Arhiva lunara pentru noiembrie, 2017
| 121 vizite |
Sunt o mamica divortata si am o fetita de 8 ani. Acum cateva zile, prietenul meu mi-a povestit o conversatie telefonica intre fetita si el, in care ea i-a spus ca ar vrea sa-l vada fara chiloti.
Buna ziua,
Sunt o mamica divortata si am o fetita de 8 ani din casatoria anterioara. In prezent sunt intr-o relatie cu un domn de aproape 1 an (fetita si cu el se inteleg foarte bine cu mentiunea ca nu locuim impreuna, decat ocazional vine pe la noi sau când mergem in minivacante). Acum cateva zile prietenul meu mi-a povestit o conversatie telefonica intre fetita si el in care ea i-a spus ca ar vrea sa-l vada fara chiloti pe el. Am incercat sa vorbesc cu ea si mi-a spus ca a fost o gluma, dar totusi ma speriat o astfel de gandire la varsata ei. Va rog ma putei ajuta cu un sfat?
Multumesc
Nu este nimic îngrijorător in asta, este o curiozitate pe care toti copii o au, indiferent daca ne este comod sau nu, insa nu toti le verbalizeaza. Copii au o groaza de fantezii, rolul adulților este de a ii ajuta sa faca diferenta intre fantezie si realitate, fara a ii face sa se simta culpabili sau rusinati pentru gandurile lor. Explicati-i ca atunci cand va creste va putea vedea cati barbati doreste, dar nu pe iubitul dumneavoastra.3
Ce fel de conversatie telefonica a avut prietenul dvs cu fiica dvs de s-a ajuns la acest subiect?
RASPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS INTREBAREA (pentru d-na Mihaela Vasut Luncasu): “Au avut o simple conversatie, ce mai faci? Cum a fost la scoala? Ti ai facut temele? Si de aici au ajuns la discutia ca ea ar verea sa l vada fara chiloti.
Multumesc”.
Ma numesc Virginia si am mare nevoie de ajutor. Am 28 de ani si mi-am pierdut mama la 10 ani si tatal la 26. Nu am avut o copilarie frumoasa mereu, am fost un copil ingrijorat, lipsit de atentie, fara chef de viata, nemotivata, cu sentimente de vinovatie, lipsa de incredere, stres, depresie etc.
Buna ziua,ma numesc Virginia si am mare nevoie de ajutor am 28 de ani miam pierdut parintii mama cand eram la varsta de 10 ani si tatal la varsta de 26 de ani,nu am avut o copilarie frumoasa mereu am fost un copil ingrijorat lipsit de atentie si fara chef de viata ,nemotivata ,sentimente de vinovatie lipsa de incredere ,stres ,depresie etc.
Sunt casatorita si momentan ma simt ca am probleme sa ma exprim cand sunt inconjurata de oameni colegi,obosesc foarte repede ,ma gandesc si imi imaginez lucruri cu cei din jur,uneori mie teama sa ma exprim,mi se zice ca nu am incredere in mine,ma simt oribil,dureri de cap,lipsa de concentrare, victimizare,critici ,teama,timiditate,frica,imi vine sa plang ,gandire negativa,numi place nimic,lipsa de motivare,ura,atasamente,emotii,transpir,nu lucrez fac o scoala momentan,locurile de munca pe care leam avut mau distrus psihic,ma simt inconstiienta uneori sau plina de ura si frustrari ,ma plang fara sa gandesc ma simt nemultumita uneori .Raspunsul dumneavoastra ma va ajuta enorm cu siguranta. Cu sinceritate,Virginia
Virginia, imi pare rau pentru ceea ce simti acum. Tot ce poti face este sa incepi o psihoterapie. Ai mult de lucrat cu tine si cu cele intamplate. Probabil ca te-ar ajuta si sa vorbesti cu o prietena, dar nu este acelasi lucru. Iti tin pumnii!
Va recomand sa consultati un psihiatru si sa incepeti in paralel o terapie. Inteleg ca sunt multe lucruri din trecut care v-au adus in acesta situatie, nu este usor sa iesiti din acest cerc vicios dar cu ajutor specializat veti avea sanse bune sa aduceti schimbari in viata dvs. Mult succes si curaj!
Bună Virginia. Din descrierea ta înțeleg ca treci printr-o perioada f grea și se pare ca sunt niște lucruri neconstiente și nelamurite pt tine din copilărie care te afectează acum. Mai exact niște aspecte legate de pierderea mamei. Ce vârstă avea mama când ai pierdut-o? Un proces terapeutic te-ar ajuta sa înțelegeti de unde vin aceste stări cu care te confrunți, sa lămurești niște lucruri din copilărie și sa găsești puterea necesara sa le gestionezi,să-ți întărești încrederea în propria persoana. Curaj și succes!
Printre multele probleme de sanatate pe care le am, port si aparate auditive de aproape 10 ani, acum avand 25. Eu nu am prea avut o viata sociala, nu socializam, eram mai mereu retras, inhibat.
Buna !
Printre multele probleme de sanatate pe care le am, port si aparate auditive de aproape 10 ani, acum am 25 ani. Eu nu am prea avut o viata sociala, nu socializam, eram mai mereu retras, inhibat. Am mers recent la doi psihologi, si mi-am rezolvat problemele de viata sociala, de timiditate si inhibare, intr-o oarecare masura. Doar ca stiti cum se zice ,,Ceea ce nu e facut la timp, este mult prea tarziu!”. Regret si-mi pare rau, sincer nici nu stiu pe cine sa trag la raspundere prima data, cine e raspunzator de ceea ce mi s-a intamplat, de greseala de a nu fi dus atunci la psiholog, sa fac sedinte de psihoterapie : parintii, medicii sau pur si simplu viata ? Sincer nu stiu, dar sunt din ce in ce mai hotarat sa intreb, sa stiu, chiar daca timpul trecut nu va putea fi niciodata reintors, iar ce e pierdut, e pierdut pentru totdeauna. Din pacate viata sociala normala oricum nu voi avea, dar macar sa stiu, asa ca va intreb, va povestesc si voua. Ziceam ca am inceput sa port aparate auditive prin clasa a VII-a. Mi-au fost puse la urechi si atat tot. Nu zic ca nu ma ajuta, ma ajuta chiar foarte mult.
Totusi, dupa parerea voastra nu trebuia sa fiu dus, parintii sau macar orl-ist-ul sau audiologul sa zica ,,Duceti-l la cateva sedinte de psihoterapie, sa-l ajute sa se integreze in societate, sa aiba viata sociala.” Citind si informandu-ma, asa se face, ar trebui sa se faca, dar traim in Romania plina de incompetenta si nestiinta. Cred ca atat parintii mei cat si medicul/audiologul au gresit foarte mult, afectandu-mi pentru multi ani viata sociala. N-am avut niciodata prieteni, prietena. Cand am fost in facultate, am inceput sa merg la psiholog, mi-am rezolvat problemele dar… ce e prea tarziu, nu se mai poate schimba, asa ca am ramas cu o durere in suflet, cu sechele cum s-ar zice. Sunt mai mereu singur, doar cu parintii, pe care nu-i intereseaza viata mea sociala. Am mai discutat si cu ei despre acest subiect, dar mereu se ajunge la mici certuri, discutii fara final si doar atat zic ridicand din umeri ,,Asta e ! Ce sa fac ?” . Orice au facut pentru mine, doar viata sociala nu.
Doar atat i-au interesat sanatatea si sa invat. Asta faceam non-stop invatat, invatat, invatat, invatat. Sa nu va zic ca la scoala nu ieseam niciodata in pauze, practic stateam in banca, nu socializam, nimic. Singurul scop pentru care mergeam era INVATATUL si atat. Nu s-a interesat nimeni de viata mea sociala. Totul li se parea bine si frumos : doctorilor, parintilor si profesorilor (sa nu mai zic ca am invatat la scoala unde era mama invatatoare iar 2 ani am fost la ea in clasa : clasele III-IV).
Intrebarile sunt : Cine credeti ca a gresit si unde si trebuia din momentul in care cineva se confrunta cu asemenea probleme gen purtatul aparatelor auditive, trebuie sa aiba suport psihologic, sa faca sedinte de psihoterapie ? Eu cred ca da, deoarece e necesar si obligatoriu.
Anii pierduti nu se mai pot recupera, doar plange, dar macar sa stiu niste raspunsuri. M-am saturat sincer de atatia ani sa am aceasta intrebare in minte ,,De ce ?”fara vreun raspuns. Voi merge sa intreb si pe multi, macar sa stiu.
Multumesc !
Felicitari pentru felul in care te autoanalizezi si incerci sa intelegi ce ti se intampla! Cred ca este dureros sa te nasti cu un dezavantaj, acela al deficitului de auz. Asa cum foarte bine punctezi, trecutul nu mai poate fi schimbat. Poti alege sa traiesti cu resentimente fata de cei care consideri ca ti-au gresit (fiecare face cat poate el de bine, nici parintii nu au un manual al cresterii copilului). Singurul in masura de a-ti schimba viata ta sociala esti chiar tu. Foarte bine ca ai mers la psiholog, iti recomand sa mai mergi. Esti furios pe ceea ce ti s-a intamplat, asa cum este si firesc, dar furia nu iti foloseste la rezolvarea situatiei tale.Vorbeste cu parintii tai si mergeti impreuna, daca crezi ca nu le poti explica chiar tu, ca pe langa invatat mai exista si alte aspecte ale vietii, cum ar fi socializarea. Iti tin pumnii!
Imi pare rau pentru problemele tale din trecut,, insa exista si alte aspecte- este necesar ca parintii sa-i asigure copilului o securitate materiala, emotionala, etc, sa-l ajute sa-si dobandeasca autonomia, dar in acelasi timp si copilul /adolescentul isi creaza intr-un anumit fel mediul sau social si contribuie la formarea autonomiei, identitatii sale etc. Astfel spus, ai nevoie de curaj de a-ti face tu un cerc social , (prieteni), si poti face acest lucru- cu pasi mici! Cauta-ti in jurul tau oameni buni, cauta grupuri asociatii, implica-te in activitati de voluntariat, sa-i ajuti tu pe altii si sunt sigura ca vei reusi. Asa vei dobandi – treptat- acele abilitati sociale – care poate acum nu-ti sunt suficient dezvoltate! Curaj, exploreaza lumea, sunt atatia oameni care au nevoie de prietenia ta! Poti si sa citesti anumite carti in domeniu, sa exploreazi ce inseamna autonomia si cum se obtine si multe altele! Numai bine!
Draga Alex, imi permit sa fiu mai directa pentru ca suntem de aceeasi varsta. Inteleg ca parintii tai au avut un rol important privind comfortul tau emotional din ultimii ani si ii consideri vinovati pentru tot ce ai trait pana in prezent, dar nu inteleg de ce iti irosesti atata energie, atata timp pretios doar pentru a cauta vinovati. Ai gasit solutii benefice privind problemele tale, mergi la psiholog, ai reluat conversatiile cu vechi cunostinte, ai terminat o facultate, presupun ca lucrezi- poti incepe viata sociala si la locul de munca. Cum adica e prea tarziu??? Ai 25 de ani! O varsta frumoasa, considera ca pentru tine viata care ti-o doresti abia acum incepe! Nu e pacat sa o irosesti? Hai Alex, nu lasa sa treaca si acesti ani frumosi degeaba.
Bună, îți înțeleg supărarea, frustrarea, trecutul nu îl poți schimba dar poți schimba viziunea ta despre trecut, poți sa te bucuri de ce ai reușit în prezent, de modul cum ai învățat sa depășești un,, minus”, poți sa îți creezi un viitor. Crezi ca te ajuta sa găsești vinovați? Schimba cu ceva trecutul? Poate în primul rand părinții tăi ar fi avut nevoie de psihoterapie, dar nu au putut, nu au știut, asa au fost vremurile, ei au făcut tot ce le-a stat în putință la acel moment sa facă pt binele și sănătatea ta. Dacă ar fi fost la o,, școală de parenting”, ar fi trăit într-o,, societate ideala”, ar fi făcut,, ce era ideal”. Dar cum nu exista și nu va exista nici societate ideala, nici lume perfecta au făcut ce au putut mai bine. Apreciază ceea ce au putut sa facă pozitiv, nu blama ce n-au putut. Bucură-te ca acum ai oportunități pe care nu le-ai avut în urma cu 10-15 ani, iar lumea evoluează într-un an cât alta data în 5. Învățând mult, ți-ai dezvoltat niște abilități pe care sa le folosești în relațiile cu cei din jur. Din ce spui eu înțeleg ca ai avut parte de foarte multa atenție din partea celor din jur, oare au greșit astfel? Întrebare,, de ce “nu – ți va aduce nici un răspuns, ci doar te țin blocat și înverșunat. Te-ajuta asta? Dar poate poți sa îți răspunzi la alte întrebări care sa te ajute:Cum pot sa ma folosesc constructiv de tot ce știu, am experimentat și am învățat? Cum pot sa merg înspre ceilalți nu împotriva lor? Cum pot sa fiu eu sprijin și suport altora prin prisma experientei mele?… Cu stima și respect… Multa sănătate, putere și ințelepciune!
Daca cineva isi imagineaza cateodata pe cineva in scene erotice, tip sado-maso, in care este umilit sexual si se autoexcita inseamna ca are o problema psihica sau nu? Daca da, ce este?
Buna ziua! Daca cineva isi imagineaza cateodata pe cineva in scene erotice, tip sado-maso in care este umilit sexual si se auto-excita inseamna ca are o problema psihica sau nu? Daca da, ce este ?
Daca cineva isi imagineaza ca altcineva este umilit, se numeste sadism, Daca isi imagineaza ca el insusi este umilit, se numeste masochism. Sadismul si masochismul sunt parafilii, adica tulburari ale comportamentului sexual. Multe persoane au diverse fantezii si jocuri care le produc placere sau dorinta sexuala, intrebarea este: pot fi aceste lucruri puse in practica? are cineva de suferit daca aceste fantezii sunt puse in practica? Exista excitatie sexuala in lipsa acestor fantezii? Cat de mult influenteaza aceste fantezii viata sexuala si relationala a unei persoane?
Agresivitatea are o componenta instinctuala, innascuta, naturala, normala. Uneori impulsurile agresive isi gasesc o portita de iesire, de exprimare prin activitatea sexuala sau prin fantezii, si asta este ceva normal. Multi oameni evita sa vorbeasca despre aceste lucruri datorita presiunii culturale/religioase astfel incat un om cand intra in contact cu aceasta parte din el insusi resimte vinovatie, rusine, frica de a fi respins etichetat ca anormal/bolnav. Consider ca astfel de impulsuri nu sunt o problema in sine decat in cazul in care creeaza un disconfort psihic, interfereaza cu functionarea zilnica, afecteaza relatiile cu alti oameni sau provoaca acte antisociale
Cautam terapeut ABA fara experienta – Bucuresti
Daca esti studenta la Psihologie sau Psihopedagogie, daca iti plac copiii si vrei sa lucrezi cu ei si daca esti din Bucuresti, te invitam sa faci parte din echipa noastra. Cautam terapeut ABA fara experienta care sa lucreze 5 zile pe saptamana, 4 ore pe zi cu un baietel de 4 ani diagnosticat cu TSA. Asiguram supervizare si training. Coordonarea este facuta de un psiholog cu experienta si foarte cunoscut. Daca esti interesata, te rugam sa trimiti CV-ul tau la urmatoarea adresa de e-mail: elviracheian@gmail.com
Caut shadow pentru copil de 5 ani – Bucuresti (sector 3, gradinita Ana Lugojana)
Cautam shadow pentru copil de 5 ani, cu dificultati de socializare, in Bucuresti, sector 3 (zona metrou Nicolae Grigoresc), gradinita Ana Lugojana.
Program: 3 zile/saptamana , 9.00-12.00
Contact: adrianacorbu@gmail.com
Căutăm terapeut la domiciliu pentru băiat de 10 ani – București (zona Dristor, str. Râmnicu Sărat)
Căutăm terapeut la domiciliu (cartier Dristor, str. Râmnicu Sărat), coordonare Magda Scarlat, pentru băiat de 10 ani (clasa a IV-a, sc. 88). Contact: av.slav@yahoo.com.
Mulțumim!
Eu am fost un copil cuminte, ascultator, dar am crescut cu niste parintii… tata, betiv , agresiv fizic si verbal, mama, o manipulatoare, egoista, narcisica. Acum, la 30 de ani, in loc sa stau linistita trebuie sa ma bag intre ei ca se bat, se cearta.
Buna ziua!
Eu am fost un copil cuminte ascultator*unde ma puneai acolo stateam . am crescut cu niste parintii… tata, betiv , agresiv . fizic verbal, mama o manipulatoare , egoista , narcisista, el a lucrat toata viata , ea fiind intretinuta de catre el, deci sa complacut, acum la 30 de ani ai mei in loc sa stau linistita trebuie sa ma bag intre ei ca se bat se cearta , nu des dar au facuto o data si cu amenintari ca a aflat ca mama are pe cineva, problema e cum sa ma debarasez de ei , desi stam in aceasi casa?imi e fica sa iau decizi gen angajat ,gen mutat , de comentari manipulari santaje discutii, au pus o amprenta asupra mea destul de mare , din pacate, adica am incercat sa fiu prietena cu mama ca cica ma facut cum zice si ea , dar am aflat ca a vrut sa ma avorteze ,in fine, cum pot sa stau linistita ? cum sa depasesc plb din familie ?
Angajeaza-te,muta-te si vezi-ti de viata ta…sunt majori vaccinati…asta este..ai si tu viata ta..sau ar trebui sa o ai…
exact ce a zis si Alexandra. Ai 30 de ani, ar fi trebuit sa pleci de mult din cuib. Ai si tu o viata….nu ezita sa incepi sa o ai …asa cum ti-o doresti.
Am fost mult timp plecat la munca in strainatate si mi-a fost greu sa rezist departe de sotie, astfel incat am apelat la site-uri matrimoniale si am avut cateva intalniri intime cu persoane de sex feminin de acolo.
Buna ziua. Numele meu este Vali si voi incerca pe scurt sa detaliez problema mea. Si aici voi descrie si cateva din subramurile de mai sus. Din copilarie singurul eveniment negativ a fost ca la varsta de 7 ani parinti mei s au despartit ( acum am 32) sunt o persoana foarte prietenoasa. Sunt casatorit de 1 an si 2 luni si in relatie cu sotia de 7 ani si 1 luna. Doamna este psiholog si cu cabinet privat. Fara copii momentan. Ea este mai mare ca mine cu 3 ani si 4 luni si a mai fost trecuta printr un divort inainte. Eu am fost mult timp plecat la munca in strainatate uneori chiar pentru perioade de 6 – 8 luni continu . De curand mi am deschis propria afacere un magazin si un bar si acest lucru imi mananca tot timpul liber. M a ajutat sotia destul de mult atat financiar dar si cu actele si toate necesare pentru ca nu am experienta de afaceri inainte dar ea are. Sustinere am doar din partea mamei si a sotiei. Pentru ca am fost mult plecat de multe ori m am simtit neglijat si am apelat la site uri matrimoniale si am avut cateva intalniri intime cu persoane de sex feminin de acolo. Mi a fost greu sa rezist fara departe de sotie. Am o viata sexuala foarte activa si foarte diversificata. Cu sotia e aproape perfect cu mici minusuri. De curand a gasit cateva ” urme ” si m a prins ca am inselat o. Nu stiu ce sa fac? Cand sunt singur simt nevoia sa vorbesc cu persoane de sex femimin despre sex si placeri si dorinte pana ma intalnesc o data apoi dupa nu mai am chef si vreau sa ma intorc tot acasa la sotia mea. De curand mi a reprosat ca nu stiu sa fac dragoste cu ea si sunt prea rigid si dur in pat. Si acum ma gandesc oare eu o iubesc? Oare mai putem fi impreuna? Daca ne vom impaca si ea se va razbuna pe mine? Sa dau divort? Am vorbit aseara cu ea si a zis ca o irita tot ce vorbim. Ca daca m ar vedea dezbracat si ar imagina ca sunt si alte femei langa mine. Nu stiu ce sa fac?
Cautati sa intrati intr-o terapie pentru a putea afla care sunt dorintele, valorile, scopul care va determina comportamentul. Vedeti ce anume din ele va incurca in relatia de cuplu. Si apoi alegeti informat. Succes!
Bună ziua. Cum se simte interacţiunea sexuală cu alte femei, faţă de cea cu femeia care vă este soţie? Ce simţiţi că primiţi atunci când abordaţi aceste alte persoane? Cât de întâlnit vă simţiţi, în identitatea dvs. sexuală, de către doamna dvs? Ce aveţi nevoie de la soţie şi ce aveţi nevoie de la celelalte? Sunt doar câteva dintre lucrurile de explorat în carul unei psihoterapii personale.Cu consideraţie,
Psihosexolog Arina Anghel
Cu sotia vorbeati la inceputul relatiei despre despre sex, placeri si dorinte? Despre nevoile fiecaruia in relatiile intime? Cat de apropiat va simtiti de sotia dvs din punct de vedere emotional? Dar dvs ce va lipseste in relatia cu sotia si de ce ati avea nevoie din partea ei? Totusi din ce povestiti, inteleg ca si dupa ce aveti o intalnire intima cu o alta femeie, tot la sotia dvs doriti sa va intoarceti si practic nu continuati relatiile respective. Acest lucru ar trebui explorat cel mai bine in cadrul unei terapii, fie individuala, fie de cuplu. Asta v-ar ajuta si sa va clarificati ceea ce va doriti si ce doriti sa faceti mai departe. Incercati!
De 7 luni de cand am nascut un baietel sufar de o neliniste psihica. La inceput a a fost o depresie mai puternica. Nu voiam sa mananc, nu dormeam, nu puteam sa ma îngrijesc bine, plangea copilul si eu aveam panica de a nu-l putea linisti.
Buna ziua. De 7 luni de cind am nascut un băiețel sufer de o neliniste psihică. La început ă a fost o depresie mai puternica . Nu vroiam să mănînc.nu dormeam.nu puteam sa ma îngrijesc bine.plingea copilul si eu aveam panica ca nu il pot linisti. După un timp părea sa fie mai bine. Însă acum cind el plînge sunt foarte nervoasă si strig la fetita mea de 3 ani. Nu se întîmplă toata ziua dat am momente. Aveam si gînduri de sinucidere ca din cauza mea copilul plinge. Acuma însă am stări de panica cind stiu ca trebuie sa stau toata ziua cu ei. Mai am si stati de tremurat . Pur si simplu încep ă tremura si plîng des . Bine ca bebele acuma e jumate de zi la cresa fiindca eu lucrez. Însă cind vine weekend ul ma panichez. Trebuie să merg undeva ca sa nu stau cu el acasa. Si el este un bebe dificil. Plîng e des si nu ii place mai nimica. Nici in brate nu prea tace. Ce poate sa fie cu mine? Mă puteti ajuta cu un sfat. Nu mai sunt ca inainte veselă. Nu prea am interesul si pofta sa ma joc cu copiii.
Buna ,
Exista acel sindrom post natal prezent la multe tinere mame. Se manifesta cam așa cum spui tu. Încearcă să vb cu un psihoterapeut. Este o etapa a noii tale vieți. Fii pozitivă, totul se rezolva în câteva ședințe. Succes.
Prin aceste momente trec multe mamici! Un pic de terapie va ajuta cu siguranta! PE mine m-a ajutat si am reusit sa depășesc cu bine acea perioadă grea dar frumoasa!plângea bebe si 3 ore in continuu
Continuand navigarea pe acest site sunteti de acord cu Termenii si Conditiile utilizarii.
