Arhiva lunara pentru octombrie, 2017
| 42 vizite |
Am 19 ani si sunt impreuna cu o fata, dar am o pasiune pentru altcineva.
Buna ziua!Vreau sa va sun ca am 19 ani si sunt impreuna de 1an jumatate cu o fata de 17 ani(Alexandra) intre noi totul merge foarte bine doar ca eu am o pasiune pentru o iubita mai veche care are 19 ani (Cristina) ideea este ca tatal acestei fete a murit si chestia asta ne.a apropiat Mai mult , ne.am Mai vazut si din discutie in discutie ne.am sarutat (tin sa mentionez ca n.am intretinut relatii sexual cu ea),am Mai discutat si ieri m.a chemat la ea pentru a ne simti bine, eram foarte bucuros si nerabdator abia asteptam sa fac dragoste cu ea , am ajuns la ea ne.am dezbracat , ne.am sarutat insa nu am avut erectie , a incercat sa ma excite dar nimic , eu eram si Inca sunt extrem de deprimat adica nu stiu de ce s.a intamplat asta adica cu nici o fata nu am Mai avut acesta problema … Dupa mi.a spus ca am dezamagito si CA nu se astepta la asta, iar eu acum nu stiu ce SA Mai fac imi este rusine de mine de ea de tot , mi.am sters si Facebook.ul si Instagram.ul tot ,nu Mai vreau sa
vorbesc cu nimeni nici de facultate nu Mai am chef,pe Alexandra o mint can sunt certat cu ai mei si d.aia sunt suparat ,nu Mai stiu ce SA fac sunt disperat va rog sa ma ajuntati . Va multumesc.
Poate s-a intamplat din cauza sentimentului de vina inconstient generat de faptul ca o inseli pe actuala. Procesele de constiinta mai joaca feste de-astea. Undeva in adancul tau ai principii si chiar tii la actuala.2
Salut! Dacă ai erecție dimineața, cel mai probabil nu ai nicio problemă dpdv fiziologic, însă cu certitudine acest aspect îți poate confirma un medic. Adesea, la vârste fragede, când nu există (prea) multă experiență dpdv sexual, anxietatea preia „controlul” corpului, iar „emoțiile” (care de altfel sunt justificate și firești) pot provoca astfel de reacții. Cel mai bine este să mergi la un consult… însă sfatul meu este să ai răbdare cu propriul tău corp în actul sexual. Poți discuta și cu partenera ta acest lucru ca să nu existe presiune (dpdv mental). Cu respect, psih. Dorin Agapie
Cum este aceasta fata pe care o placi? Ce anume iti place la ea? Spui ca erai nerabdator si foarte bucuros…adica erai emotionat, probabil aveai si o anxietate crescuta de performanta (mai ales daca nu ai mai intretinut relatii sexuale cu aceasta fata). Tot acest tumultul de emotii poate sa fi cauzat lipsa erectiei. Dar nu este nimic in neregula cu tine, ai fost prea nerabdator. Daca tu vei fi mai relaxat si nu va veti grabi, va fi mult mai bine. Succes!
Am 22 de ani si am o relatie de 2 ani care s-a cam racit in ultima jumatate de an. Eu lucrez la un bar de 1 an, timp in care seful meu s-a indragostit de mine. El este mai mare ca mine.
Olga Gâdea
:
Olimpia Ciocea
:
Dacă prietena ta ar fi într-o situație similara, ce sfat i-ai da?
Sunt fata, am 37 de ani si as vrea sa imi fac 2, 3 prietene sau macar una asemanatoare mie la caracter, cu care sa pot vorbi orice, fara sa-mi fac griji ca ar putea rade de mine sau ar spune si altora ceea ce discutam.
Buna seara. Sant fata,am 37 ani si as vrea sa imi fac 2,3 prietene sau macar una asemanatoare mie ca caracter,cu care sa pot vorbi orice fara sa-mi fac griji ca ar putea rade de mine sau ar spune si altora ceea ce discutam.Spun asta, fiindca se stie ca putine persoane au prieteni adevarati,sau macar rezonabili.Eu sant genul de persoana care stiu sa pastrez un secret si apreciez bunul simt,nu fac pe nimeni sa se simta prost, tocmai pt.ca stiu cum este,dar astept acelasi lucru.Problema este ca nu stiu cum sa fac in așa fel încât sa gasesc persoana potrivită,sa mă asigur ca este fata si sa nu aibe vreo legatura cu persoane dubioase.Cum sa verific daca este de incredere,ce întrebări sa-i pun si la ce test sa o supun ca sa fiu sigura ca totul e in regula? As prefera sa se incadreze intre 25 si 40 ani si sa fie din Prahova,zona de munte,cat mai aproape de orasul meu ca sa ne vedem des,eu as vrea si zi de zi,dar daca ar fi o distanță destul de mare,ar fi complicat in special
pt.mine,pt.ca nu lucrez si nu mi-as permite bani de drum dus-întors nici macar la orasul vecin si m-as simti prost fata de ea sa-i spun adevarul.Am mai citit pe internet si pe acest site cateva situatii oarecum asemănătoare ale unor fete,chiar si baieti cu fobie sociala,fara servici,deprimati,etc.,care doresc sa-si facă prieteni.Eu pt.inceput prefer prietene pt.ca sant mai precauta fiind virgina.As vrea sa întâlnesc o persoana modesta,calma,timida care sa-mi inspire incredere dar si eu,ei.Nu ma incanta ideea de a lucra in colectiv,deoarece se profita de persoanele fara personalitate,sa nu fie ocupatie cu raspunderi,gen acte,bani,sanatatea oamenilor/animalelor,chiar nu stiu ce as putea face,pt.ca locuri de munca usoare cum ar fi in orasul meu la bibliotec,sant 2 femei care nu fac mai nimic,e ceva ce ar putea face oricine care stie sa scrie si sa citeasca,nefiind nevoie de 2 persoane,decat sa-si tina companie.Poate am găsi soluții sa lucram împreuna ceva care sa ni se potriveasca,sa ne susținem psihic una pe alta,sa nu ne simtim jenate daca facem vreo gafă din cauza emoțiilor,sa ne simtim in largul nostru.Astept raspunsul dumneavoastra cu sfaturi cat mai clare,avand in vedere situația financiară.Mentionez ca n-am comunicat până acum decât prin e-mail,iar prin telefon am fost doar contactata telefonic deoarece nu mi-am putut permite sa activez nicio extraopțiune cu minute,neavand bani si nici cu cine vorbi,am telefonul mai mult de forma,ceea ce incarc,transfer unei femei care a acceptat asta ca sa pot sa folosesc bonusul incarcare si cel saptamanal nelimitat in retea,care de vreo doua luni nu se mai acorda decat conditionat de activarea unei extraopțiuni de minim 5€ si de care,evident,nu mai beneficiez.Poate e penibil,dar asta e realitatea.VĂ MULȚUMESC ȘI AM SPERANȚA CĂ MĂ VEȚI PUTEA AJUTA.
Va recomand sa intrati pe grupul de facebook “Anxietate, Atacuri de panica, Agorafobie, Depresie”. Acolo sunt sanse sa gasiti persoane de gen feminin care se confrunta cu fobia sociala, si care v-ar putea intelege. Merita incercat. In ceea ce priveste increderea….doar cunoscand un om putem incepe sa avem incredere in el si asta se face in timp. Succes!
Daca considerati ca nu va puteti adapta niciunui loc de munca va puteti apuca de lucru manual acasa si sa va promovati produsele pe facebook spre vanzare. Nu se castiga sume colosale din asta,dar va ocupati timpul cu ceva relaxant si castigati si un banut
Am o problema legata de viata mea de cuplu. Eu si iubitul meu avem 4 ani impreuna si de vreo 3 ani – 3 ani jumate facem sex foarte rar.
Buna ziua. Am o problema legata de viata mea de cuplu. Eu si iubitul meu avem 4 ani impreuna. La începutul relatiei am dus o foarte greu financiar dar între timp sa rezolvat. Avem aproape tot ce ne dorim, situația financiară in cazul de fata este bună. Problema este ca de vreo 3 ani – 3 ani jumate ( de cand cu problema financiară ) facem sex foarte rar. Am incercat sa discut cu el dar nu e prea comunicativ. Imi baga tot felul de motive penibile..eu am 23 de ani iar el 28. Suntem tineri, arătăm bine amândoi si niciodată nu ne am plâns unul fata de celalalt ca nu ne place actul sexual dintre noi. Nu stiu ce se intampla .. si in momentul de față avem aproape o lună de când n am mai avut niciun fel de contact sexual. Dacă îi reproșez facem atunci in ziua respectiva ca sa scape de gura mea cred iar apoi daca eu nu cer din nou tot cu un repros,evident, el nici atat nu se deranjează sa ceara. Ce e de facut?
inteleg ca este o problema de cuplu si solutia este tot in cuplu. O varianta ar fi o consiliere de cuplu, insa se ajunge tot la disponibilitatea fiecaruia de a se deschide si a spune ce are pe suflet. Nu are rost sa banuim ce motive ar avea el. Incercati sa discutati ca doi adulti despre acest impas. Succes!
Motive pot fi multe, cel mai bine ar fi sa discutati mai pe larg cu un psihoterapeut si daca se poate, sa incepeti o terapie de cuplu. Dar pentru asta trebuie si partenerul sa fie deschis. Lipsa unei vieti sexuale satisfacatoare poate fi o problema medicala, psihologica sau lipsa unei legaturi emotionale profunde intre cei doi parteneri. Incercati o psihoterapie, succes!
Sotul meu e arestat de 2 ani si ma terorizeaza cu gelozii si acuze nefondate. Avem 3 copii.
Sotul meu e arestat de 2 ani avem 3 copii ma terorizează cu gelozi si acuze nefondate .Nu ii dau motive daca ma suna si sunt supărată sau nervoasă asta inseamna ca unu din iubiti mei ma supărat supărată.Azi am avut o certa telefonică foarte aprinsă in care ne am jignit reciproc ,ma amenintat ca imi ia băiatul si nu mai vad niciodata daca fac ceva gresit ,ma simt ajunsă la capătul puterilor ,nu am prieteni pe nimeni ca nu am voie ca toate sunt C…e si ma invata la prosti ma controlează prin copii ii spun unde merg si ce fac mereu cu copii impreuna si tot ii întreba ce au mai facut unde au fost , degeaba ii spun eu totul .In trecut am vb cu cineva pe fb doar vb atat si de atunci imi reproșează mereu .Nu vreau sa il părăsesc dar nici asa numai pot ma seacă de toate puterile .Ajutati ma va rog eu am vb cu el i am explicat ca il iubesc si nu imi trebuie al bărbat in zadar e Bn o perioada si apoi incepe cu cate am pe cap trebuie sa fiu un zâmbet mereu altfel am amanti
În primul rând amenințările că vă ia băiatul sunt total nefondate. În nici o situație nici o instanta, in cazul unui divorț, nu ii va acorda custodia copilului unui om care a fost la închisoare, și mai ales instantele tind a da copilul mamelor. Deci din acest punct de vedere ,te poți liniștită și să nu mai te lași afectată de astfel de vorbe. Cu restul,nu prea știu cum te putem ajuta daca nu îți dorești să schimbi ceva în viața ta. Poți încerca să mergi la un consilier de cuplu după ce va ieși el din închisoare. Înainte era la fel de posesiv ?
Uneori de vine pentru accesele lui de gelozie este si faptul ca se plictiseste acolo si experimenteaza o suita de angoase si isi revarsa gandurile negative fix pe persoanele carora ii pasa de el. A fi inchis este una dintre cele mai mari torturi psihice si el la randu-i cauta sa dea asta mai departe celui ce ii pasa de el… O solutie nu stiu daca am ,dar va puteti face o strategie plecand de la ceea ce v-am scris mai sus.
Singura solutie este sa-l parasiti. Dar nu doriti.
Am 20 de ani si nu ma simt bine unde la facultatea la care sunt, toti prietenii mei au plecat, cu mama nu ma mai inteleg absolut deloc. Nu imi place facultatea (m-am dus impinsa de mama), nu mai sunt sunt eu cea care eram inainte.
Buna! Am 20 de ani si sunt anul 2 la facultate. Problema mea a inceput cam de un an de zile. Nu ma simt bine unde sunt,toti prietenii mei au plecat, cu mama nu ma mai inteleg absolut deloc. Sunt o fire rusinoasa eu,insa dupa ce ma obisnuiesc cu o anumita persoana, dispare aceasta rusine; iar acest lucru ma impiedica sa imi fac prieteni.Oricum, mi-am facut niste prietene insa tot nu ma simt bine. Nu imi place facultatea la care sunt(m-am dus impinsa de mama la aceasta facultate),nu sunt eu cea care eram in urma cu un an. M-am gandit sa plec din tara, sa schimb putin aerul, sa vad altceva insa nu aveam unde. Nu cunosteam pe nimeni din alta tara.
Intamplarea face ca iubitul meu, cu care sunt de aproape un an impreuna, este nevoit sa plece din tara. Mie imi surade ideea de a pleca, chiar si pentru o perioada scurta de timp, ca poate ma ajuta sa depasesc starea in care sunt. Dar problema este alta:cum sa ii spun eu mamei ca vreau sa plec? 1.ea nu accepta ideea sa imi inghet anul, ea vrea sa se laude cu mine, vrea sa fac facultatea asta pentru ca este bine ca asa spune ea. 2.o sa se gandeasca ca daca vreau sa plec cu iubitul meu, o sa ma duc sa fac bani pentru el,adica sa ma prostituez,lucru care nu este adevarat.
Nu stiu ce sa fac. Sa raman aici de gura mamei si sa ma complac cativa ani si sa nu fiu implinita sau sa plec si sa fac ce cred eu ca e mai bine? Si cum as putea sa vorbesc cu mama despre problema asta?
Intreaba-te cam ce ti-ai dori si tu ptr fata ta si ai gasit raspunsul.
O zi buna
Daca esti anul 2, inseamna ca anul viitor termini facultatea. Apoi vei alege daca sa dai la master, la ce master sa dai si poti aplica chiar la master in afara tarii. Poti aplica in tara in care merge iubitul tau si vei avea si un motiv suficient de bun pentru a o convinge pe mama ta. In plus, vei avea si facultatea finalizata. Succes!
Am o problemă cu fiul meu pe nume David, în vârstă de 19 ani, deşi nu ştiu dacă problema aceasta ar fi de competența unui psihoterapeut.
Bună ziua! Am o problemă cu fiul meu pe nume David, în vârstă de 19 ani, deşi nu ştiu dacă problema aceasta ar fi de competența unui psihoterapeut. Practic, fiul meu este un comunist militant. David a început să fie atras de marxism si leninism încă de la sfârşitul şcolii generale, când a început să-şi cumpere cărți şi manuale vechi despre doctrina socialistă şi să le studieze în mod autodidact. Ba chiar şi-a descărcat de pe internet în format pdf cea mai mare parte a operelor lui Karl Marx şi Lenin.
Sunt inclinată să cred că a fost influențat în orientarea spre comunism în timpul copilăriei petrecută cu bunicii la țară, căci bunica lui de pe tată, de profesie învățătoare, a fost activistă de partid în sat şi se ocupa cu popaganda, fiind comunistă din convingere. De altfel, David a şi fost foarte apropiat de bunica sa, mai ales că aceasta i-a şi fost învățătoare în clasele primare si chiar şi acum spune că vrea să ajungă cadru didactic pentru a călca pe urmele bunicii. Astfel, treptat-treptat, în ciuda opoziției mele şi a soțului meu, băiatul nostru a devenit comunist cu acte în regulă, cu carnet de partid si toate cele, acum fiind înscris în Partidul Comunist din România (PCdR), cel mai radical partid comunist de la noi şi continuatorul vechiului PCR. Când l-am întrebat ce l-a atras la acest partid, comparativ cu alte partide socialiste mai moderate, mi-a răspuns că l-a atras tocmai radicalitatea acestuia, precum şi faptul că
acolo nu se face niciun fel de compromis de la doctrina marxist-leninistă. Practic, din câte m-am interesat, partidul acela nici măcar nu este unul normal ca toate celelalte, ci are statut de organizație deoarece comunismul marxist-leninist este ilegal în țara noastră. Aşa că din moment ce profesează o doctrină nepermisă, nu are cum să funcționeze legal ca partid, ci numai ca organizație. De alffel, pe fiul meu nu-l deranjează asta ci dimpotrivă, spune că aşa îi şade bine unui comunist, să lupte în ilegalitate, după cum şi Ceauşescu şi alți lideri comunişti din trecut au fost o perioadă în afara legii.
În afara acestui lucru legat de obsesia lui pentru comunism, David este un baiat sufletist, simțit, educat şi foarte silitor la facultate, iar la liceu a fost mereu printre primii pe şcoală. De altfel îi place foarte mult să citească din multe domenii şi petrece în acest scop ore în şir închis în camera lui de studiu. Zice el că în acest fel calcă pe urmele lui Lenin, care este modelul lui în viață, bineînțeles, după bunica mai sus menționată (de altfel şi-a cumpărat până şi bust cu Lenin).
Îmi este teamă de ceea ce i s-ar putea întâmpla pe viitor susținând doctrina comunistă, mai ales că în cadrul partidului este însărcinat cu propaganda, lucru pe care nu numai că nu-l ascunde, ci este chiar mândru că face aşa ceva. Îmi mai este teamă şi de faptul că ocupațiile sale îl pot costa şi pe plan personal,deoarece are destul de puțini prieteni, iar lumea îl evită când aude cu ce se ocupă. Mi-ar plăcea să îl văd şi eu cu fetele şi cu băieți de vârsta lui, practicând activități specifice vârstei pe care o are şi nu pierzându-şi timpul cu asemenea prostii. Ce să fac să-l conving să renunțe la comunism şi să fie şi el un tânăr normal? Dați-mi un sfat, vă rog.
Pe de-oparte pare o persoana culta ,daca s-a interesat de istorie si a incercat sa priveasca in ansamblu unele lucruri,dar ganditi-va ca aceasta este doar o faza. Probabil va doriti sa fie ca multi tineri de varsta lui,insa multi de varsta lui se refugiaza in droguri bautura sau alte activitati nocive. O data cu timpul fiul dvs probabil isi va slefui anumite conceptii si va realiza si lucrurile negative ale acelor ideologii in care el crede in prezent si care l-au fascinat. Si eu in adolescenta eram fan al miscarii legionare,dar o data cu timpul am inteles ca acea miscare a deviat de la idealurile si rolul ei primordial incepand sa comita abuzuri atroce,hranita fiind de anumite interese meschine. Asta va realiza si el candva… In orice caz toate sistemele sociale au la baza lucruri pozitive,dar goana dupa bani si putere face ca toate idealurile sa fie otravite. Si stati linistita ca va intelege.pana atunci bucurati-va ca aveti un fiu pasionat de cultura si care nu-si pierde timpul aiurea. Va invata multe din asta!
Aveti rabdare,cred ca o face din teribilism.Cu timpul, se va maturizasi isi va da seama ca teoria marxista si in special comunismul, este o utopie.La ce se intampla in tara asta ,este normal sa gandeasca asa.
Schimbarea lui către comunism s-a manifestat în jurul vârstei de 14 ani, la sfârșitul școlii generale, când adolescenții își caută independența și ies de sub aripa părinților. Refuzul și interdicțiile normale ale dumneavoastră l-au făcut însă să caute iubire în altă parte și anume la bunica lui. Eu consider că prin faptul că el a ales să studieze comunismul și vrea să îi calce pe urme bunicii demonstrează afectivitatea către ea. Este o vârstă dificilă și vă înțeleg temerile. Ceea ce v-am scris mai sus este o părere pe care o am doar din ceea ce am citit mai sus, dar dacă doriți o părere mai profesională, vă sugerez să mergeți la un psihoterapeut cu el.
Cu respect, Tiberiu Seeberger
Este evident ca setul Dvs de valori nu corespunde cu setul lui de valori. Stiti foarte bine,inca de cand era copil, ca fructul interzis este mai dulce. Aceasta poate fi o etapa din viata lui. Datoria Dvs de parinte este sa- l iubiti pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce face. Comunicarea asertiva ne invata ca in situatii in care nu suntem de acord cu actiunile sau credintele partenerului de dialog sa-l asiguram pe acesta ca-i respectam punctul de vedere chiar daca nu putem fi de acord datorita…..( si va expuneti propriile Dvs credinte). Daca veti avea un discurs critic sau cicalitor, mariti sansele ca fiul Dvs sa va evite. Stiu ca nu este usor, dar am convingerea ca un tanar care a adoptat acesta doctrina in urma unei proprii analize (si nu din obedienta), repet, am convingerea ca pe masura ce se va dezvolta isi va ajusta din mers propriile convingeri. Curaj! Fiti alaturi de el! Ramaneti plasa lui de siguranta. Sa stie ca daca ceva nu merge bine are la cine sa apeleze.
Simplu teribilism. Se va maturiza si ii va trece. In plus,comunismul nu este interzis deci nimic ilegal. Toti tinerii/adolescenții cauta sa se asocieze cu un element,curent puternic cu scopul de a arata celorlalți ce grozav este el. Asa cum s-a mai spus,tot discutând pe tema asta,interzicandu-i,nu faceti altceva decât sa ii intariti pozitia.
Cred ca va renunta singur la aceasta ideologie in momentul in care va fi deziluzionat de ea. Se stie ca adolescenta este o perioada a gandirii radicale, cand nu accepti niciun compromis, lucrurile sunt ori albe ori negre, o perioada a idealurilor si a rebeliunii.Daca fiul dvs s-ar fi nascut in alte locuri si in alte vremuri putea fi la fel de bine hippiot sau neo-nazist sau fascist. Doar ideologia e diferita. Ca orice adolescent idealist, vede doar partea frumoasa a ideologiei comuniste, nu si realitatea ei, aplicarea acelor principii si conceptii. Multi oameni inteligenti au fost comunisti convinsi, artisti chiar care au crezut in aceasta ideologie, in principiile si in idealurile socialiste. Nu este ceva neobisnuit ca lipsa unei gandiri pragmatice si ancorate in realitate sa duca la astfel de viziuni. Eu va recomand sa aveti rabdare cu el si sa il implicati in discutii care sa vizeze si partile mai putin placute ale comunismului, care sa il ajute sa constientizeze si latura cealalta, pe care el nu o vede. O vizita la Memorialul Comunismului de la Sighet ar fi de folos, precum si vizionarea unui film ca American History X. Un psihoterapeut ar fi de ajutor deoarece acesta ar putea descoperi ce se afla in spatele preocuparii fiului dvs, care este structura psiho-emotionala pe care s-a consolidat acest interes fata de comunism. Ce parte din viata este greu de suportat pentru el, astfel incat sa isi canalizeze energia in imaginarea unei alte realitati?
Cat timp a petrecut băiatul cu bunica din partea tatălui? Pana la ce vârstă? Bunica mai trăiește? Care este relația dintre ei acum?
Mă numesc Cătălin, am 29 de ani şi sunt de profesie inginer. Problema cu care mă confrunt este faptul că actualmente lucrez într-un domeniu al ingineriei pe care îl detest, lucru care îmi provoacă scăderea stimei de sine şi diminuarea încrederii în forţele proprii.
Buna ziua! Mă numesc Cătălin, am 29 de ani şi sunt de profesie inginer. Problema cu care mă confrunt este faptul că actualmente lucrez într-un domeniu al ingineriei pe care îl detest, lucru care îmi provoacă scăderea stimei de sine şi diminuarea încrederii în forţele proprii. Ca şi soluţie la această problemă, am pornit în prezent la drumul recalificării, în sensul că m-am înscris la a doua facultate (la distanţă), facultate la care studiez un domeniu drag mie, care îmi va permite să fiu pe viitor profesor la generală şi liceu. Chestia însă este că această nouă facultate la distanţă va dura 3 ani, astfel că până voi termina va dura ceva timp, ceea ce mă descurajează, având în vedere că până atunci sunt practic nevoit să activez la jobul din domeniul pe care îl detest, pentru a mă întreţine.
Eu dintotdeauna mi-am dorit să fiu profesor, însă părinţii m-au convins ca după Bac să dau la o facultate de inginerie deoarece, spuneau ei, ca profesor o să am o viaţă mizerabilă şi o să mor de foame, însă în ciuda faptului că le-am ascultat sfatul, nu îmi e deloc bine ca inginer. Adică de câştigat, câştig destul de bine, însă cu un mare preţ: lipsa vieţii personale şi a timpului liber, stres aproape continuu, program prelungit aproape în fiecare zi (uneori stau şi câte 10-11 ore la muncă), mediu de lucru stresant (telefoane, tipetele şefului, termene limită peste alte termene limită,mers pe teren, pericol de a răspunde penal sau cu amendă de 10.000-20.000 ron dacă greşesc ceva în anumite acte etc), astfel că presiunea asta continuă şi constantă mă epuizează fizic şi psihic. Vreau să mă recalific ca profesor în învăţământ şi pentru că îmi place această meserie (în trecut am mai predat în şcoală ca necalificat, deci ceva experienţă am), dar şi pentru că eu consider că aş fi mult mai degajat si cu mult mai mult timp liber ca profesor (numai vacanţele dacă le luăm în considerare şi tot aş ieşi bine în acest aspect). În plus, sunt dispus să renunţ şi la salariul relativ bun pe care îl am (peste 3000 ron/lună), pentru a avea mai multă linişte şi pace, aşa că nu mai îmi trebuie bani, ci îmi trebuie mai multă linişte şi mai mult timp liber. Să fiu un profesor obscur, chiar şi la vreun sat sau comună de pe lângă oraşul în care stau, cu 1300-1400 ron pe lună şi cu mult timp liber şi multă linişte, aş fi cel mai fericit.
Apropo, am la mine în oraş câţiva foşti colegi de liceu care s-au făcut profi şi care la ora 12-13 la prânz îmi râd efectiv în nas cum că ei se duc acasă, iar eu sclăvuiesc pe moşie până seara târziu. De altfel, îi şi văd toată ziua pe fereastra biroului cu familiile, cu copiii la plimbare prin oraş, la prânz sau după amiaza, ba chiar văd cum au timp şi de alte activităţi pe acasă. Unii, spre4 exemplu, sunt apicultori de succes, ceea ce e de înţeles din moment mai mereu vin devreme acasă. Şi pe mine mă pasionează apicultura şi aş avea şi unde să o practic, dar ce apicultură să mai fac dacă eu aproape zilnic vin rupt de la muncă şi ajung târziu acasa?
În fine, ideea este că mă simt foarte stresat de jobul actual, iar stresul îmi creşte când conştientizez că va mai trebui să-l păstrez cel puţin încă 3 ani, până mă calific ca profesor şi până găsesc şi vreun post sau nişte ore de predat.Ce să fac în acest timp? Cum să mă mobilizez şi să-mi găsesc energia necesară pentru a-mi duce la capăt planul recalificării?
Sunt convinsa ca va este greu in aceasta perioada insa, va puteti gandi ca deja ati facut un pas important catre ceea ce va doriti. De asemenea ati putea lua in calcul varianta de a gasi un alt job unde poate presiunea nu va fi atat de mare si veti putea sa va concentrati pe planurile dvs. Nu in ultimul rand, exista posibilitatea de a veni in contact cu oportunitati aliniate cu dorinta dvs. Va doresc rabdare si succes in tot ceea ce faceti!
Profesia este sarcina vietii cea mai apropiata sufletului nostru. Alaturi de dragoste si prietenie ne implineste viata. Cu incredere in propriile alegeri si rabdare in realizarea scopului propus este posibil sa realizam. Mult succes!
Dacă ati făcut sau poate puteți face modulul de psihopedagogie ați putea preda la școală. Un pas important ați făcut, aveți un scop bine definit, ati și acționat în acest sens, aveți stabilit un termen, restul depinde de timp, dar uneori lucrurile se pot aranja mai bine decât va așteptați.Pentru a trece mai ușor aceasta perioada poate reușiți să vă concentrați pe ceea ce va place acum și avantajele muncii actuale! Mult succes!
incearca la anul in august sa obtii un post de suplinitor,trebuie sa te inscrii la examen,succes
te poti duce ca suplinitor de mate, de pilda, sau fizica. chiar daca a inceput anul, poti inca sa devii suplinitor. intre timp, insa, incearca sa nu te concentrezi pe ce au altii, ci pe ce ai acum si ce faci acum si pe faptul ca in 3 ani vei putea fi profesor, nu suplinitor! mult succes!
Eu as zice ca nu e problema meseriei. Cred ca problema vine pur si simplu de la angajator. Tu nu ai gasit angajatorul care sa te trateze corect. Crede-ma. Lucrez in constructii, pe un post la birou. Da, e stresant sa ai task-uri de rezolvat seara la ora 20, in weeknd sau chiar de sarbatori. Dar, lucrand cu oameni care apreciaza munca ta, cu oameni care isi asuma deciziile si problemele totul devine mai usor. Eu zic sa mai incerci. Este un domeniu frumos.
Suplinitor!
Intotdeauna trebuie sa privim cu ambii ochi ce facem noi sa facem bine si nu ce fac altii! Scopul vietii fiecaruia dintre noi este sa facem bine ceea ce facem, chiar perfect. Nici profesorul, care va rade in nas, nu are satisfactia financiara care o aveti Dvs., in schimb el mascheaza acest lucru cu afisari la ore la care unii oameni muncesc. Foarte multi dintre noi muncim 10 h pe zi, important este sa primim ceea ce oferim in primul rand respect… Profesorul se bucura de apreciere nu pentru ca munceste mult ci pentru ca este obligat prin natura meseriei sa ofere educatie copiilor, copiii fiind ai nostri respectam dascalii. Multora nu le place ce fac in nici un domeniu, nici daca muncesc 8-10h, nici daca muncesc 4h ca profesor, nici daca au salariu de 3000 lei. Ei sunt nemultumiti datorita frustrarilor ca nu au si ei ce au altii. Asta-i viata, fiecare primeste ceea ce merita! Succes!
Hm, n-as zice ca un profesor e linistit si cu mult timp liber! Problema e pusa gresit!
Nu stiu daca te atrage frmusetea muncii cat “capra vecinului”. Si nu, iarba vecinului nu e mai groasa. Scoala nu e un loc de odihna. Trebuie sa ai nervii tari, acolo sunt mai multi sefi!
Cred ca ai nevoie de un timp de meditatie, de o perioada de vacanta, cu siguranta si apoi schimbat seful. ( nu stiu cat de bine ti se potriveste invatamantul- caci nu e deloc ceea ce pare de afara ).
Eu iti doresc rabdare si implinire!
Si eu lucrez in domeniul ingineriei si iti cam dau dreptate. Fa ce te face fericit!
Daca vrei neaparat o cariera didactica te sfatuiesc sa incepi un doctorat in domeniul tau actual si sa prestezi ca asistent profesor pe parcursul doctoratului. In mediul academic salariile sunt mai mari si pe viitor poti avansa in cariera.
Inteleg ca ai dat de greu in privinta meseriei pe care o practici si consideri ca părinții sunt responsabili intr-o oarecare masura de situatia in care te afli acum. Sa spunem ca am fost oarecum in situatia ta la un moment dat, nu mai puteam suporta presiunea de la serviciu, plus ca aveam si un proiect personal in acea perioada si imi era greu să mă impart. Ce soluție am gasit Eu? Am renuntat la acel proiect sa nu mai fiu atat de încărcat si m-am mutat la un alt birou, am schimbat colectivul. Acest moment nu va fi unicul pe care îl vei întâmpina in viata ca si dificultate, esti din punct de vedere psihic la o vârstă când se întâmplă niste schimbari la tine, esti in pragul de a trece la o vârstă încărcată cu mai multe responsabilități, dar vei vedea ca vei gasi tăria de a -ți crea metode de a trece peste aceste situatii, vei inova solutii. Nimeni in afara de tine nu stie mai bine ce e bine pt tine si ce nu, soluția se află la tine. Din punctul meu de vedere ai nevoie de un terapeut pt a vedea ce anume la acest tip particular de job a atins undeva o coardă sensibilă din trecutul tau. Mult succes!
Bună dimineaţa! Care e nevoia ta de la noi?
Doar tu esti cel ce decide si aplica ceea ce e apropiat situatiei tale actuale….terapie, alt job… doar se propun solutii…bafta!
Uneori , parintii proiecteaza asupra noastra, dorintele lor, ceee ce este o mare greseala, ca noi sa le urmam visurile. Insa putem in orice clipa sa schimbam aceste lucruri! Este foarte bine ca ai decis sa iti urmez visul, cel de a devenii profesor. Ideea este ca te simti stresat la actualul loc de munca, ceea ce iti afecteaza calitatea vietii. Acest lucru poate fi rezolvat. Poti sa iti cauti un alt job, pana la terminarea studiilor, asta pentru a te intretine. Ai tot timpul in fata ta pentru a realiza tot ceea ce iti doresti…Succes !
Pare că nevoia dvs. nu este de îndrumare, sprijin terapeutic, ci de a da mită și a vă muta la un alt job – învățământ sau nu, important este să nu munciți decât câteva ore și deja la prânz sa fiți în parc cu familia pe care nu știu dacă o aveți (mai este și aici de lucru?). Ceea ce, chiar dacă sună neplăcut pt. dvs, nu este de competența unui terapeut, cu atât mai puțin într-un cadru atât de restrictiv precum acesta, online. Ba chiar, surprinzător, nu avem soluții magice deoarece terapeuții nu sunt înlocuitori ai părinților care să vă spună ce și cum sa faceți. Este de competența dvs. să dați mită. Poate veți reuși să vă mituiți și părinții să nu mai aibă expectanțele care le au acum de la dvs. Altfel, veți fi tot timpul debusolat, frustrat, neîmplinit pentru că le faceți lor pe plac, cu fiecare hotărâre luată. Și ar fi bine să dați mită și pentru a vă maturiza (nu știu cui). Sunt deja prea mulți imaturi care predau in școli. Imaturi care merg nepregătiți la ore, pentru că ies in parc cu familia, in loc să se pregătească pentru a le face față elevilor/studenților – ceea ce presupune sute și mii de ore de studiu individual și dezvoltare personală. Când profesorii imaturi sunt in parc, cei maturi citesc, învață, se perfecționează, se dezvoltă. Dar pe aceea nu-i vede nimeni, pentru că stau închiși în casă sau sunt la cursuri de dezvoltare sau autodezvoltare. E ca și cum cineva ar umbla pe stradă în scutece și ar fi dezamăgit că nimeni nu îl ia în serios. Problema dvs. nu este jobul. Acesta este doar un simptom al unei alte dificultăți. Și orice sfat vi s-ar oferi, nu ar ajuta, până când nu veți reuși să faceți pasul. Acel pas care înseamnă a fi adult matur (nu este pleonasm)? Astfel, nevoia dvs. este de creștere personală? Uneori nu răspunsul este cel important, ci întrebarea. Deoarece întrebarea/cererea postată de dvs. este sau una care depreciază terapeuții, sau una care vă depreciază pe dvs. Și sincer, îmi este greu să cred că un om cu atâtea responsabilități și resurse personale ca dvs. nu își poate asuma responsabilitatea pentru propria fericire. Și totuși, cred că în cazul dvs. am găsit soluția magică: căutați fericirea în viață, pentru a fi mulțumit! Nu invers…
Problema timpului liber e falsa. Ca profesor nu predai doar 4 ore pe zi. Azi sunt n comisii in scoala, probleme mari cu elevii, cu parintii, cu directorul, cu inspectoratul. Ca profesor esti responsabil de problemele personale ale familiei copilului, caci elevul vine cu multe probleme personale in scoala. A fi profesor nu inseamna doar sa predai. Trebuie sa faci n consilii, sedinte, intruniri in comisia metodica.
O adevarata aventura!
Am 20 de ani si sunt student la o facultate de profil tehnic pe calculatoare si tehnologia informatiei in Bucuresti. Sunt interesat de a face niste sedinte de terapie pentru a ma ajuta sa scap de fobia mea de insecte si in mod special de paianjeni.
Olga Gâdea
:
Internetul nu prea m-a ajutat sa gasesc un terapeut specializat pe asa ceva in Bucuresti, asa ca sper ca poate o sa imi puteti recomanda pe cineva. NU sunt interesat de metode pe care sa le practic singur sau cu cineva acasa, fiind de parere ca numai o terapie ghidata de cineva cu experienta imi poate fi benefica in acest caz.
Motivul principal pentru care fix acum vreau sa demarez acest proces este dorinta de a calatori in viitorul apropiat in tari unde, spre deosebire de Romania, arahnidele sunt mult mai comune si mai “horror” ca sa zic asa (paianjeni care sar inspre tine, paianjeni gigant, etc).
Marilena Popa
:
In psihologie exista doua abordări majore in ceea ce priveste mintea. Prima este cea cognitivă, care se centreaza pe simptom si abordarea sa directa, fara a cauta cauza si fara a lua in calcul existenta sau influența inconstientului. Pe de alta parte abordarea psihodinamica porneste de la premisa ca simptomul are la baza un conflict inconstient si ca odata de acest conflict inconstient este descoperit si elaborat, simptomul isi pierde scopul si dispare de la sine. V-as recomanda o abordare psihodinamica- psihoterapie psihanalitica sau psihanaliza. Terapia dureaza mai mult insa rezolva lucrurile in profunzime si este un proces de autocunoastere in sine.
Arina Anghel
:
Bună să-ţi fie ziua. Aceasta e singura fobie pe care o ai? Eu lucrez terapie psihodinamică, o formă de terapie de relaţie unde vindecarea este din profunzime şi simptomele (cum ar fi fobia despre care vorbești) nu mai au nevoie să existe. Doar că cere timp. Când ai nevoie să pleci?P.S. Şi eu am avut arahnofobie.Cu simpatie,
Arina Anghel
Psihoterapeut integrativ şi psihosexolog
Ce relatii de cuplu merg mai bine? Cele in care partenerii sunt asemanatori (ca preocupari, stil de viata, hobby-uri, chiar cariera) sau cele in care partenerii sunt complementari ( vin din medii diferite, avand un singur punct comun, de exemplu temperamentul si atat)?
Ce relatii de cuplu merg mai bine? Cele in care partenerii sunt asemanatori ( ca preocupari, stil de viata , hobby-uri, chiar cariera) sau cele in care partenerii sunt complementari( vin din medii diferite, avand un singur punct comun de exemplu temperamentul si atat)?
o casa se construieste din mai multe elemente care o tin ‘legata’ si o fac sa fie ceea ce este. Uneori elementele sunt complementare, alteori sunt asemanatoare, insa munca de a construi cu acele materiale ramane aceeasi. Poate vreti sa ne intrebati defapt altceva? Succes!
Un studiu spune ca ce aduce 2 oameni impreuna intr-un cuplu, sunt asemanarile, insa ce ii face sa reziste sunt diferentele. Cand am facut eu facultatea, am facut lucrarea de licenta fix pe aceasta idee. Iar concluzia cercetarii a fost ca de fapt, ceea ce face un cuplu sa mearga este nivelul de empatie ridicat. Adica fericite sunt cuplurile in care partenerii sunt intelegatori unul cu celalalt, si respecta opiniile si diferentele. Indiferent cat de asemanatori sau diferiti sunt partenerii intre ei…
cel mai bine se inteleg partenerii care au scopuri comune in viata, restul variabilelor nu-s atat de iomportante;) scopuri, principii, educatie asemanatoare , etc, cam astea-s cele mai hotaratoare
Cele in care exista toleranta si respect.
Unde exista iubire si dragoste, respect si valorile sunt in concordanta cu obiectivul comun.
Definiti ce inseamna “merg mai bine”?
Continuand navigarea pe acest site sunteti de acord cu Termenii si Conditiile utilizarii.
