Arhiva lunara pentru noiembrie, 2017
| 310 vizite |
Am 19 ani, iar actul sexual cu prietenul meu dureaza foarte putin, maximum un minut, iar acest fapt ne distruge relatia. Nu ma satisface niciodata.
Buna ziua! Am 19 ani și am un prieten de cateva luni, el având 18 ani. Problema este ca pe el îl tine foarte puțin, maxim un minut și acest fapt ne distruge relația. Nu mă satisface niciodată. Încerc sa îl inteleg dar nici nu vorbește cu mine despre asta. Schimba mereu subiectul. El știe ca sunt deranjata, ca de multe ori am ieșiri când se întâmpla asta și pur și simplu mă enervez. Ce as putea face in acest caz?
prelungiti mult preludiul si intarziati penetrarea
la inceput ar fi normal, sa zicem primele 2-3 dati, pana va obisnuiti unul cu celalalt etc.; poate este prea multa presiune pe el sa performeze? Poate nu se cunoaste suficient de bine dpdv sexual? Exista baieti/barbati care au nevoie de componenta afectiva atunci cand fac sex. Daca tu ai o fire mai impunatoare si el este mai linistit este foarte probabil ca il inhibi. Sunt multe ipoteze. Mai discuta cu el, ce ii lipseste, ce faci tu ce nu ii convine, sau ii ‘convine’ prea tare ce faci tu in timpul actului, discutati despre preludiu, spune-i ca pt tine este foarte important sa discutati despre aceste lucruri si ca poate sa va afecteze relatia (din cate inteleg). Poate sa discute si el pe partea lui cu un barbat cu experienta? Succes!6
Este adevarat sa va concentrati mai mult pe preludiu insa, nu foarte. Ca barbat am intampinat aceeasi problema, dar prietena mea mi-a fost alaturi. O supara si pe ea faptul ca dura 3-5 minute, in cazuri fericite. Ma concentram prea mult pe penetrare, si nu pe relaxare, preludiu … Din fericire am avut dorinta sa depasesc momentul, iar cum stiinta evolueaza constan, farmaciile promoveaza foarte multe produse de marirea potentei , si prelungirea actului sexual , eu am incercat un spray Lidocayne special pt asa ceva. Si a mers. Vreau sa subliniez ca acum io ,, dau” pana se urca pe pereti. De la 20 minute pana pe la 40-45 nu mai stiu dar oricum mult tare. Dar presupune sa ai rabdare cu el, si incurajeaza-l sa isi studieze mai mult acest aspect, corpul lui. O sa vezi ce multumit o sa fie el la final. Si mai ales tu. Toate cele bune, sper ca am fost de ajutor.
Am o problema mai intima… pur si simplu refuz orice contact sexual cu sotul meu. Poate e din cauza ca el ejaculeaza mult prea repede si mie mi se pare ca e egoist?
Buna. Am o problema mai intima… pur si simplu refuz orice contact sexual cu sotul meu. Poate e din cauza ca el ejaculeaza mult prea repede sau de faptul ca mie mi se pare ca e egoist? Daca incerc sa discut chestia asta cu el se enerveaza si imi spune ca sigur ma satisface altcineva daca de el nu imi mai convine.
Mentionez ca sunt si insarcinata. Ce as putea face sa nu mai simt repulsie fata de sex?
eu inteleg ca aveti repulsie fata de a face sex cu el. Va deranjeaza ca ejaculeaza prea repede (si banuiesc ca nu terminati actul amandoi) sau faptul ca vi se pare ca este egoist?
Buna ziua! Incercati o terapie de cuplu sau va puteti adresa unui sexolog. Succes!
E din cauza hormonilor de sarcina. Fiecare organism e diferit si fiecare sarcina e diferita. Aveti răbdare cu dvs si comunicare deschisa cu soțul.
De cat timp aveti o repulsie fata de relatii intime cu sotul? Pentru cine este problematica aceasta repulsie, pentru dvs sau pentru sot? Va doriti sa aveti contact sexual sau va simtiti presata sa aveti contact?
Sunt o doamna in varsta de 35 de ani, casatorita si cu o fetita de 13 ani. In luna iulie am avut o cadere de sanatate care s-a pus pe seama stresului. In perioada aceea a murit socrul, iar soacra are probleme de sanatate.
Buna ziua,sunt o doamna in varsta de 35 ani,sunt casatorita si am o fetita de 13 ani foarte cuminte si ascultatoare. In luna iulie am avut o cadere de sanatate care in urma investigatiilor s-a pus pe seama caderii de magneziu si de atunci am mai avut cateva pb cu tesiune oscilanta care tot asa in urma investigatiilor nu a reiesit nimic anormal si a fost pusa pe seama stresului. De mentionat este faptul ca in luna iunie a decedat socrul care primele crize le-a facut cu noi in casa. Deasemenea soacra are pb de sanatate carora medicii inca nu i-au gasit inca cauza. Am fost la cardiolog si la neurolog pt tensiunea oscilanta si au zis ca nu am nimic si au pus pe baza stresul toate pb mele. Aseara fara sa ma agit fara sa fac nimic ( doar am spalat-o pe fetita pt ca are parul lung si dupa am iesit si am asteptat-o sa se imbrace sa merg si eu sa fac baie ) si a inceput dintr-o data sa imi fie foarte cald ,aveam picaturi de traspiratie pe fata mi-am luat tensiunea si era 12 cu 8 iar pulsul
era 105 chiar si 109. Am vb cu medicul cardiolog telefonic si a zis ca nu e o pb si mi-a recomandat un medicament sa iau aseara si cam atat. Azi m-am trezit destul de obosita pt ca nu dorm f bine si imi vine aproape tot timpul sa plang. Cum pot sa trec peste aceasta stare? Ce imi recomandati? Multumesc.
In primul rand ar fi vorba de niste investigatii suplimentare la rinichi si glanda tiroida, de la acestea pot aparea astfel de simptome. Sanatate multa!!
eu va recomand un consult psihiatric pt simptomele pe care le aveti. In plus ma gandesc ca poate ar fi bine sa discutati si cu un psihoterapeut despre ultima perioada din viata dvs. (mi s-a parut ca ati relatat foarte fugitiv), sa zicem ultimul an sau doi. Din experienta mea, atunci cand vorbim foarte mult despre simptome, ‘tacem’ foarte mult despre emotii. Curaj si succes!
Consider ca aveți o încărcătura emoțională pe care nu o mai puteți gestiona, iar faptul ca va vine sa plângeți foarte ușor ma trimite cu gândul la o depresie.
Recomand psihoterapie! Încredere și voința!
si opinia mea este ca ar fi vorba de anxietate si deprimare si poate chiar usoare atacuri de panica la gandul ca – te poti imbolnavi si ulterior sa apara ceva grav- si asta va sperie. Deduc acestea din cuvintele dumneavoastra-deasemenea soacra are pb de sanatate carora medicii inca nu i-au gasit inca cauza.!!!! ! Curaj se poate depasi cu terapie!
RASPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS INTREBAREA: “Buna ziua,
Va multumesc pt promtitudinea cu care ati raspuns la problema mea si revin cu o precizare am facut investigatii si pt glanda si pt rinichi si nu au reiesit probleme, am fost si la cardiolog si la neurolog si ambi mi-au spus ca ei nu vad pb. Nu am vb niciodata cu un psiholog si de aceea am expus asa mai pe scurt pb mele pt ca nu stiu ce anume ar trebui sa spun. Parintii mei din pacate sunt decedati de cativa ani si nu am cu cine sa vb despre pb mele , acum 3 ani a decedat si bunica si desi suntem 4 frati relatia dintre noi nu e chiar atat de apropiata incat sa ne putem spune unul altuia supararile si pb. Cu sotul nu pot sa discut toate pb mele deorece sunt mai emotiva din fire si cand vb despre pb mele sau a celor apropiati imi vine sa plang si el se enerveaza prin urmare nu am cu cine sa vb . Cel mai mult ma deranjeaza faptul ca imi supar copilul, fetita mea are 13 ani si vede ca sufar si ca nu sunt la fel cum am fost in urma cu aproximativ 6 luni si desi nu se arata stiu ca sufera pt mine si nu as vrea sa mai sufere pt mine. Ea este o fire mai puternica decat mine, seamana cu tatal ei dar din pacate si ea daca sufera nu se exteriorizeaza , de exemplu cand a murit socru nu a plans absolut de loc desi a crescut cu el in casa.
Daca ma puteti ajuta dumneavoastra as fi profund recunoscatoare. M-am gandit si eu la varianta consultarii unui psiholog sau unui preot cu care sa discut pb mele dar nu stiu la cine sa apelez. Imi puteti recomanda un psiholog bun la un pret accesibil in Baia Mare?
Multumesc mult si pentru orice detalii de care aveti nevoie pt a ma ajuta va stau la dispozitie.”.
Iata ca fiind singur de mai mult timp, am ajuns sa cunosc si eu o doamna pe un site de matrimoniale.
Stimate Dnle psiholog iata ca fiind singur de mai mult timp am ajuns ca anul acesta prin luna martie sa cunosc si eu o doamna si ne am imprietenit de pe un site de matrimoniale.Evident tipa nu era divortata dar astepta pe sotul ei sa revina in tara pt a baga divortul deoarece ei oricum de mult nu mai avea u nimic impreuna datorita infidelitatii si agesivitatii lui.Imi aduc foarte bine aminte ca inca de la prima intalnire ea a fost foarte sincera si mi spunea multe aspecte nereusite a familiei sale dar ceia ce a determina to sa reziste 20 de ani au fost copii. Sincer sa va spun s a accentuat incet comunicarea noastra doar prin telefon si mesaje si ne am castigat unul fata de celalalt un respect deosebit o prietenie care mai tarziu s a transformat chiar intr o iubire cu caracter evolutiv inclusiv o recasatorie. Este foarte adevarat pe parcursul comunicarii noastre pt mine a fost foarte greu deoarece a trebuit sa fiu cat mai atent la orice miscare sau vorba exclamata fata de ea deoarece ea este o tipa foarte isteata pregatita si stilata citita si mai mult decat atat lucreaza si in domeniul psihiatriei deci cred ca am avut foarte mult de muncit dar am facut o cu mult curaj putere si pasiune deoarece mi a fost atragatoare in mod special si atat eu cat si ea ne marturiseam ca avem atat principii cat si cele mai multe lucruri comune reciproce deci concluzia ei a fost pana la urma ca sunt cel mai bun barbat pe care la cunoscut vreodata si cu siguranta doreste sa devenim pe parcurs o familie.E foarte adevarat ca tarziu a inceput sa si deschida inima si exprimarea sentimentelor spunand ca ea cand ii va spune unui om ca il iubeste atunci poate acel barbat sa stie ca cu adevarat este iubit si ca ea nu se joaca cu inima si sentimentele nimanui deci am inceput sa fiu fericit de comunicarea noastra si astept am cu nerabdare sa vina ziua de 10 decembrie anul acesta cand eu trebuie sa ma reintorc acasa si sa ne intalnim. Eu am avut multa rabdare dar ea spunea ca nu mai rezista si ca deja este foarte greu sa astepte acea zi pe care o doreste atat de mult.Intre timp a venit si vremea ca sotul sa vina acasa si ma tinea la curent cu toate evenimentele ce se intampla u evident imi cerea sfaturi imi spunea ce se intampla si tot prin ceia ce trece. Trebuie insa sa va mentionez ceva eu fiindca iubesc foarte mult familia nu am dorit sa ma pronunt inca de la inceput prea mult in acesta hotarare ci de multe ori am sfatuito daca este posibil si exista vre o sansa de impacare ar fi cel mai bine dar ea a exclus aceasta intotdeauna tocmai de aceia am acceptat continuarea acestei relatii care sincer nu mi a fost usoara.Dupa ce a venit sotul s a nimerit ca una din fete cea mai mare a fost admisa la o facultate in strainatate si inainte sa plece ea s a atasat foarte tare de tata iar pe mama a ignorat o complect inclusiv la plecare nici macar nu s ia luat un ramas bun si pana in prezent a ocolit sa mai aiba ceva cu mama ei. Eu am intrebat aceasta prietena a mea sa zicem .Cum este totusi posibil? raspunsul ei a fost ca tata a stiut sa o manipuleze. E adevarat si fata este una mai rece dar totusi e vorba de mama mie mi sa parut ceva de neinteles dar apropierea si dependenta ei fata de mine crestea mereu. Am dorit de vreo doua ori desi sincer nu as fi putut dar am incercat sa schitez o despartire intr un mod cat mai decent sincer nu s a putut. Mi a rup inima ma implorat ca nu doreasca sa piarda un asa om bun evident ca nici eu dar am verificat putin terenul.A inceput procesul de divort intre ei apoi partajul care sunt in curs si acum si a fost din ce in ce mai aproape de mine si chiar m am simtit foarte bine ca ma considera sprijinul ei spunea ea in clipele cele mai grele. Doresc sa mentionez ca cel mai linistiti si comunicarea noastra cea mai importanta era cand era de serviciu tura de noapte abia astepta m si eu si ea.Culmea ca intro zi ea a hotarat ca impreuna cu fetita cea mica sa plece in chirie ca nu mai suporta atmosfera tensionata din
casa.A si gasit si imediat a dorit asa se si mute pana cand voi ajunge eu intara si sa definitivam lucrurile.Imediat a si urmat o tura de noapte in care mi a spus ca nu vom putea vorbi deoarece va fi epuizata si eventual imi va trimite un mesaj. Surprinzator nu am primit nici mesajul dar intre timp avocatul ei ia spus sa nu paraseasca locinta veche pana nu se termina atat divortul cat si partajul si sa reintors.Am observat ca deja se diminua vizibil dorinta ei de comunicare cu mine si la intrebarea ce se intampla mi a spus ca trece prin clipe foarte grele.A incetat aproape total legatura ei telef si sms cu mine, si am asteptat ca pana acum sa vad cum se deruleaza lucrurile in acest proces dar nimic.Intr o dimineata am trimis niste sms ca sunt ingrijorat de faptul ca nu stiu nimic de ea dar nu a raspuns fiind grabita sa plece la serviciu dar am sunat eu si am ramas foarte surprins ca era foarte rece si nu dorea sub nici o forma un dialog se vedea superficialitatea a inceput chiar sa
planga si evident am incheiat.Apoi pe tot parcursul zilei nici un semn si evident a urmat din nou tura de noapte pe care noi o asteptam si chiar i am spus ca abia astept sa vorbim la care ea din nou mi a spus ca nu stie daca se poate si ca sa fie sigura ca nu vom vorbi noaptea m a sunat in dupa masa acelei zile bineinteles ca eu am spus ca noi trebuie de aceasta data sa discuta m primordial despre relatia noastra deci nu am aceeptat asa oricum.Am sunat intura de noapte si da eu am intrebat daca este posibil dar cu o nemultumire vizibila mi a spus ca sa o sun peste treizeci de minute. Am resunat da mi a raspuns si evident am incercat sa deschid subiectul relatiei noastre dar m aintimpinat cu o totala indispozitie si chiar imi dadea niste raspunsuri cu nu stiu cate intelesuri numai sa nu putem duce la final comunicarea noastra pana la capat si sa nu poata fi rezovat nimic.Am vazut o distanta indiferenta si chiar vorbe care m au jignit mult iar ea a motivat ca in momentele de fata nu
poate sa poarte nici o discutie dar de fapt sincer este femeia care nu i place sa i faci observatie .sa se justifice si ii place sa fie foarte cautata curtata si sa se duca o lupta grea pt a fi cucerita aici si eu am gresit deoarece iam daruit tot ce poate fi mai frumos mai sincer si mai curat in inima mea si evident din nou incercarea mea de a rezolva problema a esuat datorita blocarii ei in acest sens.Evident aceasta a avut loc acum o saptamana in urma iar eu fiindca chiar daca o iubesc cel mai mult posibil trebuie sa ma gandesc ca dintr o data brusc ea si a schimbat radical comportamentul eu am hotarat sa nu o mai contactes sau sa o mai deranjez si in acest sens i am trimis si un sms si culmea la primirea sms ului imediat mi a raspuns ca trece prin momente deosebit de grele si din nou si eu i am raspuns ca nu i mai simt respectul ci chiar m am simtit foarte jignit de atitudinea ei de distanta si indiferenta din ultima vreme la care din nou a spus ca ea ma iubeste sincer si
adevarat cum nu a iubit pe nimeni vre o data dar ar trebui sa o inteleg si momentele grele prin care trece acum spunand ca IMI PARE RAU CA NU INTELELEGI CE FEMEIE SUNT MARE PACAT AI dar eu de duminica si pana in prezent datorita faptului ca sunt un tip respectat si am o demnitate de barbat si stind ca trebuie sa ia u o masura am luat aceasta sa nu o mai deranjez dar Stimate Dnule psiholg eu sufar ceva de nedescris pt ca eu fata de aceasta femeie nu am gresit niciodata. Eu nu o mai deranjez si astept sa vad daca si cum va fi reactia ei.Stimate Domn va rog sa ma ajuta ti sa mi spune ti daca hotararea mea este buna si ce e de facut pt ca mai presus de toate sa putem sa ne reauzim si sa rezolvam aceasta situatie eu sunt foarte capabil singura problema este sa dea ea un semn si eu voi face totul dar nu inainte de a mi da Dvstra cele mai bune indicatii in acest sens. Cu o deosebita stima si respect astept raspunsulcel mai pretios
Eu nu sunt psiholog, dar mă gândesc că o posibilă explicație a acestui comportament sa fie chiar divorțul. Nu stiu ce varsta au fetele doamnei, dar daca sunt minore si e vorba de custodie, faptul că dna are o relație cu dvs, poate sa fie folosit de tatăl fetelor împotriva ei la proces. Nu stiu ce fel de divorț au, daca este amiabil, daca s-au înțeles asupra partajului si al custodiei copiilor, dar daca nu e amiabil, atunci poate fi destul de urat. Soțul poate cauta motive sa o denigreze pe mama în fața instanței iar relația cu dvs, desfășurată în timpul căsătoriei ( ea nu era inca divorțată când ați început) poate fi considerată adulter iar ea sa aiba de suferit. La fel si părăsirea domiciliului conjugal ( de asta a sfătuit-o avocatul sa nu se mute inca). Poate vă tine la distanță din aceste motive si nu reușește să vi le comunice ca sa nu aiba de suferit copiii. Eu zic sa nu va grăbiți sa trageți inca concluzii negative în ceea ce o privește si sa mai așteptați un pic sa vedeti cum evoluează lucrurile după ce se finalizează divorțul.
Buna ziua! Din mesajul dvs, elaborat de altfel, ceea ce am inteles eu este ca ati cunoscut-o pe aceasta doamna care la momentul acesta trece printr-un proces de divort si partaj, lucru desigur stresant pentru ea. Inteleg de asemenea ca pe dvs v-a deranjat aceasta atitudine rece si distanta din ultima vreme, precum si faptul ca este mai putin disponibila pentru a comunica, a vorbi la telefon, cand este la serviciu.Spuneti totusi ca ea v-a motivat aceasta distanta, spunand ca in momentele de fata “nu poate sa poarte nicio discutie” si ca trece prin “momente foarte grele”. Observ insa ca pentru dvs aceasta distanta emotionala si raceala este interpretata ca o lipsa de respect, o atitudine jignitoare la adresa dvs. Spuneti ca “se vedea chiar superficialitatea dialogului, chiar a inceput sa planga” si ma intreb oare faptul ca a inceput sa planga, este un semn al superficialitatii si indiferentei, sau un semn al faptului ca trece printr-o perioada foarte grea?
Remarc insa o anxietate in ceea ce va priveste, o teama ca sentimentele ei ar putea sa nu fie serioase, si ca aceasta teama va facut sa o si testati de cateva ori, sa va dati seama, daca dvs va indepartati, ea cum reactioneaza? Chiar tine la dvs? Sau se preface? Intrebarea mea pentru dvs este: ce femeie din viata dvs a mai fost indiferenta si indisponibila? De sentimentele cui nu ati fost sigur si asta v-a provocat suferinta? Si oare e posibil ca cineva sa tina la dvs, si in acelasi timp sa nu fie comunicativa si implicata afectiv, din alte motive? Daca da, din ce motive? Mult succes in continuare!
Buna seara! Remarc din mesajul dumneavoastra ca nu ati mentionat nicio intalnire fata in fata. Asadar, trag concluzia ca a fost o relatie prin telefon si SMS, fara sa va vedeti la fata. Daca este asa, din pacate, s-ar putea sa fiti victima unei manipulari grosolane. Poate reveniti cu amanunte. Pana atunci, mult succes!
De la distanta si prin telefon nu aveti cum sa intelegeti foarte corect care e realitatea. Daca aveti intentii serioase trebuie si sa va intalniti. Doamna trece prin momente grele din cauza divortului, mai are si fetele care poate nici ele nu o inteleg. Mi se pare ca v-a acordat destula atentie pt cineva care se cunoaste doar la distanta. Eu as zice sa o intelegeti mai mult făra sa cereti prea mult de la ea mai ales in aceasta perioada destul de grea pt ea. Mi se pare ca a fost destul de sincera cu dvs. Nu renuntati si cel mai bine e sa stabiliti si o intalnire. Va doresc numai fericire.
RASPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS INTREBAREA: “Va multumesc respectuos pt analiizarea mesajului meu si imi sunt de fare folos indicatiile Dvstra . Da imediat dupa ce am solicitat ajutorul Dvstra iata raspunsul a venit si realitatea este cred ca a Dnei care a spus ca este posibil sa fiu victima unei manipulari grosolane. Da eu atat in tinerete cat si pana acum am fost respectat si chiar iubit de toate persoanele feminine pana in prezent dar trebuie sa recunosc ca pe nimeni nu am iubit atat de mult si cu o asa de mare pasiune .Da e trist a venit ieri si telefonul asteptat din partea acestei Iubite dar de data aceasta nu mai ma prezenta decat prietenul ei unicul si cel mai bun asa cum am fost si mai inainte. Mi a spus ca va ramane loiala mie dar ca a ajuns la o intelegere cu sotul ei ca datorita copiilor actelor si alte cauze va ramane pe numele sotului ei. Mi a spus o cu un calm si o atitudine foarte frumoasa culmea. Apoi ca ea nu mai are curajul sa se mai casatoreasca un timp si aici ii dau dreptate si inteleg foarte bine situatia dar ceia ce ma determina sa cred ca da a fost o manipulare foarte grosolana este ca m am confruntat putin cu aceste semne concrete ale manipularii psihologige de cuplu si m am regasit acolo in totalitate. Nimic din tot ceia ce noi am discutat nu mai este valabil acum nici macar de intalnirea pe care o astepta cu atat de multa nerabdare nu a mai pomenit chiar nimic ci doar ca trebuie sa treaca un timp si texte etc.Defapt aceste schimbari au loc in ultimile sapte zile si foarte brusc dar nici macar despre paiunea noastra care este una fantastica de o potrivire extraordinara de intimitate nu a mai fost atat de interesata desi ca ea stia si chiar spunea de multumirea si satisfactia ei enorma de potrivirea noastra de nedescris in absolut tot ci doar m a mentionat cu multa placere ca cel mai bun si de nadejde prieten al ei etc si o iubire spune ea pe care eu nu o mai pot intelege sub nici o forma adica o relatie si iubire fara efecte .Da eu voi astepta pot sa fie sentimentele traite in timpul acestui divort totusi indiferent cat ar fi de greu eu nu ma pot schimba fata de un om asa in scurt timp si mai ales fata de persoana iubita. Da pt mine este dureros pt ca eu chiar pun mult suflet si sentiment in dragoste dar aici chiar nu mai stiu ce sa mai interpretez de aceia va cer ajutorul Dvstra . Ce spune ti despre aceasta si care mai pot fi urmarile? Totusi vrea sa ramanem prietenii cei mai buni dar de ce? la ce ne mai foloseste? NU mai inteleg. Va multumesc enorm”.
De 2 luni am un tremur, batai accelerate ale inimii, ma ia cu calduri.
Am 37 de ani si de vreo 2 luni nu ma simt deloc bine! Aveam un tremur,batai accelerate a inimii ma lua cu calduri. Am crezut ca sunt bolnava si am mers la medici unde am aflat ca nu am nici o boala. Ma simt foarte ciudat..am ameteli si dureri de cap.Mie frica sa merg cu masina cu avionul sa stau singura in casa si nu ma simt bine in nici o circumstanta. Eu am fost o persoana foarte puternica iat acum ma simt foarte emotiva si fricoasa! Va rog sa imi dati un sfat! Vreau sa stiu daca ar trebui sa consult un pshiolog sau ar trebui sa mai investighez in privinta sanatatii. Va multumesc!
Esti pe drum in jos, si vei fi surprinsa cat de jos poti sa mergi. Cazul tau suna a atacuri si stari de anxietate. E timpul sa mergi la un specialist. Cu cat amani mai mult cu atat iti va fi mai rau. Multa bafta iti doresc, vei avea nevoie.
Buna ziua! Din ce povestiti, pare sa aveti anxietate ridicata si atacuri de panica. De cand aveti aceste stari? Ce eveniment major a avut loc recent? Va sugerez sa cautati un psihoterapeut. Succes!
buna ziua! Daca nu sunt probleme medicale- conform opiniilor medicilor- atunci sunt simptome specifice atacului de panica si diverse fobii , -frici. Asa cum s-a scris mai sus , a existat in viata dumneavoastra/ exista un eveniment stresant de la care au pornit toate, dar de care nu sunteti suficient de constienta! Intr-un proces terapeutic puteti identifica, tine sub control si reduce treptat simptomele. Succes se poate!
Cautati un psiholog bun, e posibil sa nu.l nimeriti din prima pe cel potrivit.
Daca situatie e destul de grava, e posibil sa aveti nevoie si de medicamente, dar in doze foarte mici, in Romania sunt obisnuiti sa exagereze cu dozajul.
Eu ma confrunt cu situatia asta de ani de zile.
De 2 luni ma simt groaznic, din fericire am reusit sa ajung in Italia, aici am psihologul meu de incredere.
Nu reuseam sa calatoresc nici cu masina , nici cu avionul, inainte de a pleca am fost la urgente, noaptea, ma simteam groaznic, credeam ca mor, de fapt era doar panica.
Va inteleg perfect, stiu ce inseamna, e groaznic sa te simti rau si sa nu stii ce ai.
Unii pot spune ca sunteti nebuna, nu e asa, e o boala ca oricare alta, sufera din ce in ce mai multe persoabe de asta.
Buna ziua, intotdeauna povestea se intalneste cu realitatea.Cel mai interesant este momentul intalnirii, si stii de ce? pentru ca niciodata dar niciodata nu te anunta cand vine.Simptomele pe care le prezinti in acest moment se pot aseza intr-un folder depresiv.Incearca sa gestionezi situatia in care te afli si nu lasa factorii din exterior sa se intalneasca cu factorii din interior pentru ca atunci se va produce “explozia” ce ar putea sa iti marcheze comportamentul. Gaseste-ti persoana potrivita care te poate asculta cand simti ca vrei sa vorbesti, adica compatibilitate. Sa ai un drum cu lumina.
Seara buna! Din ceea ce spuneți înțeleg că se exclude o afecțiune fizica, deci…ar fi bine sa luați în calcul și psihoterapia. Dacă îmi permiteți o mică reformulare: sunteți o persoana puternica ,dar, obosita sau copleșită. Puterea nu este echivalentul lipsei de sensibilitate.
Anemie,lipsa de calciu ,magneziu , vitamine si minerale in general ?
Muscatura de capusa da exact aceleasi semne ,cred ca se cheam boala Lyme . O prietena de a mea a stat cam trei ani cu simptome cam la fel pana sa ii dea de capat. Intrebati si de asta ,nu strica ca pe langa a merge la psiholog sa va informati si despre aceasta boala.
Probabil suferiti de stari anxietate perfect tratabila la psiholog &psihiatru.
Am 17 ani si sunt intr-o relație de 3 ani cu un bărbat. La început a fost totul frumos, el își dorea un copil, eu i-am îndeplinit dorința… totul a fost frumos până am nascut.
Bună,am 17 ani sunt intr-o relație de 3 ani cu un bărbat cu 8 ani mai mare. La început a fost totul frumos,el își dorea un copil si i-am “îndeplinit dorința”,avem o fetiță de un an și cinci luni,totul a fost frumos până am nascut..după ce am nascut s-a schimbat total a început să mă lovească,ne certam foarte des și foarte tare de foarte multe ori am vrut să ne despărțim,plecam mă intorceam.. îl iertam ne impăcam era totul frumos câteva zile după iară nu îi convenea ceva era foarte gelos își făcea povești în cap..Am sperat că se va schimba dar nu..acum iară ne-am certat era totul frumos si a început cu altceva nu îi convine nimic ..îl iubesc dar nu vreau sa trăiesc toată viața asa..da-ti un sfat ce sa fac sa raman alături de el poate se va schimba sau să merg pe drumul meu?
Buna! Inteleg ca de-alungul relatiei, ai facut destule de dragul partenerului tau, pare ca acest lucru s-a intamplat si in ceea ce priveste copilul vostru…”el si-a dorit” si “i-ai indeplinit dorinta”, cu toate ca tu poate nu erai pregatita pentru asta sau iti doreai altceva. Cum s-a purtat el pe perioada cat ai fost insarcinata? Care au fost motivele de cearta ulterioare care au dus la abuz? Spui ca ai sperat ca se va schimba si iata ca de fiecare data se repeta acelasi ciclu…cateva zile e totul bine, apoi apare o noua problema, un nou motiv de cearta si reactii la scenarii probabil ireale. O posibilitate ar fi sa incercati o terapie de cuplu deoarece gelozia de care amintesti trebuie tratata daca e sa se schimbe ceva. Daca el nu este de acord, sau nu se poate, ma gandesc ca va trebui sa iei o decizie in ceea ce priveste viitorul tau si al fetitei. Curaj!
Parintii mei sunt casatoriti de 21 de ani. De vreo 5 ani tata e plecat la munca peste hotare, iar in ultimii 2 ani a devenit foarte distant. Nu ne suna, nu se intereseaza de viata noastra.
Am o problema in familie. Parintii mei sunt casatoriti de 21 de ani. De vreo 5 ani tata e plecat la munca peste hotare. Iar in ultimii 2 ani a devenit foarte distant. Nu ne suna, nu se intereseaza de viata noastra. Am fost vara la el in vacanta si in mod demonstrativ nu dorea sa comunice cu noi, dar mai alea cu mama. Se uitata mereu la televizor si cand mama il intreba de ce se comporta asa, el raspundea: “tu ai venit in vacanta, nu la mine”. Ieri mama a aflat de la cineva ca exista o persoana care “lucreaza” asupra lui si vrea ca ei sa divorteze. Nu stiu ce e de facut in aceasta situatie. M-am gandit sa vorbesc eu cu el, dar nu stiu ce si cum as pute sa-i spun.
poate va ajuta o ‘sedinta de familie’ in care sa va spuneti toti ce aveti pe suflet si sa gasiti o solutie impreuna. Curaj!
Cum vede mama dvs aceasta “distanta” Ar fi posibil sa va mutati in localitatea unde se afla si tatal dvs? Discutati cu mama si ganditi-va la spusele tatalui: ati fost in vacanta sau ati fost alaturi de el? Ar fi o solutie ca mama sa apeleze la cateva sesiuni de terapie. Cum vede ea incontinuare aceasta relatie.
Bună să-ţi fie ziuaCare sunt nevoile tale, de la fiecare părinte în parte? Îţi recomand să le explorezi şi să le comunici direct părinţilor, individual. Voi fi tranşantă şi îţi voi spune că nu ai cu ce să te amesteci în relaţia părinţilor tăi, adulţi, pur şi simplu nu este treaba ta. Treaba ta sunt propriile tale dorinţe, nevoi, pe care să le ţi le exprimi.
Care sunt nevoile tale, de la fiecare părinte în parte? Îţi recomand să le explorezi şi să le comunici direct părinţilor, individual. Voi fi tranşantă şi îţi voi spune că nu ai cu ce să te amesteci în relaţia părinţilor tăi, adulţi, pur şi simplu nu este treaba ta. Treaba ta sunt propriile tale dorinţe, nevoi, pe care să le ţi le exprimi.E delicata situația cu care te confrunți, inteleg ca te afectează, dar din păcate ce se întâmplă tine strict de relația dintre parintii tai. Ei sunt în măsura să-și rezolve problemele. Se pare ca sunteți doua tabere:tu cu mama și de cealaltă parte tata. Tu trebuie sa fii în relații bune cu amândoi, indiferent de deciziile lor, ei te vor iubi la fel.
Cum era tatal tau inainte de a pleca la munca? Ce s-a intamplat in acesti 5 ani, si mai ales de 2 ani incoace? De ce crezi tu ca tatal tau se comporta asa? Spui ca face anumite lucruri demonstrativ…ce ar vrea sa demonstreze prin comportamentul lui? Ce crede mama ta despre comportamentul lui? Sunt multe semne de intrebare si e multa lipsa de comunicare. Totusi inteleg ca exista lucruri care sunt transmise indirect prin aceasta distantare si raceala…ati putea pentru inceput sa apelati la o terapie, deocamdata tu impreuna cu mama ta, pentru a vedea cum este mai bine sa abordati situatia. Curaj!
Am 23 de ani. Prietenul meu lucreaza in strainatate, in cateva zile urmeaza sa plec si eu la el, pe o perioada nedeterminata, la munca. Nu stiu cum sa procedez deoarece ma confrunt cu niste stari foarte rele, ma macina gandul ca ma voi separa de parinti, ca voi pleca din casa parinteasca, ca voi lasa toata viata mea aici.
Buna! Am 23 de ani si ma confrunt cu o problema. Prietenul meu lucreaza in strainatate, in cateva zile urmeaza sa plec si eu la el, pe o perioada nedeterminata, la munca. Nu stiu cum.sa procedez deoarece ma.confrunt cu niste stari foarte rele, ma macina gandul ca ma voi separa de parinti, ca voi pleca din casa parinteasca, ca voi lasa toata viata mea aici. Cum sa procedez? Cum sa trec peste toate acestea? Multumesc
esti sigura ca faci ceea ce iti doresti cu adevarat?
Inteleg ca decizia deja este luata. Cine te sprijina in prezent? Familia, prietenul tau? Fa o lista cu avantajele cu plecarea ta si una daca ramai acasa. Fa o proiectie in viitor: unde te vezi peste 6luni, dar peste 2 ani.
Daca nu ai prea mult de pierdut aici merita sa incerci, casa parinteasca va ramane mereu aici
I-ai spus prietenului tau despre temerile si starile pe care le ai in ultima vreme?
Sunt casatorita de 5 ani. Sotul meu e obsedat de sex, vrea in fiecare zi.
Buna ma numesc Lucica sunt casatorita de 5 ani.sotul meu e opsedat de sex vrea in fiecare zi.desi imi iubesc sotul nu mai rezist sa fac zilnic de multe ori o fac fortata ca sa nu se supere..iar cand ii spun ca nu mai pot ma acuza ca as avea amant si ma satisface el..si ma acuza de tot felu de prostii..am incercat sa discut cu el dar se pare ca degeaba tot asta imi spune ca e barbat si vrea..ajutatima va rog ca deja psihic nu mai rezist incep so fac cu greata si nu ma mai pot controla si ma vede ca nu-mi place si se supara..si incepe scandalu..tot ma ameninta ca isi va cauta o alta femeie care sal satisfaca cum vrea el si cat vrea el..
sunt sigur ca v-ar fi de folos sa discutati cu un sexolog, amandoi, care sa ii explice anumite aspecte, poate in primul rand acela ca daca va forteaza, tot viol se numeste, indiferent de verigheta, iar faptul ca ‘este barbat si are nevoie’ nu are niciun sens. Curaj!
Intr-adevar ar fi necesar sa stati de vorba cu un psiholog specializat pe probleme de sexualitate. Poate fi de asemenea si un dezechilibru hormonal la sotul dvs, precum si cauze de natura psihologica. A avut dintotdeauna o dorinta atat de intensa? Cum era viata sexuala la inceputul relatiei dvs, s-a schimbat ceva intre timp?
Am 17 ani, tatal meu a decedat de 5 luni, iar mama si-a gasit un “iubit”. Inainte sa il cunoasca pe tipul asta ne iubea foarte mult, ne vorbea frumos, ne intelegeam de minune. Totul s-a schimbat, ea a devenit foarte rece, in fiecare seara ne certam.
buna am o mare problema am 17 ani tatal meu a decedat de 5 luni iar mama si-a gasit un “iubit”inainte sa il cunoasca pe tipul asta ne iubea foarte mult ne vorbea frumos ne intelegeam de minune si nu aveam nevoie de nimeni altcineva in viata noastra dar de o luna totul sa schimbat ea a devenit foarte rece abia in fiecare seara ne certam din vina lui el este mai mic decat ea cu 9 ani nu inteleg ce a vazut la el asa special si ne-a scos pe noi din inima ei find el o persoana cu problema mentala din nastere
i-am aratat o multime de dovezi ca vorbeste si cu alte femei nu doar cu ea i-am aratat cat se intalneste cu altele si cu ea nu dar ea tot pe el il alege in fiecare zi daca nu vorbeste cu el mama tipa la noi dar fara sa avem vina si daca incerc sa vorbesc cu ea imi spune’doamne iar incepem”
nu stiu ce sa mai fac am incercat si incerc mereu sa vorbesc cu ea dar nimic ma deranjeaza foarte mult pentru ca vorbeste cu el la telefon mult pana se descarca telefonul apoi noi ne facem griji ca nu raspunde la telefon o sunam de peste 32 apeluri si cand vine acasa ne spune “sa descarcat telefonul”
ce pot face?cum sa o fac sa inteleaga ca avem nevoie de iubirea si atentia ei
Condoleante! Din pacate pierderea unei persoane apropiate poate avea efecte diferite. Ma gandesc ca poate mama voastra incearca sa compenseze aceasta pierdere prin relatia cu actualul barbat. Incercati sa vorbiti cu ea despre ce se intampa cu adevarat in ea, sau sa discute cu un psihoterapeut daca se simte mai bine asa; doliul trebuie lasat sa se consume! Curaj!
Citesc mesajul tau si am impresia ca ai fost abandonata de doua ori, odata de tatal tau, si a doua oara de mama ta. E o situatie dificila si complicata si imi dau seama cata nevoie ai nevoie acum de un adult care sa te sustina (banuiesc ca mai ai si un frate sau o sora). Cred ca mama ta incearca sa uite de pierderea tatalui vostru, prin aceasta relatie, mai mult sau mai putin potrivita. Poate ca nu este vorba de ce vede la el, ci de ceea ce nu vrea sa vada in exterior. Trecand ea insasi prin ceva dificil emotional, e posibil sa nu aiba disponibilitatea necesara pentru voi. Incearca sa gasesti sustinere si sprijin la un alt adult din familie sau din jurul tau. Poate o matusa, niste bunici, poate o profesoara intelegatoare, un preot sau un psiholog. Mama voastra nu poate oferi mai mult acum, pentru ca ea insasi are nevoie de atentie si iubire din partea cuiva, ca sa treaca peste pierdere. Asa cum si voi aveti nevoie, incearca sa gasesti pe cineva apropiat care iti poate oferi asta. Numai bine, te imbratisez!
