Arhiva lunara pentru noiembrie, 2017
Adaugare anuntCaut terapeut ABA – Bucuresti (zona metrou Timpuri Noi)
Ne marim echipa de terapeuti. Caut 2 terapeuti ABA la domiciliu, program 2 ore /zi (minim 3 zile/saptamana) oricand intre orele 17 si 21 si /sau in week-end pentru 2 copii (gemeni) de 1 an si jumatate diagnosticati cu intarziere in dezvoltare. Zona metrou Timpuri Noi. Tel.: 0743.081.499. Coordonator: d-na Iulia Lazarean. Astept CV-urile pe adresa de e-mail: lacatusvasile@yahoo.com
Sunt fata, am 19 ani si simt o nevoie foarte mare de sex. Am fost si amanta vreo doi ani, doar pentru sex.
Buna ziua! Sunt fata, am 19 ani. Mă confrunt cu o problema, dacă o pot numi asa. Simt o nevoie foarte mare de sex. Uneori îmi vine și sa plâng din aceasta cauza, pentru ca nu am iubit și nu o pot controla. Am fost și amanta vreo doi ani, doar pentru sex, tot din cauza acestei nevoi și dorințe. Ce pot face?
Sa ti faci un prieten? Va fi un băiat fericit
Inchiriez spatiu pentru cabinet – Bucuresti (zona biserica Popa Soare, sector 2)
Inchiriez spatiu primitor si cald, pentru activitati educationale si terapii. Zona linistita, vizavi de biserica Popa Soare, sector 2. Pret 30 lei/sedinta sau 100 lei/zi. Pretul poate suferi modificari in functie de nr. de persoane.
Contact: 0721.092.288 – Cristina
Barbat, 26 ani, facultate, master terminate. Am 1 an de cand am iesit dintr-o relatie toxica. De 2 ani locuiesc in UK. Aici am cunoscut o fata, englezoaica. S-a indragostit de mine. Are o fetita de 2 anisori. As vrea sa fac pasul si sa-i spun sa ne mutam impreuna. Asta ar insemna sa imi asum datoria de tata pentru fetita si de sot pentru ea. Ceva ma retine.
Buna ziua. Barbat, 26 ani, facultate, master terminate. Am 1 an de cand am iesit dintr.o relatie toxica. De 2 ani locuiesc in Uk. Aici am cunoscut o fata,englezoaica ce s.a indragostit de mine. Ea are o fetita de 2 anisori. Momentan in proces cu fostul ei prieten cu care are si fetita. El nu si.a asumat datoria de tata motiv pentru care ea a rupt orice legatura cu el, nu e trecut nici pe certificatul de nastere al fetitei, violent cu ea, abuziv, consumator de alcool si droguri. A locuit cu ea 3 ani. Ea are 27 de ani, in urma cu 3 ani si.a pierdut mama, cancerul fiind motivul. Momentan locuieste cu tatal ei si fetita. Lucram amandoi in acelasi loc, eu tura de noapte ea de zi.
Provin dintr.o familie x4 membri. Sora 22 cu mici probleme de sanatate. Toti 3 locuiesc in romania.
Nu profesez pe ceea ce am invatat. Dar imi castig venitul si sunt apreciat de toata lumea.
Ma intalnesc cu aceea fata de 2x pe sapt atat pentru sex cand si pentru a petrece timpul. I.am cunoscut tatal, fratele si cateva rude.
Ma consider o persoana buna, calma, generoasa. Sunt intr.un punct cand nu stiu ce sa aleg, ce sa decid. Asi vrea sa fac pasul si sa.i spun sa ne mutam impreuna. Asta ar insemna sa imi asum datoria de tata pentru fetita si de sot pentru ea. Ceva ma retine. Asi dori o parere, sfat de viata. Nu am discutat cu parintii insa intentionez sa o fac. Daca ar putea cineva sa imi dea un sfat, asi aprecia. Multumesc
nu imi este foarte clar ce parere doresti sa auzi. Inteleg ca ai ‘o retinere’ si ma gandesc ca parerea pe care ne-o ceri este in aceasta directie insa nu ai formulat-o exact si nu as vrea sa banuiesc. Poti reformula?4
Cred ca cineva poate face acest pas (a-si asuma mutarea si fetita) cand chiar isi doreste asta. A face acest pas doar din dorinta de a fi o persoana buna si generoasa este o greseala, care pe termen lung isi va arata urmarile. Mai sunt si alte motive? O iubesti pe aceasta femeie? Sau, macar esti indragostit de ea? O relatie are nevoie si de asta. Sfatul meu este sa pui pe hartie argumentele pro si contra, fara a te sfii sa le pui si pe cele “rusionoase”. D.ex. Am imparti chiria.Apoi, tragi linie si vezi ce iese. Succes!
Sa inteleg ca-ti este teama de riscuri? Tu ce sentimente ai si pentru acel copil? Nu este usor sa cresti un copil care nu este al tau si cred ca asta e principalul motiv pentru care eziti in a face pasul. Orice relatie, cu sau fara copil presupune si “riscuri” dar trebuie sa-ti asumi responsabilitatea pentru tot ce insemna aceasta, cu bune sau cu rele, si mai ales, in cazul tau, sa fii constient ca mai tarziu pot aparea regrete, reprosuri. Viata este un risc, tu cat poti sa-ti asumi?
Dacă vrei să faci pasul acesta doar din milă, din cauza experiențelor neplăcute prin care a trecut, cu siguranță e o greșeală. Dacă o faci din sentimente profunde de iubire ( ceea ce nu prea reiese din postarea ta) este în regulă.
Bună ziua. Aud că te preocupă asumarea poziţiei de tată pentru acest copilaş. Eu îţi propun să te uiţi mai atent la poziţia de iubit/partener/amant, al acestei femei cu care ai o relaţie. Cheia este acolo. Tu, alegând să mergi acolo, la locuitul împreună, vei întări şi-ţi vei asuma relaţia cu ea, fetiţa va fi o persoană micuţă care va locui cu voi. Nu vei fi tatăl ei, ci o prezenţă masculină cu care ea va interacţiona, în principiu cerându-ţi timp, atenţie, disponibilitate. Aceste lucruri (timp, atenţie, disponibilitate) îţi sunt cerute, în fiecare secundă, de orice e în jurul tău şi te solicită, cât de puţin. Serviciul, prietenii, o aplicaţie de telefon. Disponibilitatea de a-i oferi atenţia ta micuţei poate veni natural, dacă te vei simţi hrănit şi împlinit în relaţia principală, cea cu femeia ta
Sunt insarcinata in 7 saptamani si sunt foarte stresata deoarece cunosc cateva cazuri de mame, prietene ale mele, care au copii cu retard mental, autism etc.
Buna ziua . Sunt insarcinata , sarcina e destul de mica in am dorar 7 saptamani , problema este ca sunt foarte stresata pentru ca , cunosc cateva cazuri unde mamele prietene de a le mele au copii cu retard mental , autism etc . si din aceasta cauza eu ma tot gandesc daca o sa fie si copil meu asa ce sa ma fac cum sa facs a nu fie chestia asta este un stres enorrm pentru mine nu stiu cums a trec peste pana si noapte visez despre asta . Stiu ca este toata voia lui Dumnezeu si ca totul depinde de el dar nu pot sa nu ma gandesc .
Acestea sunt frici normale pentru o mama,mai ales la prima sarcina. Eu am 3 copilasi,si iti confirm ca nu e usor nici inainte de nastere nici dupa. Multumesc Cerului ca sunt copii normali. Si eu am avut temeri asemanatoare,duse la extrema. Cel mai bine ar fi sa alegi un medic foarte competent care sa-ti supravegheze sarcina, pentru mine a contat enorm doctorul. A fost ca un inger pazitor pentru copiii mei. Un adevarat profesionist care mi-a explicat totul sincer,si cum mi-a spus asa a fost,nu a gresit niciodata. Octavian Rotaru este numele lui,il gasesti la spitalul Elias din bucuresti.
Vorbeste despre aceste temeri cu sotul tau si mergeti impreuna la un psiholog pentru linistea ta. Vei avea nevoie cu siguranta de psiholog mai ales dupa nastere. Acum poate ti se pare ciudat ce-ti spun,dar cand vei ajunge acasa cu copilul vei sta numai cu ochii pe el. Îi vei verifica fiecare respiratie,vei studia fiecare particica de corp si te vei panica de cate ori vei ațipi si tu putin. Da,eu asa am patit la primul copil. Nu a avut cine sa ma indrume,nu m-a ajutat nimeni…Asa ca daca iti permiti sa vizitezi un psiholog ,fă-o! E cel mai bine pt tine.
Daca aveti grija de sanatatea dvs in timpul sarcinii, mergeti periodic la control, monitorizati sarcina, nu beti alcool, nu fumati, va alimentati corespunzator si sa nu faceti excese, sansele sunt mai mici ca copilul sa aiba probleme. De asemenea asta tine si de ereditate, dar si de varsta dvs (problemele apar mai des la femei trecute de 35 de ani). Nu in ultimul rand, starea psihica este importanta. Deci unul din lucrurile pe care le puteti face este sa nu va stresati, astfel si copilul se va simti mai bine si nu ii transmiteti starea dvs. Curaj si nu in ultimul rand, felicitari!
Important este de ce ti-e frica? De iubit îl vei iubi la fel indiferent de cum e, este al tău. Fricile pot veni din nevoia de confirmare sociala, frica de a nu fi judecata, de a nu se ridica copilul la anumite standarde pe care tu le ai. Cat încă ești “libera
Sunt o fată de 18 ani, o copilă care a făcut un păcat foarte mare. Am luat viata unui îngeraș cu o lună în urmă și regret de atunci în fiecare clipă.
Buna. Sunt o fata de 18 ani..o copila.. care a facut un păcat foarte mare.. a luat viata unui ingeras acum o lună in urma si regreta de atunci in fiecare clipa. Tot timpul ma gandesc la ce am facut cum de ce. Plâng cand vad copii alaturi de părinții lor si cand vad pe cineva imi vine sa.i spun o sa un bebe dar ma opresc. Am facut asta pentru am considerat ca sunt prea mica pt aceasta etapa a vietii ca nu o da mai pot face ce am de gând. r acum nu stiu ce sa să mai fac numai la el ma gandesc chiar il si visez “un băiat brunet”. Am vorbit cu logodnicul meu si i Am spus sa facem un copil ca eu nu pot trece peste asta..dar nu e de acord acum. Vă rog dati.mi un sfat ca nu stiu ce sa mai fac..
Nu cred ca un copil te-ar ajuta. Gândul tau va fi tot acolo. Încearcă sa iti dai seama de ce ai facut aceasta alegere. Varsta prea frageda, instabilitatea financiara, studii neterminate..Fa-ti un plan, stabileste niste teluri clare care sa fie îndeplinite inainte sa intemeiati o familie si concentreaza-te pe ele. Vei simti apoi când va fi momentul sa devi mama.
Îți recomand cu căldură o vizita la un psihoterapeut pentru a trece peste această situație. Este un proces complex și nu putem sa te ajutam prea mult cu un comentariu pe Facebook. Curaj și nu mai pierde timp căutând răspunsuri sau punând întrebări . Mult succes !
Eu doar atat am de spus, e de apreciat ca ai avut curajul sa iei decizia asta (deloc usoara de altfel) si nu ai mers cu lucrurile inainte independent de ce voiai sa faci, cum se intampla in atatatea cazuri. Acuma sigur ca o perioada o sa fie mai dificil sa te obisnuiesti cu noua realitate, spui si tu ca esti trista, astea sunt lucruri normale si mai important, tranzitorii. Give it time. Si sigur, dpdv pragmatic nu cred ca ar ajuta sa faci alt copil ca sa.l inlocuiesti pe cestalalt, ca nu sunt intersanjabili. Cred ca ar fi indicat sa amani orice decizie majora pana ajungi intr.un loc emotionally safe enough sa te asiguri ca ai trecut peste pierderea asta si ca vrei sa ai noul copil, nu sa.l folosestica un substitut. Best of luck!
Consiliere, iti va alina ranile din suflet mersul la un specialist.
Ai nevoie de timp. Nu ca sa uiti, ci ca sa te ierti. Nu ca sa te acuzi in continuare sau sa suferi, ci ca sa te dezvolti si sa devii parintele care iti doresti sa fii si sa ii poti oferi copilului tau ce nu ai simtit ca ii poti da tu si partenerul tau acum. Ai nevoie de timp pentru a te echilibra. Un copil e bine sa vina cand e dorit de ambii parinti si nu pentru a umple un gol, a linisti o vina sau a substitui ceva pierdut. Toate vin la momentul potrivit si iti doresc un drum frumos pana acolo! Esti tanara si ai toata viata inainte
Am mai pus o întrebare aici despre dependența mea de jocuri de noroc. Am 5 luni de când nu mai joc la cazino şi mă simt foarte bine.
Bună ziua, am mai pus o întrebare aici despre dependența mea de jocuri de noroc. Pe 6 Noiembrie am 5 luni de când numai joc la cazinou şi mă simt foarte bine. Eram distrusă psihic.
Credeți că am scăpat de acea tentație?
ma bucura sa aud ca v-ati controlat atata timp si va doresc sa va tineti tare in continuare. Nu avem noi cum sa va raspundem. Credeti ca ati scapat de acea tentatie? Ramaneti vigilenta in continuare. Succes!
Felicitări pt control, mulțumim că ați împărtășit acest aspect cu noi. Așa cum a spus și colegul mai sus, noi nu avem de unde sti. 6 luni este o perioada buna de “abstinenta”. Pt a evita o eventuala reîntoarcere în cazinou sau la jocuri de noroc, v-as sugera sa vă găsiți un hobby util si cu un impact pozitiv asupra vieții dvs. Succes și așteptăm să ne scrieți și la un an
Cand vine tentatia rezista-i un minut, o ora , o zi , o saptamana , o luna , un an , pentru todeauna !!! Tu ai rezistat deja 5 luni !!! Vezi cat drum ai parcurs deja ? Mergi mai departe cu incredere in tine . Esti mai puternica decat orice tentatie .
Cred ca exista posibilitatea sa va mai tenteze din cand in cand. Dar la felul in care ati dobândit-o,ma îndoiesc ca nu va veti infrange dorinta. Atatea luni sunt o reusita.
Cum se “vindeca” o fantezie sexuala? O am de mult, o tineam secret, intre timp am reușit sa o îndeplinesc, insa nu m-am saturat.
Cum se “vindeca” o fantezie sexuala? O am de mult, o tineam secret, dar intre timp am reușit sa o îndeplinesc. Problema este ca nu m-am saturat, ci imi doresc sa o îndeplinesc de fiecare data când fac sex cu iubitul meu. Fantezia este dorinta mea de a crea un scenariu in care el sa fie foarte insistent, eu sa refuz sa facem sex iar el sa ma forteze. Știu că asta spune ceva despre subconștientul meu, insa ce anume as putea sa inteleg?
Cred ca avem cu totii dorinte mai mult sau mai puțin ascunse. Cat despre ce înseamnă in profunzimea lui acest lucru,cred ca doar in cadrul msi multor sedinte puteti sa dezvoltati si sa descoperiti ce anume va conduce catre practica aceasta.
eu inteleg ca simtiti o placere erotica atunci jucati acest rol de agresor-victima, ca si cum ar urma un act sexual impotriva dorintei dvs.. Incercati sa discutati cu un terapeut despre ce simtiti defapt in acele momente, care este placerea, ce cautati defapt sa traiti si cum a ajuns sa se transfere in actul sexual? Succes!
Explorati aceasta fantezie si semnificatia ei in cadrul unei psihoterapii. Intelegand pe ce se bazeaza si ce nevoi va satisface, nu va mai fi nevoie sa treceti la act si veti avea mai multa flexibilitate in plan sexual. Curaj!
Se pot petrece multe in inconstientul uman cand e vorba de fantezii! Ar fi mai multe ipoteze: In fantezia violului (ca sa spunem pe nume sintagmei “eu sa refuz si el sa ma forteze”),oricat de incitanta vi se pare ca fantezie, realitatea punerii in fapt a acestui scenariu este dureroasa. Iar in sexualitate, se poate produce uneori asocierea durerii cu placerea. O alta ipoteza ar putea fi obtinerea placerii fara asumarea responsabilitatii in legatura cu decizia de a spune “Da”. Este ca in povestile clasice cu “Madona inocenta”, (“eu refuz si el insista”) sau “caprioara vanata”, fara aparare in fata vanatorului-agresor care forteaza. Ea isi apara (teoretic) credintele si principiile morale, dar el o obliga prin forta. Nu e vina ei, nu?? Din informatiile sumare pe care le dati aici, noi putem emite numai presupuneri si ipoteze bazate pe teorie.Totusi, daca vreti sa intelegeti mai multe, un proces psihoterapeutic sau analitic v-ar putea ajuta sa intelegeti (pe baza istoriei de viata, si a evenimentelor semnificative in acest sens) despre ce e vorba in cazul dvs. particular.
Bună să-ţi fie ziua! Cum te-ai simţit în momentul trăirii fanteziei? Ce ţi-ai luat de acolo ca ceva ce nu găsești în realitate? De la ce vârstă îţi amintești că ai început să ai aceste dorinţe? Rămâi cu întrebările astea şi lasă răspunsurile să apară, în ritmul lor, pentru a începe să privești mai în profunzime acolo. Îţi recomand un proces terapeutic exploratoriu.
Cu deschidere,Psihosexolog Arina Anghel
Mamica a 2 copii, cu varsta sub 2 ani ambii, cel mic are 2 luni. Simt ca lucrurile cu sotul meu nu sunt bune deloc, ne certam tot mai des, chiar si in prezenta copiilor.
Mamica a 2 copii, cu varsta sub 2 ani ambii, cel mic are 2 luni. Simt ca lucrurile cu sotul meu nu sunt bune deloc, ne certam tot mai des, chiar si in prezenta copiilor. El munceste destul de mult, este vesnic obosit, cand este liber vrea doar sa doarma si de aici apar discutii. Nu stiu daca ii cer prea mult, ca atunci cand este acasa sa fie intr adevar cu noi, sa fie mai activ…el tot sustine ca face destul, insa tot ce face, face doar impins de la spate de mine. Pentru a strange jucariile copiilor, de ex., il rog toata ziua si poate intr un final o face…sime doar un exemplu. Nu imi dau seama unde gresesc, stiu ca am devenit cicalitoare, insa singura imi e f greu si am nevoie de ajutorul lui, insa nu stiu cum sa i l cer … Clar este mai mult vina mea, pentru ca poate ii cer prea mult, asa ma gandesc uneori, insa sunt lucruri uzuale, gen sa faca ordine in casa, sa duca gunoiul..etc Multumesc mult, orice sfat e binevenit!
Înțeleg ca sunteți copleșiti de sarcinile care implica creșterea celor 2 copii mici, nu este deloc ușor nici pt d-voastră nici pt soț. Din ce descrieți eu înțeleg ca va antrenați într-o lupta în care fiecare are niște asteptari de la celălalt, va acuzați reciproc, va faceți reproșuri iar asta dăunează relației. Cum ar fi în loc de lupta sa încercați sa cooperati, sa faceți echipa, sa va încurajați și sa va completați pt a rezolva sarcinile? Ați discutat cu calm cum va puteți organiza? Puteți apela și la o terapie de cuplu. Succes!
Sigur ca nu va este usor sa aveti in grija doi copii mici si atatea responsabilitati. Inteleg insa ca si sotul dvs are de asemenea un serviciu solicitant si se simte coplesit. Daca dvs simtiti ca il impingeti de la spate este clar ca sotul manifesta o rezistenta si ca lucrurile nu merg de la sine. Oare ce succes poate avea cand impingem pe cineva sa faca ceva ce nu simte si nu vrea? Care sunt consecintele? Cresc frustrarile, resentimentele, incep certurile, reprosurile, afecteaza relatia de cuplu dar si pe copiii care sunt martori la conflictele parintilor. Este evident deci ca asta nu poate fi o solutie si ca alta cale trebuie cautata. De fapt nicio incercare de a convinge, constrange, forta pe cineva nu are sorti de izbanda. O solutie ar putea fi sa incercati sa gasiti un ajutor, de obicei pe mama sau pe soacra dvs, alta solutie ar fi sa angajati pe cineva, o bona de exemplu. Alta ar fi sa discutati si sa cooperati pentru a rezolva ce este de rezolvat, asa cum scria si dna Olimpia Ciocea, sau sa discutati cu sotul ce schimbari ar putea face la serviciu pentru a nu mai fi mereu obosit. Cert este ca ceva trebuie schimbat pentru ca situatia prezenta va arata ca ceva in felul in care stau lucrurile acum, nu merge bine. Succes!
De un an ma gandesc zi si noapte la o fată pe care o stiu doar din vedere. I-am făcut niste complimente, dar nu mi-a raspuns la niciun mesaj.
Bună ziua!
Sunt Lucian si am 30 ani.
Problema mea este ca de ceva timp ma gandesc cam mult la o fată pe care o stiu doar din vedere ,adica zi si noapte.
Nu prea mă mai pot concentra cum trebuie la activitațile pe care le am ,chiar le-am neglijat.
Problema este de aproape un an.
Imi doresc tot timpul să o vad in poze sau in realitate.
Am gasit cateva poze cu ea si ma uit din cand in cand la ele.
I-am dat de ințeles cred că sunt atras de ea pentru ca i-am făcut niste complimente ,dar nu mi-a raspuns la niciun mesaj.
Am o reținere sa vorbesc cu ea in realitate pentru-că mă simt un pic inferior.
Fata respectivă are o functie de conducere si chiar daca am si eu o facultate de inginerie nu am momentan un job de cateva luni si sunt si cam timid de fel.
Este si un pic mai in varstă de cat mine,cam cu un an.
O relație nu am mai avut de 5 ani,
Intrebarea mea este cum sa procedez in această situatie ca să nu mă mai gandesc atat de mult la ea si ca să fie normal.
Eu sincer iti spun ca cel mai bine este sa iti iei inima in dinti si sa vorbesti cu ea. Nu ai ce pierde. Macar stie si ea ca o placi, si in functie de reactia ei vei vedea daca mai are sens sa iti pierzi timpul gandindu-te la ea.
Ce pierzi daca ii spui?Complimentele si declaratiile trebuie insotite si de fapte. Femeile primesc deseori complimente de la barbati chiar pe strada dar asta nu inseamna mare lucru. Ce ar fi daca am lua in serios orice barbat care ne face un compliment? Scapa de complexul de inferioritate care nu prea e ok intr-o relatie si treci barbateste ca un cavaler la actiune. Femeile asteapta actiune si hotarare din partea unui barbat nu numai cuvinte frumoase. Multa bafta!
Probabil daca i-ai spune si ai primi un feedback clar din partea ei ai putea sa scapi de aceasta preocupare obsesiva pentru ea. Cand traim doar in mintea noastra si nu avem curajul sa confruntam realitatea, putem trai cu tot felul de scenarii, vise, ipoteze care nu au cum sa fie nici confirmate, nici infirmate. Daca tu vrei sa nu te mai gandesti la ea atat de mult, trebuie sa iei o decizie sa-ti exprimi intentiile, si sa vezi daca si ea simte acelasi lucru sau nu. Daca nu, atunci cel mai bine ar fi sa cauti in alta parte, o fata care sa iti impartaseasca sentimentele. Problemele ce tin de inferioritate pot fi abordate si in cadrul terapiei sau al dezvoltarii personale. Succes!
Continuand navigarea pe acest site sunteti de acord cu Termenii si Conditiile utilizarii.
