Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Salut.! Nici nustiu de ce scriu,nustiu care e motivul pentru care ma simnt cum ma simnt.
Locuesc cu iubitu de 8luni,lucram amindoi,ne era bine.Munca lui depinde de vreme, daca ploua sta Acasa,si primeste mai putin in salariu.Suntem intr-o situatie foarte grea,multe chitante, vin sarbatorile,zilele noastre de nastere,in fiecare an de sarbatorile de iarna,sunt fericità,bucuroasa,insa acum nu sunt asa.IMI vine sa pling mereu,ma simnt nustiu cum ma simnt dar nu vine,si nustiu care e motivul principal.
Familia mea se afla in problema,stau mai rau cu baniam o sora la universitate si are nevoie de intretinere, o alta sora la liceu si un frate mai mic,au nevoie se multe,eam ajutat,dar acum nu pot,si ma simnt vinovata,ma FAC sa ma simnt obligata sa-i ajut chiar daca sunt la casa mea,EU nustiu ce sa FAC.Cind famiglia IMI cere ajutoru,barnatamiu se supara si ne certam din cauza asta.
Stiu ca are dreptate,dar ce sa FAC?Aveam raspuns si rezolvare la tot,acum nu mai am.Nustiu CEI cu mine am nevoie de ajutor si nustiu cum sa-l cer si la cine sa ma adresez.

eu am inteles ca sunteti coplesita de toate aceste solicitari care vi se fac si de care simtiti vinovata daca nu le puteti satisface. Cred ca acest sentiment de tristete pe care il aveti vine din aceasta dezamagire si mi se pare a fi foarte normal in situatia data. Sugestia mea este sa va distantati pe cat posibil de cei care va solicita constant, sa va oferiti o perioada de recreere dupa care sa puteti relua acel ‘aveam raspuns si rezolvare la tot’ de care ati vorbit. Imi imaginez ca sunteti foarte obosita acum si ma gandesc ca o perioada de odihna isi are timpul si dreptul sau. Succes!

nu se poate gasi un job mai bun? sau macar incercat

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Nu pot renunța la obiceiul prost de a ma trezi noaptea si sa mănânc!Nu am pofta de dulciuri sau sa imi fie sete,pur si simplu la vreo 2 ore dupa ce am dormit ma trezesc lihnita de foame si daca nu mănânc nu pot sa adorm am încercat sa i- au cele 3 mese,dar degeaba!Va rog sa imi spuneti ce sa fac!in urma analizelor mi- a ieșit o anemie cu deficienta de B12,restul analizelor au fost bune!incerc sa mănânc sănătos,fac sport de 4 ori pe săptămana dar degeaba noaptea cand ma trezesc mănânc haotic!

eu as consulta un medic si un nutritionist. Situatia pare sa necesite un consult de specialitate in care sa se discute mai multe detalii ale vietii Dvs.; ar fi destul de dificil sa va rezolvati problema doar din sfaturi online. Succes!

Off lafel patesc si eu, noaptea pe la ora, 3 ma, trezesc si mananc, am incercat sa inlocuiesc mancarea cu apa dar nu imi, iese

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

In primul rând vreau sa va felicit pt efortul depus pt a ne Răspunde si a ne ajuta sa găsim o soluție la problemele noastre. Totul a început acum 2 ani cand ma simțeam cea mai singura persoana!Relatia cu iubitul meu nu mergea si fara sa imi dau seama m- am îndrăgostit de un băiat,nici nu stiu cum s- a întâmplat asta!la început cred ca eu am fost îndrăgostită,pana ne- am dat seama ca de fapt amandoi suntem îndrăgostiți unul de celălalt eu ma împăcasem deja cu iubitul meu,asta datorită faptului ca tipul a plecat in străinătate si nu vedeam nici o cale pt o noua relație!Au trecut 2 ani dar nu imi pot lua gândul de la el,ne- am mai revăzut si au fost aceleași lucruri din partea amândurora,am crezut ca o sa imi treacă dar vad ca nu s- a terminat!ultima Conversație cu el a fost sa ma lase in pace ca eu am o relație deși nu asta gandeam!cum sa fac sa trec peste lucrurile acestea,am impresia ca între noi a rămas ceva nerezolvat?daca as sti sigur ca si el își dorește ceva mai mult as rupe relația pe care o am

Multumim pt felicitari si ne bucuram ca suntem de ajutor. In ceea ce priveste situatia Dvs. propunerea mea este sa o discutati in doi si sa trageti o linie cat mai clara posibil pt a nu mai lasa loc de dubii. Cred ca solutia este in propriul sentiment pe care il aveti: nu lasati aceasta situatie nerezolvata. Succes!

Inteleg ca nu va puteti decide la care relatie sa renuntati. Poate ca ar fi util sa stabiliti ce anume si cum doriti sa fie o relatie pentru dvs.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua, am si eu o problema , eu cu nevastamea avem o pisica de vreo 2 ani si nu de foarte mult timp am aflat ca sunt alergic la pisici , pentru caci pana acum nu ma simteam bine si nu stiam de la ce este , dar acum ca am aflat ca este de la pisica as dori sa fac ceva in legatura cu asta ! Si nu stiu ce sa fac pentru ca nevasta mea nu este de acord sa dam pisica la altcineva vrea neaparat sa o pastram ceea ce mie imi face rau pentru ca respir greu am nas infundat etc. iau si pastile dar faza este ca si doctorul a spus ca degeaba le iau daca nu inlatur pisica . Nevasta mea banuiesc ca tine atat de mult la pisica incat probabil ca ar renunta si la mine pentru ea ! Poate ma ajutati dumneavoastra cu un sfat bun ! Va multumesc frumos ! Sau pe langa asta poate ca mi-ati spune ce ati face dumneavoastra daca ati fi in locul meu ! ( Mentionez ca avem si un copil impreuna iar eu nu ma gandesc la despartire si imi iubesc nevasta foarte mult ! )

eu as merge la cateva sedinte de consiliere de cuplu impreuna cu sotia. Nu cred ca este ok sa apara acest gen de dubiu intr-o relatie in care mai este si un copil la mijloc (daca erati amandoi doar iubiti poate ca ‘mergea’). A avea de ales intre sot si pisica este o problema care nu ar trebui sa existe si ma gandesc ca are in spate alte incompatibilitati dintre dvs. Apelati la un specialist! Succes!

Ati discutat despre acest lucru? Sotia dvs. stie ca nu exista alta solutie pentru a va simti mai bine? Din cate stiu acest gen de alergie nu trece decat daca este indepartata cauza. Subscriu la parerea colegului meu. Poate ca exista anumite lucruri nerezolvate in cuplu.

Buna seara! Tratament exista, sunt niÈ™te vaccine de imunizare. Copilul nu are nici un amestec in problema soÈ›ului, dimpotrivă eu cred ca un animal ajuta la educaÈ›ie foarte mult. Pisica am adoptat-o împreuna, acuma 4 ani de zile… pentru mine, sa las pisica, ar fii exact ca si cum mi-as lăsa copilul, ceea ce nu pot concepe. Oare eu nu as fii traumatizata dacă as da pisica? Oare eu nu contez?

Eu am vorbit cu soÈ›ul despre terapie de cuplu de foarte mult timp doar ca nici nu m-a băgat in seama, mai mult m-a luat in ras, a zis ca el nu e nebun si sa merg doar eu … si probleme in cuplu exista, foarte multe … e o poveste lunga!

mai incercati sa ii spuneti inca o data ca nu este vb despre nebunie ci despre medierea unei plorbleme. Asta daca vrea rezolvare, daca nu… atunci discutam altfel.

Probabil acuma a înÈ›eles ca s-au strâns mai multe probleme si dacă nu facem ceva nu vom putea salva căsnicia … si familia pana la urma

Da este adevarat ca , cu toate greutatile in viata nu am bagat de seama la acest lucru si am fost putin imatur , tocmai de aceea cred ca acum mi-a venit mintea la cap si doresc sa comunic mai mult cu sotia si sa gasim rezolvarea la aceasta alergie si la toate problemele care au existat sau exista . Iar prin acest intermediu as dori sa imi cer scuze sotiei mele pentru ca de multe ori n-am inteles-o sau nu am avut timp prea mult pentru ea ! Dar acum as dori sa nu las situatia asa si sa gasim o rezolvare asta este tinta mea si tocmai de aceea am apelat la dumneavoastra si va multumesc frumos !

Eu am înÈ›eles ca este o problema de sănătate, dar Doamne iartă-ma, exista atâtea modalități. Medicina a evoluat si ea … cunosc un caz de alergie, o prietena a dezvoltat o alergie la cățel, ea având-ul de 5 ani, dar nu l-a dat si a făcut un tratament medicamentos si acuma nu mai are nimic, si cățelul e lângă ea si e fericita.

Buna ziua din nou, as dori sa spun ca sotia a ales sa ramana cu pisica decat cu mine , ce mi-ati recomanda ? Va multumesc frumos !

din pacate, sotia nu a ales pisica ci v-a respins pe Dvs.; situatia este mult mai profunda decat transpare si este de discutat. Revin la sugestia mea de mai sus: un consilier/psihoterapeut de cuplu care sa medieze aceasta situatie/conflict.

Mergeti la terapie de cuplu si rezolvati problelemele.

De ce sa nu tineti pisica afara? Solutii se gasesc in asa fel incat sa fie toata lumea ok.

Daca sotia alege pisica… e optiunea ei. Inseamna ca respectul ei si grija fata de sanatatea dvs nu conteaza.

Asta e ca si cum ai face un copil se întâmpla ceva .. si in loc sa cauți soluții pt rezolvarea problemei, il dai la casa copiilor.

De asta merge așa bine tara asta ,ca suntem Leneși in loc sa căutam soluții abandonam problema

EducaÈ›ia își spune cuvântul ) cand iei decizii în viaÈ›a ÃŽÈ›i asumi. Nu poÈ›i sa iti baÈ›i joc de nici un suflet . La fel cum nu poÈ›i sa dai un verdict fără sa cunoÈ™ti cauza în profunzime . Eu fiind sora soÈ›iei,as spune ca dacă ar fi respectat tratamentul nu ar mai fi probleme …

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna!Chiar dacă pentru mine nu prea a fost o zi buna…
Știți cum e să aveți o migrenă? Ei, bine nici eu nu știam și poate nici acum nu stiu dar asta cred pe moment.( Cum cred de altfel ca am toate bolile posibile )acum lăsând gluma la o parte chiar mă simt rau..de fapt, de mai bine de 3 săptămâni mă simt groaznic…. Nu-mi amintesc să mai fi avut stări atât de proaste. Si nu… nu mă duc la psiholog…Am fost de vreo 2 ori… Am plecat mai deprimată decât am venit.respectiva doamna credea că fac mișto de dânsa sau ca am vizitat-o ca sa scap de școală si nu înțelegea de ce o deranjez( chiar dacă am plătito..aveam si varianta sa n-o plătesc ( eram eleva,dar scumpul meu medic de familie a zis pe vremea aia sa citesc cărți de psihologie si sa las psihologii.. si asa am făcut dintr-un timp… Începusem să citesc.dar nu neapărat dezvoltare personala ci arta seducției, secretele comunicării și multe chestii despre sex.
Eram virgina pe atunci si încercam să par altfel. Mereu am încercat să par rea sau altfel decât eram. Adevărul e că acum nu mai stiu cine sunt… N-am știut niciodată ce vreau cu adevărat dar faptul că nu stiu cine sunt mă deprima. Îmi amintesc cine am fost…Si atat.
De mai bine de 2 luni trăiesc o viață tristă care nu stiu de ce mă obosește.
Nu-mi mai place nimic… Nu mă mai mulțumește nimic.. nu vreau să fac nimic. Îmi e super greu să mă trezesc din pat, nu vreau să merg la facultate, nu vreau să muncesc si anul trecut toate lucrurile astea mă entuziasmau.nici măcar cititul nu mă mai atrage. Trag de mine pentru orice activitate. Chiar si pentru mâncat… m-am surprins ieri (când am stat toată ziua in pat imobilizată de gândurile cotidiene si de imaginația cu filmele pe care mi le făceam… ) simtind ca mi-e super foame am preferat să fumez în loc să mănânc… Si nu exagerez când spun super foame… Până la 16 nemancata… Si aveam mâncare în frigider. Uneori nu înțeleg de ce îmi fac singura rău…
Simt cât de rău îmi e după ce fumez( mai ales când sunt nemancata… Mă ia așa o stare de moleseala urata) si totuși continuu să fumez… Gândindu mă la plămânul ala care se stinge ușor ușor, la tartru care se formează pe dinții mei..
Ma rog, nu stiu ce e cu mine….
Nu mai sunt deloc atentă. Nu înțeleg ce se petrece în jurul meu. Când ies undeva abia aștept să ajung acasă să fiu singura sub pătură si sa ma gândesc la N.. primul meu iubit… care nici măcar nu m-a crezut ca am fost virgină si care am senzația că vrea doar să se culce cu mine. Când suntem doar noi 2 după ce terminăm, mă ignoră total… De parcă nici n-ar exista. Se uită la meci sau se apuca să vorbească la telefon…
Si cu toate astea eu sunt convinsă ca-l iubesc.l-am părăsit pentru că nu mai suportam. Nu i-am spus niciodată ce ma deranjează sperând să si dea singur seama.. Dar nu e rudă cu Nostradamus si nici el nu înțelege nimic din ce mă deranjeaza.uneori cred că nici dacă ar înțelege nu s ar schimba nimic. Alteori cred că și el ma iubește..
Cel puțin în visele mele el ma iubește.. si îmi imaginez asta în fiecare zi… Mi. Am făcut propria lume imaginara… Poate de aia îmi si place când sunt singura. Când sunt la cursuri trebuie să mă prefac că mai si înțeleg ce mi se spune în timp ce mi imaginez cum fac dragoste cu N..
Azi m am văzut din întâmplare cu un amic. L-am luat în brațe și i-am spus că seamănă izbitor cu N îmbrăcat așa..lui îi place de mine dar știe că eu nu-l vreau.
Totuși la un mentdat mi a zis sa-l mai las sa ma sărute ca acum 5 minute. N-am simțit cand m-a sărutat înainte și i-am spus. El m-a întrebat dacă sunt drogata… Si nu e singura persoană care mă întreabă asta.
Si ca să închei.. îmi e foarte dor de N! Si nu stiu ce sa fac.. sunt complexata. Mă tot gândesc că nu-s destul de buna pentru el.ca poate n-am nimic altceva mai bun de oferit decât sex,poate n-are ce vorbi cu mine si de aia prefera alte activitati. Si nu stiu cum as putea sa devin mai buna. De fapt începusem să citesc tot ce mi pica în mana, să fac sport ptr tonifiere, fese bombate, abdomen plat, să mai citesc despre gramatica…aveam în plan să urmăresc si meciurile Dar văzând că e greu am renunțat înainte să apară vreun rezultat . Mi-am imaginat cât de mult mă iubeste N si m.am pus să dorm văzând că nici acum n-am niciun mesaj de la el…
Apoi, m-a căutat..ne-am văzut. Dar nu pare să se schimbat prea multe… A, doar eu… Nu am mai vrut să mă culc cu el. El tot nu vorbeste ( în general devenea mai vorbăreț după ce făceam sex… Dar dacă nu facem nimic…el e surprins și mă întreabă de ce nu mai vreau cu el… Iar eu nu am cum să i explic… Crede că nu mai sunt atrasă de el… O prostie )
Revenind.. e normal să am o lume imaginara Roza si să o resping pe cea reală ?cum as putea sa încetez să i fac filme ? Ps : n am prieteni și nu știu cum să i fac, mă simt ciudat sa ies afară singura. Sunt destul de îngrijorată. Aveți vreo idee ce e de făcut…? Nu mă aștept să stea cineva să-mi citească tot românul si sper sa nu primesc mesaje similare cu ,, mergi la psiholog sau si mai… La psihiatru! " Mersi anticipat!

Nu sunt psiholog dar doresc sa iti dau un sfat din experienta personala. Dupa ce am trecut prin ceva asemanator a durat ceva timp sa imi revin si asta s-a intamplat dupa ce am invatat ca nu trebuie sa ma schimb pentru X sau Y. Daca doresc o schimbare o fac pentru mine, nu merg la sala de dragul iubitului, nu imi imbunatatesc vocabularul de dragul unui prieten…Daca cineva nu ma accepta asa cum sunt inseamna ca nu este pentru mine. Daca vrei ca viata ta sa se schimbe o poti face dar este nevoie de timp. De mare ajutor pentru mine au fost si clipurile video ale doamnei Loredana Latis

Mulțumesc pentru răspuns!
Faza e ca nu vreau să mă schimb pentru cineva… Asta îmi spun că nu mă simt bine in situația în care sunt si ca sa ma motivez îmi spun că măcar pentru el( el nu-mi cere să mă schimb, el nici măcar nu știe ce gânduri mă bântuie…) S-o fac. Si merge câteva ore.. apoi revin la starea inițială…
Încep un lucru si nu mai vreau să-l termin….

Nu cauta singuratatea ,iesi cu prietene gaseste-ti activitati stai cat mai putin in casa singura …incet -incet trece si atunci vei regreta aceasta suferinta ! De trecut trece …

Mersi pentru răspuns! Problema e ca n-am cu cine sa ies. N-am prietene iar colegele sunt doar colege…. Iar activități… E ciudat sa participi singura la chestii în care majoritatea se cunosc….te simți exclus… De aia si evit excursiile. Sunt cercuri, bisericuțe si eu..aiurea..

In orice situatie comunicarea este de aur. Asa cum ai spus si tu prietenul tau nu este Nostradamus, deci nu iti poate ghicii gandurile. Tragi concluzii in locul lui. De unde stii ca nu te-ar intelege dupa o discutie deschisa si sincera? Incearca si aceasta varianta comunicarii. Ce ai de pierdut? Spui ca nu ai prieteni .. insa cand colega mea ti-a propus sa nu stai singura, ai gasit o gramada de motive CONTRA (E ciudat sa participi singura la chestii în care majoritatea se cunosc….te simți exclus… De aia si evit excursiile. Sunt cercuri, bisericuțe si eu..aiurea). Draga Jamine lumea ta imaginara este un mecanism de aparare costruit de tine, pentru a face fata acestei situatii. Uiti ca fiecare situatie are mai multe solutii. Tu esti blocata doar pe o solutie. Sunt sigura ca daca o sa cauti in interiorul tau o sa gasesti abilitati care o sa te ajute sa treci peste aceasta etapa a vietii tale. Asadar ca o concluzie incepe cu comunicarea.. este primnul pas, atat fata de iubit, cat si fata de prieteni si o sa vezi schimbarea. Bafta!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Am 45 de ani si sunt casatorita de 20 de ani.In urma cu 10 ani am trecut prin stari traumatizante atacuri de panica datorita relatiei cu sotul meu care avea o alta relatie iar eu am incercat sa mi salvez casnicia dar certurile si agresiunile verbale la care am fost supusa si au pus amprenta asupra psihicului meu.
Au trecut6 ani de cand sotul meu a revenit la sentimente mai bune ,pot sa spun ca are un comportament foarte bun desigur a terminat acea relatie,dar eu desi am hotarat ca ramanem impreuna , simt ca nu mai pot fi cea dinainte si imi revin mereu in minte acele scene de agresivitate , lucru care ma face sa ma indepartez de el sau cel putin sa nu i doresc prea mult prezenta.Mentionez ca nu am avut si nu mi doresc o alta relatie dar nu stiu daca e corect nici fata de el sa creada asa cum crede ca eu am trecut peste.Desi cred ca uneori isi da seama dar nu cred ca intelege motivul.Multumesc!

incurajarea mea este sa fiti sincra… daca tineti incuiate sentimentele Dvs. nu aveti cum sa va simtiti mai bine. Curaj!

Depinde ce va doriti. Ati dorit sa salvati relatia si ati reusit, insa ati ramas cu resentimente. Poate ca la momentul respectiv nu ati discutat si lamurit modul in care doriti sa fie relatia pe vitor. Pare ca au ramas multe lucruri nespuse. Va recomand sa discutati si sa va impartasiti sentimentele, asa cum v-a recomandat si colegul meu. Presiunea exercitata de lururile nespuse va iesi la iveala la un moemnt dat. Si de obicei momentul nu este unul dorit.

Este greu sa treceti singura peste trecut, sa stergeti amintirile neplacute. Poate ca este util sa discutati si cu un specialist care va sustine sa gasiti solutii.

O discutie sincera intre dvs.si sot in care fiecare sa-si exprime sentimentele si asteptarile pe care le are. Daca nu reusiti asa, atunci ar fi utila o terapie de cuplu. Succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua! Am 20 de ani si sunt studenta si am o problema cu parintii,care ma streseaza,seaca si oboseste psihic. Avem o relatie buna,sunt iubitori,amabili,amuzanti,dar prea protectivi si lipsiti de perspectiva. Am fost intotdeauna o eleva model la invatatura,nu a fost nevoie sa fiu impinsa de la spate,ma comport frumos,am un anturaj bun si sunt descurcareata.
Fiind si o fire independenta,care are mare nevoie de libertate si de spatiul propriu,dorintele mele nu corespund mereu cu cele ale parintilor mei. In toti anii de liceu mi-am ascuns relatiile fata de ei(de la 17 ani),intrucat nu erau de acord,ca nu cumva sa nu mai fie scoala pe primul loc. Daca inainte imi placea de cineva,mi-au spus ca nu trebuie sa-mi stea gandul la asta si sa-mi impun sa nu-mi mai placa.Am incercat sa discut cu ei,dar in zadar. Pentru ei conteaza numai opinia lor si nimic altceva. Acum am o relatie stabila(1 an,ei stiind de jumatate),stiu de aceasta relatie si sunt de acord. Totusi,in toti acesti ani a mai existat alta problema:libertatea. Am inteles sa nu am voie seara pana la 17 ani,am inteles ca erau necesare unele restrictii pana cresc. Dar acum la 20 de ani nu am voie sa merg cu prietenul la munte sau daca e sa ies afara li se pare o tragedie sa ajung la 3 dimineata,desi ma aduce cu masina acasa.Motivul principal pentru care nu ma lasa sa merg cu el este ca nu cumva sa-mi incep viata sexuala,pentru ca ei considera ca trebuie sa fac asta dupa casatorie. Ei nu stiu ca mi-am inceput viata sexuala,ce-i drept dupa 18 ani normal.
Ei imi tot lauda prietenele ca sunt fete bune,silitoare,dar trec cu vederea ca parintii lor le lasa ceea ce eu nu am voie,parinti pe care ii aproba. In ultima vreme am insomii, desi dorm putin intr-o seara,tot nu pot sa adorm noaptea urmatoare si cand in sfarsit adorm,pot dormi si cate 13-14 ore si tot ma simt obosita. Prietenul meu e cu 3 ani mai mare ca mine,e intelegator si o persoana buna,cu parintii total diferiti de ai mei. La inceput nu credea ca ai mei sunt asa stricti,dar apoi si-a dat seama ca am dreptate. Deja suntem frustrati ca nu putem merge si noi in afara orasului,sa ne relaxam si noi cateodata si ajungem sa ne suparam putin din aceasta cauza. Dorind sa am libertate in liceu,i-am mintit mereu cand ieseam cu cineva,spunand ca ies cu prietenele,mereu am avut parola la telefon si inca sunt paranoica si verific de 3 ori sa vad daca telefonul e blocat. De asemenea,acesta problema imi afecteaza si concentrarea la invatat,pe langa presiunea pusa de tatal meu in legatura cu facultatea(in liceu nu era asa,acum ma bate la cap toata ziua sa invat,desi nu ies des).
As dori,va rog, niste sfaturi despre cum sa le spun ceea ce imi doresc si sa ia acest lucru in considerare. De fiecare data cand incerc sa incep o discutie ma asculta pe moment,dupa incep sa zica ca nu e bine asa si ca ei nu au fost invatati asa si ca nu e moral,ca exista atatea pericole,ca eu trebuie sa-mi vad de facultate,ca atata timp cat sunt la casa lor trebuie sa respect regulile impuse de ei. Daca le argumentez si imi expun punctul de vedere se agita,incep sa-mi pierd si eu rabdarea cu ei. Daca raspund la ce zic ei imi spun ca de ce comentez,ca nu e nu si punct. Nu comentez,e o dicutie,normal ca raspund. Ei s-au casatorit la 22(mama),respectiv 24(tata). Facultatea au facut-o dupa ce m-am nascut eu si de asta imi tot spun ca trebuie sa fac facultatea acum si sunt constienta de asta. In plus, si meseria lor,avocatura,ii fac sa fie si mai protectivi pentru ca aud si vad diverse cazuri si se asteapta la tot ceea ce e mai rau(de exemplu,am vrut sa ies la alergat in parcul de langa mine a 7 dimineata,dar nu m-au lasat spunand ca sunt numai boschetari si ca poate ma arunca in lac sau ma violeaza,desi in parcul meu sunt cei de la bgs si la ora aia e multa lume care alearga). De pierderea virginitatii clar nu se pune problema sa le spun. Acum cu apropierea revelionului ma simt din ce in ce mai trista din cauza acestei probleme si plang foarte des noaptea cand nu dorm. Ar mai fi de zis,dar sper ca nu am omis nimic important.
Va multumesc pentru ajutor!

incearca sa iti iei parintii si sa te duci la un terapeut cu o formare pe terapiile de familie. Poate doar daca cineva le va spune ce vrei tu sa le spui, vor intelege. Mult succes

hmm… o situatia asemanatoare am intampinat si eu cu iubita mea ,parintii ei fiind asemanatori cu ai tai ,am incercat impreuna sa le schimbam opinia ,iar ei m au privit pe mine ca o amenintare si au devenit mai stricti ,mai impunatori ,…au apelat la santaj emotional asupra fiicei ,iar intr un final au reusit si ne au despartit ,iar totul a redevenit la fel ca inainte ,nu s au schimbat parintii fetei deloc …inidiferent cum vei alege sa lupti ,gandeste te la consecintele care ar putea sa apara ,iar daca esti pregatita ,nu te lasa batuta indiferent ce s-ar intampla ,si ia in calcul faptul ca e problema ta de familie ,vor fi momente in care prietenul tau nu va putea sa te ajute prea mult ,dar multumeste i daca va ramane langa tine … iti doresc mult succes si ai grija sa nu patesti ca mine …

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua!
Foarte rusinat va trimit acest mesaj…am facut o prostie mare si regret…trec direct la subiect:
Ieri seara la o petrecere am intalnit o fata, si s-a lasat cu un oral din partea ei, dar cum eram beat, uitasem de protectie…deci a fost doar oral, chiar si fara ejaculare.
Fata respectiva cu siguranta face ‘treaba’ cu multi altii dupa cum am auzit de aia mi-e foarte frica daca sunt sanse mari sa fiu primit ceva boala "fara leac".
Acum sunt foarte nelinistit si panicat, stresat, imi zboara gandul in toate partile la ce e mai rau daca am primit o boala sau ceva nu stiu ce sa fac…daca m-ati putea sfatui dumneavoastra..sa fac ceva analize sau nu stiu ce as putea face sa ma linistesc…
Am fost la o clinica, si m-am interesat de analize, dar doamna de acolo mi-a spus sa ma linistesc deoarece bolile grave se transmit prin sange, nu stiu ce sa mai cred, ce sa mai fac…pe internet vad ceva, doamna imi spune altceva, sunt total confuz, speriat, stresat tot ce se poate va rog sa ma ajutati!
Multumesc pentru atentie!

daca ramai cu teama de ‘ceva’ in loc sa spui de ce anume iti este teama, frica asta nu o sa se stinga prea curand. Daca iti este frica de HIV sau altele de acest gen atunci informeaza-te DOAR de la un medic specialist, care oricum poate sa iti explice si despre bolile cu transmitere sexuala ce se trateaza cu usurinta. Este o situatie medicala si trebuie sa colaborezi DOAR cu medicul, nu cu internetul. Curaj si succes!

Pt liniștea ta, du te la un alt medic. Asa cum a spus și colegul, mai sus, doar un medic te poate ajuta.

ia fata ,duo pe ea si fa i analizele ,daca ea nu are nimic …ai scapat …. fii optimist