Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Arhiva lunara pentru mai, 2018

  92 vizite

Am aproape 18 ani. Eu dorm cu mama in dormitor, iar tata, in sufragerie. Doar ca mama sforaie si nu pot dormi. Tata sforaie si el. Mama nu accepta sub nicio forma sa doarma cu el, astfel incat sa ma odihnesc intr-o camera separata. Ma simt ametita, permanent obosita, fara energie.

Mesaj anonim, prin terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Am aproape 18 ani. Traiesc cu parintii intr-un apartament micut, eu dorm cu mama in dormitor, iar tata, in sufragerie. Doar ca de ceva timp somnul meu a devenit foarte sensibil. Mama sforaie si nu pot dormi. Sunt agitata si stresata. Tata sforaie si el, nu pot dormi cu el. Iar mama nu accepta sub nicio forma sa doarma cu el, astfel incat sa ma odihnesc intr-o camera separata. Stiu ca nu pare o problema importantă, dar este. Imi afecteaza starea. Ma simt ametita, permanent aproape obosita, fara energie. Si nu am alterbativa. Teebuie sa suport sforaitul. Nu merge nici cu dopuri de urachi, nici cu casti.. imi puteti da un sfat, va rog? Sau un exemplude supliment care sa ma faca sa adorm mai usor? Tind sa fiu agitata si din cauza problemelor din cursul zilei. Anxietatea se rasfrange asupra somnului. E foarte extenuant.. imi puteti sugera ceva care sa ma ajute? Multumesc!

Uneori e greu sa dormi din cauza problemelor. La tine, dormitul cu mama in sine este o problema. Poti sa faci mult sport, ca sa obosesti si sa dormi bine. Bea apa, mananca legume si fructe. Legat de dormitul cu mama: este nepotrivit sa dormi in mod regulat cu fiica aproape adulta. Incearca sa o lamuresti pe mama ca ea tb sa isi rezolve problema cu tata. Daca nu e dispusa, atunci sa schimbe locuinta: sa rezolve intr-un fel problema intimitatii incalcate. Daca nu, vezi cum faci ca in viitorul apropiat sa locuiesti separat. Ai nevoie de “aer”. Iti tin pumnii!
 4
Inteleg ca nu te poti odihni si asta iti afecteaza si energia din timpul zilei, pe langa alte surse de stres care exista in viata fiecaruia. Cred ca poti intreba la farmacie sa ti se recomande ceva pentru un somn odihnitor, din plante eventual. O idee ar fi sa luati o saltea pe care sa dormi ori tu, ori mama, ori parintii tai sa doarma in aceeasi camera, dar separat. Ai mai putea incerca sa asculti muzica relaxanta in casti, inainte de culcare. De asemenea ar fi bine sa recuperezi macar in timpul zilei o ora-doua de somn, cand ai ocazia. Oricum incearca sa discuti cu parintii tai si sa gasiti o solutie, persoanele care sforaie de obicei nu sunt constiente de cat de deranjant este sforaitul pentru cei de langa. Ai putea sa ii inregistrezi noaptea cand tu nu poti dormi si sa le arati a doua zi inregistrarea. Asa poate vor intelege ca acest lucru pe tine chiar te afecteaza. Sper sa gasesti o solutie, numai bine!
 7
Inscrie te la facultate intr-un alt oras, ai mai avea de suportat un an.
 4

Sunt însărcinată și vreau să renunț la sarcina, dar partenerul meu nu vrea. Am trei copii, doi gemeni de 16 luni și un copil de 14 ani. Nu ma vad capabila sa mai cresc un copil pentru ca nu am nici un ajutor de la nimeni. Nu avem o relație foarte buna, el mai bea câteodată și se cearta cu mine.

Mesaj anonim, prin terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Bună ziua, sunt însărcinată în 6 săptămâni și eu vreau să renunț la sarcina, dar partenerul meu nu vrea ca sa fac întrerupere de sarcina. Momentan sunt în maternitate cu gemenii care au 16 luni și mai am un copil din prima căsătorie de 14 ani. Eu nu ma vad capabila sa mai cresc un copil pentru ca nu am nici un ajutor de la nimeni sunt singură toată ziua cu gemenii pana seara când vine el de la munca și băiatul de la școală. Nu avem o relație foarte buna, el mai și bea câteodată și se cearta cu mine. Relația noastră e mai mult ca să creștem copiii împreună pentru ca și sarcina gemelara a fost din greșeală și am păstrat-o în speranța că el se va schimba. Și sarcina cea de acum este tot un accident dar nu mai am putere să mai ma chinui singura. Am spus ca de acum am să încep să mă mai gândesc și la mine și la ceea ce îmi doresc pentru ca pe nimeni nu interesează de sentimentele mele și de ceea ce îmi doresc. Simt ca am început să am depresie și nu mai știu cum sa mai gestionez situația în care ma aflu. Mulțumesc sper sa ma puteți ajuta cu un sfat.

este regretabil ca ati ajuns in situatia aceasta insa indiferent de sfaturile din exterior, viitorul acestei sarcini il hotarati doar Dvs.. Linistiti-va macar pt cateva minute si luati o decizie. Curaj!
 5
In ziua de azi, rareori o sarcina mai este un accident, daca se folosesc metode contraceptive. Deja doua sarcini accidentale ma face sa cred ca este vorba de neglijenta, a cui, nu stiu. In primul rand va recomand sa mergeti la medicul dvs de familie si sa discutati ce optiuni aveti. Inteleg ca va simtiti singura, lipsita de ajutor si ca va sunt ignorate nevoile. Daca simtiti ca aceasta casnicie nu este ceea ce va doriti, puteti apela la un centru maternal pentru a vedea de ce fel de ajutor puteti beneficia. Cu siguranta se poate face ceva, macar consiliere psihologica si ajutor cu cei mici. Nu ezitati sa apelati si sa cautati o solutie pentru a iesi cumva din aceasta stare de descurajare in care va aflati. Solutii exista daca le cautati, si pentru dvs si pentru familie. Numai bine!
 8
Ce sfat asteptati de aici din moment ce eu inteleg ca deja ati luat o decizie? Daca e o decizie buna sau proasta nu va putem spune noi pentru ca dvs., si nimeni altcineva, sunteti responsabila de viata dvs si sa va purtati de grija.
 1

Unde se pot face sedinte gratuite cu bilet de trimitere catre psihologie clinica, prin casa OPSNAJ Bucuresti?

Mesaj anonim, prin terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna ziua! Stie cineva unde se pot face sedinte gratuite( adult) cu bilet de trimitere catre psihologie clinica prin casa opsnaj Bucuresti? Multumesc anticipat!

sedinte gratuite de psihoterapie nu se deconteaza de nicio casa de asigurari (din cate stiu). Sedinte de consiliere/psihoterapie se deconteaza doar o data pe luna, prin psihiatru catre un psiholog clinician colaborator (sau intr-un spital/ambulator de psihiatrie) ca ‘servicii conexe’, la fel ca o reteta sau trimitere. Puteti cauta eventual organizatii care au programe de consiliere gratuita, se gasesc pe internet. Ce cautati mai exact?
 1

Am 17 ani si anumite gânduri ma chinuie foarte rau. Totul a inceput cand din cauza ingrijorarilor, temerilor mele, practicam diverse ritualuri in mod repetat, ca sa ma faca sa ma simt mai bine. Atingeam o usa de cateva ori, daca nu clipeam sau faceam diverse lucruri de trei ori, simteam ca o sa se intample lucruri oribile, ma spalam foaaarte des pe maini, aveam impresia ca o sa ma imbolnavesc de boli groaznice, verificam usa la culcare de cateva ori…

Olga Gâdea

:

Mesaj anonim, prin terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:Am 17 ani. De mult timp, anumite gânduri ma chinuie foarte rau. Totul a inceput cand din cauza ingrijorarilor, temerilor mele, practicam diverse ritualuri in mod repetat ca sa ma faca sa ma simt mai bine. Atingeam o usa de cateva ori, daca nu clipeam sau faceam diverse lucruri de trei ori, simteam ca o sa se intample lucruri oribile, ma spalam foaaarte des pe maini, aveam impresia ca o sa ma îmbolnăvesc de boli groaznice, verificam usa la culcare de cateva ori.. pe scurt, era groaznic si ma saturasem. Devenisem foarte superstitioasa si ma temeam sa nu visez copii mici, sa nu vina cucuveaua la geamul meu, sa nu vad fluturi galbeni. Apoi, mi-am spus ca trebuie sa inceteze. Stiam ca e ceva patologic asa ca am promis lui Dumnezeu ca nu voi mai fi exagerata. Si de teama de a nu imi respecta primisiunea, ritualurile s-au rarit, am incetat cu superstitiile, deoarece este pacat sa crezi in ele. Pe scurt, am indeplinit ceea ce promisesem. Dar cu greu. In ziua de azi,consider ca daca fac un lucru de doua sau trei ori, e bine. Doar ca anul trecut, cand ma rugam seara, au venit in capul meu ganduri de hula impotriva lui Dumnezeu, a presianelor ceresti. M-am cutremurat. Mi-am zis ca sunt un monstru si m-am pocait. Ma simteam oribil. Gandurile se repetau in mod stresant. Tot la fel a fost cu gandurile legate de moarte. Moartea ma ingrozeste si imi imaginam tot felul de scenarii oribile. Numaram masinile pe sosea, gandindu-ma ca sigur una din ele va da peste noi. Sau hoti care ajung sa intre in casa pe geamul nostru de la etajul 1 si sa ne ucida cu sange rece. Apoi au inceput iar gandurile impotriva lui Dumnezeu.si a oamenilor de langa mine. Ganduri ca ucid, ganduri cu conotatii sexuale fata de oamenii din jur, fata de vietuitoarele lumii inconjuratoare. Ma uitam la o stire si ma ingrozeam de exemplu de cum un fiu isi ucide mama. Apoi gandul capata contur in capul meu so se repeta intruna. Stiti cum e sa fiti in Biserica de Craciun si in capul tau sa apara preotul impuscat, ca si cum tu faci asta?? Sau cum iti vin in minte relatii sexuale fara sa vrei fata de proprii parinti,? Si stiti cat de greu e sa transofrmi repetat gandul in altceva, sa iti imaginezi ca fata parintelui tau e doar o masca a unui om oarecare, ca pacatul sa capete o alta forma si sa nu mai fie asa strigator la cer ca sa nu fie nevoie sa marturisesti la spovedanie ca ai avut gânduri de incest si sa se scarbeasca parintele de fiinta ta? Stiti cum e sa te simti un monstru? Sa ametesti, sa iti fie rau de cat stres produc aceste ganduri inumane? Acum am reusit sa reduc frecventa lor, m-am rugat mult Domnului si El m-a ajutat. Dar nu au dispărut. Le controlez mai usor, dar tot produc un stres si o umilinta greu de imaginat.le urasc. Ma streseaza, ma distrug. Cum, eu care cred asa mult in El, sa am ganduri asa oribile impotriva LUI? Cum sa traiesti asa?..

Manuela Lupes

:

Eu ma gândesc ca ar fi bine sa consultați un psihiatru și ulterior sa încercați, dacă simtiti nevoia, sa intrati într-un proces psihoterapeutic.
 3

Ilius-Olariu Ana-Maria

:

Majorității oamenilor le trec prin cap gânduri de acest fel la un moment dat, însă inconștientul își face treaba, le ține la “subsol” și asta e bine pentru că nu sunt raționale, deloc utile și nesănătoase. Problema este că la tine acestea sunt obsesive și împovărătoare. Te poți adresa unui psihiatru pentru a investiga ce se întâmplă cu creierul tău, dacă e ceva ce de acolo pornește. Dar pe lângă psihiatru cred că psihoterapia și un duhovnic iscusit te-ar putea ajuta minunat. Ești tânără și te poți schimba în binele tău

Am o fetita de 2 ani si 3 luni. Desi stie ca greseste si ca ne supara face in continuare. Se enerveaza, tranteste, tipa, arunca. Foloseste si cuvinte urate. Noi ii spunem sa nu alerge pe strada ca o loveste masina, ea se uita la noi si incepe sa alerge.

Mesaj anonim, prin terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna ziua,
am o fetita de 2 ani si 3 luni. Este o fetita foarte intelegenta si incearca sa fie cat mai independenta insa este foarte incapatanata si nu asculta. Desi stie ca greseste (vorbind cu ea imi spune singura unde a gresit ) si ca ne supara face in continuare. Daca nu reuseste ceva se enerveaza, tranteste, tipa, arunca. Daca nu ii convone ceva sau o certam ne loveste, tipa.
Am incercat sa ii vorbim, am mai si tipat la ea, am incercat sa o si pedepsim dar nu reusim sa ne intelegem cu ea. Tatal ei este si el o fire mai temperamentala, nu are foarte multa rabdare cu ea, se enerveaza, ea tipa si ea la randul ei si parca mai rau face. Mai foloseste si cuvinte urate.
Nu ma astept sa fie stana sau sa nu faca prostii insa vorbim cu ea si ea face invers, ne fuge din mana fie ca e pe strada sau in metrou, daca incerci sa o iei cu frumosul tipa. Isi fixeaza o idee si plange se jeleste , are crizute de nervi uneori si din senim sau chiar si pe obiecte cand nu reuseste sa faca ce vrea ea. Noi ii spunem sa nu alerge pe strada ca o loveste masina, ea se uita la noi si incepe sa alearge.Si multe alte exemple.
Nu stiu cum sa o stapanesc, e un copil plin de energie si ff desptept.
Cand e cu o singura persoana e cumintica cand apare o alta persoana nu ne mai putem intelege cu ea.

Se pare ca aveti un copil cu personalitate. Inteleg din ce povestiti ca va sfideaza, cu toate ca este constienta ca nu face bine. Nu am inteles unde a invatat cuvinte urate, sau ce inseamna cuvinte urate pentru dvs. De asemenea nu am inteles cand este cumintica (ati spus cu o persoana…care persoana, cunoscuta, necunoscuta, dvs, altcineva din familie) si cand apare cine, nu va mai intelegeti cu ea? Este important de observat dupa parerea mea. Sfatul meu este ca atunci cand tipa, se jeleste sau se eneveaza, sa o ignorati si dvs si sotul, adica sa nu ii dati atentie decat atunci cand se calmeaza si sa vedeti daca se schimba ceva. Este necesar ca ambii parinti sa faca acelasi lucru, deci sa aveti aceeasi atitudine. Ne puteti tine la curent cu comportamentul fetitei. Numai bine!
pare a fi vb de tulburare de opozitionism. ar fi bine sa consultati pe cineva specializat in psih copilului
Cred ca este o situatie foarte neplacuta pentru dvs., mai ales ca ea isi manifesta “independenta” in situatii potential periculoase (cum ar fi pe strada). Educatia se face acasa, cand este linistita. Puteti sa ii explicati cum trebuie sa se opreasca cand aude cuvantul “stai”. Cum poate sa mearga daca ii spuneti “gata”. Insa, asa cum ati subliniat si dvs. de mai multe ori, problema nu este una de intelegere. Copilul sfideaza pentru ca a observat acest comportament in familie. Ori in randul parintillor, ori bunicii pe barinti, ori parintii pe bunici. De cele mai multe ori, un sot (sau ambii) il sfideaza pe celalalt. Iar copilul repeta comportamentul. Pentru o mai buna intelegere a dinamicii din relatiile dvs. va recomand terapie de cuplu si/sau de familie.
 2
Bună. Este o perioada f dificila acum, cu crize de plans, țipete, vrea sa facă ce vrea dar depinde de d-voastră cum gestionați toate astea. Cu aceasta atitudine vrea sa obțină atenție și sa va arate ca este puternica. Nu întrați în jocul ei,găsiți modalități sa va păstrați calmul(știu ca e greu, dar nu aveți de ales). Dacă țipați și o certați va tipa si ea (copiii imita atitudinea părinților, ei fac ce vad, nu ce le spun părinții).Primul pas este sa faceți front comun cu tata, sa transmiteți aceleași mesaje(cu calm).Va antrenați cu FOARTE MULT calm și răbdare si ignorați crizele de nervi. La inceput va urla mai tare, dar apoi va înțelege ca nu obține ce vrea în acest mod. Înainte sa plecați de acasă ii explicați cum ați vrea să se desfășoare plimbarea, cum sa se comporte(nu ii atrageți atenția ce sa nu facă). Dacă se întâmplă să alerge (e periculos), ii explicați consecințele și o avertizați ca atunci când va alerga pe strada, d-voastră va veti întoarce acasă și ea poate sa facă ce vrea. Asta sa și faceți. Se va lăsa initial cu o criza de plans, dar va înțelege când sunteți fermi, nu autoritari. Apreciati și lăudați COMPORTAMENTUL pozitiv. Succes.
Lupta pentru putere incepe la aceasta varsta. Daca dvs incercati sa o castigati cu pretul devalorizarii copilului, o sa ii afectati imaginea de sine. Invatati sa fiti parinte. Eventual vizionati filmul Cum sa crestem copii fericiti, pe youtube. Veti afla fazele luptei pentru putere si efectele ei.
 1

Am 13 ani si fostul meu iubit a spus tuturor ca am facut sex oral.

Olga Gâdea

:

Mesaj anonim, prin terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:Hei.Ma numesc Bianca si am 13 ani.Stiu ca pare ciudat,dar am un iubit de 16 ani care face 17 peste o luna.Mama l-a cunoscut in viata reala,au vorbit si chiar si-a facut o parere buna despre el.Problema e ca acum aproape 2 luni ma bagaseram cu un baiat de 15 ani.Dupa aproape 2 saptamani de relatie i-am facut sex oral,apoi dupa ce ne-am despartit a inceput sa se laude si asa a aflat aproape tot orasul.Acum in prezent am o luna cu (Hai sa ii spunem C sa ne fie mai usor) C de relatie.Prietenul cel mai bun a lui C iesea cu noi asa ca am inceput sa ma atasez de el.Intr-o zi am iesit cu bff si el cu prietenul lui ( Ii spunem G).Prietena mea cea mai buna e mai draguta decat mine(parerea mea) si iubitul meu a inceput sa se dea la ea(O lua in brate,o gadila,dar facea asta sa ma faca geloasa).M-a deranjat foarte tare lucrul acesta asa ca l-am luat pe G si l-am sarutat.El imi raspundea la sarut si incepusera sa puna mana pe sani si cur(Tot faceam de fata cu C).Ziua urmatoare m-am vazut cu G pe marginea Siretului.Eram doar noi doi.Am inceput sa ne sarutam si apoi i-am facut sex oral.Dupa 2 ore G plecasera si venisera C.Am discutat despre tot si am inceput sa plang.El ma lua in brate si imi spunea sa ma linistesc.Seara m-a condus pana acasa si era foarte suparat.Ce fac?

Psiholog Monica Enescu

:

Te maturizezi, apoi vei incepe sa iei decizii mai bune. :)
 8

Remus Costache

:

pai linisteste-te si vezi ce se intampla cu C. Bafta
 1

Cristina Cojocaru

:

Bianca, pentru o fata de 13 ani nu isi au locul problemele de genu. Esti tanara ai tot timpul din lume pentru a experimenta dragostea. Incearca sa fii rezervata in ceea ce priveste prietenia, (bff). La 13 ani sunt lucruri mult mai importante si frumoase de facut! Nu te maturiza prea devreme. Incearca sa te gandesti si la viitorul tau, la lucrurile pe care le faci acum si te vor afecta cand vei creste mai mare. Sfatul meu este sa fii mai ambitioasa si sa ai pretentii foarte mari de la tine. Iti urez mult succes in toate lucrurile pe care le faci si alegerile pe care le iei!
 3

Sunt intr-o relatie de 10 ani cu o colega de serviciu casatorita. De aproximativ 2 luni am vazut niste postari facute de ea pe pagina altcuiva de Facebook, iar in telefonul ei am gasit apeluri catre acea persoana.

Mesaj anonim, prin terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Am urmatoarea dilema : sunt intr-o relatie de 10 ani cu o colega de servici care este casatorita. La inceput totul a fost degajat fara probleme, ne vedeam la servici, ma suna cand putea , era afectuasa , vedeam iubirea in ochi ei . Dar de aproximativ 2 luni am vazut niste postarii facute de ea pe facebook pe pagina altuia si am devenit suspicios. Cand am incercat sa intreb ce sunt cu postarile mi-a raspuns ca e un n prieten de-al fiicei si sa nu-mi fac rau singur cu tot felul de scenarii. Dar acum o saptamana trebuia sa-si verifice contul pe orange sa vada ce optiuni se pot activa pentru telefonul ei pt. Turcia ( e plecata in concediu acolo o saptamana). Am incercat sa o ajut si am intrat pe contul ei orange incercand sa vad optiunile orange si printre altele am descoperit detalii convorbiri telefonice. Si surpriza avea apeluri la 2 numera de telefon seara pe la orele 22 , 23 , 24 , dimineata pe la ora 6, si cum detaliile convorbirilor sunt afisate pe 3 luni am observat ca in ultimele 3 luni a sunta in fiecare zi. Problema e ca de fiecare data cand on intreb daca ma mai iubeste imi spune ca da si ca vrea sa fie cu mine . Nu stiu cum sa-i spun ca stiu de convorbirile ei si stiu ca dupa o verificare pe facebook cele 2 numere de telefon apartin contului pe care ea a facut acele comentarii. Ma gandeam sa-l sun pe el si sa-l intreb de cand e cu ea .. dar nu cred ca e o solutie .. cum ma sfatuiti ?

In primul rand…o persoana care inseala sau care a avut o data o relatie extraconjugala, o poate face si a doua oara. Nu este o regula bineinteles dar este posibil sa se intample astfel din multe motive. Pe de alta parte, inteleg ca relatia dvs este una de lunga durata, 10 ani este o perioada in care se pot intampla multe…cum a evoluat relatia dvs in acesti 10 ani? Va inteleg insa frustrarea, aveti suspiciuni si chiar anumite semne ca partenera dvs se ascunde de dvs si va minte, totusi nu stiti cum sa o puneti fata in fata cu adevarul. Ce doriti de fapt sa se intample, ce sperati dvs sa rezolvati daca ii aratati ca stiti? Daca ea va termina legatura cu acel barbat, veti fi mai linistit? Daca va recunoaste ca a mintit, veti fi sigur ca nu o va mai face? Aveti nevoie de o confirmare pentru a lua o decizie? Doriti sa puneti punct relatiei sau sa o iertati? Acestea sunt cateva intrebari la care dvs ati putea sa va raspundeti si sa reflectati. O alta intrebare pentru dvs ar fi: ce anume va face sa stati intr-o relatie cu o femeie indisponibila, o relatie pe care trebuie sa o tineti ascunsa si in care sa fiti barbatul de pe locul 2? Cum ati descrie relatia cu mama dvs? Sper ca aceste intrebari sa va fie de folos. Daca aveti nevoie sa le aprofundati, incercati o terapie. Numai bine!
 4
Daca banuielile dvs. s-ar confirma, ce ati face? Fiind casatorita, practic ati acceptat situatia in care mai exista un partener. Ce asteptari aveti de la ea si de la relatia cu ea?
 1
Deci sunteți gelos pe prietena dumneavoastră care era deja căsătorită înainte să aveți “o relație” cu ea. Dar nu vă temeți că v ar putea înșela și cu soțul?
 6

Sotul meu in fiecare an pleaca in strainatate, 3-4 luni. Acum pleaca din nou. Eu sunt cu pshihicul la pamant, plang incontinuu, ma gandesc ca nu ma descurc, cum va reactiona copilul cand nu il va mai vedea…

Mesaj anonim, prin terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna sunt casatorita de 5 ani . Sotul meu cam in fiecare an pleaca in strainatate pt 3-4 luni. Doar cand am fost insarcinata a stat 6 . Acum pleaca din nou avem un baietel de 1 an de cand sa nascut nu a mai plecat. Eu sunt cu pshihicu la pamant,numi este aminte de nimic si plang incontinuu fiindca ma gandesc ca nu ma descurc, cum va reactiona copilul cand nu il va mai vedea.as vrea sa ma calmez. Dar nu pot am incercat cu stres clin numi e de folos. Ce sa fac?

Dacă este nevoie sa plece, luați o bona care sa va ajute! Astfel veți avea pe cineva care sa va ajute și veți resimți mai puțin oboseala.
Apoi dacă starea aceasta persista, verificați dacă nu e și vreun puișor de depresie la mijloc (la psihiatru sau psiholog)
 3
Va sfatuiesc sa mergeti la psihiatru pentru un control si pentru excluderea unei eventuale tulburari depresive, apoi la un psihoterapeut pentru a gasi impreuna solutii si a imbunatati relatia dvs cu sotul. Aveti nevoie de sustinerea cuiva, parintii sau socrii dvs va ajuta?
 1
Sotul dvs stie cat de tare va deranjeaza aceasta situatie?O relatie la distanta de cele mai multe ori aduce efecte negative in cuplu mai ales cand este vorba si de un copil.Incercati sa aveti o discutie cu sotul in care sa gasiti o solutie benefica atat pentru relatia dvs cu sotul cat si pentru relatia copilului cu tatal. Stiu ca majoritatea parintilor pleaca in strainatate pentru a castiga mai bine,daca acesta este motivul plecarii sotului insa bunurile materiale nu compenseaza afectiunea de care avem nevoie.Solutia nu este sa stati si sa indurati sau sa va faceti ganduri negre ci sa schimbati ceva.Multa putere!
 2
Trebuie sa vedeti partea pozitiva : veti avea mai mult timp pentru copil si pentru dumneavoastra ,nu veti fii mereu stresata ca trebuie sa faceti curatenie si mancare pentru ca vine sotul de la servici. Va veti face programul in functie de cel al copilului si va fi totul ok . Copilul este prea mic pentru a reactiona in vreun fel la absenta tatalui . Succes .
 1
Madalina, este posibil sa aveti nevoie de ceva pastilute de la psihiatru pentru un echilibru fizic mai bun. Multe femei au dupa nastere o depresie post-partum. Pot fi si alte probleme, mai vechi, care acum rabufnesc, fiindca sunteti solicitata emptional la maxim de copil si de absenta partenerului de viata. Incercati sa ignorati “judecata” familiei, mergeti la psihiatru. Acesta va poate da trimitere la psihoterapeut, care se poate deconta de catre casa de asigurari de sanatate. Cu ajutorul lor (al ambilor) veti putea identifica ce anume va deranjeaza atat de tare si cum puteti depasi aceste momente. Va tin pumnii, succes!
 1

Părinții mei s-au despărțit când aveam eu un an. Tata nu m-a dorit și i-a impus mamei sa mă avorteze. De mică asistam la certurile și bătăile dintre bunicii mei. Nu am avut niciodată o relație, doar prietenii cu beneficii sau am fost amanta ani de zile.

Mesaj anonim, prin terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna ziua! Sunt femeie, am 21 de ani. Părinții mei s-au despărțit când aveam eu un anișor. Tata nu m-a dorit și i-a impus mamei sa mă avorteze. Ea neacceptând, relația lor s-a încheiat. De mică asistam la certurile și bătăile dintre bunicii mei, neștiind cât au sa mă afecteze pe viitor. Am avut mereu tot ce mi-am dorit material, nu pot reproșa nimic in sensul acesta. Însă mai mult mi-as fi dorit sa am o familie fericita și sa fie liniște și pace in casa mea. Mama mi-a fost mereu alături, e o femeie și o mama de milioane, mi-as da și viața pentru ea. Însă nu știu dacă a reușit sa fie și mama și tata pentru mine. Când am mai crescut, căutam oriunde afecțiune din partea băieților. Nu am avut niciodată o relație, doar prietenii cu beneficii sau am fost amanta ani de zile. Am stat in relații toxice, in care eram abuzată psihic, emoțional si chiar fizic. Eram dominata din toate punctele de vedere. Eram folosită pentru dorințele și fanteziile
lor. Nu am sa uit niciodată cuvintele pe care le folosea unul dintre ei: “Taci, tu nu ai voie sa comentezi. Faci ce vreau eu, ai inteles?” I-am găsit scuze in faptul ca era beat și am trecut peste de nenumărate ori. Nu știu dacă voi putea avea o relație in care sa fiu împlinita și fericita pentru ca de multe ori când merge bine, eu ruinez totul, parca neconsiderand ca as merita acea fericire, acel respect. Nu am încredere in mine deloc și de multe ori apelez la anumite metode, cum ar fi îmbrăcămintea mai vulgara, sexul, doar ca sa văd ca sunt dorita. Nu am avut mulți parteneri, pentru ca, deși nu meritau persoanele respective, le eram fidela și loiala. Eram amanta, însă nu înșelam, dacă pot folosi termenul asta.
Nu prea am discutat aceste aspecte din viața mea, dar v-am scris vouă pentru ca mă puteți înțelege, fără judecată. Am nevoie de câteva cuvinte sa pot înțelege lucrurile in esența lor, și sa văd realitatea din ochii voștri, obiectiv. Va mulțumesc!

Ar fi bine daca ai putea face psihoterapie si te-ar ajuta foarte mult. Pe scurt ai niste probleme nerezolvate din copilărie – relatia cu tatal tau – pe care încerci sa le rezolvi prin relațiile actuale. Ca si tatal tau, iubitii tai nu se vor schimba. Dar lucrurile nu se vor schimba asa, pe scurt.
E de apreciat ca tu ai inteles foarte bine “modelul” care se repeta in toate relatiile tale: cauti atentia barbatilor, pentru ca sa o obtii spui ca “faci orice”-accepti sa fii devalorizata si tratata ca un obiect (pentru ca si abuzul este tot o forma de atentie), la un moment dat se termina cumva relatia, si te simti lipsita de valoare, ne-dorita, ceea ce te face sa cauti iar atentia lor, in acelasi mod (provocare, oferte sexuale) si ciclul se repeta la nesfarsit, intr-un permanent cerc vicios. Ceea ce probabil nu ai reusit sa intelegi singura (ca sa poti schimba ceva) este faptul ca NU este vina ta! Astea au fost circumstantele copilariei tale, si nimeni nu te-a protejat de modelul bunicilor tai si de abuzul care se petrecea acolo, intre ei. De acolo ai inteles repede “cum este sa fii femeie”, si faptul ca abuzul este ceva obisnuit, ca asa se petrec lucrurile si asta e pretul pentru a nu fi singura. Ai fost o victima atunci (chiar daca numai colaterala), dar asta nu inseamna ca trebuie sa ramaii in mentalitatea de victima toata viata ta. Obiectiv vorbind, nu sunt toti barbatii asa, si nu toate relatiile sunt asa. Chiar daca ai numai 21 de ani, acum esti adult, si poti decide altceva pentru viata ta! Nu e nevoie sa-ti cauti in mod inconstient numai abuzatori, si nici sa ii tot parasesti pedepsindu-i simbolic pe cei care te-ar trata altfel. Nu mai e nevoie sa fii numai “amanta”, poti deveni si sotia cuiva care sa te iubeasca sincer. Nu esti trecutul tau, deci nu e nevoie sa-l lasi sa te defineasca. Poti decide sa te respecti mai mult, sa consideri ca meriti mai mult si sa schimbi tipul de barbati sau de relatii din viata ta! De tine depinde. E greu, dar nu imposibil, iar psihoterapia ti-ar fi de mare ajutor in acest demers. Succes!

Inchiriere cabinet psihologic – Bucuresti (zona Piata Romana)

Ofer spre inchiriere spatiu mobilat si amenajat in cladire de birouri, ultracentral, in zona Piata Romana, ideal pentru cabinet de psihologie, psihoterapie, consiliere. Detalii la tel.: 0722.296.162.


Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita