Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Salut, am o mica problema! Sunt timida,mult prea timida, nu am incredere,ma inchid in mine….amutesc cand sunt inconjurata de multe persoane cunoscute si necunoscute.Din aceasta cauza nu am reusit sa ma integrez printre colegi (sunt la liceu,clasa a 9-a )..Primele saptamani faceam un efort sa ma bag in seama si aveam o motivatie sa incerc sa vorbesc cu unii colegi,asta pana cand s-a trezit una sa mi spuna ca vrea sa ma bata ca ma uit urat la ea.Eu sunt emotiva de felul meu si mai ca mi venea sa plang,dar am tinut in mine.I-am spus ca nu am nimic cu ea..am crezut ca o sa ma lase in pace…dar spre ghinionul meu de atunci a inceput sa si puna “prietenii” sa se ia de mine.Ea impreuna cu alta colega se iau incontinuu de mine,imi spun tot feluri de lucruri urate! In prezent,ma inteleg cu cateva colege, insa restul colegilor ma considera plictisitoare,lesinata si sunt una dintre subiectii lor de barfa.(nu sunt singura) Mentionez ca acesti colegi se considera mai presus decat oric
ine, critica.,injura! Sunt galagiosi la ore.
Eu as vrea sa ma transfer la alt profil,nici nu mi mai vine sa merg la liceu…CREDETI CA ESTE FAC BINE SA MA TRANSFER LA ALT PROFIL? TINAND CONT CA SUNT FOARTE TIMIDA,VREAU SA MA MUT LA PROFILUL UNDE SUNT 2 FOSTE COLEGE, POATE O SA REUSESC SA MA INTEGREZ! ASTA SPER!
Multumesc!

Eu cred ca merita sa faci ceea ce stii ca ti-ar face bine, inclusiv in acest caz. Nu este nicio tragedie daca schimbi profilul, mai ales in clasa a 9-a. Discuta cu parintii tai. Succes!

Schimbarea profilului, clasei sau a liceului nu iti rezolva problema TA, timiditatea va ramane… ai de invatat sa o gestionezi…

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Am 28 ani si am febra 37-38 de doua saptamani. nu am frisoane, dar mari dureri ale articulatiilor mari. plus la asta simt deseori senzatia de tremur in tot corpul si mari slabiciuni, senzatie de lesin. precizez ca am probleme in familie cu sotul, iar din cauza sistemului nervos iritat am probleme si cu teroida, si cu inima.din cauza ca febra nu mai disparea, am mers la medicul de familie si mi-a prescris antibiotice. din prima zi de antibiotice mi-a disparut febra, dar continua sa ma doara articulaliile, desi nu atat de tare. ieri am terminat antibioticile, iar azi mi-a reaparut febra si s-au intensificat durerile de articulatii si spate. Pot fi aceste dureri plus febra simptome ale unei tulburari a sistemului nervos? ce analize ar fi bine sa fac?

Sa ELIMINI cauzele care provoaca tulburarile pe fond nervos. Analizele nu ajuta la vindecare… ci doar iti ofera un reper privind distanta ta fata de starea de bine. Ai de ales daca vei continua sa te complaci intr-un mediu ostil, si sa suferi in continuare, sau sa iei masuri. Altfel, e ca si cum intru in apa rece a unui rau, si apoi ma plang ca mi-e frig, refuzand sa ies afara…

mergi la un medic reumatolog si relateaza cu exactitate starile!iti va prescrie o serie de analize dar mai ale cea a factorului autoimun.daca acesta este pozitiv e posibil ca in urma stresului acumulat sa se fi declansat o boala autoimuna ….de exp spondilita-anchilozanta pentru care exista tratament biologic in spitalul cantacuzino bucuresti!

Cred ca dupa controlul la medicul de familie urmatorul pas ar fi sa consultati un medic specialist-reumatolog – care sa faca un consult mai amanuntit in vederea depistarii cauzei simptomatologiei cu care va confruntati.Sau cel putin sa vedeti daca probleme sunt datorate unor conditii medicale generale.Sanatate!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:sunt o persoana adulta, majora, vaccinata ( am 30 de ani ) si am trecut printr-o serie de evenimente negative (certuri in familie din cauza lipsei banilor, batai, scandaluri si chiar si printr-un viol); am incercat sa depasesc momentele oribile care mi-au marcat existenta; sa merg inainte si sa fiu o personana optiomista, sa gandesc pozitiv; numai ca recent am constatat cat de am mare nevoie consiliere psihologica petru ca am momente cand sunt atat de irascibila incat nu se poate intelege nimeni cu mine ( tocmai eu care eram o persoana atat de calma si de rabdatoare/greu de crezut…) eram stresata pentru ca am un chist pe ovare de care m-am operat acum 2 ani si apoi s-a regenerat si am simtit ca tot efortul meu de a face ceva pentru mine pe plan personal si pentru evolutia mea a fost in zadar… acum iau tratament si sper sa nu fie neaparat necesara o noua internevntie chirurgicala – imi doresc din suflet lucrul acesta pentru ca detest spitale de stat si medicii , iar pentru ca in prezent nu lucrez avand in vedere ca nu am voie sa fac efort, nu am cum sa imi achtit o operatie in cadrul unui spital particular unde taxele sunt ernorme… ceea ce m-a durut cu adevarat nu au fost esecurile mele si nici traumele din copitalie, ci faptul ca mi-am ingropat rudele ( varul meu a murit in accident de masina la varsta de 6 ani impreuna cu unchiul meu – tatal si bunicii lui); iar ce m-a deprimat recent a fost verisoara mea a murit ( s-a sinucis din cauza faptului ca a fost coplesita de probleme si a lasat un copil orfan de mama…) nu stiu cum o sa trec singura peste toate astea si cum o sa indepartez durerea din sufletul meu… pentru ca de fiecare data cand am cerut ajutorul prietenilor sau sprijunul familiei mele mi s-a spus ca de fapt eu sunt cea cu o problema la cap si sa imi place mult prea mult sa ma victimizez… prietena mea cea mai buna imi spune ca am o placere sa ma vait precum o baba de 80
de ani, iar sora mea mi-a spus sa caut o consiliera cu care sa vorbesc, pentru ca ea personal s-a saturat sa ma asculte… acesta este si motivul pentru care scriu aici si am de cand sa caut ajutor specializat… nu cred in absolut toti oamenii – pentru ca si vara mea a fost intenata intr-un spital de boli mentale cu toate ca era in deplinatatea facvultailor mentale ( a fost batuta acolo de alte paciente cu reale probleme psihologice si indopata cu pastile de doctori, injectata cu sedative de catre infirmiere/asitente… nimic nu s-a rezolvat asadar doar pentru ca exista neurologi sau psihiatrii… parerea mea este ca un psiholog profesionist nu ar trebui sa permita sa se ajunga atat de departe cu viata unui om si ca de fapt ar trebui sa isi dea interesul pentru jobul pe care il are – pentru ca viata unor persoane se afla in mainile lui, iar daca el este dezinteresat si merge la locul de munca doar asa de decor pentru a-si lua salariul, atunci omul respectiv care nu a fost tratat corespunzator si nici corect isi ia viata din cauza incompetentei sale ca medic…)

Consilierea psihologica este si ea destul de costisitoare, iar psihiatria e azi solutia celor saraci, fiind subventionata de stat si de sistemul interesat in comertul cu medicamente. Tu alegi care e solutia optima pentru tine. Insa consilierea presupune implicarea TA in propria autovindecare.

Din cele scrise de dvs. inteleg ca multe evenimente din viata dvs. au avut un impact negativ. Daca discutiile cu prietenii si familia nu au reusit sa va ajute atunci cautati un terapeut cu ajutorul caruia sa stabilti care sunt problemele, ce anume puteti face dvs. si cum.

Daca spuneti ca sunteti optimista , dornica de schimbare , alaturi de un psihoterapeut aveti toate sansele sa depasiti starea actuala.Curaj si mult succes!

Peter Gera dupa cum ai descris starea ta, esti o persoana care a trecut prin multe greutati .Tot ce a fost, a fost , e un trecut pe care nu poti sa-l influentezi sub nici o forma (indiferent cat ai dori acest lucru )Pentru viitor Tu esti acea care alege ce trebuie facut, si foarte important este sa ai incredere in

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Am 32 ani ,sunt casatorita de 3ani si am o fetita de 2 ani.Sotul meu are 41 ani,a fost divortat.Ne am casatorit la 2 ani dupa ce divorttase.Din prima casatorie are un copil de 13 ani,dar nu se stie daca este al sotului.Fosta locuieste in strainatate cu copilul.Motivul divortului a fost ca el a fost inselat in repetate randuri.Ambii parinti ai sotului cat si sora lui sunt la a doua casatorie.Problemele noastre sunt ca nu ne mai intelegem,ne certam foarte des,parintii lui,sora se amesteca in aceasta casatorie,poarta legatura cu prima ,ii permit sa ma jigneasca.Fosta ii trimite sotului mesaje ca l iubeste si ca l vrea inapoi,ma jigneste iar el nu are nimic de spus,imi spune doar ca nu si mai pune mintea cu ea.Parintii lui vorbesc frumos cu ea cu toate ca i au inselat fiul in mai multe randuri ,cu diversi barbati.Fosta are 10 clase,iar parintii sotului sunt oameni de la tara cu cateva clase,tatl lui fiind strungar si mama casnica.Tatal sotului are din prima casatorie un copil,o fetita pe care sotia lui,soacra mea a indepartat o denitiv ,sotul ei n a tinut niciodata legatura cu ea.Toti din familie isi cauta scuze ca trebuie sa vorbeasca si cu fosta ca sa vorbeasca cu copilul.Socrii mei imi vorbesc foarte urat,ii baga idei in cap,il obliga sa ia legatura cu copilul,cu toate ca nici colilul,nici sotul nu se trag sa si vorbeasca.I am explicat sotului ca trecutul lui nu are de ce sa mi tulbure prezentul meu.Eu in aceasta casatorie ma simt singura,nu ma simt iubita respectata,sunt data la o parte de fiecare data de sotul meu,el isi asculta parintii in tot ce l invata,ce l invata ei e sfant pt el.Mentionez ca atat eu cat si sotul avem studii superioare,si zic eu suntem oameni care avand un nivel de cultura ,ar trebui sa gasim o cale de a ne intelege,problma e ca nu gasesc in el nici un sprijin. Ma simt singura,imi doresc sa divortez,sotul meu ma scoate intotdeauna vinovata pe mine pt toate,eu cred ca nu exista dragoste.Noi ne am casatorit in 2 saptaman
i dupa ce ne am cunoscut. Ne am certat de multe ori,dar fiind un copil la mijloc am dat sanse ,dar nu se schimba,parintii,cei care l invata mereu si cu care vorbeste si se sfatuieste mereu pe ascuns sunt cei mai buni.Imi spune ca eu nu l iubesc,parintii,sora sunt cei care l iubesc,ma desconsidera.Niciodata in fata familiei lui nu mi a luat apararea ,nu m aluat de mana,n a fost apropiat ,motivul fiind ca parintii lui sunt mai seriosi si nu e normal sa stam unul langa altul.Spuneti mi daca mai e vreo sansa in aceasta casatorie, eu nu o vad si vreau sa divortez.El e copilul mamei,toate nimicurile i le poveste ei ,parca e o femeie barfitoare,nu e lucru din casa pe care sa nu l stie familia lui si fosta,care imi cunoaste toata viata.Cu toti e permisiv,mai putin cu mine,eu cred ca nu m a iubit niciodata,de altfel in ziua casatoriei mi a zis ca nu e sigur daca sa ne casatorim.Ajutati ma va rog,simt ca am ajuns la capatul puterilor ,nu mai pot suporta atatea mizerii la adresa mea.Mentionez ca el a fost primul barbat din viata mea,tot ce are el sa mi reproseze e ca nu ma inteleg cu cei din familia lui.Sa divortez sau nu,copilul aude certurile noastre. Violenta nu exista.

eu am inteles ca nu vedeti nicio iesire si ca doriti sa divortati. Ce va opreste?

Sotul tau are niste probleme grave pe care nu le constientizeaza, iar tu , fiind inca cea mai sanatoasa la cap din toata familia aceea ,salveaza-te cat mai repede! Divorteaza!

Pleaca ,cu cat stai mai mult cu atat iti va fi mai rau ,esti singura inpotriva tuturor ,stiu ce spun!