Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua! Sunt o femeie de 30 de ani si consider ca am o problema destul de grava cu mine insami. Sunt o persoana depresiva. Ma port urat cu toti cei din jurul meu. Cu sotul ma cert zilnic si ii gasesc nod in papura in tot ce face. Intamplari mai vechi m-au facut sa devin foarte geloasa si il suspectez mereu ca l-ar mai interesa femei din trecutul lui. Am ajuns pana in stadiul de a urmari profilul de facebook al uneia din ele care inca il mai căuta in timpul relatiei noastre,pana sa ne casatorim. Am impresia ca in felul acesta pot avea situatia sub control, dar sunt constienta ca imi fac rau singura. Am ajuns sa fiu foarte scarbita de mine si sa am multe complexe. Mi-a scazut mult stima de sine. Sunt nemultumita de tot ce se intampla in viata mea. De multe ori ma simt neinteleasa, i-am spus sotului ca am o stare nasoala, ca sufar de depresie. L-am rugat de multe ori sa incerce sa evite a ma contrazice cand am stari de genul asta, dar parca el face mai rau. Ma tot intreaba cu ce imi greseste. Starile mele sunt foarte schimbatoare…acum rad, iar apoi imi aduc aminte de cate ceva ce m-a facut sa ma supar si incep scandalul…imi acuz sotul de lucruri rele din cauza geloziei si care se intampla doar in mintea mea. Stiu ca am nevoie de un psiholog, dar nu-mi permit. Avem 2 copii care au nevoie de atatea. Cel mai rau este ca sunt constienta de tot raul pe care il provoc, de depresia mea, dar din pacate n-am puterea de a ma schimba, de a ma calma, de a trece peste trecut. As dori un sfat, cum as putea schimba singura viata mea, cum as putea trece peste toate, cum as putea-o lua de la capat fara resentimente. Va multumesc.

eu am inteles ca iti doresti sa stergi cu buretele tot ce simti, ce s-a adunat negativ in viata ta pana acum…sa o iei de la capat ‘tabula rasa’. Nu stiu daca este posbil asa ceva… noi ne amintim (si cred ca este bine asa) experientele din viata noastra (fie bune sau rele) cu un scop, care de obicei este acela de a invata… pe principiul experienta -> intelepciune. Faptul ca tu ai realizat ca ai o problema care va afecteaza vietile si faptul ca ai cerut ajutorul este o dovada de intelepciune, pe care nu o puteai avea decat trecand prin ce treci acum. Inteleg ca este greu sa satisfaci nevoile familiei, financiar vorbind, insa discuta cu sotul, cantariti bugetul si gasiti un terapeut de familie si cuplu la care sa mergeti impreuna si unde sa discutati totul deschis. Sunt sigur ca puteti gasi un terapeut flexibil ca tarif la care sa mergeti macar o data la 2 sapt daca nu puteti saptamanal. Spui ca cei 2 copii au nevoie de atatea… ai dreptate… dar daca tu ramai pe acest drum sunt sigur ca poti vedea orizontul negru. Curaj, se poate!

Este bine că dumneavoastră conștientizați comportamentul. Dacă nu reușiți singură, un medic psihiatru, bine pregătit profesional, vă poate ajuta. Atenție mărită în alegerea pe care o faceți!

Incercati un homeopat bun din orașul dvs. Câteva granule sau remedii Bach bine alese va pot schimba viata. Peste putin timp aceasta va fi doar o poveste…. Alegeri intelepte va doresc!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Bună ziua. Am 16 ani. Aș vrea să lucrez asupra unei probleme. Cred că mi-am creat propria viață, după propriile minciuni.
Am mințit de când mă știu, mă urăsc pentru asta și chiar nu știu ce să fac.
Nu inventez minciuni mici, sunt destul de serioase.
Atât de serioase încât mi-am mințit una din prietene că aș avea un prieten…
îmi este frică de ce ar putea urma și dacă s-ar afla..
vă rog ajutați-mă, nu mai rezist, și e destul să aud un sunet dintr-o melodie lentă ca să încep să plâng fără să știu ce fac ..

ia-ti inima in dinti si discuta (pe viu) cu un psiholog (te pot ajuta si parintii) fie cel scolar, fie unul in particular. Sunt sigur ca o sa intelegi mai bine situatia. Se poate, succes!

Consumi o energie ,imaginatie care ai putea-o investi in alte scopuri utile ptr.tine,minciunile te consuma nu te dezvolta.Posibil ca exista ceva in viata ta reala care ti-e greu sa accepti,sa te accepti asa cum esti,posibil ca-ti doresti atat de mult anumite lucruri(un prieten)incat iti creezi o viata falsa….acest aspect il poti rezolva cu un psiholog cum a specif.Domnul Radu.Esti tanara,ai tot timpul sa le ai pe toate,nu te grabi sa-ti creezi ceva ce nu te defineste,ceva ce nu esti tu,succes!Leo Buscaglia”ceea ce este cel mai important este sa fim ceea ce suntem….”

Nu cumva asta se intapla inca din copilarie ?

Faptul ca iti asumi problema poate fi privit drept calea spre rezolvarea ei.Este primul pas.Se poate ca tu sa fi dezvoltat acest comportament din cauza ca ai vrut sa adaugi putin condiment asupra vietii tale care la un moment dat devenea prea obisnuita, iar tu iti formasei gresit impresia ca toata lumea e interesanta, numai tu monotona.Nu este asa, toti avem momente in care suntem plictisitori, si cateva sclipiri.Ca sa fi perceputa drept o persoana interesanta, alege-ti un lucru ce te pasioneaza si exerseaza-l incat sa devi sclipitoare , iar lumii sa ii fie atrasa atentia de sclipirea ta.Atunci nu va mai fi nevoie sa ‘modifici’ realitatea, pentru ca realitatea se va modifica ea de la sine frumos daca tu iti schimbi modul de viata.Se poate! Ps; dupa cum zicea cineva mai sus, iti poti fructifica aceasta energie creatoare in ceva constructiv, gen ai putea scrie ceva inovator.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua, o sa intru direct in miezul"problemei" mele ca raspunsurile sa fie la fel de directe. Am 26 de ani, sunt zodia rac Foarte afectiv, emotiv si dramatic. Sunt un barbat gelos atat cat sa deranjeze in anumite momente dar daca vorbesti cu mine si imi arati ca iti pasa si ma faci sa inteleg starea mea revine in totalitate. De aproape un an stau cu o fata la care tin f mult. Insa pe parcursul relatiei a facut 2 greseli cat sa.mi pierd increderea. S.a intalnit cu fostul partener(primul barbat din viata ei sexuala) si s.a sarutat cu un barbat strain(doar s.au sarutat iar faptul asta ea mi l.a marturisit) De aici am ramas langa ea insa fara incredere deplina(mereu cu frica si tot felul de filme atunci cand nu eram impreuna) In acest moment ne.am racit pt faptul ca eu m.am schimbat fata de ea( i.am cerut sa se mute la mine(stau cu parintii insa avem"garsoniera" mea separat) raspunsul ei:ma mut la tine dupa ce termin facultatea(intr.un an) Datorita acelor evenimente sustinute de reactii de nervi(injurii, jigniri chiar si violenta) mintea mea nu mai o poate crede si simt ca trebuie sa plec din relatia asta. Va rog, doar rsp sincere din experiente si de la psihologi ce pot gandi in amanunt povestea mea. Am mai avut relatii numai de lunga perioada(am intalnit numai fete ce au stat cu mine din interes( si anume: fidelitate, sustinere si daruire totala)

Gelozia si dramatismul sunt teme de terapie. In caz contrar viata ta o sa fie grea . Bafta !

din ce ai scris am ramas cu senzatia ca ai fi o fire impulsiva, cumva ca iti este dificil sa gestionezi anumite emotii. Spun asta pt ca ai fost clar foarte deranjat de cele doua ‘infidelitati’ (cum cred ca ar reactiona orice baiat/barbat) si te-ai fortat sa ramai in aceasta relatie chiar daca impulsul tau era altul… fapt care a dus la ‘reactii de nervi’ (sper ca nu v-ati lovit! bataia nu are nicio scuza). Spui foarte clar: mintea mea nu mai o poate crede si simt ca trebuie sa plec din relatia asta – poate ca este momentul sa iti asculti propriile nevoi. Succes!

Va inteleg dilema, dar se pare ca traiti in propriile fantasme, in propriul dvs. film, fara putinta de a fi contrazis! Pe de alta parte va erijati (fara temei!) intr-un fel de "stapan" caruia nu trebuie sa i se greseasca, adica celalalt de langa dvs. trebuie sa existe si sa respire doar daca ii permiteti dvs. iar daca v-a inselat increderea (din punctul dvs. de vedere), atunci este pasibil de pedeapsa verbala si fizica!!!???!!! Oare de asta ati ramas in continuare in relatie, ca sa pedepsiti, cu toate ca "mintea mea nu o mai poate crede"? In ce masura va asumati alegerile si va responsabilizati intr-o relatie? Ma gandesc ca nu s-a nascut inca persoana care sa nu va dezamageasca! Ce vreau sa spun cu asta? Poate ar trebui sa mergeti intr-o terapie (dupa parera mea este musai!), unde sa lucrati pe increderea in dvs., pe judecatile despre lume si viata, pe comportamente, pe reconstruirea valorilor dvs si cum sa le gestionati in legatura cu ceilalti.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna
Cred ca am o problema, e prima oara cand vorbesc despre asta. Am 20 de ani si trebuie sa mi aleg o facultate pe care sa o urmez dar nu reusesc sa ma gandesc la una care sa mi se potriveasca, nu stiu ce imi place sa fac (cat de stupid suna) . Am citit de curand o carte foarte interesanta" personalitatea alfa" care mi a schimbat putin stilul de a gandii dar tot ma simt inchis, fara un scop.. Ma gandeam sa dau la informatica dar nu stiu daca o sa mi placa, nu stiu care imi e "vocatia"..

du-te si discuta cu un consilier vocational

Puteti merge la un consilier vocational. V-ar ajuta sa va faceti o imagine cu privire la lucrurile care va plac si va poate fi de ajutor sa va dati seama ce profesie ati dori sa aveti.

Din moment ce te-ai gandit sa dai la informatica un motiv este,analizeaza-ti motivul…,posibil sa fie alegerea buna daca-i atractie la mijl..Succes!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua,
Prietena noastra apropiata are un copil frumos si iubit care la varsta de 5 ani au depistat ca nu vorbeste. E un copil care se vede ca poate,se straduie sa zica ,sa pronunte si ceva ii incurca,il blocheaza,si atunci devine nervos.Noi nu ne pierdem speranta si suntem siguri ca poate fi tratata aceasta problema care il impiedica sa se manifeste natural,sa se incadreze in randul amicilor,copiilor de varsta lui si sa aduca intr-un cuvant linistea si bucuria sufleteasca a parintilor si ai celor apropiati care ar face tot posibilul sa il vada vorbind,exprimandu-se. Noi constientizam ca acesta e un proces de durata insa suntem convinsi ca cineva ne poate ajuta frumos si efectiv. Din cate am auzit dezvolatati activitati logopedice si cele ce stimuleaza dezvoltarea cognitiva,psihomotorie,armonizarea psiho-afectiva,psihopedagogia copilului cu cerinte educative speciale ,precum ar fi benefice si copilului nostru.
Vreau sa va rog sa imi ziceti care este procedura(consultatie+tratament,in dependenta de situatia copilului,si daca se face in colectiv si individual.Orce metoda ne-ar interesa daca aceasta va aduce rezultate in timp.)
Astept cu nerabdare un raspuns de la dvs cu inforatia necesara.Va multumesc mult
Irina

ce va recomand este sa cautati pe internet fie un terapeut, fie o clinica si sa discutati direct toate detaliile. Fiecare are protocolul si metodologia proprie. Succes!

Buna seara. Pt a se putea interveni cat mai eficient, copilul are nevoie de o evaluare pt a se stabili un diagnostic. Pt acesta aveti nevoie de o trimitere de la medicul de familie catre un psihiatru pediatru; acesta va aplica o serie de teste in vederea elaborarii diagnosticului si a unei scrisori medicale. Iar in functie de acestea o sa primiti recomandarile necesare pt copilul dvs. In cazul in care cauza este de ordin psihologic (nu neurologic) cu siguranta veti fi indrumata catre terapie cognitiv-comportamentala si logopedie. Dar toate acestea se stabilesc dupa aflarea diagnosticului.

Va pot ajuta,vb in privat!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna seara. Mai toata viata am fost complexat de felul in care arat. Mereu am fost inalt si cand eram prin liceu destul de slab. Adica eram mai "facut" decat altii. Fapt ce mi-a atras destul de multe porecle si desi chiar nu am fost bataia de joc a colegilor acele cateva vorbe ma dureau f tare si am ajuns sa nu mai am incredere in mine. Am acum 27 de ani si pe undeva la 1.97-98 sau chiar 2m si fac exercitii si am inceput sa pun pe mine. In fine, ca scoala am urmat teologia. Viata sexuala mi-am inceput-o pe la 19-20, din cate tin minte, si a fost cu dificultati adica nu aveam erectie instantanee cand vedeam partenerea dezbracata. Acum 4 ani cand aveam 23 am cunoscut o fata cu 2 ani mai mare decat mine. Stiam si ma gandeam ca era normal sa nu fie virgina la varsta aia. ea avea 26 la moment. dupa cateva iesiri impreuna s-a intamplat sa trec pe la ea si desi ne sarutam am refuzat de frica esecului(mi se intamplase cu cea dinaintea ei) sa merg mai departe. dupa o saptamana de relatie am invitat-o la mine acasa cu motivarea creării unei atmosfere romantice. Presiunea a fost si mai mare si la fel nu am putut face nimic. Dupa asta am avut o discutie in care mi-a marturisit ca ultimul partener cu care facuse sex o regula ca in National Geografic pe cand mie nici nu mi se scoala. Pe moment m-a șocat si toți anii mam gandit la asta si la alte replici pe care am sa le spun mai jos. MA rog relatia a continuat si eu am mers la urolog , la o clinica de disfunctii sexuale de la care am luat pastile. Treaba s-a mai indreptat. Avea o atitudine pe care imi doresc sa o mai fi avut si mai tarziu. Mi-a spus ca nu mia dat papucii ca să nu fie ea cea care ma lasa din cauza sexului. apoi imi spunea ca ii dau o senzatie de liniste si confort si siguranta. Cu timpul adica dupa 6 luni neam mutat impreuna cu toate bagajele desi eu de ceva luni dormeam la ea cu o parte de bagaj. mai tarziu am mai auzit ca a avut barbati si mai dotati si mai putin dotati dar nu a ramas cu ei. Din ce imi povestea vedeam ca nu fusese apreciata(mia spus ca ea a ales) si mam straduit sa ii arat ca cineva o apreciaza si tine la ea si ii este prijin. Chiar si la sex oral aveam dificultati in a avea erctie. Stiu ca nu e normal. Si ea, saraca actiona normal in virtutea sentimentelor. Nu o condamn. Mi-a mai spus ca cel, singurul pe care l-a iubit in viata ei i-o sugea si isi dadea drumu’ si mie imi moare. Mult mai tarziu mia mai spus ca a avut pe unul dotat care "făcea orice" si totusi nu a ramas cu el ca era zgarcit. Ce nu inteleg eu este de ce a mai facut-o cu el desi stia ca e zgarcit. Si tot pe linia asta mi-a reprosat ca sunt impotent si ca o am mica de nenumarate ori. In fine. sa spun acum si ce mi-a reprosat. Ca am izolat-o de prietenele ei. Niciodata nu i-am interzis sa iasa, nici nu se pune problema. Ah apropos mi-a spus si cum s-a dezvirginat. A ales pe unul experimentat ca sa nu sufere. Vazand cat de usor imi povesteste chestiile astea desi nu credeam ca ar face-o vreodata ii mai reprosam ca se duce pe nu stiu unde si ca ma inseala. Chiar nu am fost gelos, dar vazand ca se ataca imi dadea seama ca ii pasa. era singurul mod in care vedeam ca ii pas de relatie. Ma rog in afara de rarele ocazii cand spunea ca se bucura ca fac mancare, fac curat, ca sunt muncitor(dupa despartire mi-a spus ca sunt cel mai muncitopr om pe care l-a cunoscut vreodata). in timp cand ne certam, o rugam sa inceteze cu reprosurile ca lucrez sa rezolv problema, dupa ore asa, o jigneam si imi parea rau ca ma aducea in starea aia. Stiam ce probleme sunt, si faceam ce puteam sa le indrept si nu ma ajuta deloc sa imi spuna si ea. Eu speram sa ma ajute. Din 4 ani aproape, in total 1 an si 9 luni au fost fara sex. 2014 a fost ultimul an si anul intreg in care am mai incercat doar odata dar nu am putut face nimic. Dar a fost si o perioada de cateva luni in care am facut-o si de 3 ori pe zi. nu stiu ce s-a intamplat atunci. desi tot ma critica simi aducea reprosuri parca nu contau. ca jigniri i-am zis "proasta" , "dobitoaca" nu tin minte sa-i fi spus curva. Dar a fost o replica pe care i-am spus-o de genul ca daca a vazut ca aia erau cum erau si nu i-au placut atat de multe la ei de ce s-a mai regulat cu ei. Si nici nu am gandit sau am vazut-o vreodata ca o curva. ea a fost cea care mereu s-a numit asa in discutii. Mia spus ca nu a fost normal sa ma doara acele replici si ca daca eram un om normal nu ma afectau. Recunosc ca sunt mai sensibil in materie de sex cu partenerul si orice vorba rea ma marcheaza. Chiar asa sa fie??? Sa nu trebuiasca sa fiu afectat??? Mia mai spus ca nu o sa stea nimeni cu mine daca nu ma schimb. ma acuza ca sunt mamos si bisericos. Cu maicamea sunt rece , adica la primul semn de cicaleala o reped din vorbe si oricum muncind in alt oras si stand acolo cu chirie nu stau cu ei decat cateva ore la cateva saptamani cand ma duc acasa si la telefon cateva minute in alea cateva saptamani. Si la biserica nu mam mai dus de cand am inceput relatia cu ea, ca mam gandit in urma a ce-mi spunea, ca de acolo e problema mea, si mam indepartat ca sa nu mai existe cauza aia. Eu nu vorbisem cu nimeni in aia 4 ani de relatie despre nimic. si dupa ce a plecat destul de urat( a plecat sa se stea la o prietena in vila cat timp era aia plecata la munte de sarbatori si sa se gandeasca, dar ea s-a regulat cu un coleg de munca in timpul ala si cand o intrebam prin mesaj daca s-a intalnit cu cineva imi raspundea ca nu. In dimineata de craciun in 2014 am vazut mesaje intre ea si prietena aia in care ii spunea ca s-a intalnit cu colegul ala de nu stie cate ori si situatia e foarte frumoasa sau sentimentul, nu stiu. Si mesaje intre ei.) am povestit si eu la vreo 3 persoane toata situatia si mi-au spus ca nu e normal asa cum se astepta ea de la mine. ca acele chestii nu se spun partenerului. va intreb chiar e normal sa ti se intample asa si sa nu fii afectat deloc?? mi-a lasat de inteles ca trebuie sa mi se scoale la pocnit din degete. Si ca nu sunt normal sic a nu o sa fiu niciodata.
Mam simtit tradat pt ca am mai discutat cand a venit sa-si ia bagajul si mia dat de inteles ca se apropiase de ala cu cateva luni inaine. Eu in octombrie 2014 am fost la ea la scoala( este profesoara de limba romana) sa schimb un geam la biblioteca pe care il sparsese. Si dintre toti profesorii care au trecut pe acolo si care ma cunosteau si mau salutat de afara, nu au intrat ca au vazut ca se lucre acolo, ăla a intrat. Apoi iubita mea desi era pauza si mai avea timp m-a lasat acolo si s-a dus la ala in clasa unde era el diriginte ca să vadă cum a impodobvit ăla clasa, că erau in competitie. Mi s-a parut dubios rau si cand am discutat radea si spunea ca ei ii vine sa rada ca nu e nimic acolo.
Imi spunea ca nu ma mai iubeste (nu cred ca a facuto vrodata pt ca mia zis ca la inceput dupa ce am platit datoriile la banca si la intretinere ca s-a simtit obligata) ca uraste sa o ating. Credeti ca e posibil ca din cauza anilor de reprosuri pe care mi lea facut sa isi autosugereze starea asta???
Credeti ca daca am fi mers la terapie de cuplu sa se fi salvat ceva. Eu asa cred, cand ma gandesc ca a existat perioada aia in care nu am avut probleme.
Nu stiu ce sa cred .daca aveti intrebari la care sa va raspund ca sa imi puteti da un sfat sau niste raspunsuri va rog sa mi le adresati,

eu am o singura sugestie: fa-ti timp, gaseste un sexolog si discuta cu el ‘pe viu’. Din ce ai scris inteleg ca ai foarte multe intrebari/nelamuriri care ar ocupa foarte mult timp sa le lamurim in scris. Curaj… raspunsurile exista. Succes!

Din ceea ce ai scris, imi este greu sa-mi dau seama daca intrebarile sunt legate de tine sau legate de relatia trecuta, deoarece cele doua se intrepatrund mult prea puternic. Iti inteleg nevoia de a te gandi la ce ai fi putut face altfel, dar trebuie sa te gandesti cat vei mai lasa aceste intrebari fara raspunsuri sa te macine. Fiindca niciodata nu vei putea sti clar daca ai fi putut "salva" situatia, trebuie sa incepi sa te gandesti la tine in prezent si in viitor. Gandeste-te cum te poti folosi de experienta ta pentru a deveni o persoana mai buna. In legatura cu aspectul fizic am inteles ca deja ti-ai pus un scop si lucrezi la el, dar ia in considerare ca sunt multe chestii psihice pe care le-ai putea discuta cu un psihoterapeut, astfel incat sa-ti fie tie mai bine. Printre acestea se numara si complexele, si aspectele legate de sex. Daca ai fost la medic si nu exista probleme fizice, atunci este probabil sa aiba legatura cu emotiile si un sexolog sau un psihoterapeut cu experienta in domeniul asta te-ar putea ajuta. In orice caz, trebuie sa stii ca reactiile sexuale difera de la persoana la persoana si nu trebuie sa ai erectie instant… Uneori vine, uneori nu, alteori mai greu, alteori mai usor. Totul depinde de starea ta si de context.

O ultima idee legata de relatie: orice relatie este diferita, in functie de oamenii care sunt implicati. Unii vorbesc foarte direct de partenerii trecuti, altii prefera sa nu faca acest lucru. Din ce ai scris tu, inteleg ca ea iti vorbea de partenerii trecuti ca un repros, in ideea ca ei puteau sa faca ceea ce tu nu puteai? Nu avem cum sa stim daca asta era intentia ei, sa te raneasca, sau daca ea credea (in mod gresit) ca asa te "intarata" si ai avea o performanta sexuala mai buna. Din acest motiv consider ca nu te ajuta framantarea.

In ceea ce te priveste pe tine, este nevoie sa mergi la un sexolog, la niste sedinte de dezvoltare personala, sau la un psihoterapeut.Iar in ceea ce o priveste pe ea, este foarte complexata si nu stie ce vrea, pentru ca te-a vazut mai ‘naiv’ si cu stima scazuta si a incercat sa profite de tine.Decat sa mai cazi in astfel de capcane si sa pierzi timp, bani si energie, mai bine faci ce ti-am zis prima oara.Ca sugestie a mea pentru tine, este sa iei o foaie de hartie si sa scrii acolo asa: lucruri care iti plac la tine, lucruri de-ale tale care te deranjeaza, si lucruri pe care vrei sa ti le atasezi, si sa mai notezi deasemenea si un model de ‘tine’ imbunatatit.Apoi stergi lucrurile tale care nu-ti plac, notate acolo, si te concentrezi pe restul …Citesti mereu ce scrie pe foaia aia, apoi cand iesi afara exersezi comportamentul ‘modelului de tine imbunatatit’.La inceput va fi greu, dar apoi ,treptat, vei vedea mici evolutii.Oricum mai bine treci la treaba, decat sa stai sa te lamentezi, sau sa te complaci in situatii nefavorabile.Femeile in general functioneaza pe emotii…ele sunt sensibile si simt foarte intens emotiile partenerilor, astfel ca in caz ca tu te concentrezi pe lucrurile tale negative, ele te vor privi din prisma lucrurilor tale negative, pur si simplu asa te vor concepe, cu toate ca tu poate ai de o mie de ori mai multe calitati, nu avem ce sa le facem, asa functioneaza ele, si trebuie sa respectam asta, dezvoltandu-ne noi persoana!!!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna,am intrat pe acest site pentru ca pur si simplu am ajuns la capatul puterilor. Sa o luam cu inceputul… decand am implinit varsta de de 14 ani vad incontinu in casa cearta injuraturi si batai de la nimicuri…tatal meu este foarte agresiv verbal si cauta cearta din nimicuri… odata cand era beat a amenintat-o pe mama si cu cutitul… dar eu m-am bagat intre ei iam aruncat cutitul din mana si m-am batut pot sa spun chiar cot la cot cu el sa nu se mai aproprie de mama mea,a meritat eforul chiar daca am primit palme incontinu de nu le mai simteam…a doua zi am avut febra musculara in tot corpu pentru ca nu e tocmai usor sa inpingi un ditamai barbatul eu avand varsta de 17 ani…Chestile astea m-au marcat pe viata, am vorbit cu mama sa se desparta de el sa nu mai induram atat toate apucaturile lui dar ea chiar daca ar vrea ii este greu sa se desparta doarece mai am o sora mai mica de 6 ani care nu se poate dellipi de tata… cu ea se conporta frumos si pe mine ma trateaza ca pe o sclava, nu sunt un copil dstrabalat nu merg in oras seara in cluburi sau puburi cum ar face majoritatea copiilor de 18 ani… in casa mereu fac curatenie, spal vasele chiar mai gatesc atunci cand mama e la servici, si la scola invat bine anu acesta mi-a iesit media 9.77…si el tot ma trateaza foarte urat pentru ca ii mai raspund ..cateodata chiar nu pot sa mai tin in mine cand vad atatea nedreptati. Am un prieten de 6 luni imi merge relatia perfect ,nu ne-am certat niciodata,ma treateaza cu mult respect si ne iubim enorm unul pe celalalt,tatal meu nu este deloc de acoord cu relatia asta si a spus ca daca ne mai vede impreuna o sa ne bata pe amandoi . Toata ziua il face in toate felurile si si face glume pe seama lui si ma enerveaza ,baiatul e cu un an mai mare ca mine , invata foarte bine,are o familie unita, si este foarte calm si mereu ma linisteste si ma intelege,a spus chiar ca vrea sa ne mutam impreuna sa ma scape de suferinta de acasa, in el gasesc toata
alinarea, daca el nu ar fi eu as fi intrat la nebuni… nu stiu ce sa fac… parinti nu sunt de acord sa ies cu el,ne vedem acum in vacanta din ce in ce mai rar pentru ca m-a pedepsit tata din cauza ca intr-o seara m-a condus pana acasa si ne-a vazut impreuna.La 18 ani altele nu mai au nici o problema de genu si parintii le lase mai libere, si imi este foarte ciuda, ou in fiecare vacanta stau acasa si muncesc,am grija de soramea si afara ies odata pe saptamana cate 2 ore maxim… tot ce imi doresc este libertateaa. Am incercat de foarte multe ori sa vorbesc cu tata sa il fac sa inteleaga care e dorinta mea sa ajungem la un comun acord,dar defiecare data m-a injurat si tot pe a lui o tine “ca eu cat stau in casa la el nu am dreptul sa ii reprosez lui nimic ,si trebuie sa fac asa cum spune el si sa tac.)Am impresia ca este foarte posesiv cu noi si are probleme de personalitate,pentru ca atunci cand iese afara cu vecini se conporta foarte fruumos si e diplomat si calm si cand intra in casa tipa si injura si ne face sa plangem. Intrebarea mea ar fi:Cum as putea sa il conving pe tata ca prietenul meu este bun pentru mine si ma merita ,daca el nici nu vrea sa il vada in fata ochilor? SI Cum as putea sa am mai multa libertate…pentru ca ma simt la la puscarie in propria casa… De la atata plans si suparare in fiecare zi, am propleme si cu inima,si ma doare capul,simt ca nu mai pot trai asa, cateodata am si ganduri negre,simt ca inebunesc,stiu ca uni copii sufera mai mult ca nu au ce manca sau nu au familie dar eu fiind o fire mai sensibila absorb toate necazurile care le vad in jur .Pote am conditii de trai mai bune dar lucrurile materiale sunt prea putin inportante pentru mine…imi fac multe planuri de viitor si el mi le distruge, nici sa am un job nu ma lasa pentru ca el crede ca joburile se obtin daca voi fi …imi e si rusine sa scriu..”curva lui sefu “.Si asta nu este adevarat orice situatie de genu poate fi evitata.Imi pare rau ca m-am lungit cu scrisul,va multumesc ca mi-ati citit si povestea mea, si m-as bucura enorm sa imi dati un sfat pentru ca nu mai stiu ce sa fac… Va multumesc …

sa stii ca impresia mea este ca tu esti o fata extrem de matura, inteligenta si puternica, lucru pe care il admir foarte mult, mai ales pt varsta ta! Bravo si sa stii ca toate aceste calitati sunt ale TALE si iti amintesc sa ai incredere in ele si in tine in general. Ce cred ca ai putea ar fi sa deschizi o ancheta sociala (poate exista alti membri ai familiei care pot fi langa tine) sau poti discuta direct cu politia. Vorbesc intai despre acest aspect pt ca sunteti 2 minore si o mama abuzata si acest lucru este caz penal! In rest tine-te bine pt ca ai o atitudine si gandire foarte sanatoasa. Daca ai un sprijin in prietenul tau este excelent si ma gandesc ca mai poti avea rabdare pana te inscri la facultate si pleci din acea casa? Pe scurt: vezi ce optiuni legala ai mai intai dupa care revenim asupra discutiei. Succes!

Ai nevoie de un psiholog! Nu tu ai o problema,dar maig tîrziu ai sa simti repercusiunile traumelor trăite! Sa nu-ti fie teama sa consulți un psiholog, mai tar

Draga mea, eu cred ca ti-ai asumat un rol , in familie , care nu-ti apartine . Tu esti o persoana curajoasa si puternica, si e normal sa-ti aperi mama, dar la fel de normal este ca ea, mama, sa-si asume rolul de parinte, si sa ia deciziile cele mai bune pentru voi toate. Tu ai 18 ani, si in curand iti vei pleca din acea casa , ca sa-ti faci propria familie. Atunci cine o va mai apara? Pentru ca, observ ca cel care o apara devine automat dusmanul tatalui tau. Si sora ta ar putea avea aceleasi probleme pe care le ai tu acum. Sfatul meu este sa-ti sustii mama sa gaseasca in ea puterea de a schimba ceva in aceasta situatie. Ea este cea care trebuie sa actioneze cumva : sa divorteze, sa discute cu un psiholog, avocat, politist ….functie de ce crede ea ca vrea sa faca. Tu vei putea , atunci cand se vor linisti lucrurile , sa faci cateva sedinte de terapie , pentru a sterge traumele pe care le-ai cumulat in acesti ani.

Ok, la asta ma pricep. Chiar mi-ai trezit amintiri. N-are nicio importanta ca ai note bune si ca speli vasele. Nu face nimeni nicio tranzactie. Stai deoparte. Observa si invata. Te vor intari toate intamplarile astea si le poti transforma chiar intr-o ambitie care sa te ajute pe tine.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua!

As avea si eu o problema la care as dori un sfat,nu stiu daca e de natura psihologica neaparat,dar nu am curajul sa vorbesc cu nimeni,pentru ca imi e rusine.
Practic fitness-ul de o lunga perioada de timp,pe langa alte activitati.Problema este ca,,,dieta”sau pot sa ii spun stilul de viata sanatos mi s-a ruinat cand am dat de asa zisa ,,cheat-day”,o zi in care poti manca orice doresti si sa nu se intample nimic,sa nu iti afecteze corpul.
De fiecare data cand ajung la acea zi,innebunesc.De fiecare data mananc pana efectiv vomit,ma simt dezastros,dar continui sa mananc.
Nu am reusit sa ma dezobisnuiesc de acest ,,obicei”,si incepe sa ma ingrijoreze.
A doua zi,parca toate poftele dispar,totul se intoarce la normal.
Daca mi-ati putea da un sfat,ar fi de apreciat.Multumesc

pare ca exista o legatura foarte puternica intre cele 2 parti ale tale: o parte care vrea sa fie fit… si una care doreste sa se hraneasca. Imi imaginez ca ambele se manifesta extrem. Ai putea sa discuti, fara nicio rusine, cu un psihoterapeut despre fundalul emotional. Se poate, curaj!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Nici nu stiu cu ce sa incep….povestea e lunga si intortocheata,dar in momentul de fata am o problema cu cumnata mea, sotia fratelui sotului meu. Nu ne sunam, nu ne vorbim, nu ne intalnim…dar nu pt ca am fi certate ci asa pur si simplu. Adica poate ea are o problema cu mine, dar nu zice nimic. Eu am sunat-o intr-o zi si nu mi-a raspuns si nici nu m-a sunat inapoi. Ideea e ca inainte de a ne casatori amandoua am fost prietene bune, apoi din cauza sotului ei am avut probleme, discutii si ne-am departat una de alta. Apoi sotul ei a inselat-o si atat eu cat si sotul meu am incercat sa o ajutam cu sfaturi…dar tot noi am picat de fraieri, ei s-au impacat si nu a mai vorbit cu noi aproape un an. Ne-am apropiat din nou cand am ramas amandoua insarcinate si pot sa spun ca am fost iar foarte apropiate pe durata sarcinii. Ca apoi dupa ce am nascut sotul ei iar a avut o relatie cu altcineva si noi am zis ca nu ne mai bagam, nu mai dam sfaturi…si tot nu a fost bine…ca de ce nu i-am zis lui ceva, ca nu face bine, sa nu mai faca…. . In fine,ideea e ca acum nu suntem certate ci doar nu ne vorbim, nu ne cautam. Problema mea e ca desi am zis ca daca asa vrea ea..asa facem, daca ea nu ma suna nu o sun nici eu si daca ea nu ma cauta nu o caut nici eu…tot timpul ma uit pe facebook sa vad daca e online, sau cand a fost online, sau daca a postat ceva, sau daca imi da like, sau daca nu imi da de ce nu imi da. Oare de ce nu reusesc sa ma detasez de ea si sa nu ma mai gandesc ca ce face si ce nu face? Am avut probleme si cu socrii mei pana am invatat sa nu bag atatea in seama si sa fiu mai indiferenta…daca ma suna ei vorbim, daca nu eu nu ii sun…mai rarut ca-i mai dragut. Am reusit sa ma detasez si sa nu ma gandesc la ei si sa gasesc motive de ce fac sau de ce nu fac ceva….dar cu cumnata mea nu stiu de ce nu reusesc. As vrea sa ma detasez, sa nu ma mai intereseze, sa accept faptul ca am intrat intr-o familie mai ciudata carora nu li se pare anormal sa te suni sau sa te vezi doar de 2-3 ori pe an desi stam in acelasi oras eu cu cumnata-mea si la 100 km de socrii. Ce ma sfatuiti sa fac? Cum fac sa reusesc sa nu ma mai intereseze, sa nu ma mai gandesc la asta si sa las lucrurile sa decurga de la sine?

pare ca este foarte important sa aflati daca ea este sau nu suparata direct pe Dvs., caz in care sfatul meu este sa incercati sa discutati cu ea cat mai pe viu si la obiect, fara ‘politeturi’ sau subtilitati. Ma gandesc ca atunci cand o sa fie absolut limpede situatia pt toate partile nu o sa va mai macine asa tare. Succes!

Daca atentia ta este focusata pe cumnata ta, este nevoia ta si nu a ei. Comportamentul ei nu este problema ta din fericire. Va trebui sa traiesti fara atentia ei fara sa fii deranjata! De obicei, daca nu este vorba de educatie, acest comportament este generat de “impartiri”, adica sunteti cumva pe aceasi portie si ei i se pare ca este nedreptatita si de aici “frustrarea”. Vezi ce nevoi ai tu, de ce este importanta aceasta relatie pentru tine, ce iti aduce sau ce iti ia?

Ce as face eu si ceea ce fac :IGNORE,crede mă se poate e mult mai usor decât crezi,încearcă!