Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Bună ziua,
Nici nu știu cum sa încep… Doar consider acum, după mai multe probleme /eșecuri din viata mea, ca am o problema… Nu știu de ce natura, dar atâta timp cât vrei să dispari /sa mori, pentru ca consideri ca doar așa scapi pământul de prosti… E o problema… Singurul motiv pentru care nu am recurs la suicid a fost gândul că vor suferi alții, adică, prin orice metoda, as fi dat altora de lucru, ori acei alții nu sunt vinovați de problemele mele psihice…
Sincer, îmi este foarte greu să scriu aici despre toate acestea, simt rușine, dispreț, greata față de mine…
Nici nu știu de unde sa încep… Ideea e ca m-am decis sa scriu acum pentru ca simt ca, din cauza mea, pentru ca ma sabotez singura, din cauza neîncrederii în mine, îmi fac singura rău și vreau sa merg pe unul din cele doua drumuri : ori ma tratez, ori la gunoi cu mine… Pentru ca asta sunt și imi merit soarta…
Nu știu din ce motive, fac numai alegeri greșite, în toate planurile… Nu pot sa înțeleg…
Sa o iau pe rand :
Personal, ma simt o ratata pentru ca am ajuns la o vârstă și am numai dezamăgiri. În familie sunt cea mare din 4 frați, deci sunt obișnuită de mica cu responsabilități, dar nu m-am simțit niciodată iubita, nu prea au fost semne de afecțiune în familie, nu prea am fost încurajată, din contra, mi se spunea ca nu sunt bună de nimic, întotdeauna altcineva era mai bun ca mine… Atunci, prin caposenia specifica vârstei am vrut să le demonstrez că pot… Deși m-au dat la liceu unde au vrut ei, la facultate am fost de una singura sa ma înscriu, deși era în alt oraș și nu cunoșteam… Am reușit la facultate dar, intrând la cu taxa, după un an jumate am fost exmatriculata din cauza neachitării taxei… Am simțit ca mor.. În fine, s au întâmplat multe de atunci, lucruri care, cred eu, m-au dărâmat puțin cate puțin… Într un final, am făcut o facultate, dar mi mi-am dat licența, am profesat, dar m am reorientat, în prezent lucrez la o firma
unde, chipurile am un post bun, simt ca doar sunt bătaia lor de joc, deci, sunt o ratată… Acum vreau sa plec de aici, și o să o fac pentru ca… E suficient!!!
Nici în plan personal nu sunt mai bine… Nu am copii, nu am un soț, nici nu am avut… Prima mea relație a durat 7 ani (pana la vârsta de 27 ani) apoi am ales cum nu se putea mai rău, oameni care doar și au bătut joc de sentimentele mele… Și totul a culminant acum 2 ani când am rămas însărcinată cu cel cu care eram pe atunci… M a marcat experienta asta negativa… Iar de doi ani sunt cu un bărbat care nu poate fi al meu… Deci… Cata stima de mine am… În fine, povestea este mult mai amplă… Cert este ca fac umbra degeaba pământului… Toți din jur sunt cu mult deasupra mea… Sunt o ratata, nu îmi înțeleg existenta mea aici…
Poate v-am plictisit, povești ca a mea sunt cu miile, dar… Dacă cineva îmi poate spune ce sa fac… Am nevoie de ajutor…. Nu am cerut niciodată nimănui ajutor, îmi e rușine… Îmi cer scuze pentru deranj…

Chiar daca si alti oameni trec prin situatii dificile, situatia descrisa. merita atentie pentru ca este vorba despre dvs. Apelati la un terapeut pentru cateva sedinte de dezvoltare personala/terapie. Succes, se poate!

Situația personală pe care ați descris-o necesită a fi abordată împreună cu un psihoterapeut, mai ales în contextul în care manifestați ideație suicidară. Primul pas l-ați făcut, apelând la sprijin aici. Următorul este să apelați la sprijin într-un cabinet. Dacă vă simțiți copleșită de gânduri legate de moarte, puteți apela la serviciul Alianței Române de Prevenție a Suicidului, telefon verde – gratuit (http://www.antisuicid.com/), Până atunci, puneți-vă la îndoială gândurile – oare chiar nu există niciun fel de dovadă cum că ați realizat ceva? Oare chiar toate acțiunile pe care le întreprindeți sunt un eșec total? Ce-i face pe cei din jurul dvs. mai valoroși? Simplul fapt că suntem oameni și că existăm ne face să fim valoroși…

Te judeci prea mult ! Opreste -te din a te judeca! Invata sa te ierti si sa te iubesti! Tot ceea ce ni s -a spus in mod repetitiv formeaza programe subconstiente care ne blocheaza pentru a obtine o viata armonioasa ! In primul rand te felicit pentru pasul facut de a cere ajutor! Crede-ma ca si eu personal am facut-o la un moment dat si ma bucur ca asa am descoperit fascinanta terapie de vindecare cu unde Theta .Nimic nu este intamplator ! Daca eu am reusit cu siguranta si tu vei reusi . Este nevoie doar de dorinta si credinta .Ai grija la cuvinte ,merg in Univers si stii ca acolo totul este perfect.Atentie la ce folosesti dupa eu sunt ,constientizezi ca e mai bine sa alegi sa folosesti cuvinte pozitive.Cere bunului Dumnezeu sa te indrume catre persoana cu care veti lucra pentru o viata armonioasa cu tot ce este mai bun pentru tine! Iti trimit lumina si iubire Divina pentru vindecare si indrumare catre persoana care te va ajuta!

Ai făcut un prim mare pas scriind aici. Ești pe drumul cel bun! Încearcă să mai faci încă unul și implică-te în ședințe de dezvoltare personală/terapie. Sigur vei fi mai bine și vei căpăta încredere în tine!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua! Trec printr-o perioada difícila si cred ca as avea nevoie de dumneavoastra! Acum 8 luni mi sa intamplat cel mai groaznic lucru … eram insarcinata in 39 de saptamani si asteptam din clipa in clipa sa vina pe lume baietelul meu… vladut!! Cu 3 zile inainte de nastere inimioara lui sa oprit fara sa stiu de ce fara sa inteleg de ce tocmai eu!! A trebuit sa il nasc mort si sa sper pana in últimu moment ca se va face o minune si il voi auzi planga dar nu a fost asa lam vazut fara sa respire parea ca doarme nu am avut curajul sa il iau in brate si sa il satur imi era prea greu in acelas moment!!!
Din acel moment viatza mea sa schimbat nu ma pot obisnuita cu absenta lui nu pot intelege unde am gresit? Il vise noapte si vreau sa ajung la el dar nu pot,imi este foarte greu sa adorm, plang din orice sunt moment cand inca il simnt cum misca in burtica si imi e enorm de dor de el!!
Nu stiu daca e normal tot ce se intampla dar simnt ca nimenii nu ma intelege sotul imi spune ca raman in urma ca nu mai stiu sa zambeste …dar cum sa zambeste daca nu sunt fericita daca nimik nu ma mai face fericita!! De multe ori lumea vorbeste cu mine si nici macar nu imi aduc aminte ce au vorbit, ma invinovatesc de fatul ca nu lam luat in brate si nu lam sa ruta acum imi doresc enorm acest lucru si ma gandesc ca poate asa ar fi avut loc un miracol si ingerasu meu ar fi reventó la voatza!! Fiecare lucru pe care il fac mil imagine cum las fi facut cu el cum las fi iubit si cum ar fi fost daca era langa mine!!!
Nu stiu cum sa merg mai departe si sa acceptati ceva ce sa intamplat mié foarte greu si simnt ca nu mai pot de multe ori am ajuns sa ma gandesc daca exista viatza in cer so daca acolo las putea avea pe vladut?? Va rog ajutati-ma macar cu un sfat

imi pare rau pt pierderea suferita de tine si iti pot spune ca nu aveai ce face mai ales daca erai acasa si este vorba despre o malformatie cardiaca (sau orice altceva necontrolabil). Pierderea copilului pt o mama este ingrozitoare la orice varsta, atat a mamei cat si a copilului. Ma gandesc ca esti acum, cum ar fi si normal, in depresie si ca ai nevoie de tratament de specialitate, atat medicamentos cat si psihoterapeutic. Consulta un medic psihiatru dupa care alege un psihoterapeut impreuna cu care te simti confortabil si vorbeste despre ce se intampla cu tine… poate ca sotul tau are un mod diferit de a depasi aceasta trauma insa inteleg ca ceea ce simti tu nu este inteles si acceptat pe deplin de cei din jurul tau. Se poate, curaj!

Draga mea, eu cred ca e perfect normal sa suferi pentru ca ai pierdut un copil. Si tot normal e ca cei din jur sa nu te mai inteleaga de la un anumit punct. Tu ai avut o relatie speciala cu copilul, a fost cu(in) tine 39 saptamani , l-ai simtit in fiecare clipa….pentru tine era concret, pentru ceilalti urma sa devina concret dupa nastere. Ce NU este normal este sa simti vina pentru aceasta situatie. Vina (si probabil lipsa unei explicatii) te-a facut sa te invarti intr-un cerc pana acum. Dar faptul ca ai scris aici inseamna ca deja ai facut primul pas spre "vindecare". Nu stiu daca cineva iti va putea da o explicatie pentru ce s-a intamplat : de ce tu? de ce exact inainte de a se naste? Daca ar fi ca eu sa-mi dau mie o explicatie, eu as crede asa : Vladut este un suflet care vrea sa experimenteze viata pe Pamant, dar ii este cam frica de energiile de aici (furie, violenta, nedreptate etc). Totusi, isi face curaj, gaseste o mamica care ii da un sentiment de siguranta si multa iubire si …exact in ultimul moment decide ca nu e inca pregatit sa vina in aceasta lume. Aceasta poveste mi-a fost inspirata de un film , "Delivering Milo" se numeste (sau "Darul Vietii" s-a numit la tv). Deci, Vladut stie ca l-ai iubit , pentru ca a fost cu tine atatea luni! A simtit asta! Ai incredere ca nimic in viata nu e intamplator, si mai ales ai incredere ca Dumnezeu este mereu cu tine!

Regret nespus să aud că treceți prin momente dificile și că suferiți. Îmi pot imagina că trebuie să fie sfâșietor ceea ce simțiți. Vă recomand, așa cum vi s-a sugerat deja, să apelați la un specialist, care va fi în măsură să vă fie alături și să vă ofere sprijin astfel încât să reușiți să depășiți momentul, să vă adaptați situației și emoțiilor pe care le resimțiți, dar și să reușiți să rămâneți conectați în cuplu.

Stiu ca este o suferinta enorma prin ceea ce treci. Am in familie pe cineva apropiat care a patit acelasi lucru.. Pe ruda mea a ajutat-o faptul ca a mers la niste intalniri de grup cu mamici care au trecut prin experiente asemanatoare. Incearca sa vezi pe net daca gasesti — fie si doar online — vreun grup de genul asta, te va ajuta sa vezi ca si alte femei s-au confruntat cu aceasta suferinta si sa asculti povestile lor. Pe de alta parte, din punct de vedere medical acum, ruda mea si-a facut multe investigatii si analize, pt ca efectiv nimeni nu putea intelege cum o sarcina normala se poate sfarsi atat de tragic, si a descoperit ca are trombofilie. Aceasta boala sta in stare latenta pana cand o anumita conditie hormonala sau medicala o activeaza (sarcina, sau din cauza repausului prelungit dupa operatii). Deci eu te-as sfatui sa iti faci analizele ca sa descoperi daca ai aceasta boala sau nu (sunt niste analize de sange speciale pt asta), nu este ceva grav neaparat, insa poate deveni daca nu stii de ea.. In cazul in care ai trombofilie si vrei pe viitor sa ramai din nou insarcinata, trebuie urmat un tratament (medicamente sau injectii, asta decide doctorul) pe toata durata sarcinii. Am si o prietena care a aflat de aceasta boala in timpul sarcinii, si acum are 2 copii. Unii doctori ginecologi sunt de parere ca analizele pt detectarea trombofiliei ar trebui sa intre in pachetul obligatoriu de analize din timpul sarcinii, tocmai pt ca, daca nu stii de aceasta boala, urmarile pot fi tragice. Nu te descuraja, poate Vladut asteapta o noua ocazie de a se reintoarce la tine. Doar trupul nostru moarte, spiritul apartine unei lumi unde moartea si degradarea nu au nicio putere…

Este foarte greu să dai sfat unei mame care și-a pierdut copilul. Îmi pare foarte rău. Durerea din suflet nu o poate lua nimeni si nimic. Un specialist , poate doar să vă ajute să treceți mai ușor. Dragostea si sprijinul moral din partea familiei sunt primordiale. Nu e nimeni vinovat , așa a fost să fie. Gîndiți-vă doar la un singur lucru. Dacă ar fii trăit , cu siguranță nu ar fii dorit să vă vadă tristă. D-zeu să vă întărească si să vă dea înțelepciune să treceți peste această pierdere. Aveți un înger acolo sus , care vă păzește. Doamne ajută. Numai bine

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Am ~20 de ani si o veche frica de situatiile sociale.Tocmai am renuntat la facultate pt.ca nu ma consider pregatita,timpul petrecut acolo mi-a fost greu de suportat,ma simteam singura si nu ma puteam concentra absolut deloc.Nu regret alegerea facuta,dar ma sperie tare ideea ca va trebui sa imi gasesc un job,la fel de mult ca aceea ca as putea sa nu imi gasesc unul.Am un comportament stangaci in societate,deseori nu imi gasesc cuvintele si imi tremura mainile din cauza emotiilor.
Pana sa renunt la facultate,am avut zile consecutive de plans cu orele,am un rezervor interminabil..acum reusesc sa ma mai tin sub control,insa panica staruie,parca mi-ar fi mai draga moartea decat ideea de a iesi din casa.Am cateva persoane in jur carora ar trebui sa le construiesc statui pt. cat ma suporta,insa intelegerea lor nu ma linisteste.. Cum fac sa schimb perspectiva asta imatura de a vedea lucrurile?Multumesc pentru rabdare.

incepe o psihoterapie. Nu cred ca exista o ‘pilula’ care sa te schimbe ‘peste noapte’. Ai de lucrat cu tine. Se poate, curaj!

Subscriu. Din ceea ce ai descris tu, simptomele anxioase pe care le ai îți afectează nivelul de funcționare și le resimți puternic. Recomandat ar fi să începi un demers terapeutic în care, în urma evaluării, să vezi pe ceea ce aveți de lucrat. Puteți investiga cauzele anxietății, puteți identifica gânduri și comportamente care o întrețin și puteți să le înlocuiți cu altele care ar fi mai adaptative. Dacă în momentul de față nu te simți îndeajuns de confortabil/ă pentru a începe psihoterapia față în față, apelează la cea online. Rezultatele sunt similare, conform noilor cercetări. Succes!

Facultatea iti da informatii tehnice, nu te pregateste emotional pentru un job! Ai mult de lucru asupra ta, un proces de dezvoltare personala de durata iti poate schimba perspectivele. Cu conditia sa te implici serios, in colaborare cu terapeutul pe care il vei alege.

Draga mea, mie nu-mi este clar daca e fobie sociala sau agorafobie, din scurta ta descriere

Cu toate ca inclin mai mult spre fobie sociala, nu poti primi un diagnostic aici pe internet, decat dupa o evaluare riguroasa. Vestea buna este ca se trateaza chiar elegant si relativ repede cu terapie cognitiv-comportamentala. Asa cum s-a precizat, poti opta si pentru varianta on line, prin video-conferinta. Acest tip de psihoterapie se preteaza la distanta, dar fata in fata cu terapeutul in mediul virtual. Mult succes!

Curaj draga mea,imi doresc sa reusesti

Din ce inteleg eu, iti displace sa stai intr-o multime de oameni (prin multime ma refer mai mult de 4-5 persoane intr-o camera) si in general iti displace interactiunea cu alte persoane (fata in fata). Situatia ta se poate agrava in timp, ajungand pana la a-ti fi frica sa mai iesi din casa, deci e bine sa incepi sa iei masuri, mergi la un psihiatru (sau cineva de specialitate care te poate ajuta, poti intreba si aici pe grup sa ti se recomande pe cineva in zona ta) si incearca impreuna cu el sa gasesti o cale catre normalitate.

Ai încredere că poți depăși aceste stări. Implică-te în ședințe de dezvoltare personală și vei fi uimită de câte vei putea să realizezi! Succes!

Draga mea trebuie sa vezi ce anume iti declanseaza frica .Fricile sunt cele mai mari piedici pentru a fi noi cei adevarati ,capabili sa avem viata pe care o dorim . Primii pasi,cei mai grei ,i-ai facut si anume faptul ca ai scris ceea ce te framanta si apoi faptul ca ai renuntat la ceva care nu iti dadea o stare de bine! Cere Bunului Dumnezeu sa fii ghidata catre tot ce este spre binele tau pentru a avea viata pe care ti-o doresti! Lumina si iubire Divina iti trimit pentru alegerile benefice sufletului tau! Zi magica!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua! De aproximativ doua luni nu ma mai regasesc pe mine si asta ma sperie cumplit, nu-mi mai regasesc energia spontaneitatea , motivatia, cheful de viata! Pana acum , ce-i drept, aveam din ce in ce mai des episoade precum starea de acum , dar acum a ajuns o stare din care nu mai pot iesi! Sunt extrem de obosita si epuizata atat fizic ,cat si psihic si acum in nimic nu mai gasesc nici o motivatie.Deseori plang si fara motiv! Am inceput sa nu-mi mai indeplinesc nicio responsabilitate. Daca nu am de facut lucruri de o maxima importanta atunci nu fac altceva decat de stau in pat si sa mananc intreaga zi(singurul lucru care imi mai face placere, cu adevarat). Totul parca necesita atat de mult efort! Totul este atat de dezorganizat! Un haos total! am zile in care dorm 3 ore altele 15…si tot timpul extenuata!

De multe ori aceste stari apar ca urmare a unor evenimente trecute care ne-au afectat negativ. Cateva sedinte de dezvoltare personala v-ar ajuta sa priviti mult mai clar situatia si sa va accesati resursele pentru a iesi din starea neplacuta pe care o descrieti.

in principiu mi-ar fi de folos mai multe detalii despre viata Dvs. din (macar) ultimul an. Explorati impreuna cu un psihoterapeut! Succes!

Solicitați suportul unui psihoterapeut. Manifestările descrise se încadrează în tabloul clinic al Tulburării depresive majore, însă este nevoie de o evaluare în acest sens, evaluare care făcută în cabinet poate ghida ulterior procesul terapeutic.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua. Am 42 de ani, am fost casatorit 16 ani, pana in mai 2015. In iarna anului 2014, atunci(sotia)mea a plecat in Anglia la munca. Eu am ramas in romania cu fetita noastra in varsta de patru ani si jumatate.S-a intors dupa doua luni si in mai am divortat la notar de comun acord, fetita ramanandu-i ei. A plecat din nou in anglia impreuna cu fetita, s-a intors in doua luni si mi-a lasat-o, iar a plecat. Eu stiam ca sta la o cunostinta impreuna cu un barbat pe care eu il cunosteam, ea spunandu-mi ca doar se ajuta. In octombrie m-a chemat in Anglia impreuna cu copilul, iar cand am ajuns aici am constatat ca locuim in aceeasi casa cu acest barbat despre care a recunoscut ca este iubitul ei si mi-a spus ca nu e treaba mea ce face ea. I-am spus ca eu o sa plec, nu e normal sa locuiesc in aceeasi casa cu iubitul ei. Intre timp acesta a abandonat-o, ea insistand in continuare sa traim impreuna in conditiile in care tine in continuare la acel barbat. Eu vreau sa plec, ce sa fac?

ce ar insemna sa plecati?

Nu am înțeles exact situația, puteți fi mai explicit? Între dvs. și fosta soție există în continuare o relație romantică?

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

buna ziua

am o problema , nevasta mea dupa 20 de ani de casnicie spune ca nu ma mai iubeste si ca s-a indragostit de un arab …
eu am intrat intr-o stare ciudata nu mai pot gandi sunt absent plang tot timpul nu imi pot reveni , sunt gelos imi fac filme cu ea impreuna cu respectivul …
Nu gasesc o cale sa ies din starea asta am inceput sa cred ca am eu o problema poate sunt nebun nu stiu ce sa spun si cum
nu am ganduri de sinucidere sau alte chestii din astea
dar o iubesc si nu stiu cum sa fac sa nu o mai iubesc sa-mi cad de viata mea in continuare

Multumesc si astept un raspuns

V-ar ajuta sa vedeti cand s-a produs ruptura, pentru a putea intelege. Ruptura nu s-a produs acum, ci cu mult timp inainte.

E normal sa nu va simtiti bine, sa fiti trist, chiar si sa ”aveti filme” in situatia dvs…Insa realitatea este cea careia este necesar sa-i faceti fata. Sotia dvs nu s-a trezit indragostita de un alt barbat intr-o dimineata, v-ati indepartat, candva s-a produs o fisura in casnicia dvs. Incercati sa aflati daca este dispusa sa mai discutati , dar mai ales, daca dvs puteti trece peste ce s-a intamplat, daca doriti refacerea relatiei. Eventual, mergeti la un psiholog pt a descoperi ce simtiti si cum sa procedati mai departe.

Probabil v-ați îndepărtat în urmă cu mult timp, v-ați pierdut încrederea unul într-altul și în relație per total. Dvs. sunteți dispus să treceți peste? Dar soția dvs. este dispusă să vă reconciliați relația? Dacă da, apelați împreună la un terapeut care să vă susțină în acest proces, în care să descoperiți care sunt aspectele care au determinat această fisură, să vă iertați reciproc și să vă reînnodați relația. Dacă însă fie din partea dvs., fie din partea ei, există un refuz în a continua relația, vă recomand sa apelați la terapie individuală. Veți învăța să vă ajustați noii situații, să resimțiți emoții mai funcționale și să vă recâștigați, în timp, starea de bine pe care o aveați anterior.

crezi ca o iubesti? daca intradevar o iubesti accepta-i alegerea!

La acest comportament al tau, cum te astepti sa raspunda ea? Vrei sa-i confirmi ca a facut o alegere buna? Schimba-ti TU atitudinea.

Crezi ca puteti sa stati la o discutie deschisa ,sa vedeti ce s-a intamplat in relatia voastra , ce va doriti fiecare de la viata si ce scopuri personale aveti? Vreti sa va salvati relatia ? O tetapie de cuplu v-ar fi utila….sau macar tu apeleaza la o terapie individuala.Mult succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Iubita mea a suferi acum 1 an in urma, din cauza dragostea ea ma iubea si eu eram cu alta si acuma sunt cu ea si ea iti aduce aminte de momentele celea si vrea sa moara vrea plinge e mereu trista ce sa fac ?

mergi cu ea la o consiliere de cuplu!

Investigați problema împreună cu un psihoterapeut în cuplu, acesta putând ulterior să recomande un alt format (de exemplu, cel individual).

Depinde de situație. Dacă ați fost cu amîndouă în același timp , e de înțeles. E foarte greu să mai aibă încredere. Consultați un specialist si cu multă răbdare , dragoste si dedicație veți reușii să treceți peste impas. Succes

In primul rand, trebuie sa ii recastigati increderea pierduta, iar asta se face cu mult efort din partea dvs si in timp. In al doilea rand, discutati cu ea si vedeti ce parere are despre o consiliere de cuplu la un psihoterapeut specializat pe relatii de cuplu, iar daca ea e de acord, mergeti impreuna si urmati recomandarile terapeutului. Daca ea nu e de acord, mergeti doar dvs, poate in timp, dupa ce vede ca v-ati schimbat, va accepta sa mearga si ea.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna!Sunt fata, am 17 ani si ma aflu intr-o situatie destul de jenanta. Sunt indragostita de un cantaret (nu dau nume). La inceput am crezut ca este doar o prostie copilareasca.. insa pe zi ce trece incep sa cred ca am un fel de obsesie. Pe acest individ l-am vazut in concerte de nenumarte ori si ii ascult muzica zi de zi. Are varsta de 30 ani, desi nu pare (am avut un mare soc cand am aflat). Are pe cineva si asteapta un copil. Il consider un barbat perfect si de cateva saptamani nu mi-l pot scoate din cap. Nu stiu ce sa fac, eu sunt o persoana pe cat posibil de normala dar nu inteleg de ce nu pot sa il uit. Constientizez ca imi fac super multe iluzii dar chiar nu mai suport sa ma tot gandesc la omuletul asta.. E grav?

Nu poti sa-l uiti pentru ca il consideri barbatul perfect,desi nu il cunosti.Ai pus in el toate asteptarile pe care le ai tu de la un barbat.Ceea ce simti e perfect normal pentru varsta ta.Te sfatuiesc sa iesi mai mult cu prietenii,sa cunosti oameni noi si,mai ales,sa-ti cultivi un hobby.Afla ce iti place.Cunoaste-te!

Întreabă-te de ce ai ales persoana lui. Care sunt nevoile care crezi că le-ar putea satisface? Poate e un proces evitativ în a te conecta cu adevărat și real cu cineva sau poate compensezi ceva ce nu primești în viața de zi cu zi. Nu putem decât să presupunem, în situația ta. Încearcă să-ți creezi un cerc de prieteni, să te implici în activități, să-ți canalizezi atenția înspre alte lucruri. Dacă însă resimți un distres emoțional puternic pe care nu-l poți controla, poți cere sprijinul unui terapeut. Având însă în vedere vârsta ta, acest lucru necesită consimțământul părinților.

Lumea nu-i asa cum este ci asa cum o vad eu. Acesta este afevarul psihologic al modului in care functioneaza mintea fiecaruia. In cazul dumneavoastra putem parafraza cu "nu-i frumos ce e frumos, ci e frumos ce-mi place mie’. Pentru a vedea de ce va place dumneavoastra si nici de cum majoritatii, incercati sa vedeti de fapt ce nevoii existentiale v-ar satisface proectia virtuala pe care singura v-ati creat-o. Pentru a rupe acest cer vicios, va sfatuiesc sa urmati sfaturile celor ce v-au raspuns inaintea mea.

Ai intuit bine, e o obsesie, insa la varsta ta este ceva obisnuit. O sa treaca, va apare o persoana reala, si ce aimaginara va ramane doar o amintire. Unele tehnici de dezvoltare personala te pot ajuta sa te focusezi pe lucruri din prezent, AICI SI ACUM, si sa lasi visele pe planul doi…

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Bună! Astăzi mi-am pus singură o injectie intramusculară pentru că nu era nimeni să mă ajute. Nu am introdus seringa până la capăt și preparatula nimerit sub pielea de la fese. La început s-a umflat, apoi preparatul s-a extins pe piele. Suprafata este umflata și tare, nu mă doare și nu s-a învineţit. Se va dizolva? Sunt motive să mă îngrijorez de la aceasta umflătură?

ma gandesc ca depinde de ‘preperat’. In mod normal o injectie subcutanata se absoarbe in timp… consultati medicul/specialistul care v-a recomandata aceasta injectie intramuscular!

Masati zona bine,bine,( daca doare puneti ceva compresa rece !!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ma numesc xabix am o prietena de 10 ani pe care am iubito si o iubesc si in momentul de fata de 10 ani nu a fost nevoie sa munceasca pentru ca eu am castigat mereu cat a trebuit sa avem cele necesare acum 7 ani i-am lasat masina un Touareg care si-l dorea foarte mult,si bani sa nu aiba nevoie sa ceara de la altcineva si am plecat la servici la o distanta de 200 km unde am si doua fete din prima casatorie inca eram casatorit si urma sa divortez ,Ma sunat si ma intrebat daca o las sa mearga cu masina si cu cateva prietene si prieteni la discoteca i-am dat voie am vb a doua zi cu ea destul de tarziu ca nu se trezise si mia spus ca a fost bine ne intalneam de cate ori puteam sa merg cei 200 km o data de doua ori saptamanal.Am mers o data prin surprindere si nu era acasa era in cursul saptamanii am sunato si mia raspuns ceva de genul ca este in GIRO la Sibiu am pornit dupa ea inplorando sa se intoarca inapoi si sa stam de vorba sia inchis telefonul . Am simtit ca cade cerul
pe mine ,nu mai vedeam pe unde merg ,eram in stare de soc total ,nu am simtit durere mai mare in viata mea ,ma doare si acum cand va povestesc ,M-am intorscumva din drum la mama ei unde am asteptato pana a doua zi ,intrun tarziu pe la ora 10 a ajuns incercanata si obosita spunandumi ca a fost in GIRO si da este adevarat ma inselat . A avut taria si puterea sa recunoasca spunandumi ca ma iubeste si ca nu vrea sa ne despartim .
Cred ca relatia lor a durat cam o luna de zile nu stiu si nici nu a vrut sa-mi spuna desi eu mi-asi dori sa-mi spuna totul cu lux de amanunte pentru a nu ma mai gandi cum o fac de ani de zile mai exact 7 cum a facut si cea facut decate ori a facut .Am iertato intr-o saptamana spunandumi ca ma iubeste si o credeam si o iubeam si eu.
Dupa care am venit cu fetele mele in urmatorul Wikend la ea fetele aveau 5-6 ani eram obosit dupa trauma si noptile nedormite mi-a zis caia fetele si ca merge pana la o prietena caeu sa ma pot odihnii.La circa 10 min am plecat dupa ele , simteam ca ceva e in neregula.Am gasito in curtea prietenei ei cu Italianul cu care ma insela si cu copii mei dupa ea am simtit ca o iau razna dar m-am abtinutsinu am facutnici o prostie pentru caerau copii acolo altfel puteasa se intamplechiarsi o crima poate desi Italianul nu a ripostat deloc de atunci nu cred ca sau mai vazut,sau poatenu stiu exact dar ne-am mutat inpreuna mai aproape de fabrica si ne-am continuat relatia,iertaand chiar daca nu pot uita.A ramas insarcinata pentru ca ne doream acest lucru mergeam des sa mi duc fetele la gradinita desii ii lasasem la fosta sotie o masina pentru acest lucru dar enervanduma o data cand am trecut pe la fete si mama mea am luat cheia masinii sa vada ca se poate si altfel si mergeam eu si duceam
copii ca era in drumul meu si ma bucuram ca fac ceva pentru ele cum fac si in ziua de astazi.A gasit cheia masinii in masina mea si a inceput un razboi intreg ca pleaca la maicasa casa o las caea are cu ce sa plece ca aveao masina dea lui frateso la ea a iesit si a umblat pe strazi fiind iarna si insarcinata in luna a 5-6 a mai veneau fetele la noi si voiau sa doarma cu mine si nu ne lasa cred ca din cauza geloziei,
Panala urma am implorato sa nu plece si sa nu stea pe strada ca e frig si nu este bine dar ma rugat a doua zi sa o duc la spital si am facuto ca avea probleme cu sarcina pe drum tot felul de acuze din ambele parti a stat la spital cateva zile era mai bine si ia dat drumul acasa ma sunatsai duc bagajele am implorato sa nu faca asta a tinut neaparat sa le duc am facut pana la urma acest lucru si le am dus dupa ce am lasat lucrurile si am plecat ma sunat la 15 min sa merg sa iau lucrurile ca se intoarce m-am enervat ca si bate joc de mine in ultimul hal nu ma-m intors totusi distantele acestea spital fabrica si casa spital erau 240 km am stat cam 3-4 zile singur zice ia acuma eu imi aduc aminte o saptamana dupa care am adunat lucrurile si m-am mutat inapoi la mama unde stateau si fetele si fosta sotie ,vorbeam cu ea la telefon cred ca-i parea rau dar deja stransesem tot si nu mai puteam sa ma mut iarasi am mers la ea am inceput sa fac naveta iarasi in ciuda faptului ca era departe am cumparat tot ce trebuie copilului ne inpacasem si mergeam iainte asa iertasem lucrurile urate si vorbele grele si unul si celalant in una din seri merg pe nepregatite simtindo schimbata si o gasesc cu tel in cada facea baie si scria mesaje imi zicea mereu sai las o masina dar nu aveam cum si dupa cele intamplate inainte nici nu am considerat ca merita si nu i-am lasat o intreb ce e cu mesajele ca unu ca e prieten cu prietena ei si il suna si mil da si la telefon am crezut ca se rupe din nou ceva in mine am trecut peste copilul era sanatos si frumos le oferisem tot ce aveau nevoie si plec, la cateva zile ma intorc fara sa o anunt imi spune ca e pe drum spre blaj intreb mai exact unde si pornesc cand ajung acolo nu era ma intorc ea era in alta directie cu un tigan din tr-un clan camatar cu masina lui ala in cu totul alta directie ,A venit ,a recunoscut din nou ca ma inselat si mia cerut iertare si sa o duc la biserica ca se jurase prima data cu italianul in biserica, ca nu va mai gresii .I-am acceptat la fel greseala chiar daca ranit si cu sufletul rupt si zdrentuit am trecut peste toate pentru ca o iubeam si ma iubea si ea Am implorato atunci sa mi spuna tot ce sa intamplat cu lux de amanunte dar nu a vrut chiar am insistat si nu a vrut ma durea acest lucru si ma doare si acum pentru ca ma gandesc de 7 ani ce a facut cum a facut de cate ori facem dragoste si ne iubim daca asi sti tot cu maxima sinceritate din partea ei sigur nu masi mai gandi pentru ca nu asi mai avea la ce dar asa ma chinui eu pe mine si la fiecare cearta ii aduc aminte .Ne am mutat din nou cu copil cu tot era greu dar frumos avem o casa noastra si ne iubim in continuare la fel de tare copilul are 7 ani este clasa 1
Am plecat amandoi in lume o iubesc enorm de cateva zile a inceput o cearta iarasi normal ca nu ma-m putut abtine si iam zis de tot ce a facut din nou spunandumi ca ea doar a zis cai pare rau dar ei nui pare cea ce a facut si ca eu sunt de vina pentru tot ce a facut ea m-am suparat foarte tare si am mai vorbit si urat facando curva de mai multe ori si am mai gresit si eu dar nu am inselato in 10 ani nici o secunda nici macar cu gandul si i am oferit tot ce este necesar Chiar iam spus ca poate fi mandra ca are un barbat cum nu multe femei au Mam saturat complect de 10 ani si simt ca nu mai pot continua asa chiar in ciuda faptului ca ne iubim la fel ca la inceput mie mi se pare ca sa schimbat de cand am prinso cu italianul prima data ca nu a mai inghitit sperma si zice ca este ca flecma si ca e amara pana atunci nu avem discutii din acestea deabea astepta sa ma termin si sa aiba tot Imi spune caam gresit si ca am suparato ca am pus numere la masina cu nu stiu ce litere dar nu l
e am pus intentionat asa au venit si sunt initiale ca la numele fetelor mele ,ma acuza ca vorbesc urat si ca eu sunt de vina pentru ce a facut.Ori ce asi fi facut nu trebuia sa ma raneasca asa rau sa mi pierd increderea in ea si sa ma gandesc mereu de10 ani: ce? de ce? cum? cat?? unde? AM toate mesajele cu ultima cearta daca aveti timp si placerea sa le cititi eu o sa le atasez . Simt ca toata problema aceasta este un WC unde am acoperit cacatul care la facut ea si care nici macar apa nu a traso de cate ori misca capacul pute urat tare si din ce in ce mai tare nu mai pot in continuare sa merg nici macar un pas in ciuda faptului ca ne iubim ca la inceput si avem o casa si un copil frumos.
Va rog sa-mi spuneti ce am putea face pentru a merge aceasta relatie totusi in continuare.

Va multumesc

eu va recomand o lunga terapie de cuplu pentru a invata cum sa comunicati intre Dvs. intr-un mod eficient si echilibrat. Sunt 3 copii la mijloc care nu au decat de suferit de pe urma relatiilor parentale toxice. Succes!

Din ceea ce ați expus dvs., înțeleg că ați trecut prin momente grele în relația descrisă și că nu sunteți decis cu privire la continuarea sau ruperea ei (spuneți că nu mai rezistați astfel, iar apoi solicitați sprijin în găsirea unei soluții pentru reconcilierea relației). Întrucât, așa cum s-a subliniat deja, sunt implicați copiii, iar a crește într-o familie disfuncțională se va reflecta asupra lor, consider că este oportună pe de-o parte, terapia individuală în cazul dvs., iar pe de altă parte, terapia de cuplu. În primul rând, dvs. ați putea începe un demers terapeutic pentru adaptarea la distresul emoțional pe care îl resimțiți, sprijin în luarea de decizii și clarificarea valorilor și nevoilor personale. În al doilea rând, terapia de cuplu, în urma luării de decizii, vă poate oferi un mediu propice în care să abordați problemele dvs., să le găsiți o rezolvare și să reluați, dacă este posibil, legătura.