Arhiva lunara pentru iulie, 2015
| 45 vizite |
Am o relatie de 9 ani si urmeaza sa ne casatorim in curand. Insa de aproximativ un an viitorul meu sot este mult mai nervos, se supara din orice, numai el le stie pe toate. Ne-am reintors in Romania si il vad ca a ramas dezamagit de ce a gasit in tara.
-
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:
Buna ziua.indraznesc sa va scriu aici pt ca sincer nu stiu ce sa mai fac.am o relatie de 9 ani si ceva urmeaza sa ne casatorim in scurt timp.asta e lucrul frumos insa de ceva timp cam un an as spune viitorul meu sot are un comportament ciudat.s-a schimbat.nu in sensul ca nu ma mai iubeste.este mult mai nervos se supara din orice f repede pt el toti sunt prosti numai el le stie pe toate.cand se contrazice cu cineva il vad ca e rosu de nervi ca nu reuseste sa-i schimbe parerea celuilalt.de curand s-a ajuns si la bruscari cu altii tot din cauza contrazicerilor.sunt socata.nu il mai recunosc.a avut probleme si cu ai lui ei nefiind total de acord cu mine.nici cu cealalta nora de altfel.am avut incredere intr-o matusa de a lui sai povestim unele probleme si ne-a înjunghiat pe la spate iar el a aflat si cateva zile nu a fost om.orice ii spun ii sare tandara imediat.il vad ca ii pare rau mai tarziu.nu stiu ce sa fac ce il framanta.de curand ne-am reintors in romania si il vad ca a ramas dezamagit de ce a gasit in tara asta.nu e exact cum se astepta.sunt atat de multe de povestit.am nevoie de un sfat ca nu stiu ce sa fac
-
Mihaela Comisel Din moment ce nu poti da mai multe detalii, dar in esenta am inteles ca partenerul tau trece printr-o perioada mai grea (poate neamplinire profesionala sau coplesit de rolul de cap de familie!), modificare a comportamentului, tulburare de personalitate, poate ca ar trebui inainte sa va casatoriti legal si sa faceti un copil, sa mergeti intr-o consiliere amandoi sau fiecare intr-o terapie individuala.
-
Raluca Mihai O intrebare foarte importanta: el considera ca acest comportament ii dauneaza? Vrea sa schimbe ceva la el? Sau sa afle de ce se comporta asa si sa incerce eventual o altfel de menifestare? Orice demers ai intreprinde, el trebuie sa vrea si sa considere ca are nevoie de asta, altfel tu nu poti face nimic. Iar daca vrea, atunci puteti gasi un psiholog la care sa mergeti impreuna sau separat si care sa ofere sprijin pe aceasta situatie concreta.
Psihologul Va Raspunde
:
E evident ca el are o problema, si ideal ar fi sa o rezolve, inainte ca aceasta sa se agraveze. lucru care poate afecta serios casatoria ta, si relatia ta cu el. Refuzul lui de a discuta cu un specialist, de a rezolva situatia, poate duce la escaladarea starii conflictuale.
Caut un ajutor la problema mea si anume VIOLENTA… Sunt un Monstru, Animal, sunt raul intruchipat pe lumea asta, pot sa distrug orice prietenie sau relatie cu oricine, intr-o secunda. Am crescut intr-o familie dezorganizata, iar mama mea m-a dat la un spital de neuropsihiatrie cand eram mic.
|
|
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Ma numesc R, am 29 de ani, sunt din Cluj-Napoca….. caut un ajutor la problema mea si anume VIOLENTA…. Sunt un Monstru,Animal ..sunt raul intruchipat pe lumea asta,pot sa distrug orice prietenie sau relatie cu oricine indiferent de gradul de prietenie dintre noi intr-o secunda. Am sa va povestesc pe scurt viata mea…..
Sunt crescut intr-o familie dezorganizata,mama mea m-a dat la un spital de neuropsihiatrie acum multi ani …era cu circuit inchis…acolo practic era casa ta mancat,dormit,scoala…absolut tot, desi am fost internat pentru ca faceam nazbatii la scoala….. au spus ca acolo este un centru de corectie,..mama mea…din lipsa de informatii si fiind habarnista a crezut si m-a internat. Evident acolo erau oameni cu mult mai mari probleme la cap decat mine. Aici a inceput declinul meu..primeam de 3 ori pe zi in functie de cum erai evoluat levopromazin,romparkin,plegomazin…si multe altele la care nu le mai stiu numele. Cei care nu intelegeti ce sunt astea sunt niste calmante/sedative care iti termina capul . Ajungi sa te obisnuiesti cu ele,le mai ascunzi sub limba ..dar daca esti prins…si am fost prins esti pedepsit la pat 7 zile . Ce inseamn asta? ca nu mergi la scoala,vei primi zilnic plegomazin si vei dormi la pat..nu inainte sa ti se faca apa distilata in burta,gat,spate,maini, picioare…dupa caz cum aveau ei chef ..plus portie de bataie ..pentru ca refuzi sa-ti iei tratamentul. Apropo in caz ca nu’ti convine regimul ia-ti adio de la drepturi nu ai. Esti un om bolnav mintal. Ce fac ei e bine…. Intre timp te trimit ei la scoala la sedinte de ergoterapie..fotbal …munca in folosul comunitatii pentru spital… .etc. Bun trec 4 ani. Scap se da o lege ca trebuie sa plecam care nu apartinem judetului. Ne scoate pe poarta ..baieti valea ca nu mai avem cum sa va tinem . Bucuros ca am scapat vin acasa….incep o noua viata…….dar nu mai puteam sa ma reintegrez… viata mea era haos… ma bateam,refulam din orice…faceam tot ce am pierdut in anii astia cat am fost inchis. Mama mea pica in patima alcolului ….cumva o redresez..sunt exmatriculat din scoala,ma bag la alta scoala….ma apuc si muncesc….cresc….. apare varsta maturitatii ,devin barbat!!! Dar viata mea…….nu era una frumoasa….. ma aprind din orice repede,sunt violent,injur.. .distrug tot ce-i in raza mea. Nu pot avea o prietena……..fiindca ori o lovesc ori o injur,prieteni am dar si aia putini din cauza ca-s coleric…. Daca ma intrebi de un sfat care sa ti-l dau tie cititorule…tot ce voi spune va fi perfect si chiar o sa ma crezi pe cuvant ca-s foarte bun . Dar pe mine de ce nu ma vad? De ce nu pot sa ma opresc sa jignesc,sa lovesc,sa distrug tot ce-i in jurul meu? De ce am momente de luciditate …si cand imi vin piticii cu o furie pe care nu v-o pot descrie rad tot ce-i in fata mea si-n jurul meu. Tot temperamentul asta al meu nu ma duce la nimic,imi distrug viata. Acum fac 30 de ani luna viitoare si mi-am propus sa ma sinucid pentru ca nu sunt bun de nimic. Am sa repet asta …sunt bun doar la injurat,violenta,jigniri in toate felurile posibile. De femei n’am dus lipsa ca nu’s prost nici urat.. dar viata mea e un calvar ma macina tot de ce am ajuns asa? de ce am ajuns sa nu am prieteni….de incredere…daca mor maine nimanui nu-i va pasa.. nici macar mie. Oricine incepe sa ma cunoasca isi da seama ca-s un nemernic,un nimeni…un impostor …desi nu fac chestii urate gen furat,talharit..n’am fost la puscarie.. Sunt un distrus…..pe zi ce trece va in jurul meu oameni care-si intemeiaza o familie…au un copil . Eu de ce nu pot? din cauza temperamentului meu…asa-i? Imi veti spune ca trebuie sa ma schimb… ca sa urmez sedinte la un psiholog…am fost dar m-am plictisit plus de alta era prea scump sa-mi permit . Am avut viciul pacanelelor apropo …tot ce inseamna jocuri de noroc…m-am refugiat in ele crezand ca o sa-mi fac prieteni..ca viata mea o sa mi se schimbe…. teapa.. am ajuns si mai rau. Dar mi-am revenit m-am plictisit si de alea nici macar nu vreau sa mai aud de ele. Am fost la sala de fitness…. am crezut ca daca fac sport si mananc sanatos o sa fiu alt om …zero tot ala-s…iar asta o fac si la ora actuala. CE sa fac? Unde sa mai caut raspunsuri sa numai fiu un monstru. Ce ma enerveaza cel mai repede..e ca ma enervez si aprind foarte repede din orice..si ma simt ca un om de nimic care nu poate sa faca ceva. Am incercat sa fiu un om mai bun..am fost la biserica,am fost mai calm… am incercat sa inteleg tot. Dar am momente cand nu realizez ce fac…si incep sa ma apuc de ce stiu eu sa fac mai bine…sa distrug tot. Hai ca daca vorbesti urat……mai scapi ..dar cand esti violent cine te mai iarta? nimeni!!! iar eu am stricat tot ,tot ,tot! Prietenii pe care-i mai am,fostele mele “prietene” , cunoscutii ma stiu de un tip violent….rau si coleric. Pe 15 august am sa ma sinucid,atunci e ziua mea! Voi fi singur cu siguranta……pentru ca nu ma va cauta nimeni si acei prieteni putini pe care ii am nu le pasa de mine. Fac 30 de ani si ma gandesc ca-s un nimeni am ajuns la varsta asta…sa fiu detestat,urat si un nimeni. D-zeu a fost mare mi-a dat fffmulte oportunitati ..as putea sa spun ca sunt un om norocos…am intalnit oameni de calitate,dar nu am stiut sa p rofit si dupa cum va ziceam si mai sus am dat cu picioru.Intr-un timp imi spuneam ” bine mai R… tu te plangi? ai un job bun,o stare materiala bunicica…,destept……..am trecut prin atatea singur… si cedezi de la atata? ” Ei da….cedez…m-am saturat…mi s-au adunat…..m-am saturat sa traiesc si sa fiu nefolositor pentru nimeni. Sa vad cum altii au o familie,fac copii,au iubite ..se intrunesc cu familiile,cu prietenii merg la fotbal,la strand…la cluburi,la nunti…..la facultati…. Ii ajuta parintii,familiile…..se unesc…….Am o viata si nu am ce face cu ea… m-am saturat sa supar,jignesc si sa fiu dat la o parte. Chiar nu pot sa mai invinovatesc pe nimeni fiindca tot ce fac e sa supar……..stau si ma gandesc si vad ca eu sunt cel vinovat…. eu incep,eu urlu,eu provoc…si tot eu. Nu stiu sa mai ma comport ..acea scoala…si impreuna cu copilaria mea m-au facut o bruta de om . Vreau sa traiesc ca un om normal…sa pot sa raspund ca un om normal la frustrarea cuiva…..indiferent de cine e…sau la nemultumiri …sau orice altceva….sa raspund ca un om normal,nu sa injur….sau sa fiu badaran si sa dau cu pumnul. Vreau sa iubesc ..sa ating…sa fiu luat si eu ca un om…..normal…..cu bune si cu rele…. dar intai de toate nu vreau sa mai distrug tot ce e frumos intre mine si restu. Cred v-am plictisit..ma retrag. O viata frumoasa va doresc,lipsita de griji si de necazuri..multa fericire si sanatate alaturi de cei dragi. |
||
|
|
|||
|
|
Eu cred ca, devreme ce constientizezi ca ai o problema cu violenta, esti pe drumul cel bun! Gandeste- te ca sunt oameni pentru care violenta este o placere, aceia pot fi considerati monstrii.Cred ca ai nevoie doar de rabdare si de un pic mai multa vointa.Uite, asa cum ai avut rabdare sa scrii un mesaj lung, cred ca trebuie sa folosesti aceeasi rabdare atunci cand simti ca “te aprinzi”.Un om care a reusit sa treaca printr-o trauma, asa cum ai trecut tu, nu poate fi considerat un om de nimic, ci un om cu vointa de fier, pe care o poate folosi ca sa isi rezolve si problema cu violenta, trebuie doar sa creada in el.Schimbarea se face cu pasi marunti, trebuie doar, inca o data, sa ai rabdare.Priveste o clipa in jurul tau, fara sa astepti prea mult de la tine si de la cei din jurul tau si cu siguranta vei gasi lucruri de care sa te bucuri!
P.S.: Nu sunt psiholog si sunt cu 10 ani mai mica decat tine, dar iti spun ca Se poate sa mergi mai departe(probat!)! Viata merita traita!!!  |
||
|
|
|||
|
|
Unoeri cand terminam tot de distrus in jurul nostru dar suntem inca prea plini de prea multa furie de descarcat, nu ne mai ramane decat sa ne distrugem pe noi insine. Trauma, ura, neputinta, abandonul, durerea, rusinea, frica, toate se tes impreuna in felul de a fi a unei persoane, dar indulcite de tandretea, bunatatea, iubirea, intelegerea, satisfactia pe care ti- o dau cei din jur, atunci cand sunt capabili sa o faca. E clar ca ati vazut si ati trait prea mult din primele si prea putin din ultimele. Ati castigat poate taria supravietuitorului, o anumita capacitate de introspectie, o ascutime a mintii, dar ceea ce a fost trait brutal,fara mediere, fara intelegere, copleseste pe oricine. Nu stiu despre sport, rugaciuni, meditatii, stiu ca sunt oameni pe care ii ajuta. Stiu despre psihoterapie, si despre asta am sa vorbesc. Psihoterapia inseamna sa parcurgi ceea ce s- a intamplat, sau ceea ce simti alaturi de o alta persoana, prin a carei privire poti ajunge sa dai un sens nou sau sa capeti o altfel de intelegere. Munca, efortul, trairea va apartin si trebuie asumate, dar demersul in sine reprezinta totusi o speranta, un instrument, un nou mediu, mai continator in care sa gasiti in dvs noi resurse, nou modalitati de relationare astfel incat sa puteti trai viata mai functional, fara sentimentul ca va autosabotati orice relatie sau viitoare potentiala implinire.
|
||
|
|
|||
|
|
Spui ca problema ta este injuratul si violenta care survin necontrolat.Se poate ca tu sa ascunzi undeva in strafundurile constintei tale, niste lucruri care te fac foarte fragil emotional, si de-acolo sa izvorasca aceste caracteristici nefaste.Sinuciderea nu este un raspuns, pentru ca ar fi si mai in zadar decat lucrurile ce te deranjeaza la tine.Ar fi defectul tau suprem, si nu ar ajuta pe nimeni.De ce nu te gandesti la a ajuta .La a fi util celor din jurul tau, macar asa sa compensezi voit lucrurile prin care ‘distrugi’. Cand ai acele stari , gaseste oameni de ajutat, atat fizic cat si psihic.Ai putea oarecum ‘profita’ de conditia ta, daca ti-ai focaliza atentia spre studiul problemelor tale, iar apoi, sa intreprinzi ceva prin care sa-i ajuti pe altii asemeni tie, deoarece intrezaresc un potential semnificativ in ‘discursul’ tau.Esti un om inteligent, dar care se stigmatizeaza, si care vrea oarecum sa faca ceva important in viata lui, si pentru ca nu-ti gasesti acel ‘ceva’ exteriorizezi latura slaba.Ai putea deasemenea sa te inscrii la niste sporturi prin care sa-ti canalizezi armonios furia, de exemplu judo, sau discipline de acest fel.Raspunsuri sunt, dar cateodata este necesar sa le mai cauti, iar tu, pentru ca ai potential, tocmai ai facut acest lucru ‘deschizandu-te’ aici.
Elena Tudor Vreau sa-l salut, cu toata stima si admiratia mea pe dnul Liviu Liv.
|
||
Am 17 ani, iar la 10 ani m-am trezit noaptea, cand cineva isi baga mainile pe sub plapuma mea… Era fratele tatalui meu. Tata mi-a spus ca daca zic cuiva o sa ma loveasca, iar mama, desi a aflat, nu a vorbit cu mine despre ceea ce s-a intamplat.
|
|
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Sper sa nu plictisesc pe nimeni cu povestea mea,dar nu mai pot sa tin totul in mine. Am 17 ani,am un frate de 7 ani,iar familia mea e pe cale sa se distruga. Tatal meu rareori era pe acasa,mai mult era plecat in strainatate,la munca,iar eu eram mereu cu mama sau pe la bunici. Nu aveam cine stie ce bani pentru ca construiam o casa,asa ca inca de mica nu prea ceream nimic. Mereu imi dorisem sa am un fratior,iar minunea s-a intamplat abia cand am implinit eu 10 ani,cand a venit tatal meu acasa. Doar ca venirea lui a adus mai multe ghinioane. Aflasem ca defapt el avea pe altcineva acolo,iar eu si mama,ca proastele ii trimeteam scrisori si plangeam de fiecare data. Atunci chiar il iubeam si il asteptam de fiecare data. Eram foarte fericita cand s-a intors,insa totul s-a schimbat. Era 29 octombrie 2008,ziua lui,iar mama era la maternitate. Acasa la noi erau niste vecini si fratele lui mai mare,el statea la noi si il ajuta pe tata cu habar n-am ce. Seara aia a schimbat totul pentru mine. Aveam 10 ani,a doua zi trebuia sa merg la scoala asa ca m-am culcat si m-am trezit noaptea cand cineva isi baga mainile pe sub plapuma mea. Eram somnoroasa si cand am auzit usa de la camera am crezut ca e tata,insa n-a fost el…eram un copil,care nu a inteles de la inceput ce se intampla. Mainile lui jegoase erau peste tot,nu se rusina sa ma atinga,iar cand mi-am dat seama ce se intampla,am sarit din pat ca arsa si am fugit in dormitorul parintilor in speranta ca tata era acolo,insa nu era. El plecase la bar sa-si sarbatoreasca ziua,fara ca sa-mi zica ca pleaca. Stiu,stiu sigur ca era fratisu,ii cunosteam respiratia,mainile alea aspre si urate,insa ce folos? El nu ma crede si pana in ziua de azi zice ca am visat si tine legatura cu el,ba chiar ii trimite si bani. Am sunat-o atunci pe mama si nu-mi raspundea,eram gata sa sun la politie de ce frica imi era,pana la urma eram in camera vecina,insa pana la urma am dat si de mama si am fugit la o vecina. A doua zi l-am gasit tot acolo,lucra cu tata,iar eu pur si simplu m-am inchis in mine. Tata imi spunea ca daca zic cuiva o sa ma loveasca. Nu am zis nimanui. Stie doar mama,el si bunica. De atunci m-am inchis in sine,am doar o prietena,mi-e frica de oameni noi,sunt paranoica,iar cand vad un barbat de vreo 40 de ani,imi vin in minte acele momente. Nici pana acum nu am uitat cum ma atingea,iar cosmarul ala imi vine in minte pana si acum. Visez mereu ca se intoarce si termina ce are de facut. Cand s-a intors mama ea nu a mai vorbit cu mine despre ceea ce s-a intamplat. Pur si simplu…iar venirea pe lume a fratelui meu a fost singurul lucru care poate m-a ajutat cat de cat. L-am crescut inca de mic,ramaneam cu el in weekend-uri,vacante si in fiecare seara cate 2 ore pt ca pleca bona mai devreme. E mare acum,si tin la el mai mult ca la orice. Cu mama nu prea am o legatura stransa,insa o iubesc. Munceste mult pentru noi si eu niciodata nu mi-am permis sa cer ceva de la ea sau sa-i zic prin ce trec.
Are probleme ei pana la urma. Tin totul pentru mine.Ba chiar am ajuns pana la a ma taia pe maini/picioare cu lama. Mda,visam cosmarurile alea si ma trezeam plangand,luam lama si durerea sufleteasca era inlocuita de cea fizica. De 7 ani ma trezesc si plang noaptea,nu ma asez niciodata langa un barbat. Mi-e frica de intuneric,de schimbari majore. Sunt mai plinuta si am sanii mari,asta m-a complexat mereu. La scoala toti tineau sa rada de mine,sa-si bata joc pentru ca na,eram mai grasuta,nu ma machiam,purtam mereu blugi ca sa ascund cat de cat picioarele mele urate si stateam mereu singura in banca,nu vorbeam cu nimeni. Anul trecut am schimbat clasa si acum pare mai ok,si totusi eu am ramas la fel. Uneori ma duc in fata oglinzii si incep a plange. Aud in cap tot felul de critici auzite. Eu nu sunt ca ceilalti de 17 ani,nu fumez,nu ma distrez,nu ma machiez,nu am o groaza de prieteni.Ma simt in plus de fiecare data si prefer sa nu am in jurul meu mai mult de 3 persoane,altfel in tru in panica. Parintii meu vor sa dea la divort,tata mananca aparte cu mancarea lui,iar mama e nevoita sa ne tina pe noi doar din banii ei. Nu am cerut niciodata nimic de la ea,desi toti au telefoane performante,haine scumpe si asa mai departe. Nu,eu refuz de fiecare data,cu toate ca stiu ca am nevoie. Ma simt inferioara celorlalti si mereu iau vina asupra mea,orice nu s-ar intampla. Mereu o sa fiu fata care o sa priveasca cu frica la lume. Am fost descurajata de toti. Mama,bunica spuneau ca sunt prostii gandurile mele. Iar eu imi doream sa fiu actrita,si acum imi doresc,dar nu o sa reusesc. Nu am facut niciodata cursuri pentru ca dupa cum am mai zis,nu cer nimic de la mama si pana la urma era sa ma simt aiurea printre atatia oameni noi. Si actrita…nu o sa ajung. Ma gandesc sa nu mai dau la facultate. O sa merg la munca,sa o ajut pe mama,sa crestem fratele impreuna. Ar fi multe de zis,dar pe scurt,asta a fost povestea mea. |
||
|
|
|||
|
|
Încetează sa-i mai ajuți pe ceilalți sacrificându-ti viață ,fă ceva pentru tine,nu este responsabilitatea ta sa-ti crești fratele ,problemele lor nu sunt ale tale ,căuta soluții să fii tu fericită cel mai important om pentru tine ești chiar tu însuți ,în primul rând ai grijă de tine
|
||
|
|
|||
|
|
eu unul iti accept suferinta pe care o ai si nu pot decat sa te incurajez sa faci ce simti tu ca ai nevoie… sa iti satisfaci dorintele… sa faci lucruri pt tine. Inteleg si ca iti iubesti mama si fratele si ca vrei sa ii ajuti insa dezvolta-te pe tine… cu cat esti mai puternica, cu atat mai mult bine poti face. Ai 17 ani, inca ai tot timpul din lume. Cand o sa ai ocazia iti recomand sa discuti cu psihologul scolar despre ce ai trait la varsta de 10 ani… este o trauma foarte puternica si te consuma din interior… nu o lasa inchisa in tine! Curaj, se poate!
 |
||
|
|
|||
|
|
Imi pare rau ca ai fost nevoita sa treci prin asa ceva! Si mai ales ca nu ai avut un suport adecvat dupa toata intamplarea. Asa ceva lasa urme dureroase si e normal sa ai toate starile si sentimentele acestea. Ma gandesc ca ai avea nevoie de cineva cu care sa discuti, caruia sa ii impartasesti ce simti si ce petreci. Poate psihologul scolar daca crezi ca nu ar fi posibil sa vezi un psihoterapeut. O astfel de povara este greu de dus de una singura si nu meriti asta!
|
||
|
|
|||
|
|
Draga mea, ai nevoie de psihoterapie.Apeleaza la un psihoterapeut .Imi pare tare rau ca a trebuit sa treci prin asa ceva.Un psihoterapeut te poate ajuta.Imi imaginez o terapie de durata.
|
||
|
|
|||
|
|
Traumele tale sunt reale, si necesita cateva sedinte de psihoterapie. Altfel, poti suferi toata viata, si sa te izolezi de oameni… O discutie cu un specialist se impune.
|
||
|
|
|||
|
|
Desi nu te cunosc, faptul ca am aflat despre viata ta ma face sa reactionez.Ma gandesc ca vrei sfaturi, daca ai scris aici.Parerea mea este ca ar trebui sa incepi sa citesti, intra in librarii si cauta cartile Niculinei Gheorghita, cartile lui Eckhart Tole, ale maestrului Aivanhov, ale lui Lazarev.Nu sunt scumpe si vei invata cum sa iesi la liman, de una singura, vei invata sa te regasesti, sa te iubesti, si, cei mai important, sa nu mai traiesti in trecut.Toti, sau aproape toti, am avut un trecut mai mult sau mai putin dificil.Ceea ce conteaza este prezentul.Si viitorul.Ziua de maine este rodul gandurilor noastre de azi.Daca vrei sa TRAIESTI , incepe azi, in acest moment.Si tu esti SPECIALA, la fel ca noi toti.Succes,Cu drag.
|
||
Inchiriem spatiu cu ora sau ziua pentru consiliere psihologica, psihoterapie sau testare psihologica – Bucuresti
Centru bine pozitionat in zona Militari, Cora Lujerului, ofera spre inchiriere spatiu cu ora sau ziua pentru consiliere psihologica, psihoterapie sau testare psihologica. Tarifele sunt de 30 lei/ora sau 100 lei/zi, in intervalul 10:30-18:30, de luni pana vineri. Cei interesati pot suna la tel.: 0724.813.112.
Diagnosticul meu este intelect de limita, depresie, anxietate, tulburare mixta de personalitate, crize bipomaniacale. Am fost la psiholog si psihiatru. In prezent mi s-a spus ca trebuie sa stau o vreme fara pastile si am inceput sa am stari foate urate, ma sperii si incep sa vorbesc singur.
|
|
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua.Diagnosticul meu este intelect de limita,depresie moderata,anxietate moderata,tulburare mixta de personalitate,crize bipomaniacale.Am fost 2 ani la psiholog si psihiatru.In prezent mi sa spus ca trebuie sa stau o vreme fara pastile.Am inceput sa am stari foate urate de anxietate,incep sa imi inchipui diverse lucruri si apoi ma apuca o frica foarte mare de ca acele lucruri se vor intampla.In momentele respective nu am curajul sa cred ca nu se vor antampla acele lucruri.Ma sperii si incep sa dezvolt si sa vorbesc singur.Am inceput sa am din cand in cand idei fixe pe care le cred.Ajung sa nu mai stiu daca acele lucruri sunt sau nu reale.Nu comunic,nu am prieteni.Un lucru bun am inceput sa fac,am inceput sa vorbec cu parintii ptc starile sunt groaznice.Imi doresc sa le spun parintilor problemele si sa ma ajute.Cu cat trece timpul cu atat imi este mai greu,ajung sa nu mai realizez chesti generale,parca sunt complet inconstient.Ce pot face sa nu mai am aceste stari ?
|
||
|
|
|||
|
|
comunicati tot ce se intampla psihiatrului Dvs. si chiar putet cere si alte pareri. Ma gandesc ca poate intreruperea tratamentului nu este cea mai buna decizie in acest moment? Succes!
|
||
Sunt in Germania si nu am posibilitatea sa merg la doctor. Am suferit un accident la degetul mijlociu. Am trecut de pe interiorul degetului spre exterior un burghiu pentru lemn. Gaura de intrare arata destul de bine, dar gaura de iesire (exact la articulatie) arata destul de ciudat.
-
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:
Buna seara.Am suferit un accident vinerea trecuta la degetul mijlociu.Am trecut de pe interiorul degetului spre exterior un burghiu pt.lemn.In acest moment(la o saptamana de la eveniment) gaura de intrare arata destul de bine dar gaura de iesire(exact la articulatie)arata destul de ciudat,adica este carne pe afara.Acum eu nu inteleg cum functioneaza.Carnea aia va muri si pielea se va reface sau necesita ingrijiri speciale:taiere si sutura.Am ingrijit rana ,curat si schimb bandajul iau si antibiotic.Sant in germania in acest moment si nu am posibilitatea sa merg la doctor.Sper ca ma puteti ajuta sa inteleg cum functioneaza,ca sa pot lua deciziile de cuviinta.Va multumesc.
-
Botezat-Antonescu Radu Andrei sfatul meu este sa mergeti totusi la urgenta pt o evaluare medicala ‘pe viu’. Dupa o saptamana, chiar si cu tratament, poate sa fie absolut orice acolo. Nu ezitati!
-
-
Fanache A. Remus da, mergi rapid la urgente, altfel riscati sa ramaneti fara mana sau sa nu o mai puteti folosi deloc. Exista solutie si pentru persoane din afara si se acorda tratament de urgenta fara probleme.
-
-
Angela Preda Ar fu bine sa mergi urgent la dr, cu riscul de a plati…se poate infecta
-
Silvia Maria La urgenta in orice tara esti primit si primesti ajutor
Am 22 de ani si un handicap din nastere la ambele picioare. Am un sot minunat si un copil. Am o teama in mine ca daca nu mi-as ascunde defectele ar rade lumea, m-ar arata cu degetul si l-as face pe sot de ras. Simt ca sunt o povara.
-
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:
Buna ziua.Ma numesc Anamaria O. si am 22ani. Am nevoie de un sfat de o indrumare.Din nastere am un handicap de gradul 3. La ambele picioare am malformați. La piciorul stang am brida amniotica ear la dreptul nu am degete. Nu pot trece peste acest defect nu ma pot accepta asa cum sunt. Am o familie un soț minunat care ma acceptat asa cum sunt si avem un baețel de 4ani. De multe ori mi a spus sa numi mai ascund defectele asa sunt asa mam nascut si el ma acceptat si ma iubeste asa cum sunt. Dar nu stiu eu am o teama in mine ma tem ca ar rade lumea mar arata cu degetul si ca las face pe soț de ras cu mine. Pana la varsta de14ani mam putut accepta dar de la 15ani si pana in prezent nu ma mai pot accepta asa cum sunt si mereu imi ascund defectele. Am trecut prin foarte multe greutați de cand eram mica am avut un tata foarte rau agresiv violent si o mama care mai mult era plecata la munca si din țara pentru un ban si nu era langa mine am fost respinsa si ne dorita in familie de catre nimeni nici de frați,surori si parinți. Am venit ca o povara si mai ales ca si in prezent accelasi lucru il simt chear si in propria mea familie o povara. Am nevoie de ajutor de un sfat. Va mulțumesc
-
Botezat-Antonescu Radu Andrei te simti o povara in familia ta si a sotului tau? Inteleg ca parintii tai au avut un comportament neadecvat fata de tine in trecut, insa spui ca sotul tau este alaturi de tine total. Poate ca a venti timpul sa explorezi acele traume din trecut? Incearca macar cateva sedinte de consiliere… de explorare a acestei dureri pe care o resimiti acum. Dupa ce iti clarifici sentimentele o sa fie mult mai mult loc de ratiune. Succes! emoticon wink
-
Raluca Mihai Cred ca ai avut o copilarie tare grea si dificila, pe care nici un copil nu ar trebui sa o aibe. Aceste experiente, insa fac parte din trecutul nostru si din fiinta noastra si acceptarea lor reprezinta totodata, acceptarea acelei parti din noi. E o parte pe care nu o putem schimba, dar care ne poate da forta sa mergem mai departe. Pentru asta este necesar sa o explorezi, sa ii vezi toate fetele, sa o privesti atat din inauntru, ca si protagonist, dar si din afara, ca si spectator si pe langa acceptare, sa ii gasesti si niste intrebuintari pozitive pentru viata ta actuala. Procesul va fi probabil greu si/sau dureros, insa si rezultatele sunt pe masura. Un psiholog poate un sprijin foarte bun intr-un astfel de demers. Sunt sigura ca poti face asta, mai ales avand langa tine un partener iubitor si sustinator.
Sunt fata si am 13 ani. Parintii mei se cearta incontinuu de cateva zile, iar tata mi-a marturist ca vor divorta. Cum sa trec peste divortul lor?
-
Sunt fata si am 13 ani.Parintii mei se cearta in continuu de cateva zile.Asta s-a intamplat si anul trecut cant mama a aflat de infidelitatea tatei dar l-a iertat pentru mine si fratele meu.Dar acum tata mi-a marturist ca vor divorta.Nu stiu ce sa fac.De felul meu sunt inchisa in mine si imi e frica sa vorbesc cu ei despre asta cu ei.Ce sa fac?Cum ar trebui sa trec peste divortul lor?
-
Botezat-Antonescu Radu Andrei imi pare sincer rau pt situatia din familia ta insa vreau sa iti spun ca neintelegerile sunt intre parintii tai… tu si fratele tau nu aveti nicio vina ca relatia lor nu mai merge! Prin acest viitor divort o sa treceti toti 4 si ar fi de dorit, chiar daca sunteti inca mici (desi pari o fata matura ca atitudine), sa discutati totul impreuna pt binele comun, pe un ton cat mai linistit posibil (chiar te incurajez sa le transmiti asta parintilor tai). Curaj!
-
-
Elena Savu Parintii tai au de rezolvat o situatie neplacuta si pentru acest lucru discuta pe un ton mai ridicat.Dupa cat ai povestit ca au facut impreuna doi copii mari si intelepti inseamna ca au experienta de a rezolva cu succes sarcinile vietii.Au nevoie de timp si incredere in ei insisi ca vor reusi.Tu si fratele tau sunteti cei mai apropiati lor.Sigur ca nu este placut ce se intampla.Dar puteti sa ii ajutati sa se inteleaga fiecare ce isi doreste de la propria viata avand rabdare cu ei, avand incredere ca asa cum au mai facut si alta data vor rezolva si aceasta situatie, sa nu ii judecati, sa ii iubiti pentru ca s-au straduit pentru voi asa cum s-au priceput ei mai bine.Mult succes!Cu rabdare si iubire lucrurile se rezolva.
-
-
Fanache A. Remus daca ei deja au luat decizia de a divorta, tu nu ai ce sa faci, decat sa te hotarasti cu cine vrei sa ramai sa locuiesti in continuare. Pentru tine va fi o lectie de viata care te va maturiza intr-un fel, trebuie doar sa mergi mai departe si sa nu iti faci ganduri negre pentru ca nu ai de ce. Focuseaza-te pe scoala, prieteni/prietene, pe interesele din viata ta, iar cu familia incearca sa ai cat mai multe amintiri frumoase, atunci cand poti, cum poti. Ai grija de fratele tau si vezi daca nu se simte cumva vinovat de divortul parintilor, si ajuta-l si pe el sa treaca peste asta, pentru ca nici el si nici tu nu sunteti cauza divortului lor, e o problema care nu are legatura cu voi dar va afecteaza indirect.
-
-
Raluca Mihai Imi pare rau ca esti nevoita sa treci printr-un astfel de eveniment. Divortul este greu pentru toata lumea, nu doar pentru adulti. Este important sa stii ca, uneori, adultii nu reusesc sa se mai inteleaga si sa faca relatia lor sa functioneze si ajung la decizia de a se desparti. Asta insa nu inseamna ca ei nu te mai iubesc pe tine sau fratele tau. Din contra. In ceea ce priveste vorbitul cu ei pe aceasta tema, daca iti este greu sa vorbesti fata in fata cu ei, poti cauta alte metode de a le comunica ce vrei sa le spui. De ex sa le scrii o scrisoare. Este important ca si tu sa discuti cu cineva despre ce simti si ce petreci; poate o prietena apropiata sau un psiholog scolar, daca ai la scoala.
-
-
Gabi Bejinaru Poți trece mai ușor doar cu ajutorul unui prieten sincer și necondiționat…..
-
Psihologul Va Raspunde Sa intelegi ca divortul este DECIZIA LOR, si tu nu ai absolut nici o vina, si nici dreptul sa te opui unui mod in care ei doresc sa isi traiasca restul vietii. Suntem oameni, si fiecare dintre noi are un LIBER ARBITRU, un drept de a fi independent, de a trai asa cum doreste.
Angajam kinetoterapeut/instructor Pilates – Constanta
Candidatul ideal:
- interesul pentru a face miscare/pasiune pentru tehnica Pilates;
- studii in domeniul kinetoterapiei/balneofiziokinetoterapiei (cunostinte de anatomie si biomecanica miscarilor) – reprezinta avantaj;
- experienta profesionala in lucrul cu publicul/ clientii, de preferat in domeniul wellness;
- foarte bune abilitati de interrelationare si comunicare;
- atitudine proactiva, flexibilitate si adaptabilitate.
Descrierea jobului:
Configurarea si sustinerea claselor/sedintelor Pilates intr-un studio Pilates exclusiv feminin
Oferim:
- cursuri de pregatire in metoda Pilates;
- salariul fix + Bonus lunar din vanzari;
- mediu de lucru agreabil;
- program flexibil (partime/ fulltime);
- posibilitati de dezvoltare personala si profesionala.
Candidatele interesate pot aplica transmitand CV-ul pe adresa de e-mail contact@studiopilateson.com
Telefon: 0735.520.282
Inchiriez spatiu pentru colaborare – Bucuresti
Studioul nostru este situat in zona de Nord a capitalei si ofera servicii de pilates, yoga si masaj.
Oferim spre inchiriere 1-2 camere persoanelor ce activeaza in domenii precum: psihologie, psihoterapie, nutritie etc.
Pe langa spatiul pe care il inchiriem, asiguram si servicii de menaj si receptie.
Pentru cei interesati, va rugam sa ne contactati la numarul de telefon : 0724.900.906.
