Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Arhiva lunara pentru octombrie, 2017

Adaugare anunt

Cautam shadow pentru baietel de 7 ani, hiperactiv – Bucuresti (zona Drumul Taberei)

Cautam o persoana (shadow) iubitoare de copii, empatica si intelegatoare, preferabil cu experiență, pentru un băiețel de 7 ani (clasa I), hiperactiv, cu deficit de atenție, pentru a-l însoți la scoala. Scoala se afla in Dr. Taberei, iar programul este de luni pana vineri, de la 8:00 la 12:00. Pentru detalii ne puteti contacta la 0724.574.232 (Oana) sau la adresa de e-mail oanacusciac@gmail.com.

Am 16 ani si trăiesc in concubinaj cu iubitul meu de aproximativ 9 luni.

Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna ziua, am 16 ani si trăiesc in concubinaj cu iubitul meu aproximativ de 9 luni. Stiu ca e o varsta frageda , dar asta mi-am dorit. El are 23 de ani , eu fiind o simpla adolescenta am avut greșeli comportamentale(Ex:nu l am lasat sa se culce cu mine, n am fost o gospodina atat de buna) . Cu timpul am ajuns sa fiu perfecta. Calc, spal , fac curat , mancare (zi de zi). Dupa ce am învățat sa fiu cum trebuie a ales sa ma însele cu o femeie mai mare….n am pe nimeni si nu stiu cui sa ma destăinui. Cum sa procedez? Nu vreau sa plec, vreau sa fie cu mine incontinuare, simt ca mor de suferința , n am mai avut de aface cu asemenea situații , nu am fost cu nimeni pana am inceput sa fiu cu el!

nu inteleg: nu ai pe nimeni in sensul de familie? Pare totul foarte complicat pentru doi tineri de 16 si 23 ani…
 6
Draga mea, stiu ca doare dar nu ai devenit perfecta, ai devenit doar sclava lui …
 16
Greșeli comportamentale….concubinaj……….gospodină…….a se culca cu tine………..ai 16 ani. Ai răbdare. Toată viața este abia la început.
 6
Ma intreb cine ti-a implantat in minte astfel de mesaje…ca trebuie sa te culci cu el, ca esti perfecta daca calci, speli, faci mancare zilnic, etc. De la cine ai invatat asta? Asa este mama ta? Asa se poarta tatal tau cu mama ta? Din pacate, fiind la o varsta frageda, tu crezi ca daca vei face lucrurile perfect (si aici intra ceea ce ai invatat tu de la parinti ca inseamna sa fii perfecta) atunci prietenul/ sotul o sa iti fie fidel, n-o sa te insele si o sa te iubeasca si respecte. Partea proasta e ca nu e asa. Tu poti sa faci lucrurile oricat de bine, si el sa se uite dupa alta. Asta nu inseamna ca e vina ta, ci ca el nu te apreciaza si nu te respecta ca om si apoi ca partenera. Nu apreciezi o persoana pentru ca spala si gateste, ci pentru ceea ce este ea, cum este ea si pentru ce are in interior. Altfel….esti o gospodina perfecta, o casnica perfecta, o ingrijitoare perfecta….si o partenera pe care el nu o valoreaza. Uita-te bine la viata ta acum si la relatia voastra, si intreaba-te daca iti place cum te trateaza si daca peste 3, 5, 10 ani iti va placea sa stai acasa cu copiii, sa fii sotia “perfecta”, in timp ce el se va intoarce de la cealalta, reprosandu-ti ca nu e masa gata…
 15
Draga mea, la 15-16 ani esti inca copil.Nu spune nimeni ca nu trebuie sa ai responsabilitati, dar adecvate varstei tale. Uite ca ai vrut sa fi “perfecta” si acum esti trista. Perfecta pentru cineva care acum nu apreciaza si nu respecta ceea ce faci pentru el.Dar pentru tine ce faci? Nu inteleg acel ” am invatat sa fiu cum trebuie”.Cum trebuie cui?Lui sau tie? Poate acum ar fi timpul sa te gandesti mai mult la tine si mai putin la altul. Apreciaza-te, pune-te in valoare si ridica capul sus. Ai o lume intrega inainte.
 3
Asa cum ai spus si tu ai o varsta foarte frageda, iar la aceasta varsta totul in dragoste pare o tragedie.
Dar nu este

Am 21 de ani si la facultate. Problema mea este ca mi-e teama sa raspund la intrebari in timpul cursurilor/seminariilor.

Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna ziua!
Am 21 de ani, sunt anul III la facultate. Problema mea este ca mi-e teama sa raspund la intrebari in timpul cursurilor/seminariilor. Chiar daca stiu raspunsul, nu am curaj. Mi-e teama ca am sa gresesc si ca o sa ma fac de ras in fata colegilor. In anul I, eram activa la ore si sociabila, insa pe parcurs nu stiu ce s-a intamplat. Dintotdeauna am fost o fata mai timida, insa eram activa in timpul orelor de cand ma stiu, eram prima din clasa la invatatura. Acum, daca profesorul imi pune o intrebare, simt cum ma inrosesc la fata si ma sufoc, imi bate inima extrem de tare, desi stiu raspunsul.
In plus, mi-e teama sa ma angajez. Desi am mai avut 2 locuri de munca unde m-am integrat destul de bine, mi-e teama sa fac acest pas, deoarece am impresia ca ceilalti colegi de munca nu ma vor placea sau nu ma vor accepta.
Nu stiu ce am, de ce am devenit atat de inhibata. Uneori am momente in care am maxima incredere in mine si sunt mai indrazneata, nu-mi pasa de parerea celorlalti, iar alteori sunt exact la polul opus.
Va rog, ajutati-ma cu niste sfaturi. Oare m-ar ajuta si o terapie ?
Multumesc!

cu siguranta ar ajuta o terapie! Inteleg ca traiesti un blocaj foarte puternic pe care nu il poti depasi, insa iti dai seama ca te afecteaza si vrei sa schimbi acest lucru. Primul pas este facut. Curaj pt urmatorii pasi! ;)
 4
Bună.ideea,, dacă greșesc ma fac de ras”, îți limitează încrederea și te tine blocata. Curajul înseamnă să încerci, chiar dacă greșești, înveți din greșeală, exersezi, te antrenezi. Greșeala nu înseamnă eșec. Curajul se antrenează atunci când reușești să pui accent pe punctele forte, atuurile, capacitatile tale. O terapie te poate ajuta sa te cunoști mai bine, să-ți cunoști puterile și punctele forte. Ai făcut un pas, continua! Succes!
 1
sigur te ajuta cel puțin o ședință de terapie spirituala – în care sa descoperi cauza- frica care te tine blocata sa vorbesti- și sa o scoți din subconstient- si sa eliberezi și orice alte convingeri care te blochează
Ceea ce experimentezi tu se numeste anxietate. De altfel spui ca ai fost dintotdeauna mai timida. Sigur ca terapia te poate ajuta. Incearca!
 1
Cel mai bun exercitiu: vorbitul in oglinda!
Curaj!

Shadow pentru baietel de 5 ani – Bucuresti (Pipera, str. Erou Iancu Nicolae)

Cautam shadow pentru un baietel de 5 ani jumatate pentru insotire la gradinita. Este un copilas care se confrunta cu probleme de atentie si cooperare.

Va rog sa ne contactati la nr. de tel. 0726.355.954.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Ok deci am 26 de ani si am o bariera peste care nu pot trece prietena mea a ramas insarcinata si in prima ecografie rezultatul(pare a fi baiat) toate bune si frumoase acum vine problema Eu de cand am fost mic nu am suportat bebelusii nu copii mici gen 3 ani nu,doar bebelusii adica si daca era un film la tv si aparea unu in cadru gata eram cu ochii sub perna sau ii inchideam si nu voiam sa ii aud adica eram la gradinita cand imi amintesc eu poate am avuto si mai mic dar nu imi amintesc, chestia e ca asta m-a bantuit pana in prezent iar cu aceasta tipa am fost de comun acord sa facem un copil cu gandul ca e baiat.Pentru mine asta ar fi fost singura exceptie sa accept un copil doar sa fie baiat
Acum sa continui cu ecografia aia care zicea ca e baiat urmatoarea la 22 sapt ghici ce o alta doctorita toata fericita aveti o fetita!
Atunci a fost declansatorul activat in capatana mea, stam pe un scaun cu telefonu in mana si cand am auzit gen in 10 secunde mi-au dat lacrimile(ma simteam esuat) si alte zece secunde sa intreb plin de furie si pregatit ca un criminal sa omor jumate de clinica daca a vazut bine e fata sau nu,am vazut cum au inghetat toti si doctorita inghitind in sec speriata a mai zis odata da e fata uitanduse la mine cum dam cu capul de peretele de care ma sprijineam cu scaunul si totodata incercam sa imi controlez respiratia si pulsul si nervii totodata,a trebuit sa ies fara sa mai imi pese de nimic.
Acum cand zic nimic ma refer la iubita la ce are in burta la tot a iesit si ea in lacrimi stia ca e naspa situatia niciodata nu ma vazut asa ori de cate ori ne-am certat.
I-am explicat ca nu mai pot sa fiu cu ea din cauza asta si i-am mai zis si cu luni in urma dar a crezut ca e o gluma,acum a trecut o zi unde am dormit la niste prieteni,adica din momentul ala nu mai reprezenta nimic pentru mine si stiu ca nu e vina ei dar la fel nici avort nu mai poate sa faca pentru ca e tarziu,a doua zi cu toate ca o iubeam si inca o iubesc mi-am luat tot ce era al meu si aveam nevoie am plecat,partea proasta ca dupa o zi doua au inceput amenintarile cum ca se omoara cum ca ar face avort chiar daca nu mai ramane nimic din ea sau m-a rugat sa mai stau 4 luni alaturi de ea pana se naste si sa o dam la adoptie(tot la propunerea mea),acum chestia e ca o mama se ataseaza iar eu nu pot sa cred asta ca o sa o faca ca o sa o lase spre adoptie pentru ca sunt sentimentele de mama nu?
Sincer nu am nevoie de sfaturi pentru mine ,ci pentru ea cum sa fac sa ii fie mai usor chiar daca eu nu am suflet si nu imi pasa adica cat de mult am iubito(deci nu sunt chiar asa rece sau poate cred ca am iubito) mi-am reprimat sentimentele la auzul vestii ca e fata si am rupt ceea ce consideram familia mea si am plecat fara sa clipesc macar un ochi sau o urma de parere de rau.
Deci cum as putea din situatia asta sa o scot pe ea la lumina,in orice caz eu nu o sa mai fiu cu ea pentru ca o cunosc si mi-a spus daca o vreau doar pe ea o sa vina si copilul la pachet…Mda am ales sa nu vina nici una,ceea ce pot sa fac e doar sa o sustin acum financiar si un pic moral dar dupa ce se naste chestia o sa dispar sa nu mai aud nimic de ele si sa refac viata.
Acum va rog daca cititi tot articolul nu incercati cu sfaturi gen “sa fie ea sanatoasa” sau “o sa te obisnuiesti” ca au incercat toate cunostintele mele si nu merge,zicetimi cum sa o fac pe ea sa treaca peste daca prin absurd ar accepta sa renunte la fata…adica am scoso singur dintr-o depresie de 11 luni oare sa dispar acum sau sa incerc sa o fac sa renunte la fata?
Cam astea sunt variantele nu vreau alte sfaturi vreau sa va axati pe astea 2 va rog care ar fi mai usoare prntru ea?

,Bună. Ai spus, nu am suportat bebelușii. Ma întreb ești copil unic sau ai frați mai mici? Ai spus,, am fost de comun acord sa facem un copil”(cred ca era vb de copil nu de o jucărie)… , iar acum spui ,, sa dispar acum sau sa renunțe la fata”… Scuză-mă dar variantele sunt pt tine…. Nu pt ea….Ea are nevoie sa fii responsabil pt o situatie cu care ai fost de acord. De cine vrei sa fugi, de copil, de ea? Vei putea sa fugi în,, lume” să-ți refaci viata, cum spui tu, dar nu vei putea fugi de tine și într-o zi tot va,, trebui”sa te privești în oglinda… Nu vei putea șterge trecutul cu buretele, va,, veni”peste tine ca o avalanșă sau ca un bumerang. Cum ar fi fost dacă mama ta te-ar fi dat spre adopție pt ca nu te-ai născut fata? Un copil are nevoie de responsabilitate părinților. Deciziile va aparțin, important e sa fiți conștienți și responsabili pt alegerile făcute. Pt binele tuturor ați putea începe o terapie de cuplu, sau fiecare individual dacă nu vreți sa rămâneți împreună.
 32
Cei care i-ati raspuns si ii raspundeti,nu incercati sa-l judecati pentru ca si el constientizeaza faptul ca nu este o solutie buna cea la care se gandeste, si tocmai de aceea asteapta niste sfaturi competente. In alta ordine de idei, el si-a intarit anumite principii cobsiderate gresite de catre societate dpdv moral, dar totusi in el se da o lupta. Probabil gandeste mult si distructiv,iar eu i-as sugera sa ia totul mai lejer, pentru ca ori ca e fata ori ca e baiat,reprezinta o bucata din fiinta lui combinata cu fiinta celei pe care o iubeste, si desi poarta o scoarta intangibila,cred ca la vederea puiului lui, s-ar topi cu totul de drag si de iubire,indiferent de sex. Oricat de deviant ai fi,n-ai cum sa renunti atat de usor la o parte din sufletul si din tine cu totul. E doar un teribilism putin intarziat. Cel putin ar fi bine sa fie asa, daca nu, individul cred ca are ceva tulburari mai serioase care necesita atentie sporita.
 11
Sper ca ești conștient și de faptul ca singurul responsabil Pt ca nu este bebe baiat, ești tu. Din punct de vedere anatomic vorbesc. Ia in considerare mersul la un specialist și rezolva-ți problema cât mai repede.
 18
Bună, îți recomand să citeşti “De ce dragostea contează” şi “Cum să fi un tată bun pentru fiica ta”. Sunt convinsă ca vei găsi raspunsul pe care îl cauți. Lectură plăcută!
 7
Daca inteleg bine ai nevoie sa discuti cu un psihoterapeut care dintre cele doua variante ale comportamentului tau este utila prieteniei tale. Poate daca ai intreba-o pe ea ar sti mai bine. Succes! Alege cu inima si nu uita sa iei in seama si pe ceilalti participanti la relatia de viata.
 3
Pot sa iti dau o veste proasta? Tu esti cel care stabileste sexul copilului…. tu pui cromozomul responsabil pentru sexul copilului.
In alta ordine de idei,cred ca i-ai facut un bine bebelușului pentru ca mi se pare ca arata a comportament deviant,imatur. Ori copilul are nevoie de un Parinte. Eu zic sa alegi cu inima. Cel mai probabil o sa uiti de toate când vei vedea ca omuletul mic este nascut si vei realiza ca tu l-ai creat.
 9
Topic redeschis, insa va rugam contribuiti civilizat.
 4
Începi cu „am o barieră peste care nu pot trece” apoi ceri un sfat despre ce ai putea face în legătură cu mama și copilul, în niciun caz cu tine. De parcă tu așa ești și nu ai ce face. Nu știu dacă e o veste bună sau nu, dar faptul că ai foarte veche sensibilitate nu înseamnă deloc, în acest caz, că asta face parte din structura ta, tu așa ești și gata. Toate acestea au o cauză pe care o poți descoperi dacă începi și duci la capăt o terapie. Îți trebuie ceva curaj, e drept, dar nu pari a fi lipsit de curaj. Caută un psihoterapeut cu care crezi că te poți înțelege și începe o terapie. Peste ani, când te vei gândi că ai o fiică pe care ai dat-o spre adopție, vei ști că singurul lucru pe care l-ai fi putut face pentru ea ar fi fost să fii tatăl ei și să fii acolo cu ea.
 8
vad ca problema e juridica. aici e vorba de santaj emotional, nu are nimic de-a face cu sufletelul unui copil sau iubirea dintre o femeie si un barbat
 2
Din punct de vedere medical este dovedit ca sexul copilului este dat de catre spermatozoid, adica de tata. Vă sfatuiesc sa mergeți la psiholog si sa va rezolvați problema.
 5
Dacă ai scris această postare,înseamnă ca nu te lăsa rece ce se întâmplă,ce se va întâmpla cu mama copilului. Eu zic sa te intereseze ce se întâmplă,ce se va întâmpla cu tine…în fct.de ce decizii iei în viața..până nu te iubești tu îndeajuns de mult,până nu devii conștient că liberul arbitru îl ai ca să iei decizii și să ai acțiuni prin care nu dainuiesti nici tie,nici celor din jur,si până când nu te ierți,lucrurile n-au cum să sa aranjeze. Ai venit aici ca să-i ridici pe ceilalți,iar tu n-o ridici dacă stai alaturi de ea doar pt.copil…n-o ridici nici dacă încerci s-o convingi să facă avort…las-o…are si ea liberul arbitru…are si ea conștiința…dacă te-ar alege pe tine,si nu pe copil,ar fi o decizie pe care trebuie să-și asume ea,nu tu.Asumarea faptului că nu faci fata situației și nu ai simțul responsabilității în cazul de fata,e si asta o dovadă de responsabilitate…deci eu nu te judec,nu-ți reproșez nimic,nu-ți cer socoteală,si nu te trag la răspundere,pt ca n-am dreptul…tu poți s-o faci,cu tine,dar cel mai bine ar fi să privești înăuntrul tău și să observi lumina…tu ești lumina,ești iubire…nu ești nevoit să stai alaturi de ea,dar ești dintr-un fel sau altul “ales”să fii tata…știi ca sufletul își alege părinții?încearcă să găsești motivul…și nu o renega pe cea care a ales să creadă în tine(ma refer la copil,nicidecum nu la prietena ta)…viață e lunga…ai fost și tu copil cândva…gaseste-l pe acel copil din tine si vezi daca faptul că n-ai primit destulă iubire îți dă dreptul să -ti întorci spatele unui suflet care te-ar iubi…necondiționat.Poate singura care te-ar iubi necondiționat.de disparut poti sa dispari,inca de pe acum…fizic vorbind…Ai grija de tine,fii binecuvântat.
 3
Recomandarea mea ar fi sa urmați amândoi, separat, o terapie individuală. Dacă ceea ce simți tu fata de viitorul copil este repulsie și furie, stai departe de el și de ea. Problema ta necesită psihoterapie. Ea are nevoie de cineva disponibil. Din păcate, tu nu ești, cel puțin deocamdată.
 5
Oricum ar fi, tu ramai responsabil pentru suferinta pe care i-ai provocat-o. Inteleg ca acum cauti motive pentru a nu te mai simti vinovat sau responsabil, banuiesc ca ti-ai dori sa nu mai existe copilul, sau sa dispara aceasta situatie neplacuta ca prin minune. Spui ca vrei sa pleci si sa iti refaci viata…ce inseamna asta pentru tine? Sa fii cu altcineva, si sa decizi sa ai din nou un copil, sperand sa fie baiat? Asuma-ti faptul ca ai aceasta problema si trateaz-o. Altfel va exista mereu o situatie de care vrei sa fugi sau sa te feresti. Acest moment in viata ta iti da posibilitatea sa te vindeci, sa scapi de acest blocaj care vine din trecutul tau. De tine depinde daca scapi de el sau daca vrei sa traiesti cu el in continuare…in plus, deciziile tale ii afecteaza si pe ceilalti…
 3
Sunt oameni care isi doresc copii si nu ii pot avea. Altii; sa spunem mai norocosi, dupa indelunga lupta ii au….e posibil sa fie unica ta sansa de-a fi parinte…nu se stie niciodata. Asa si pt ea…poate e unica ei sansa. Bucura-te; caci e un dar! Orice grija poate fi depasita… nu conteaza ca e baietel sau fetita. E un dar de la Doamne Doamne….si daca pt tine e prea mult; ajut-o pe ea sa il primeasca din tot sufletul.
Nu sunt medic; deci te rog sa ma ierti de vei considera ca am indraznit prea mult.
 2
ha ha, ti-e frica:)))… sti ce.. eu cand am ramas insarcinata dupa ce mi-au spus la ecografie ca e baiat am fost un suparata … imi doream fata…. nu mi-am negat copilul nici o secunda dar recunosc ca am fost oarecum trista pentru ca vroiam fata, nu stiam nimic despre baieti si cum sa interactionez cu ei pentru ca nu avusesem in jurul meu decat fete si pe scurt imi era teama…. ghici ce… de cand s-a nascut mi-am dat seama ca a fost o prostie.. ca e copilul perfect pentru mine si ca teama e care o aveam ca nu stiu sa interactionez cu el era o prostie.. o aberatie a mintii mele… ma bucur enorm de fiecare moment si daca as putea da timpul inapoi, acum, dupa ce l-am avut tot asa as lasa sa fie.. e perfect:)… incearca… poate asa va fi si in cazul tau.. treci peste aberatiile astea mentale care te opresc sa fi fericit practic… cand o vei tine prima data in brate si mai apoi cand iti va zice tata, iti vei da palme peste ochi ca ai gandit si facut cele ce ai spus….

________________
Edit ulterior:

Am primit mesaj de modificare a postarii.
Nu o voi face. Nu o consider in neregula. Scopul nu era sa rad in felul in care a fost interpretat. Dupa cum am descris povestea mea, inteleg partial prin ce trece. Am vrut sa spun ceea ce nu a spus el in postare si anume ca ii este teama… Acel “ha ha” vine strict din faptul ca am impartasit sentiment oarecum asemanator. Nu era intentia sa fiu rautacioasa sau sa pun la zid, si asta se poate deduce din tot mesajul.

 3

Cum ne putem ajuta fiica (36 ani) sa mearga la medic? Nu se mai hraneste, s-a izolat, vorbeste foarte putin, are halucinatii si locuieste singura. Pe noi nu ne asculta.

Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Cum putem ajuta fiica (36 ani)sa mearga la medic?situatia este destul de grava:nu se mai hraneste ,s-a izolat,vorbeste f.putin,are halucinatii si locuieste singura.Am convins-o acum 6 luni sa mearga la dr.dar dupa3 luni a renuntat.Inca mai merge la munca,dar in conditiile in care este f slabita nu stim cat va mai rezista.Pe noi nu ne asculta .Putem fii ajutati in mod concret de cineva sa luam o decizie,sa fim sfatuiti cum sa procedam in aceasta situatie f grea?Locuieste in Bucuresti.

La ce doctor a fost și ce diagnostic i s a pus ? De ce este slăbită ? Probleme psihice? Sau ce fel de probleme are. Aceste detalii ne ajuta sa va putem da sfaturi
 1
Pe langa consultul de specialitate necesar, este important sa si urmeze tratamentul dat de medic. Primul pas ar fi sa mergeti dvs sa discutati cu un medic psihiatru pentru a vedea care sunt optiunile. Puteti merge si la un spital de psihiatrie.
in astfel de situatie faceti tot posibilul si incercati o internare pentru ea! Nu asteptati sa ia decizia ea, sau cooperarea ei, pentru ca ea nu are discernamant! Internare, dupa care va fi pusa sub medicatie si dumneavoastra o veti supraveghea! Daca a lucrat – o puteti pensiona de boala, vorbiti si cu medicul de familie, cu medicul psihiatru si face dumneavoastra demersurile necesare! Isi va mai reveni si doar asa va fi mai bine si poate chiar sa lucreze un timp!. Toate cele bune! Si atentie, cu cat mai repede cu atat mai bine!
RASPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS INTREBAREA: “In legatura cu fiica de 36 de ani.A urmat 3 luni de tratament psihiatric pe care l-a intrerupt.E slabita pt ca nu se mai hraneste ,a slabit foarte mult.Boala este veche ,s-a agravat treptat si nu ne-am dat seama ,ea venind foarte rar acasa.Cand s-a izolat ne-am dat seama ca ceva nu este in ordine.Am vorbit cu medicul,si mi-a spus ca daca merge la munca nu pare asa grav.Diagnosticul a fost de psihoza .”
RASPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS INTREBAREA: “Va multumesc pentru raspunsurile primite.Din pacate raspunsurile primite de la cei abilitati sa fim ajutati au fost:daca nu e violenta si nu derannjeaza nu o puteti interna ,la spital mi s-a spus ca salvarea nu o ia daca ea refuza ,daca la serviciu se descurca inseamna ca nu e grav.Am crezut ca exista un cadru legal in care cei care trec prin drame de acest fel sa nu li se inchida usile si sa fie lasati sa se descurce singuri,credeti ne ca e cumplit.Daca stiam cum sa procedam,locuind in alta localitate,nu am fi apelat din disperare la acest mod de a fi indrumati.”

Caut shadow la grădiniță, pentru băiețel de 5 ani – București (zona Piața Romană)

Caut shadow, preferabil cu experiență, pentru un băiețel de 5 ani hiperactiv, opoziționist, cu deficit de atenție, pentru a-l însoți la grădiniță. Grădinița este la piața Romană, la 5 minute de metrou, iar programul este de 2-3 ore/ zi, 4 zile pe săptămână.

Trimiteți CV la mpoi@yahoo.com sau cereți detalii la telefon 0722.663.562.

De ceva timp visez ca stau in pat, dorm si vine cineva spre mine. Cand devin constienta de vis si vreau sa aprind veioza din camera nu ma pot misca; inca am impresia ca este cineva in camera, vreau sa aprind lumina ca stiu ca se termina visul, dar pur si simplu nu ma pot misca.

Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna. De ceva timp visez ca stau in pat,dorm si vine cineva spre mine. Cand devin constienta de vis si vreau sa aprind veioza din camera nu ma pot misca;inca am impresia ca este cineva in camera,vreau sa aprind lumina ca stiu ca se termina visul,dar pur si simplu nu ma pot misca. Mentionez ca simt ca o presiune in cap, imi tiuie urechile si imi bate inima repede. Patesc asta de vre-o 3 ani,dar in ultimele 6 luni mi s-a intamplat mai des(de vre-o 2 ori pe saptamana). Astept un raspuns. Multumesc frumos!

Mergeți la o terapie psihanalitică pentru că acolo puteți interpreta visul și veți afla mesajul lui
Ne puteti da mai multe detalii? Cat timp dureaza acest comportament? La ce ora adormiti si la ce ora incepe presupusa criza? Care este temperatura corpului imediat cum deveniti constienta? Doarme cineva cu dvs. sa va poata relata semnele ictale, de exemplu: Vocale – tipat sau inspir zgomotos, vorbire neinteligibila; Motorii – versia ochilor sau capului, posturi anormale, rigiditate, miscari ritmice; Autonome – dilatatie pupilara, hipersalivatie, tulburari de ritm respirator sau cardiac, incontinenta sfincteriana, paloare, varsaturi; Modificari ale ritmului respirator, pierderea constientei, incapacitatea de comunicare verbala? Daca nu aveti aceste informatii, va recomand sa monitorizati si sa notati toate cele prezente de mai sus plus orice altceva care vi se pare deviat de la normal si sa mergeti la medicul de familie pentru o trimitere catre specialist.
 1
Sleep paralysis se numeste. Si eu am patit.
 4
Se pare ca ati experimentat fenomenul de paralizie in somn. Este destul de intalnit, multe persoane au experimentat asa ceva cel putin o data in viata. Eu insami am avut astfel de vise constiente si stiu ca nu sunt deloc placute. Nu trebuie sa va speriati, in principiu este vorba de o tulburare de somn. Daca vi se intampla des si va afecteaza calitatea somnului, dispozitia, energia, va recomand un control neurologic in primul rand si eventual, psihoterapie. Mai jos sunt cateva linkuri de unde puteti afla mai multe despre paralizia in somn.
 3
Wowww ,exact asa mi se intampla si mie.chiar simt prezenta acelei forte! Si cu greu ma pot trezi ,ma zbat si dau din picioare pana ma trezesc!
Un consult la neurolog ar fi excelent!
 1

Am 15 ani si probleme cu parintii. Acum cateva luni obisnuiam sa stau doar cu cate o prietena, doua, iar dupa ceva timp ne-am certat si mi-am schimbat total grupul de prieteni, ajungand sa stau in gasti foarte mari alcatuite din fete si baieti.

Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Am 15 ani si am probleme cu parintii. Acum cateva luni obisnuiam sa stau doar cu cate o prietena, doua , iar dupa ceva timp ne-am certat si mi-am schimbat total grupul de prieteni, ajungand sa stau in gasti foarte mari alcatuite din fete si baieti. Parintii mei au inceput sa spuna ca ei sunt o influenta foarte proasta , chiar daca acestia nu erau , neinfluentandu-ma cu nimic prost, cunoscandu le la o parte parintii , unii fiind colegi de clasa. Am incercat sa le explic acest lucru dar tot nu m au inteles. Au ajuns sa dea vina pe ei chiar si din cel mai stupid motiv de exemplu am vrut sa ma tund (cum fac mereu o data la 4 luni) si ziceau “cand stateai cu X nu aveai asa pretentii” si foarte multe altele. Au inceput sa spuna ca umblu dupa baieti si ca am un iubit , chiar daca acest lucru nu era adevarat absolut deloc, eu neavand un iubit pana acum si neplacandu mi de nimeni din acel grup de prieteni. Am ajuns sa ma cert cu ei in fiecare zi si ma faceau in toate felurile mereu,
spunandu mi ca de abea asteapta sa plec de acasa la 18 ani si sa ma jigneasca mereu, ajungand chiar si la abuz fizic.M-au facut sa ma simt foarte prost iar intr o zi cand mama a vrut sa dea in mine in urma unei certi (, pe aceeasi tema, cum ca sunt un copil foarte obraznic ce nu consider ca este adevarat, eu fiind considerata cea mai cuminte din grupul meu de prieteni si din clasa din toate punctele de vedere ) chiar a facut asta iar eu din instict de aparate fara sa vreau (chiar nu voiam sa fac asta) am impins-o cu piciorul si atunci a inceput sa tipe si tata la mine si au inceput sa ma loveasca agresiv eu nemaiavand timp sa spun nimic, dupa ce s au intamplat aceste lucruri au inceput sa ma jigneasca si fiind foarte plina de nervi din cauza acestor lucrui jignindu i la fel , ei spunand ca au facut sacrificii pentru mine degeaba ca nu le sunt recunoscatoare si ca nu invat ( chiar daca sunt aproape prima din clasa si am o medie foarte mare) . Ei spun mereu ca nu ascult si nu stiu
ce ar trebui sa fac , mereu fac ce imi spun, ei zic ca fac un efort financiar mare pentru mine (, dar cel emotional 0) si mereu imi reproseaza acest lucru chiar si din cel mai prostesc motiv. Ce ar trebui sa fac?

Draga mea, ești la o vârstă la care încerci să-ți conturezi personalitatea, iti alegi idoli, vrei sa fii mai independenta, vrei sa experimentezi, sa îți faci prieteni… Toate acestea sunt lucruri firești, dar la fel de firesc este ca și părinții sa simtă ca vor sa te ghideze, sa te protejeze, sa te susțină, îți vor binele. Problema este ca binele pe care îl vezi tu pt tine este diferit de binele pe care îl vad părinții tăi pt tine. Ce înțeleg din descrierea ta este ca te simți neînțeleasa și cred ca și părinții ar vrea sa te înțeleagă, dar nu au găsit modalitatea cea mai potrivita sa,, ajunga”la sufletul tău. Înțeleg ca ești o fata inteligenta, cuminte și înțeleaptă astfel încât poți găsi o modalitate de a coopera cu părinții tăi, sa le explici ce ai avea nevoie de la ei. Ce ai vrea ca ei sa înțeleagă? Care sunt nevoile, scopurile, așteptările, visele tale, etc. Atât tu, cât și părinții tăi aveți niște scopuri, asteptari. Crezi ca poți sa faci tu un pas, cu calm și respect sa discutați aceste aspecte, sa va ascultați fiecare punctul de vedere(care e diferit), sa ajungeți la un consens într-un consiliu de familie? Sau apelați la o terapie de familie. Succes!
 2

De 1 an sunt mutata la prietenul meu si atunci au inceput injuriile la adresa mea. La inceput erau atunci cand ne certam, de genul “proasta”. Insa de cateva luni lucrurile s-au agravat, jignirile lui sunt groaznice (ma dracuie, “taratura”, “zdreanta”, “rahat” etc.) si se intampla mai mult cand este beat sau foarte nervos.

Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna ziua,

Am 24 ani si sunt intr-o relatie de aproape 8 ani, el fiind primul si singurul meu prieten.

Nu a fost niciodata perfect, adica a avut mereu defecte, principalul fiind ca bea foarte mult cand era intre 17-20 ani. Dupa o cearta zdravana a incetat sa mai bea in jur de un an si ceva.

Insa de vreo 2 ani comportamentul lui s-a schimbat usor usor fata de mine. Nu prea ii mai placea compania mea, gasea motive uneori sa nu ne intalnim. Nu a fost niciodata genul de baiat care sa ma scoata la intalniri des, asa ca nu am dat o importanta foarte mare.

M-am temut ca are pe altcineva si ca nu ma iubeste, insa mereu m-a contrazis, imi spunea ca ma iubeste si ma calmam. De cele mai multe ori prefera compania prietenilor sau sa se joace pe calculator decat sa petreaca timpul cu mine, lucru care se intampla si acum.

De 1 an sunt mutata la el si atunci au inceput injuriile la adresa mea. La inceput erau atunci cand ne certam, de genul “proasta”.
Insa de cateva luni lucrurile s-au agravat, jignirile lui sunt groaznice (ma dracuie, taratura, zdreanta, rahat etc) si se intampla mai mult cand este beat sau f nervos ( fie mai din nimic, fie cand ii mai spun cate ceva).

Eu de fel sunt o persoana relativ calma asa ca nu pot afirma ca il provoc, sau cel putin nu in 70% din cazuri.

Intr-o seara cand s-a imbatat f tare m-a impins, a plecat 2 zile de acasa la un prieten, in alte seri (tot beat fiind) m-a amenintat, ridica pumnul la mine, insa niciodata nu a dat. Ba chiar beat fiind afirma ca el nu da in mine.

Insa ma jigneste f tare. Stiu ca probabil ar trebui sa ma despart, insa psihic nu sunt capabila de asta.

Am mai incercat cand m-a impins si am plecat la parinti cateva zile, insa eu am fost cea care i-a scris apoi.

Il iubesc, si nu am dubii ca si el ma iubeste, insa nu stiu ce sa fac in legatura cu comportamentul sau.

Aveam (probabil inca am) speranta ca se schimba si ca ne va fi bine, asa cum afirma si el ca se va schimba pana la urma si ca nu o sa mai bea.

Insa mereu se jura si promite si la cateva zile face la fel. Mentionez ca are un anturaj numai cu baieti care beau foarte mult si care nu au relatii (sau cel putin nu asa serioase).

Uneori sunt puternica si ma conving si eu ca nu se va schimba si ca va fi probabil la fel, dar… nu am putere.

Simt ca sunt intr-o relatie toxica pentru ca ajung sa ma indoiesc de increderea mea, de capacitatea mea de a ma descurca fara el. Ma tem uneori ca sunt asa cum ma face el si ca voi ramane singura.

Eu sunt o persoana mai implinita iar uneori motivele lui de comportament urat erau faptul ca daca as fi o fata slaba s-ar purta altfel.
Incep si eu sa cred uneori ca problema e la mine…

Casa lui si a mea sunt la o distanta de o strada, iar sora si verisoara lui sunt prietenele mele cele mai bune, deci posibilitatea de a nu il mai vedea in eventualitatea unei despartiri este minima.
Familia lui, casa lui, anturajul familial imi place mult, trecutul nostru este un factor important in gandirea mea, insa comportamentul lui si gandul ca nu se va schimba ma fac sa plang si sa sufar nopti intregi..

As aprecia un sfat, o parere.
multumesc anticipat !

Ieși te rog din relația toxica. Cineva nu poate sa iubească și în același timp sa arate lipsa de respect, indiferenta, sa te judece, critice, sa te amenințe cu violenta, sa nu își facă timp pentru tine, sa nu ii pese de suferința ta. Asta nu e iubire, niciodată nu va fi. Înțeleg ca este greu sa ieși din aceasta relație după 8 ani dar meriți mult mai mult. Nimeni nu merita sa stea înlănțuit lângă o alta persoană fără sa fie iubit sau respectat…
 8
Ai 24 de ani, poate la 28 o sa vrei o familie, copil. Cum va creste copilul cu un tata care își jignește mama?
 6
E foarte posibil ca la una dintre urmatoarele betii sa isi duca lovitura pana la capat. Esti pregatita pentru asta?
 3
Unde nu există respect,nu exista nici iubire. Cu totii avem perioade proaste,dar cred ca domnul are deja niste obiceiuri…
 2
Bună. E dureros ce poți suporta, cât mai poți suporta? Ce aștepți sa se întâmple mai rau de atât sa iei o hotărâre? El nu se va schimba . Ai spus,, sunt o persoana împlinită, uneori sunt puternica “, fii convinsa de asta. Cu cât ramai în relația asta toxică te vei desconsidera tot mai mult, vei fi stoarsa de energie, te vei devaloriza.Este alegerea ta dacă îți dorești asta sau poti și meriți sa fii fericita. Ești tânără, ai o viata înainte. Cum te vezi în relația asta peste 5 ani, 10 ani? Găsește un terapeut care te poate ajuta să-ți întărești încredere de sine, sa înțelegi ce se întâmplă în relația voastră, sa găsești curajul de a-ți asuma alegerea, indiferent care e. Succes și curaj!
Buna! Mi-a atras atentia acel “aveam si inca am speranta ca el se va schimba”. El nu se va schimba fara a urma o psihoterapie si un program pentru persoanele dependente de alcool. Tot comportamentul lui arata ca are o inclinatie catre dependente de orice fel, agresivitate acumulata (pe care si-o justifica dand vina pe tine pentru una si alta), si o tulburare de comportament care se poate ameliora prin psihoterapie sustinuta, dar asta trebuie sa vrea si el. In plus, ar trebui sa renunte de tot la anturajul pe care il are acum. Tu, pe de alta parte, pari dependenta emotional de el. Cu toate ca iti dai seama de problemele pe care le are, nu il poti parasi, sau pleci si te intorci la el. Iti recomand sa incepi o psihoterapie individuala deoarece altfel, exista posibilitatea sa te aflii in aceeasi situatie si peste un an, si peste 2 si peste 5. Nu este usor, dar viitorul tau se afla in mainile tale. Succes!
 1

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita