu fetita noastra, ne iubim tare mult si lupta din greu pentru noi, chiar si spune ca pentru noi traieste si datorita noua( eu as dori sa reuseasca sa simt ca doreste sa traiasca pentru el), iar tratamentul si-l ia cu rigurozitate. Am fost din nou la sedinta psihiatrica si i-a schimbat schema. Are dimineata rivotril si neurotop, la amiaz un anxiar pe care intr-o saptamana il scoatem, iar seara are zyprexa, orfiril, neurotop, rivotril, cypralex jumatate , immovane jumatate.
Doamna Arina Anghel, va multumesc mult pentru raspuns!
Da, sunt constienta si sunt dispusa sa lup alaturi de el. Ne iubim tare mult si sunt sau am putea fi o familie fericita daca el ar putea depasi depresia.
Doamna Laura Horeanu, va multumesc mult pentru raspuns, in mare parte sunt in asentiment cu dvs.
Doamna psihiatru care il supravegheaza spune ca e tot mai bine si important este ca a iesit din manie si este pregatit pentru psihoterapie. Peste o saptamana va incepe si psihoterapia si vom vedea cum decurge situatia.
Puteti sa-mi spuneti daca intampina dificultati in viata sociala cu acest diagnostic ( ingajare, calatorii, teste , atestate, etc ? “.
Laura Horeanu
:
Este o veste buna faptul ca dna psihiatru va spus ca este tot mai bine si ca poate incepe sedintele de psihoterapie. Important este sa il sustineti in acest demers cum ati facut si pana acum.In ceea ce priveste angajarea nu ar trebui sa existe probleme atata timp cat primeste din partea medicului o recomandare prin care sa precizeze ca afectiunea dumnealui este in remisie.Dar pana la angajare domnul trebuie sa se simta pregatit si sa ajunga la o stare de echilibru.Numai bine!
Am 16 ani si probleme de atentie. Ma plictisesc foarte usor de la orice activitate. Mintea mi se duce in alta parte si imi imaginez tot felul de chestii, uitand unde ma aflu sau ce se intampla. Intru ca intr-o transa: as putea spune si nu mai aud nimic in jurul meu. Nu imi place linistea, ascult mereu muzica la casti, ca sa imi ocup mintea.
Olga Gâdea
:
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Am 16 ani si intotdeauna am avut probleme de atentie. Ma plictisesc foarte usor de la orice activitate ce mi se parea interesanta la inceput. Intr-o conversatie sau in timpul orelor imi este foarte greu sa ma concentrez. De obicei mintea mi se duce in alta parte si imi imaginez tot felul de chestii uitand unde ma aflu sau ce se intampla. Intru ca intr-o transa as putea spune si nu mai aud nimic in jurul meu. Cand un prieten imi povesteste ceva am tendita sa imi pierd atentia. Ca sa ma concentrez mai bine mereu ma joc cu un pix sau maneca de la bluza, orice imi este la indemana. Aproape mereu cand stau jos dau din picior. Cand ma uit la un film il pun mereu pe pauza din aproximativ jumatate in jumatate de ora ca sa ma mai plimb prin casa. Am tendinte sa ma plimb prin cameea sau bucatarie si ore intregi ascultand muzica. De multe ori imi este greu sa citesc fara sa imi pierd concentratia si sa sar peste randuri. Trebuie sa citesc uneori o pagina de mai multe ori pentru ca nu sunt
atenta. E ca si cum nu am stare de multe ori, dar in acelasi timp orice activitate ce o adoram inainte acum ma plictiseste. Nu imi prea place linistea, ascult mereu muzica la casti ca sa imi ocup mintea. Am facut ceva teste online care au iesit oozitive dar nu ma pot baza pe ele. Exista vreo posibilitate sa sufar de ADD sau poate ceva asemanator?
atenta. E ca si cum nu am stare de multe ori, dar in acelasi timp orice activitate ce o adoram inainte acum ma plictiseste. Nu imi prea place linistea, ascult mereu muzica la casti ca sa imi ocup mintea. Am facut ceva teste online care au iesit oozitive dar nu ma pot baza pe ele. Exista vreo posibilitate sa sufar de ADD sau poate ceva asemanator?
Psiholog Monica Enescu
:
Pare a fi vorba de o tulburare de atentie, insa acest lucru trebuie diagnosticat de un specialist. Iti recomand sa mergi pentru o evaluare la un medic psihiatru. Pentru tulburarea hiperkinetica si deficit de atentie exista tratament dar si terapie. Curaj!
Lucia Morandini
:
Pe langa ce a zis dna Monica mai sus, as zice sa scoti din alimentatie dulciurile, cola, mcdonalds si painea
Daniel Mois
:
Cine poate pune un diagnostic pe baza unor detalii superficiale? Probabil ca nu ai gasit inca domeniul potrivit care sa te fascineze si motiveze suficient…
Am fost violata de tatal meu si viata intima imi este indiferenta. Nu imi place sexul, atingirile ma deranjeza. O fac doar de placul sotului, sa nu il pierd.
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:
Buna ziua .Sunt noua pe acest site.si prima data ma adresez unui psiholog.Am nevoie de un sfat ,ajutor.Sunt casatorita de 5 ani si am si 2 copii.unul de 4 jumatate si unul de 2 ani.Am probleme cu sotul in prinvita sexului a vietii intime.Eu am o exeperienta fff urata . Am fost violata te tatal meu si cred ca de asta viata intima mie indiferenta .Nu imi place sexul .Atingirile ma deranjeza .o fac doar de placul sotului sa nul pierd.El e un barbat perfect din toate prinvitiile.Dar avem putin timp si avem discutii cam tot timpul in prinvita sexului.A ajuns sa isi puna intrebarea daca il mai doresc sau se intampla ceva.Va rog sa ma ajutati .Nu vreau sa imi destraman casnicia.
Ati discutata cu cineva-un terapeut-despre ce s-a intamplat in copilarie? Din cate spuneti ati trait o trauma care a lasat urme si care acum va influenteaza relatia de cuplu. Va recomand sa apelati la un terapeut .
Subscriu. Abordați aceasta dificultate împreună cu un terapeut care sa va ajute sa închideți rănile și sa faceți diferența între ceea ce a fost în trecut și ceea ce este în prezent. Este o povara mult prea grea pe care sa o cărați de una singura.
Bună dimineaţa! Dumneavoastră aţi suferit o traumă profundă ce nu se poate vindeca decât în psihoterapie. Oricât v-aţi iubi şi dori soţul, corpul dvs nu se poate deschide sexual şi relaxa în faţa unui bărbat, căci ar fi ca şi cum aţi retrăi abuzul. Trauma este memorată la nivel celular iar apărarea se manifestă din subconștient, pentru a vă proteja. Într-un proces terapeutic veţi avea spaţiu să exploraţi cu blândeţe această rană şi să o vindecaţi, ușor-uşor. Astfel, pansamentul lipsei de dorinţă sexuală, nu-şi va mai avea rostul, şi veţi putea avea acces la o sexualitate binefăcătoare alături de bărbatul pe care l-aţi ales să împărţiţi viaţa. Curaj, lumina de la capătul tunelului există, doar aţi conceput doi copii frumoşi împreunăCu consideraţie,
Psihosexolog Arina Anghel
Imi pare rau pentru ce s-a intamplat si pentru trauma ingrozitoare pe care ati trait-o. Toate dificultatile pe care le aveti in plan sexual sunt firesti in cazul dvs si nu trebuie sa va invinovatiti pentru asta. Ati discutat deschis cu sotul despre ce simtiti si cat v-a afectat ceea ce ati trait? Stie ca aceasta aparenta indiferenta sau respingere se datoreaza acestei traume? Pentru a incepe sa va vindecati este necesar sa incepeti un proces terapeutic in care sa fiti sustinuta sa scoateti la suprafata sentimentele blocate si amintirea acelei traume. Cred insa ca este necesar ca si sotul dvs sa inteleaga ca nu este vorba de sentimentele dvs pentru el, ca va afecteaza aceasta problema si doriti sa ii gasiti o rezolvare, de aceea va recomand terapia de cuplu pentru inceput, la care sa participati si dvs si sotul si in care si el sa aiba ocazia sa isi exprime nemultumirea, temerile sau frustrarea, dupa care in momentul in care relatia este consolidata de o buna comunicare dvs sa continuati terapia individuala pentru vindecarea ranilor din trecutul dvs. Aveti incredere, cu ajutorul terapiei va puteti imbunatati relatia cu sotul si toata familia va avea de beneficiat daca dvs gasiti vindecare. Numai bine!
sotul stie ca nu este vorba despre faptul ca nu il mai doriti pe el?
si la inceput cum accepta faptul ca va deranjeaza atingerile si de ce acum simte ca il respingeti?
Va recomand terapie prin psihodrama. Curaj, se poate.
Exista posibilitatea sa uit anumite amintiri prin ajutorul unui tratament sau al terapiei?
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:
Buna dimineata! In urma accidentelor unii oameni isi pierd memoria, as vrea sa stiu daca exista posibilitatea sa uit anumite amintiri prin ajutorul unui tratament sau a terapiei sau prin orice mijloc indiferent de riscuri sau durere.
Intrebarea imi da de inteles ca acele amintiri pe care doresti sa le uiti iti provoaca atat de multa durere incat durerea fizica sau riscurile par suportabile in comparatie cu amintirile. Din cate stiu eu, nu exista nici un tratament sau interventie care sa te faca sa uiti selectiv anumite amintiri. Se poate insa sa traiesti cu acele amintiri fara ca ele sa mai fie insuportabile, si asta se poate face cu ajutorul psihoterapiei si daca este cazul, combinat cu un tratament psihiatric. Te sfatuiesc sa incerci pentru inceput o psihoterapie.
EMDR e o tehnica care ar ajuta sa proceseze amintirile neplacute. Insa trebuie sa te adresezi unui medic si sa descoperiti impreuna daca are aplicatie in cazul tau.
da, acum aveti certitudinea ca asta e tot ce va doriti dar daca mai tarziu ati afla ca ati facut asta poate ati fi curioasa sa aflati “Ce nu mai stiti”
Am 14 ani si parintii au fost mereu exigenti cu mine. Cand ceilalți copii erau afara, eu stăteam în casa pedepsita din lucruri minore si plângeam. In fiecare zi ma pun sa fac curat. Am note mari, mancare fac, curatenie fac… In vacanta ies afara de 2 ori pe luna. Vor ca totul sa fie perfect, vor ca eu sa fiu perfecta, dar nu pot fi perfecta.
Cum este abordata o coincidenta din perspectiva psihologica? Ma refer la coincidente marcante, imposibil de ignorat. Psiholoaga pe care am consultat-o eu imi spune ca nu exista coincidente si ca acestea de fapt sunt evenimente care ne ghideaza catre propriul sine, catre ceea ce avem de facut, catre ce ne spune inima.
|
|
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna, cum este abordata o coincidenta din perspectiva psihologica? Ma refer la coincidente marcante, imposibil de ignorat. Psiholoaga pe care am consultat-o eu imi spune ca nu exista coincidente si ca acestea de fapt sunt evenimente care ne ghideaza catre propriul sine, catre ceea ce avem de facut, catre ce ne spune inima. Astept si pareri mai putin conventionale pe aceasta tema daca aveti. Ar trebui privita o coincidenta care apare in viata noastra in mod rational? Sau ar trebui sa facem schimbari majore, tot ce se poate astfel incat sa dam acelei coincidente o semnificatie?
|
||
|
|
|||
|
|
psihologic, explicatia oferita este una foarte buna. Inteleg ca ne cereti explicatii ale conceptului de ‘coincidenta’ din alte perspective… ce inseamna ‘mai putin conventionale’ pt Dvs.? Din ce ne-ati scris nu prea reiese situatia in mod clar (poate reveniti cu intreaga poveste?).
|
||
|
|
|||
|
|
Dorinta de a gasi explicatii alternative coincidentelor ar putea indica o gandire magica. Gandirea magica face trimitere la un copil 4-7 ani. Posibil ca in acea perioada sa fi suferit o trauma.
|
||
Am 29 de ani si sunt virgina, deoarece pentru mine relatiile sexuale inseamna ceva mult mai profund decat simpla manifestare a instinctelor si nu am intalnit pana acum un baiat care sa ma merite… Insa recent am facut cunostinta cu un barbat, ambii suntem foarte atrasi unul fata de altul, o pasiune nebuna, il vad ca potential sot si tatal al copiilor mei, el zice ca are intentii serioase si vrea sa se insoare cu mine, dar imi este foarte greu sa hotarasc daca sa incep sau nu viata sexuala cu el…
|
|
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:buna!va rog frumos sa ma ajutati cu un sfat si sa nu ma judecati…am 29 de ani si sunt virgina. aceasta a fost alegerea mea, pentru ca pt mine relatiile sexuale inseamna ceva mult mai profund decat simpla manifestare a instinctelor si nu am intalnit pana acum un baiat care cred eu ca ma merita…recent am facut cunostinta cu un barbat, ambii suntem foarte atrasi unul fata de altul, o pasiune nebuna, imi place ft mult de el, il vad si ca potential sot si tatal copiilor mei, el zice ca are intentii serioase si vrea sa se insoare cu mine (nu stie ca sunt virgina)…eu chiar il doresc dar imi este foarte greu, pana la lacrimi, sa iau o decizie – de a incepe sau nu relatiile sexuale cu el…avand in vedere ca am asteptat atit, as vrea ca acel barbat sa fie primul si unicul…dar, in ziua de azi nu poti avea siguranta 100% in nimeni si nu se stie cum vor evolua lucrurile intre noi…va rog din suflet, sa imi dati un sfat… multi zic ca trebuie sa faci ce iti zice inima, dar ratiunea mea
lupta puternic cu ea, ca nu vreau sa fiu dezamagita si sa sufar… eu vad ca o solutie, sa discut sincer cu el sa ii zic ca sunt virgina… din cate stiu multi barbati daca nu au intentii serioase, fug de virgine, si in acest fel o sa imi dau seama de adevaratele lui intentii.. va multumesc din suflet pentru comentarii… |
||
|
|
|||
|
|
Luati in calcul sa mergeti sa faceti cateva sedinte de psihoterapie ca sa va clarificati convingerile dvs. despre barbati, asteptarile, nevoile, ce inseamna virginitatea pt. dvs. Nu avem nici o garantie ca nu vom fi dezamagiti in relatie, oricat de “perfecti”, “buni”, “valorosi” am fi.
|
||
|
|
|||
|
|
eu inteleg ca dilema este defapt daca ACEST barbat v-a ‘fugi de o virgina’. In alta ordine de idei, o relatie care pleaca de la o minciuna ar avea oricum de suferit. Curaj, daca este o compatibilitate buna, atunci nu are ce sa se intample. Succes!
|
||
|
|
|||
|
|
Buna, felicitări că ai avut curajul să împărtășești cu noi acest aspect al vieții tale, vei avea nevoie de același curaj pentru ai împărtăși şi lui motivele pentru care ai luat această decizie. Personal cred că sinceritatea și respectul reciproc sunt bazele unei relații reușite. Poți să tatonezi terenul și să afli în prealabil care este părerea lui despre virginitate, relații intime și despre motivele pe care le-ai avut când ai luat această decizie. Vei ști după cum decurge discuția dacă îî poți spune și dacă el va accepta relația. Dacă crezi că nu ești pregătită sau ai nevoie de o discuție, o consiliere, îți stau la dispoziție.
|
||
|
|
|||
|
|
Eu zic ca ar trebui sa fii sincera cu tine si sa faci ce simti si ce iti doresti, fara sa renunti la principii, dar nici sa le lasi sa te afecteze. Ai incredere in tine!
|
||
|
|
|||
|
|
Cu siguranta nu doresti sa fi dezamagita, iar tu esti o persoana probabil sensibila, capabila de a darui enorm dar careia ii este frica ca lucrurile sa nu iasa cum trebuie. Si daca vei fi dezamagita, caest aspect nu reprezinta ceva catastrofac, vei observa ca te va face mai puternica chiar in fortele proprii. Totodata, ai incredere in tine, daca consideri ca ai gasit partenerul potrivit, totul are un inceput, si inceputul poate fi chiar frumos desi temator initial. Ai putea avea o discutie cu el daca asta este ceea ce iti doresti, sa-i spui ce simti, daca aveti planuri de viitor impreuna este bine sa fi sincera. Poate chiar va fi partenerul si viitorul tau sot. Curaj, lucrurile ar putea deveni chiar frumoase atata timp cat iti doresti acest lucru si ai incredere in tine.
|
||
Locuiesc in Germania si sunt mama a 2 copii adolescenti. De 7 ani sunt divortata, dar mereu copiii in vacanta in Romania, la tatal lor. Dar el a folosit copiii impotriva mea. Dupa ultima vacanta totul s-a schimbat. Baiatul nu s-a mai intors la mine, iar fata mea a inceput sa se drogheze.
|
|
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua . Sunt mama a 2 copii adolescenti , 15 si 17 ani De 7 ani sunt divortata , iar in acesti timp am facut tot posibilul ca copii mei sa aiba legatura cu tatal lor , trimitind fiecare vacanta de vara in Romania Noi traim in Germania . Custodia copiilor sa acordat doar mie deoarece tatal lor nu a fost interesat atunci . Acum copii au crescut . A venit momentul razbunarii asa cum mi a si spus , dar el singur neavind cum , asa a folosit copii mei impotriva mea .
Anul trecut le am trimis la tatal lor in vacanta ( ca de obicei ) dar de dt asta totul sa schimbat . Baiatul meu nu sa mai intors la mine , convingind cu promisiuni de nerefuzat , mai exact , neefectuarea cursului scolar in schimb ca ii va plati cursuri de calculator ( promisiuni care nu sa efectuat in totalitate ) Iar la fetita mea atunci a promis ca o va ajuta sa se muta singura cea ce el va finanta . Bineinteles nici promisiunea respectiva nu sa finalizat dar in schimb a cerut de la ea sa contribuie la razbunarea mea . Mai exact sa i trimita acte doveditoare ptr a se razbuna impreuna cu copii mei . A fost groaznic cind am constatat cit de urit joaca . Cert este ca de atunci sa inrautatit foarte mult viata noastra . Fata mea a inceput sa se drogheaza ( finantat de tatal lui , ii trimite saptaminal 100 de euro ) numai merge la scoala , numai doarme acasa si asa mai departe . Am cerut ajutorul de la protectia copiilor din Germania dar din pacate informind de drepturile ei , in loc sa ne ajuta , au sapat groapa si mai adinc i, cea ce fata mea a inceput sa sapa / Iar eu sunt nevoita sa asist fara a o mai putea ajuta cum isi distruge viata singura. Acum mi a mai ramas baiatul meu de 15 ani . Intrebarea mea este . Cum ili mai pot ajuta ? Baiatul meu este foarte influentat de tatal lui !!!! . Convingind copii mei de vina mea totala ( minciuni ) ptr distrugerea familiei noastre , acum si baiatul meu a ajuns sa ma ignora sa numai vorbeasca cu mine . Nu sunt deloc suparata pe copii mei , imi dau seama clar cit de mult am gresit noi parintii impotriva la niste suflete nevinovate !!!!! Lupta noastra care nici dupa divorti nu sa mai incheiar ( chiar daca el si a refacut viata ) nu sa incheiat cel putin din partea lui . Eu acum doresc sa lucrez cu mine . Doresc sa ma cunosc , sa ma iubesc , sa nu ma autodistruge pentru cele intimplate in trecut ( abia acum la 46 de ani ) doresc sa ma cunosc . Sa devin cu adevarat matur !!! Voi urma cursuri de autocunoastere , voi cere ajutorul de la pshihoterapeuti ( asa am gasit pagina dumneavoastra ) Deci eu stiu doar acum ce sa fac ptr mine . Ma preocupa starea la baiatul meu foarte mult mai ales acum mi am dat seama cit de nesanatos este ptr baiatul meu conventuirea impreuna cu tatal lui . Pe tata deloc nu l intereseaza starea , educatia copilului sau !!!!! Nu are parte de nici o educatie . Nu are decit 7 clase !!! Comportamentul lui fata de mine imi da clar de inteles cit de otravit este sufletul lui . Cum ili mai pot ajuta ? Ce sa fac ? Sincera va spun , chiar nu stiu cum sa l ajut . Va rog frumos sa ma ajutati . Nu vreau sa fie inca o victima a parintiilor bolnavi mintali !!!!! Pot sa mai intervein ? mai am vreo sansa ? Mai exact . Copilul meu mai are vreo sansa ? Astept cu nerabdare raspunsul dumneavoastra . Cu respect Katalin . |
||
|
|
|||
|
|
Buna ziua,
Puteti incerca sa discutati cu un avocat in ideea de a gasi caile legale de a restrictiona dar si de a sanctiona influenta negativa a sotului dvs asupra copiilor. Pe partea psihologica, ar fi bine sa va inarmati cu multa rabdare si toleranta fata de dvs si fata de copii si sa continuati sa comunicati cu calm cu ei, confirmandu-le iubirea pe care o aveti fata de ei si dorinta ca lor sa le fie bine in viata, spunandu-le repetitiv ceea ce este bine sa faca, avertizandu-i asupra riscurilor consumului de droguri si a abandonului scolar. Chiar daca nu va vor asculta, in prima faza, mai tarziu vor intelege si vor folosi sfaturile dvs. Varsta de 15-17 ani este o varsta la care adolescentii isi doresc sa fie independenti, manifestand adesea , sub o forma sau alta, nesupunere la reguli, dorind sa isi afirme si sa isi confirme propria personalitate. Aceasta perioada de transformare , accentuata de neimplicarea parintilor sau chiar implicarea intr-un mod nesanatos ( asa cum spuneti ca face tatal lor, incurajandu-i la consum de droguri , abandon scolar, etc ) poate fi cu atat mai dificila sau chiar nociva pentru dezvoltarea adolescentului. In acelasi timp va trebui sa aveti si grija de dvs si va felicit pentru hotararea pe care ati luat-o , de a merge la psihoterapie si de a va descoperi mai profund si a va imbunatati viata. Va urez succes si mult curaj! Marinela Croitoru, Psihoterapeut |
||
|
|
|||
|
|
Multumesc foarte frumos ptr raspunsul dumneavoastra
|
||
