Arhiva lunara pentru aprilie, 2015
| 192 vizite |
Cred ca sufar de anxietate. Nu sunt trist, dar ceva ma impiedica sa fiu fericit. Cu ceva luni in urma mi-a trecut prin cap ca as fi gay si m-a speriat de moarte gandul asta, care persista inca in mintea mea…
Problema mea e si nu prea grava, sufar cred ca de anxietate. Nu sunt trist dar ceva ma impiedica sa fiu fericit. Cu ceva luni in urma, mi-a trecut prin cap ca as fi gay, si m-a speriat de moarte gandul asta care a persistat in mintea mea cam 10 luni. Acum ma simt mai bine. In mintea mea nu mai exista teama doar Dumnezeu, dar aici intervine problema actuala. Si voi da un exemplu. Ma uit la un peisaj.. Verdeata, frumos.. dar nu ma pot bucura de ceea ce vad pentru ca imi aduc aminte instant prin ce am trecut. Ma intreb si acum de ce mi-a venit gandul ala in minte dintr-o data si de ce i-am dat o asemenea importanta. Am scapat de o mare povara cu ajutorul Domnului ! Insa mai am un prag de trecut catre echilibrarea psihicului. Au ramas intrebari de genul: De ce eu ? De ce tocmai chestia cu gay-ul ? Oare inseamna ceva ? Paranoia stupida.. Astept un raspuns ! Va multumesc anticipat.
nu cred ca iti putem raspunde la aceasta intrebare a ta ‘de ce’. Este genul de raspuns pe care il gasesti doar in tine. Este posibil sa iti fi venit acest gand pt ca te afli intr-o perioada in care iti cauti identitatea sexuala si nu are cine sa iti explice ‘ce si cum’. Incearca sa discuti totusi cu un psiholog despre ce se intampla in tine, mai ales daca ai intrebari vis-a-vis de sexualitate. Succes!
Fetita mea este un copil linistit, retras, nu prea vorbaret, o fire foarte timida, cand este ascultata la lectii se pierde mereu si imi spune ca uita tot ce invata. Cand se supara, plange mereu…
Buna ziua,
Va rugam sa ne ajutati in privinta copilului nostru.Este fetita, are 13 ani si este in clasa a VI-a. Este un copil linistit, retras nu prea vorbaret.
Este o fire foarte timida, la ore mai ales cand este ascultata la lectii se pierde mereu imi spune ca uita tot ce invata.
I-am explicat ca trebuie sa aiba incredere in ea si daca simte ca ii e teama cand e la raspuns in fata profesorului trebuie sa se relaxeze, indiferent de nota trebuie doar sa explice ceea ce ea stie.Despre scoala in fiecare zi cand o intrebam cum a decurs ziua ne spune ca nimic nou..Uita sa isi noteze cateodata temele sau ce are de facut sau de adus. Daca o rugam sa mearga sa cumpere o paine, ea nu vrea ii este teama. Oluam impreuna, dar refuza.
Ca orice copil adora jocurile pe telefon si pe calculator.Daca ar sta toata ziua in fata lui cred ca ar fi minunat. De fiecare data cand este oprita de la calculator sau telefon spunandu-i-se frumos ca e suficient si ca e timpul pentru teme sau ca isi strica ochii, comenteaza mereu si spune sa o mai lasam ca toti copiii de varsta ei stau pe telefon sau pe calculator.Gresim noi? E normal sa stea toata ziua cu telefonul in mana? Atunci cand are teme grele, teste de evaluare sau teze nu vrea sub nici o forma sa invete din timp.Cu toate ca are sprijin fiind ambii parinti si bunici cadre didactice. Mereu ne spune sa o lasam in pace. Tatal ei e mult mai transant insa. Ii spune o data iar daca nu intelege el ii confisca telefonul sau ii interzice laptopul o zi sau doua. In acel moment incepe plansul o ora, doua, trei…apoi se linisteste si nu ne mai vorbeste. Eu, mama, merg mereu la ea si ii explic ca o iubim si ii vrem binele, ca ea e sufletul nostru, dar parca nu ne intelege..Poate noi procedam gresit..De o jumatate de an i-au aparut problemele de…domnisoara si atunci incep din nou crizele de plans . Pur si simplu stim ca e perioada ei cand o vedem plangand.I-am explicat ca nu e nimic grav,ca e normal ,ca e trecator si ca e adevarat incomod dar ca va trece.In zadar insa ..ea plange mereu.Spune ca vrea sa fie copil asa cum era mica..daca ii spun ca e domnisoara si ea,spune ca nu vrea acest lucru. De ce tot mare,mare. Prietene are putine, cateva colege dar cu care nu prea sta decat la scoala.
O luam in concedii dar se plictiseste,vrea acasa cu pasarile din gradina noastra cateva rate si gaini,iar daca vrem sa ne jucam cu ea ne spune ca nu acum. Daca are totusi buna dispozitie vine sa ne jucam jocuri cu zaruri.
In restul timpului liber deseneaza tot felul de pasari si animale.In vizita intra in joaca cu cativa copii dar foarte greu. In casa nu ajuta din proprie initiativa..e putin lenesa.Si la curatenie se lasa cu plans.Pentru bunica insa e altfel. Cu ea doarme in camera de maruntica, dar bunica nu ii spune prea multe. La ea nu plange caci nu ii cere nimic greu. Bunica o lasa pe calculator si pe telefon, bunica ii gateste mancarea preferata. I-am explicat bunicii(mama mea) ca ar trebui sa o puna la treburile zilnice si pe ea. Bunica o roaga, o roaga, o roaga si ..in cele din urma cu greu se lasa induplecata dar foarte rar. Pentru bunica fiica noastra e… citez “lumina diminetilor”.Decat sa planga sa-i rupa sufletul, mai bine nu ii mai dam sarcini. Cand facem curatenie in dulap o ajut ii explic dar ea face mereu cum intelege ea curatenia.
Mentionez ca de jumatate de an sotul meu a fost diagnosticat cu cancer si am fost plecati ceva timp si eu si sotul meu pentru tratamente. Pe fiica noastra nu a afectat-o vizibil acesta boala a tatalui ei,ea ne spunea mereu ca va fi bine. Si ne-am bucurat ca e optimista.Nici nu ne-am dorit sa se implice sufleteste. Dar totusi de vorbit nu prea ne-a vorbit telefonic cat timp eram plecati pt. tratament.Cat timp avea calculator, telefon era…bine pentru ea.
Va rugam sa ne spuneti sfatul d-voastra.Cum sa procedam corect.
Va multumim!
Puteti afla raspunsuri utile penrtu modul in care evolueaza relatiile parinte-copii intr-o psihoterapie de familie.2
Căutați un psiho-hipnoterapeut să discute cu ea și să vedeți de unde vin aceste probleme. Succes!lasati curatenia si aratati-i copilului ca il iubiti!acordati-i atentie mai multaceea ce e relevant aici sunt aspectee legate de emotivitate si introversie. Nu e bine sa ramana in lumea virtuala, a copilariei indelungi, a povestilor si a lipsei de responsabilitati. Dar ea le ALEGE si le DORESTeE pentru ca nu se site in stare sa faca fata vietii si relatilor, nu poate sa tina pasul. De aceea trebuie sa apelati la un terapuet care sa lucreze cu ea pe emotii . Cu atat mai mult cu cat a existat si un diagnostic de cancer in familie…acolo s-au cristalizat unele emotii care nu au “iesit: afara. ..
Am o relatie de aproape un an cu un barbat casatorit. Si eu am fost casatorita insa pentru a putea fi impreuna cu el m-am despartit, insa acum ma tot amana…
Ce sa fac ? Am o relatie de aproape un an cu un barbat casatorit,eu la fel am fost casatorita insa pentru a putea fi impreuna u m-am despartit datorita faptului ca si el dorea sa fim impreuna insa acum ma tot amana , desi eu sunt despartita cam de 5 luni de zile, spunandu-mi ca are nunta baiatul lui anul cesta in toamna si ca daca se desparte acuma copilu nu il mai vrea in viata lui deoarece il acuza ca ii distruge viata
,oare ce sa fac si cum sa procedez? Ne iubim extraordinar de mult dar cum sa fac?
Nu vreau sa mai astept , ori e alba ori e neagra mi-a tot spus ca ba sa treaca iarna , ba sa inceapa lucrul ba ca luna viitoare baga divortul si nu a fost asa desi plange si se roaga si e disperat sa nu ne despartim si ca ma vrea sa fim impreuna dar sa am rabdare,va rog sa ma ajutati sa iau deciazia corecta deoarece din cauza iubirii pe care o am pentru el , nu cred ca mai sunt capabila sa gandesc corect. Va multmesc!
singura decizie corecta este cea a Dvs. Noi nu avem cum sa stim ce este cel mai bine de facut in aceasta situatie, poate doar generic, insa fiecare persoana este unica si ia singura deciile adecvate momentului sau. Succes!Negociati un termen limitaApelati la un terapeut. Discutia cu o persoana neimplicata va poate ajuta sa discerneti lucrurile cu adevarat importante pentru dvs. si sa luati o decizie.de ce sa te grabesti cu un act? nu actul conteaza, ci relatia ! construieste-o in alte coordonate..si vezi unde ajungeti
Am o prietena si iubitul ei este dependent de pornografie si masturbare de 10 ani. Credeti ca sunt riscuri daca se casatoresc?
Buna.ma puteti ajuta cu un sfat?
Am o prietena si iubitul ei ia marturisit dupa 3 ani ca el este dependent de pornografie si masturbare de 10 ani.credeti ca sunt riscuri daca se casatoresc?va multumesc!
La ce tip de riscuri te referi? Cel mai probabil va continua tot asa, dar atata vreme cat nu le afecteaza niciunuia dintre ei cursul vietii, nu vad de ce ar fi o problema. Este vorba doar de capacitatea prietenei tale de a accepta sau nu aceasta “placere vinovata” a iubitului eiS-ar putea ca iubitul sa devina foarte dezamgit in timp de diferenta dintre ceeace-i ofera propriile fantasme si “realitatea”. De aici foarte posibile consecinte de interrelationare in viitor. Pe scurt ori se adapteaza si rezoneaza cu mecesitatile acestuia, ori, in lipsa reciprocitatii pe unul sau mai multe planuri, va trebui sa-si inventeze fel de fel de mecanisme de “adapatare” care sa o ajute a trai in codependenta, legata de dependenta acestuia, fie ca este vorba de sex, alcool, drog, mancare, etc.. Cand este vorba de depententa de sex, teorii tolerante la moda, gen “placeri normale si/sau nevinovate” nu prea tin cont de viitorul relatiei. Nu mai luam in calcul faptul ca orice exces are efecte colatereale cum ar fi: epuizarea energetica, si de aici scaderea puterii de concentrare si implicare in rezolvarea problemelor aparute, toate resursele persoanei fiind indreptatea pt obtinerea placerii si nu asupra adaptarii la relitatil vietii, ce mai apropiata “realitate” fiind chiar prietena dumneavoastra….daca e de 3 ani cu ea si nu i-a trecut “dependenta” atunci asta va continua! …daca ea accepta asta…e alegerea ei. Dar sa nu incerce sa il schimbe..ca va fi o batalie pierduta
Nu il mai inteleg pe fostul meu partener. Simt ca isi bate joc de sentimentele mele. De ce revine mereu in viata mea daca nu ma vrea?
Buan ziua ,
Ma numesc Cami si am 48 ani,am avut o relatie de 5 ani care nu sa finalizat si ne-am despartit, dupa doi ani de zile primesc un telefon de la aceea persoana inopinat ca vrea sa reluam legatura ca ma iubeste cu adevarat, ca v-a vinde casa din provincie si ne vom lua casa impreuna aici in Bucuresti, ca ii este foarte dor de mine precizez ca este plecat in Germania la munca de doi ani in acest timp am vorbit la telefon foarte rar pana acum o luna si doua sapatamani in care am vorbit zilnic, convorbirile dintre noi doi au fost ok pana acum doua saptamani in care reaspundea monosilabic la telefon sau nu raspundea cand il intrebam ce are imi spunea ca este foarte obosit dar eu simteam altceva in vocea lui. Ultimul telefon la sfarsitul lui martie a raspuns foarte nervos l-am intrebat ce are si mi-a dat acelasi raspuns ca este obosit, l-am intrebat cand vine acasa raspunsului a fost de genul ” ce trebuie sa iti spun tie cand vin, o sa vin” reactia mea a fost de surprindere ca si cum eu sunt un nimic si l-am intrebat daca noi avem o relatie a spus ca nu,si ca vreau un raspuns clar daca vom fii impreuna raspunsul lui a fost nu, nu vom fii impreuna raspuns clar ! credeti-ma ca a fost un soc cand l-am auzit i-am raspuns “bine ok la revedere” din aceea zi orice legatura dintre noi sa rupt.Sincer nu il mai inteleg, acum vrea acum nu vrea acum ma iubeste acum nu …sunt epuizata mental nu stiu ce sa mai cred si nu stiu ce sa fac,simt ca isi bate joc de sentimentele mele,de ce revine mereu in viata mea daca nu ma vrea, are 47 de ani are un copil din prima casnicie care sta cu mama ei in Italia am considerat ca este un om matur deja trecut printr-o casnicie si un divort, ca stie ce vrea. Ajutati-ma sa inteleg!
eu ma gandesc ca nu va este clar ce se intampla cu el pt ca nici lui nu ii este clar. Atata timp cat el va ascunde lucruri importante, nu aveti cum sa le ghiciti. Eu va sugerez sa fiti responsabila in primul rand fata de Dvs. La aproape 50 ani ar trebui sa poata sa isi dea seama ce vrea pt sine. Daca nu, poate are nevoie de ajutor de specialitate. Succes!Inteleg ca ati mai fost in relatie cu aceasta persoana. Sesizati o asemanare intre modul in care relationati atunci si acum? Pentru ca este posbil sa reintrati intr-un tipar. Este important sa aveti grija de dvs. si sa discerneti lucrurile astfel incat sa “iesiti” din aceasta stare de epuizare pe care o mentionati.
Prietenul meu are 16 ani si mereu e trist si isi imagineaza cum se va omori. La psiholog i s-a spus ca e bipolar…
Heii am un prieten de9 luni…si am observat niste stari Ciudate la el adica mereu e trist si se gândeste la ce e mai rau isi imaginează cum dintr-o prostie se v-a omori ..regreta greselile facute in trecut cu prietenii..imi spune de ura mereu…apoi ca il doare/il apasa mereu o dureree in piept cand se supara …nu poate sa uite chestiile rele ..ba chiar s.a dus la psihologul liceului si i.a spus ca e bipolar..ma rog el are 16 ani si eu la fel…incerc sa il inteleg dar nu reusesc. .helpp
nu poate exista un diagnostic la aceasta varsta. Ma gandesc ca este posibil ca el sa aiba probleme acasa… sau in afara scolii in general, de care tu sa nu stii. Este posibil sa fie intr-o depresie dar aceasta trebuie investigata. Ce ai putea sa faci este sa discuti cu parintii lui (este totusi minor) si sa le sugerezi sa mearga impreuna la un psiholog de familie, sau unul specializat pe adolescenti, unde sa incerce sa afle ce se intampla cu adevarat. Succes!“psihologul” liceului nu e specializat decat in consiliere. Ar fi de dorit sa mergeti la un psiholog clinician la spital sau o clnica privata si sa inceapa o terapie. Cat mai repede.
Am 17 ani si joc la jocuri de noroc de aproape 6 ani. Nu ma pot lasa de ele, sunt dependent, am vandut aproape tot din casa si acum nu mai am nicio solutie. In plus, am luat 25 de milioane de la un camatar si maine trebuie sa ii dau bani… am ajuns la marginea prapastiei si imi fulgera un gand prin cap sa imi iau viata…
buna seara ma numesc Robert am 17 ani jumatate…nici nu stiu cum sa va spun asa ca va spun direct joc la jocuri de noroc de vro 5 6 ani si nu ma pot lasa de ele sunt dependent am vandut aproape tot din casa si acuma nu mai am nici o solutie ce sa fac am luat 25 de milioane de la un camatar si maine trebuie sa ii dau bani…am ajuns la marginea prapastiei nustiu ce sa fac imi fulgera un gand prin cap sa imi iau viata va rog frumos daca sunteti online imi puteti acorda 10 min sa vorbim poate pot sa scap si eu sau poate aveti vro solutie sa ma ajutati va rog eu mult…va multumesc!
Te
sfătuiesc să vorbeşti cu mama sau cu tatăl tău şi să-i povesteşti prin ce treci,iar
dacă simţi că nu te-ar înţelege,discuta cu psihologul şcolii. Există
metode de a te elibera de dependentăMuta te din oras, poate la bunici….iti cauti un loc de munca si totul se poate repara.Toti in viata gresim. Esti un tanar puternic – pentru ca ai avut curajul sa recunosti – si vrei sa rezolvi. ASUMA-TI ce s-a imtamplat – si fii convins ca orice se poate repara…cu puterea din tine. Ia-ti responsabilitatea sa treci prin asta si sa o rezolvi si vei deveni un barbat puternic de toata increderea ca vei rezolva in viata orice apare… asa e viata – capul sus si rezolva.Spune parintilor tai exact asa cum ne-ai spus si noua.. ca vrei sa rezolvi …sa te imprumute, iar daca nu au .. sa caute la alti adulti din jurul vostru … cu promisiunea ta ferma ca in vara te vei angaja si vei plati… nazbatia. Cand vei munci, iti va ocupa timpul si vei vedea ce greu se fac banii…poate nu te va mai atrage sa ii pierzi asa usor… si chiar poti sa-ti propui teluri, dorinte mai marete pentru care sa castigi bani – sa le realizezi … si atunci vei avea motivatie…. daca nici asa nu scapi de tentatia dependentei cauta in vara dupa ce ai terminat cu datoria… nu e mare lucru… tu poti sa castigi mai mult…. cauta terapii – exista – care sa te ajute sa nu te mai intereseze. Dupa aceata experienta iti vei proba tu -tie ca poti rezolva orice – esti barbat … chiar poti … succes… ai venit sa demonstrezi cine esti – moartea ce-ti ofera – autodesconsiderare?Exista oameni care fac nazbatii mai mari de atat – si cu responsabilitate… nimeni nu zice ca e usor… DAR LE DEPASESCBaiatule dute la politie, spune adevarul si poate ai o sansa. Nu prea ai loc de intors cu camatarii. Spune adevarul familiei pote te ajuta cu bani. Depune o cerere scrisa de protectie la politie, musai scrisa ca sa fie implicati incaz de ceva. Sfatul psihologilor trebuia sa-l ceri inainte de a ajunge pe mana interlopilor.
Cred ca m-a intepat o insecta. Am ramas cu o bubita rosie care ma maninca. De aproape 2 luni nu imi mai trece. Am fost la dermatolog, dar degeaba.
Reluati vizita medicala si anuntati medicul asupra ineficientei tratamentului.a zis sa dau in continuare cu ,crema recomandata si ca nu este nici un pericol ,ca el a avut asa ceva si ca dupa citeva luni a disparut .Nu stiu ce sa cred.Este un medic dermatolog foarte renumit la noi in oras
Sunt casatorita de 4 ani, iar in urma cu 2 au inceput probleme in casnicie; nu stim sa comunicam, plus cauze financiare… Am inceput sa ne racim tot mai tare unul de altul, iar eu am ajuns sa cred ca cel mai bine ar fi sa ne despartim, sa divortam.
buna ziua!sunnt casatorita de 4 ani…in urma cu aproimativ 2 ani au inceput probleme noastre in casnicie…insuficiente materiale,tot mai multe certuri,nemulturmiri.el lua in considerare intotdeauna parerea altora ca fiin d mai importanta decat parerea mea,ma acuza ca il insel desi nu era adevarat…nu stiam comunica si nu ajungeam la nici un numitor comun comunicand cu el.el stia ca asa a zis si asa trebuie sa fie ,ca eu nu am dreptate si ca mint…timpul a trceut ,,tot mai rau..din cauze financiare am stat despartiiti o perioada ,am mer si eu la el dar nu am rezistat psihic stresului si problemelor de acolo…am inceput sa simt indiferenta si sa ne racim tot mai tare unul de altul…a inceput si el sa isi dea seama ca se intampla ceva urat cu noi in momentul in care eu tot plecam de langa el din tara unde era la lucru!am ajuns sa fiu plina de rautate si ura si multe alte sentimente negative si i-am zis ca cel mai bine ar fi sa ne despartim.sa divortam,pt ca asa numai ne chinuim.am facut lucru asta din cauza a prea multe lucruri degative adunate!la inceput nu a acceptat si m-a intrebat adac putem face ceva sa salva iar eu i-am raspuns ca nu !motivul era ca in tot acest tmp el a inceput sa vb cu o anumita dosmnisoara mai tanara ca el cu 10 ani,iar eu stiam lucru asta.el nega tot timpul ca vb cu ea …am vazut conversatiile lui pe facebook messenger…deci stiam sigur ce si cum vb cu ea…de valentines day mi.a trims un buchet de flori print-un prieten de al lui…dar in acelasi timp am aflat ca fetei cu care vb i a trimis o poza cu el si un balon in forma de inima…discuta cu ea probleme intinme de-ale noastre ,care includeau si problemele mele intime…si am zis ca gata…nu mai vreau pt ca desi pracctic nu se poate numi inselat tot asa e…pt ca au ajuns sa vb zilnic si la telefoane si oriunde aveau ocazia…relatiile noastre seuale nu prea au existat in ultimii 2 ani .afland toate cele despre ce a facut si ce a vb cu ea despre mine…de nervi si furie stransa inuntru am clacat si m-am razbunat!m-am culcat cu altul…nu a fost sentimente nu a fost nimic inafara de razbunare!voiam sa sita si el ce simt eu cand am aflat ca sunt umilita!i-m trimis si actele de divort intre timp si de 3 sapt zice ca nu i-au ajuns…l-am rugat sa vina acasa sa discutam…sa rezolvam problemele ….dar intre tim`p mi- am dat seama ca ccea ce simt pt el e mi puternic decat toata furia ranchiuna si celelalte sentimente negative si i-am propus sa ne impacam,dar sa fim sinceri unul cu cellalat sa vb absolut orice si sa lasam unul de la celelalt ,sa nu lasam problemele nerezolvate si nedicutate!..si i-am marturisit ca din nevoia de razbunare ,l-am inselat !el imi zice acuma ca jumatete din el vrea sa ne impacam iar cealalta jumatate nu vrea pt ca ii e frica sa nu clacam din nou.am vb foarte deschis si am zis ca stim acum fiecare ce a gresit si suntem convinsi ca nu o s amia rpetam greselile din noou!imi doresc foarte mult sa imi recuperez casnicia .vreau sa specific ca la inceputul nostru el a fost infidel si l-am iertat .am trceut peste si nu ma mia deranjeaza deloc….dar acum cand eu am gresit …e posibil sa nu fiu iertata ?a fost un act sexual scurt si fara implicari sentimentale !nu stiu ce sa fac pt c nu vreau sa il pierd,il iubesc si vreau sa ne continuam casnicia ,sa nu mai pierdem timpul despartiti…insa el imi zice ca e un haos total in capul lui si nu stie daca vrea !o fi oare din cauza orgoliului prea mare ?sau cineva il influenteaza ?el inca continua sa vb cu fata respectiva chiar daca a venit acasa sa discutam despre rezolvarea problemelor noastre iar mie nu imi place lucrul asta deloc!ajutati-ma va rog cu un sfat orice!multumesc
Apelati la terapie de cuplu (sau terapie individuala). Incercati sa explorati motivele pentru care actiunile dvs. (ale ambilor) au condus la erodarea relatiei. Daca sunteti decisi sa reparati relatia atunci acesta este un plus pentru ca veti fi motivati sa faceti schimbarile necesare. Succes!In primul rand trebuie sa va ganditi serios la tot ce s-a intamplat si sa va raspundeti le fel de serios la intrebarea daca il mai doriti cu adevarat langa dvs, sau nu. Pentru a va usura travaliul, faceti o lista cu argumentele pro si cu argumentele contra de a continua aceasta casnicie. Dupa ce va lamuriti putin (acea lista sa o faca si sotul dvs.) si daca va doriti amandoi sa luptati pentru relatia voastra in primul rand, atunci apelati la ajutor de specialitate. Nu este suficient sa-si doreasca doar unul aceasta casnicie pentru ca terapia sa functioneze.eu am inteles ca de fapt nu prea stiti niciunul ce doriti… exista si ura, exista si dragoste, exista si alte sentimente. O varianta eficienta ar fi sa ‘stati la aceeasi masa’, preferabil cu un terapeut de cuplu si sa discutati clar totul. Dupa aceea puteti lua o decizie ferma si cu resepct mutual. Succes!
Am 15 ani si anul asta am examenul de capacitate. Problema mea este ca sunt obsedat de jocurile online. Am incercat fel de fel de solutii, precum inchisul contului de facebook, stergerea jocurilor, ascunderea laptopului, cititul, mersul cu bicicleta si altele. Prietenii ma invita in oras, iar eu le spun ca nu pot, pentru a sta pe calculator.
Buna seara,(la mine este seara), am 15 ani si anul asta am examenul de capacitate. Problema mea este ca sunt obsedat de jocurile online. Orice as face, ajung sa joc jocuri cu colegii sau singur. Am incercat fel-de-fel de solutii precum inchisul contului de facebook si stergerea jocurilor, ascunderea laptopului, sa fac alte activitati precum cititul, mersul cu bicicleta si altele. Prietenii ma invita in oras iar eu le spun ca nu pot pentru a sta pe calculator. Recent mama a vrut sa foloseasca wi-fi-ul din casa dar firul era bagat la mine in calculator ca sa imi mearga mai bine netul si ea nu stia si a folosit netul de pe abonament si i-a venit factura de 80 de euro, in mintea mea imi vin 2 ganduri, telefonul are o problema, dar si eu am o problema.
Evenimente negative in copilarie ar fi ca eram batut de tiganii din cartierul in care inca stau, si eram batjocorit de cei din fosta scoala(cea primara).
Sunt clasa a 8-a, iar in 3 luni urmeaza sa dau examenul de capacitate.
Ma consider prietenos si am multi prieteni. Am incercat sa ma imprietensc cu toti ‘dusmanii’ din trecut.
Am o viata sexuala neinceputa din fericire si astept momentul potrivit.
Am o familie mare, 2 frati(unul vitreg si unul de sange, amandoi mai mari decat mine), o mama , 2 tati(unul vitreg si unul de sange(de care nu vreau sa aud/vad)) si toti bunicii in viata. Toti ma iubesc si incearca sa ma faca sa inteleg ca jocurile nu sunt bune pentru mine mai ales in aceasta perioada cand eu ar trebui sa invat, dar eu vad invatatul ca pe o povara si vreau sa scap cat mai repede, recent am inceput sa fac progrese, retinand din ce in ce mai multe informatii despre limba si literatura romana dar si despre matematica. Consider ca o sa fac bine la examen chiar daca nu depun efort deloc. Ma bazez pe inteligenta nativa.
Sunt in stare perfecta de sanatate, dar ma imbolnavesc din ce in ce mai usor, timp in care am o pofta apriga de jucat pe calculator. Toti imi spun ca este ca un drog si au inceput sa ma vada din ce in ce mai rar inafara camerei mele.
Acum incep sa realizez ca am nevoie de ajutor.
Prin jucat ma exprim, imi arat adevarata personalitate, nu neaaparat persoanelor din jurul meu, ci celor cu care joc. In realitate sunt un pusti care invata ‘ok’ la scoala si 0 efort depus acasa, dar in jocuri, fac ceea ce iubesc precum:Conduc masini perfectionate de mine, confectionez arme si apoi omor echipa care este impotriva mea, pentru a trece la urmatorul nivel, construiesc orase, conduc camioane, sunt lider de misiuni de asasinat, am grija ca oamenii sa fie in siguranta etc…
Cand sunt foarte emotionat sau trist sau oricum m-as simti, cand ajung in fata unui calculator, ma detasez de orice sentiment si devin persoana care as vrea sa fiu in realitate, un conducator de raliuri sau chiar un soldat, gata sa isi riste viata pentru patrie.
Nu ma pot detasa de acest hobby pentru ca pur si simplu ma defineste.
Faptul ca iti pui intrebari cu privire la cine esti tu si ce poti face pentru tine este un semn de maturitate.Incearca, cu acordul parintilor, sa stai de vorba cu psihologul scolar sau cu un psihoterapeut alaturi de care sa intelegi mai usor nevoile pe care ti le implinesti prin aceste jocuri virtuale.Discuta despre asta cu parintii tai si apelati la un terapeut. Vei ptea astfel sa realizezi ca poti sa iti arati adevarata personalitate si in realitate nu doar in jocurile online. Succes!
