Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Arhiva lunara pentru aprilie, 2015

  258 vizite

Am cunoscut un barbat pe o retea de socializare… O poveste aparent banala pentru o femeie matura trecuta de 30 de ani, dar atat de profunda ca ma simt de parca intamplarea deloc fericita ar fi avut loc ieri si nu in urma cu un an si jumatate si asta pentru ca raspunsul la intrebarea “de ce?” nu este de gasit, oricat de mult as incerca sa-l gasesc.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua!

Nu este vorba aici doar despre o intrebare ci de o poveste aparent banala pentru o femeie matura trecuta de 30 de ani dar este atat de profunda ca ma simt de parca intamplarea deloc fericita ar fi avut loc … ieri si nu in urma cu un an si jumatate si asta pentru ca raspunsul la intrebarea “de ce?” nu este de gasit oricat de mult as incerca sa-l gasesc. Povestea este foarte lunga dar eu incerc sa relatez aspectele importante ca sa nu va plictisesc.

Am cunoscut un barbat in urma cu 3 ani pe o retea de socializare. Este de prin partile locului meu natal. Nu am stiut despre cine este vorba la inceput, nu-l cunosteam desi suntem de varsta apropiata si in zona mea natala se cam stie…toata lumea cu toata lumea dar cum noi am avut drumuri profesionale total diferite, nu am putut sa ne intersectam. Atractia fizica dar si cea sufleteasca dintre noi doi a generat atat de multe discutii aprinse in randul familiei si rudelor mele deoarece el are un defect fizic destul de controversat de catre oamenii de specialitate. Nu am discutat cu el strict pe acest subiect deloc placut dar imi este clar ca si asa el poate avea o familie si copii (mana dreapta si piciorul drept ii sunt afectate dar si asa el conduce masina, merge putin schiop, danseaza, merge la sala.) Este un barbat frumos, prezentabil, manierat, inteligent si foarte bine integrat social si profesional deoarece este extrem de deschis si de sociabil.
Eu in urma cu cativa ani m-am stabilit in alt oras la 80 de km distanta, pregatirea mea profesionala m-a impins sa fac asta desi nu-mi este deloc usor. Tin sa precizez ca amandoi suntem trecuti de varsta de 30 de ani.
Nu a fost doar o convorbire virtuala cu promisiuni asa cum se poarta in acest spatiu, nu i-am dat atentie la inceput dar el m-a cautat destul de insistent, vorbeam aproape zilnic, convorbiri telefonice, seara mesaje de “Noapte buna” de la el, dorea sa ne vedem fata in fata, ne-am intalnit, i-am spus ca eu am plecat in alt oras fara sa ma intorc in viitorul apropiat de unde am plecat intrucat nu am nicio perspectiva de supravietuire…totul este ruinat si putini tineri mai locuiesc in zona mea natala.
Intre timp el s-a logodit, eu, cu greu am trecut peste pentru ca mi-a promis initial multe lucruri, dar, in timp, mi s-a parut normal sa-si gaseasca o femeie din partile locului, m-am resemnat rapid si chiar m-am bucurat pentru el si am ramas buni amici. Oricum in acelasi timp eu am avut o relatie destul de scurta cu un …pierde vara… la care am renuntat.
Peste un an, subiectul principal al acestei povestioare m-a cautat …cu tactici de cucerire, eu am ramas surprinsa neplacut la acea vreme pentru ca-l stiam logodit si mi-a spus ca nu mai este angajat in nicio relatie. Evident, eu am banuit ca in acele momente el era ….suparat de viata si ca avea nevoie de un …pansament si s-a nimerit sa fiu eu. Nu m-a deranjat acest lucru atata vreme cat sunt un… pansament strict amical. Doar nu eram atata de toanta incat sa cred ca brusc si dintr-o data ca el crapa de dorul meu dupa o relatie de aproape un an cu alta femeie si care s-a lasat si cu logodna dar si cu o sarcina, nu am probat informatia din urma dar mi-a ajuns la ureche la vremea aceea ca logodnica lui era insarcinata. El mi-a negat existenta unui copil in momentul in care i-am spus ca am auzit ca va fi tatic.
Discutam aproape zilnic, el pretindea ca este afectat de distanta fizica dintre noi, eu am descoperit ulterior ca el alerga pe mai multe fronturi, desi nu recunostea, drept pentru care am hotarat sa iau atitudine ca sa nu mai prelungesc la infinit aceasta incertitudine legata de noi doi si am gandit ca a sosit momentul adevarului.
Ori iubiti ori amici, nu mai suportam calea de mijloc cata vreme eu asteptam ca el sa aiba o atitudine mai ferma de indata ce pretindea ca simte pentru mine mult mai mult decat o atractie. Mi-am luat inima in dinti, mi-am asumat toate riscurile sufletesti si i-am marturisit ca nu vreau sa fiu o optiune pentru nimeni, ca nu vreau sa fiu o femeie din spatiul virtual pentru nimeni si nici o femeie care joaca doar rolul de ispita (el ma vedea ca pe o ispita). Am considerat ca nu are rost sa batem pasul pe loc cu discutii si atat ci sa ramanem doar amici avand in vedere ca mi se parea ca este un barbat destul de alunecos in ochii femeilor, nu era sentiment de gelozie ci de incertitudine. Mi-a spus apoi ca pentru el distanta este singura care l-a tinut departe de mine in tot acest timp si ca el nu-si bate joc de oamenii dragi sufletului lui si ca pentru el eu nu sunt doar o cucerire ….si o serie de alte ….delicateturi….. L-am crezut. El imi spunea ca sunt mult prea negativist
a ca soarta ca bla bla. In urma discutiei a devenit mult mai atent in ceea ce ma priveste desi putea foarte bine sa devina si distant ….
Eu eram fericita ca am un suflet aproape de al meu ca este un om sincer si sensibil,care mi-a inspirat incredere in acest sens, niciodata nu m-a pus la zid pentru ceea ce ii spuneam, pretindea ca prefera sinceritatea si ca este un om sincer…eram pe aceisi lungime de unda, aveam multe in comun. Ultima data ne-am intalnit in toamna anului 2013, am stat de vorba dar nimic concret legat de ceea ce el tooot declara sus si tare candva, evident ca eu nu am deschis nicio discutie in acest sens. Privirea lui mi-a demonstrat in acele clipe ca nu mai exista nicio indoiala ca distanta dintre noi il doare.
La putina vreme dupa ultima intalnire a disparut brusc, pur si simplu fara absolut niciun cuvant, nu mai raspundea la telefon si nici la mesaje, m-am speriat tare, am crezut ca a patit ceva, l-am cautat disperata, am sunat pe telefonul de serviciu si fara sa-si dea seama ca sunt eu mi-a raspuns, l-am intrebat ce se intampla cu el cu ce l-am suparat si el spunea ca nici pe departe nu are ceva sa-mi reproseze sau ceva impotriva mea, i-am spus printre altele ca am sa-l las in pace, ca am sa-mi tin in frau tot ce simt pentru el….deoarece nu sunt o femeie disperata si ca viata mea nu incepe si nu se termina nici cu el si nici cu altul care procedeaza ca si el, el imi spunea sa nu renunt la ceea ce simt pentru el, ca nici prin cap nu-i da sa se departeze de mine iar convorbirea s-a intrerupt si nici nu mi-a mai raspuns la telefon. Nici nu gandeam ca minte l-am sunat si la birou, mi-a spus ca are treaba, ca are probleme cu telefonul si ca ma va suna. L-am sunat dupa cateva saptama
ni bune de pe un alt numar de telefon pentru ca mie nu-mi mai raspundea. Cand am vazut ca-mi raspunde la telefonul acela am simtit ca mi-a cazut cerul in cap dar m-am tinut tare in fata lui. L-am intrebat daca este bine si daca il pot ajuta cu ceva, l-am intrebat de ce se poarta asa, el mi-a prezentat niste scuze seci, declara ca este constient ca mi-a gresit (de parca asta imi trebuia mie de la el) si ca are ceva probleme dar imi repeta in mod obsesiv ca vom vorbi.
Tin sa subliniez ca de fiecare data cand l-am sunat mi-a raspuns pe un ton foarte cald, a fost foarte foarte politicos, prietenos si amabil, incerca sa ma linisteasca.
A trecut de atunci un an si jumatate si niciun semn de la el, niciun raspuns la mesajele mele de la el. Macar de mi-ar fi spus “Lasa-ma in pace” sau “Nu mai ma cauta” as fi stiut un lucru. Rational simt ca este un om rau si ca si-a batut joc de increderea mea, lucru pe care i l-am comunicat si de la care evident…niciun raspuns. Ratiunea imi spune, cred eu, ceea ce trebuie si anume sa …cobor din plop pentru ca nu mai sunt o adolescenta iar el a mintit si daca as sta de vorba cu el si acum mi-ar spune aceleasi vorbe.
Nu-mi place sa-mi plang de mila, sunt o femeie optimista, luptatoare pentru ca mi-am luat-o de la viata de multe ori din cauza ca sunt om care joaca doar cinstit si sunt foarte fair-play dar ma simt de multe ori doborata de neputiinta, de durere ca dupa un an si jumatate sunt tot la stadiul in care in sufletul meu este o lupta de nedescris, cum nu am trait in viata mea dar cad…ma ridic si asta traiesc zilnic…razboi si pace…nu misc inainte niciun pas, nu merg inapoi dar stau tot pe loc sufleteste, niciuna dintre maretele mele realizari profesionale si nici dragostea parintilor mei si nici credinta nu ma misca un centimetru de pe acest…camp de lupta…eu sunt optimista dar mai si clachez, simt uneori ca nu mai pot cu toata dorinta mea de a merge mai departe, nu am efectiv putere, nu pot depasi momentul absolut deloc.
Numai intamplarea face ca in acest moment sa nu ma aflu intr-o relatie dupa mai multe incercari esuate pentru ca niciun barbat nu poate completa lipsa lui.Nu ma intelegeti gresit, nu am stat in loc pentru el ci pur si simplu nu am gasit un alt suflet pereche atata tot pentru ca nu imi pot gasi jumatatea din barbatii intalniti de mine in tot acest timp: ciudati, neciopliti, lenesi, egoisti, badarani, ursuzi si plini de figuri pe de-asupra.
Si asta nu din cauza lui pentru ca mintea imi spune ca despre barbatul din el nici nu mai poate fi vorba, nu pot fi langa un barbat atat de slab si de las …dar si acum ma doare acel comportament al…. omului din el…omul foarte drag mie.
Inima….inima spune multe cand este vorba despre lucruri incerte, cand este vorba despre un om pe care l-am vazut si calm si nervos cum reactioneaza, cand este vorba despre un om dintr-o bucata.
Parca viata mi-ar arata ca nu voi intalni vreodata un om la fel ca cel care a plecat efectiv si care culmea…mai declara in mod obsesiv ca vom vorbi, care imi declara si asa sa am rabdare, ca el nu-si retrage cuvintele spuse mie si ca ma va cauta sic a la acel moment avea o “incurcatura”.
Este clar ca…incurcatura… asta pentru mine nu este o scuza si in plus cine stie ce in ce …incurcatura…a intrat?! Nu ma refer la lucruri urate pentru ca este un om pasnic si cu capul pe umeri dar ce incurcatura putea sa fie atat de mare incat sa nu aiba curajul sa dea ochii cu mine indiferent de situatie?
La ora actuala stiu ca el este inca necasatorit, atat eu cat si mama l-am vazut pe strada, la supermarket, la terase fie singur fie inconjurat de un grup de prieteni, amici, etc, de regula barbati sau de rude ale lui impreuna cu consoartele sau cu prietenele lor.
Nu inteleg cum oare este posibil sa fiu atata de toanta incat in adancul sufletului sa mai cred ca intr-adevar el este un om bun, ca nu ma minte? Dar daca el spune adevarul atunci de ce nu are puterea sa vorbeasca? Nu stiu ce sa cred…sunt doua lucruri ce se bat cap in cap? Nu inteleg, nu inteleg ce sa intampla cu el! Sigur ….ma framamta inca intrebarea “De ce? De ce tocmai el si nu altul de la care ma asteptam la asa ceva? De ce un om atat de destupat, deschis si direct? De ce una spune si alta face?”
Am nevoie de punctul dvs. de vedere si astept cu interes un raspuns de la dvs.
Va multumesc!

Cred ca aceasta “scrisoare confesiune” v-a facut bine! Cand o sa o recititi peste un timp, va veti “lumina” si va veti raspunde singura la acele “de ce-uri” care va framanta. Pana atunci, luati un pic de distanta si poate nu ar strica sa apelati la o psihoterapie care va va ajuta sa va intelegeti. De la intatimea “maturitatii” de 30 de ani ai dvs. o sa invatati sa va iubiti si sa va acceptati astfel incat sa faceti alegeri mai bune pentru dvs.
eu am inteles ca aceasta situtatie trebuie rezolvata prin comunicare… mai ales din partea lui. Sugestia mea ar fi sa il confruntati direct si definitiv, pt a putea incheia acest ‘capitol’ sub o forma sau alta. Succes!
Modul in care alegem un partener poate fi un test decisiv cu privire la conceptia noastra despre iubire si casatorie.Acordul dintre doua persoane si potrivirea celor doua stiluri de viata nu inseamna identitatea stilurilor de viata ci complementaritatea lor. De multe ori cunoasterea propriei persoane rezolva multe dintre intrebarile pe care ni le punem despre celalalt.O discutie cu un prieten impartial sau cu un psihoterapeut v-ar putea ajuta sa va gasiti raspunsuri proprii la intrebari .
Din cele scrise de dvs. inteleg ca va preocupa modul in care el gestioneaza “relatia” cu dvs. Nu ati incheiat relatia cu el si de aceea va framantati. O varianta ar fi sa aveti o discutie in care sa clarificati lucrurile- poate ca pana acum nu ati facut acest lucru pentru ca va temeati de ce anume va poate spune- sau sa decideti dvs. sa dati drumul “relatiei”. Ati putea apela la un terapeut cu ajutorul caruia sa intelegeti motivele pentru care sunteti inca interesata de persoana lui desi din cate ati scris el nu v-a ajutat sa intelegeti ce anume se intampla de fapt.
“relatia ” cu el e ste si a fost doar in mintea ta, pe teritoriul iluziei ! Rupe lantul, caci El nu-l va rupe niciodata! Asta e stilul lui, de a lasa lucrurile incurcate. Si rezoneaza cu “ceva” din tine, care te lasi agatata! Trezeste-te , ca semne ai cu duiumul sa vezi ca REalitatea e alta decat iluzia !
RASPUNSUL DOAMNEI CARE A POSTAT INTREBAREA: “Buna ziua,
Dresc sa multumesc celor care mi-au raspuns si pentru sfaturile dansilor.
Ca si raspuns la sfaturile primite, vreau sa spun ca am incercat in repetate randuri ca sa vorbesc cu acest barbat dar a fost in zadar. Am avut aceleasi rezultate si aceleasi tergiversari despre care am vorbit si anume promisiuni gen “am o incurcatura dar vom vorbi, stai linistita” sau lipsa raspuns la mesajele mele si la telefoanele mele.
Am luat distanta de mai bine de un an de zile, deci nu l-am pistonat cu intrebari si mesaje in aceasta perioada de un an si jumatate si am incercat sa depasesc momentul dar a fost in zadar. Rezultatul este cel care este. Niciun semn de la el, nicio veste.
Imi doresc tare mult sa trec peste aceasta incertitudine, indiferent daca voi primi sau nu vreodata vreun raspuns din partea acestui barbat la fel cum imi doresc sa-mi gasesc si o “jumatate” poate asa se va termina orice problema generata de aceasta intamplare.”
 1

Am 16 ani si un prieten cu 2 ani mai mare ca si mine, care locuieste intr-o alta tara. A venit acum in vacanta de Paste, iar dupa ce a plecat am simtit ca a plecat o parte din mine.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua. Numele meu este Anca si am 16 ani. Studiez la un liceu foarte bun din orasul vecin,unde profesorii si elevii au asteptari de la ei insusi. Am intrat pe acest site deoarece am nevoie de ajutor. Am un prieten,cu 2 ani mai mare ca si mine. Suntem prieteni foarte buni,dar si iubiti de vreo 5 luni. El locuieste intr-o alta tara,insa de fiecare data incearca sa ajunga sa isi petreaca timpul cu mine. In vacanta de Paste,a reusit sa ajunga in Romania. Am petrecut momente foarte frumoase impreuna,avem amintiri,tinem foarte mult unul la celalalt,el reusind sa faca sacrificii pentru a veni sa ma vada. Problema apare aici, deoarece inainte cu o zi sa plece am simtit ca umanitatea mea a fost oprita. Nu mai aveam niciun fel de sentiment,nicio traire,nicio emotie. In momentul cand l-am condus la aeroport,am simtit o durere imensa in corpul meu,in suflet,in interior,si ma simteam secata de puteri. Am plans tot drumul,am simtit ca a plecat o parte din mine,insa la o zi dupa plecarea lui,nu am mai simtit nimic cu adevarat. Nu mai simt iubire,manie,tristete,dor,dorinta,pasiune,si nu numai fata de el,ci si fata de tot ceea ce ma inconjoara. E ca si cand sunt constienta de ce ar trebui sa simt,corpul raspunde la ceea ce se intampla,dar sufletul meu e blocat. Privesc in gol,traiesc ca un robot,nu mai am nevoie de nimic,eu fiind din fire sensibila si dornica de afectiune. M-am informat pe internet si ar fi vorba de APATIE sau DEPRESIE. Mi-as dori enorm de mult sa imi revin,pentru ca si el imi repeta ca il voi pierde daca nu reusesc sa imi revin,avand nevoie de afectiunea mea chiar si atunci cand doar vorbim pe facebook. Va rog din suflet,AM NEVOIE DE AJUTOR. V-as fi asa recunoscatoare daca mi-ati oferi vreun sfat. O zi frumoasa.

eu am inteles ca tu incerci sa te protejezi de suferinta generata de aceasta despartire, un mecanism natural totusi, poate intr-un mod caracteristic adolescentei, mai exact: foarte puternic :) . Eu iti sugerez sa iti accepti sentimentele aceasta negative asa cum le accepti si pe cele pozitive… sunt ambele naturale si fac parte din tine, asa ca poti sa te linistesti. Exploreaza aceasta relatie mai mult (desi virtuala deocamdata). Succes! ;)
 1
Este posibil ca deoarece suferi ca el este departe si il vezi mai rar sa incerci sa iti protejezi si sa iti reprimi inconstient trairile. O varianta ar fi sa apelezi la un terapeut pentru a invata cum altfel sa gestionezi situatia. Exista si alte modalitati de a gestiona o astfel de situatie. Succes!
 1
Poate ar fi util sa apelezi la psihologul scolii intr-o prima instanta.Bafta!
 2

Ce se ascunde din punct de vedere psihic in spatele pornirii de a face curatenie des?

Salutare!
Ce se ascunde (din pct de vedere psihic) in spatele unei porniri de a face curatenie des?
Multumesc
nevoia de curatenie :)
 1
poate un sentiment de ‘murdar’?
 1
Persoana poate fi nascuta cu aceasta preocupare, sa faca curatenie si permanent sa astepte musafiri.
Nu cred ca e valabila nici una dintre variantele de mai sus. Sa va zic si parerea mea: cand eram in liceu imi placea sa imi fac ordine in camera, apoi o chemam pe mama sa vada ce am facut, daca ii place. Mama s-a stins de cativa ani si cred ca este una dintre manifestarile nevoii de ea.
 4
un raspuns excelent… ma bucur ca v-am putut fi de folos :)
Si eu va multumesc!
de fapt o nevoie de control..
 2
Sau un doliu neterminat. E ca si cum persoana ar fi inca acolo. Oricum o explorare impreuna cu un terapeut ar putea sa va ofere raspunsul potrivit pentru dvs.
Multumesc tuturor pentru ca v-ati rupt din timpul vostru pentru a-mi raspunde!
 2

Am impresia ca cineva ma urmareste. Stiu ca e imaginatia mea, dar nu mai suport. Mi se pare ca e bunicul meu care a decedat. Mereu ii simt prezenta si privirea.

Olga Gadea

:

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Salut. Am 20 de ani si de mult am opservat ca cineva ma urmarese. Da, stiu, e foarte ciudat, si stiu ca toate aceste faze e imaginatia mea dar nu Mai suport. Deci, mereu simpt prezenta cuiva in casa, chiar si atunci cind nus singura. Dar Daca sunt singura imi este foarte greu sa ma aflu aici. Nustiu de ce dar imi pare ca e bunicul meu care a decedat. Si mereu ii simt prezenta si privirea. Nu imi este frica de oameni morti sau ceva de genu, dar nu suport sa fiu prezenta la inmormintarea cuiva deoarece simt ceva ciudat, parca nu e mort ci viu.
De multe ori marg pe linga o casa parasita si uneori ma opresc brusc si ma uit mereu in acelasi loc la acelasi geam si simt ca cineva se uita la mine.

Intro zi pe la asfintit ma duceam pina la o ruda si drumul pe care mergeam era cam pustiu. Pe acest drum ma salutasem cu un domn care parea foarte straniu, abia se tinea pe picioare, crezusem ca era biat. Deci dupa ce trecusem pe la acea ruda statusem undeva 10 minute. Mam rentors pe acelasi drum, si nu numai odata mergeam pe acolo, Deci undeva pe la jumatatea drumului am vazut acelasi barbat cu care am salutasem cu 15-20 minute inainte . In timp ce ma apropiam vazusem ca statia intrun mod ciudat nu am tras multa atentie amers inainte, cind am dat sa il ocolosece el sa intors si se uita foarte straniu, dar eu nu am tras atentia si am mers in continuare dupa un minut trebuia sa cotesc la dreapta dar in acest timp parca ma strigat cineva si mia zis: “oprestete si intoarcete” Asa si am facut (uitasem sa spun ca eram cu castile in urechi si ascultamm muzica) Deci dupa ce mam intors barbatul Acela se uita spre mine sa clatinat de doua ori si a cazut pe spate. Mam speriat si mam in
dreptat spre el, lam strigat sa vad Daca raspunde si ginguia nustiu ce, lam intors pe spate si am si lam intrebat daca ii este rau el a zis ca totul e bine cind am dat sai daum mina ca sal ridic brusc aceeasi voce a zis”pleaca, acum ” eu mam ridicat si mam intors cind am ajuns pe la aceeasi cotitura am intors capul spre el, el statea pe sezut si se uita spre mine intrun rid, sa ridicat si a luato de unde a venit si mergea destul de normal.
Ce sa fac?

Botezat-Antonescu Radu Andrei

:

exista doua variante: prima este cea ca aveti dreptate si ar fi de dorit sa va protejati; a doua este ca s-ar putea sa nu aveti dreptate si sa fie cazul unor halucinatii, caz in care ar fi de dorit sa consultati urgent un psihiatru (sau mai multi) pt a confirma sau infirma starea dvs. Succes!
 3

Doina Zamfirescu

:

Si de cand aveti aceasta senzatie? De ce anume v-ar urmari cineva? Poate ca este o frica. Si sunt de acord cu colegul meu Botezat-Antonescu Radu Andrei. Aveti cel putin 2 posibilitati. Explorati-le si nu mai lasati teama sa va controleze viata. Succes!
 2
Mirela Daniela Pui din ceea ce descrieti pare sa fie si realitate, dar mai ales multa interpretativitate. Vad mai degraba o problema in interpretarile pe care le dati si in trairile subiective pe care le aveti. Poate e ca urmare a mortii bunicului. Nu pare grav, dar pare ca o psihoterapie v-ar putea ajuta sa treceti peste acest episod.

Am avut o relatie de 3 luni cu o fata si nu mai stiu cum sa o uit si mai stiu ca singura sansa sa se intoarca e atunci cand simte ca nu o mai vreau. Nu reusesc sa o scot din minte. O visez aproape in fiecare seara, e in gand in fiecare zi…

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua. Sunt un baiat de 23 de ani si am avut o relatie cu o fata de 20 de ani. Relatia a durat puțin, aproape 3 luni.Tin sa mentionez ca am avut si alte relatii inainte altele si de lunga durata de pana la un an jumate si am reusit sa trec mult mai uso peste. Sa revin la problema. In ianuarie 2015 a inceput sa se raceasca relatia eu ma racisem controlat de ea ca sa o controlez sa o tin langa mine (probabil am gresit) ea simtea asta si mi se plangea. Apoi intr o zi am hotarat sa discutam problema.Am vorbit seara de 18 ianuarie si am vazut unde gresim si ne am propus sa schimbam acele lucruri care faceau relatia sa mearga prost. A doua zi dupa discutie am primit mesajul prin care imi cerea o ” pauza” eram constient ca altu era motivu si defapt pauza era doar un mod de a ne desparti. Eu ca sa o sperii am spus ca nu exista pauza si defapt e mai bine sa ne desparim. Reactia ei nu a foat cea asteptata si parca nu era asa suparata ca ne desparim…in fine am banuit ca are pe
altcineva intr adevar dupa o luna s a afisat cu alt tip cu care banuiesc ca a ascuns relatia la iceput ca sa nu cada de vina. Mentionez ca in tot acest timp o cautam (sunt constient ca si aici am gresit so a vezut disperarea din mine) si icercam sa ma impac cu ea.Dupa o perioada s a certat cu tipu era singura si a inceput iar sa ma caute. Eu am incercat sa imi controlez emotiile si sa ii dau de inteles ca nu mai sunt disperat Si am vorbit asa cateva zile. In tot acest timp el o mai cauta sa se impace si ea imi zicea ca nu mai vrea sa se impace cu el ca i a gresit mai rau ca mine si ar fi nedrept fata de mine daca l ar ierta.Eu desi o doream inapoi i am zis ca daca e bine langa el sa il ierte si sa se impace ca eu nu o sa licite pentru ea eu accept sa fie ea fericita si atat. Si am hotarat sa nu o mai caut sa ma rup total de ea cu speranta ca ma va cauta ea. ( am considerat ca daca ea a plecat ea sa se intoarca). N am mai vorbit de atuci iar cateva saptamani timp in care s a impacat cu tipu. Problema e ca de cand am cunoscut o am iubit o la fel de mult si mai mult ma sperie faptu ca simt ca e jumatatea mea.De la primul nostru sarut am simtit ca toate gandirile mele dispar si ramane unu singur acela de ai spune ca o iubesc. Am evitat sa ii spun chiar de la inceput Pentru ca mi se parea irational sa oubesti pe cineva de la primul sarut.Si cand stateam seara cu ea in pat nu mai imi simteam inina ca bate atat era de linistita atat eram eu de linistit.Aveam impresia ca poate sa vina sfarsitu lumi nu ma speria nimic atata timp cat o tineam in brate. Si lucrurile astea le simteam cat eram cu ea.Hotarasem ca era vremea sa ma linistesc pentru ca inainte eram mai libertin si sicer sa fiu am si inselat in alte relatii. In relati cu ea nu am vrut si de fiecare data cand aveam ocazia s au aparea ispita plecam in bratele ei. Ma cautau fete sa ne vedem si le refuzam frumos.Nici mie nu imi vrnea sa cred cat m am schimbat in aproape 3 luni.
Acum la mai bine de 3 luni de atunci e tot in mintea mea si am icercat tot felu de metode sa mi o scot din minte s au macar sa accept si sa pot merge mai departe si nu reusesc. Sunt constient ca are alta relatie cu alt tip (alte amintiri, probabil il iubeste) ca nu va mai fi amea, sunt constient ca a plecat pentru ala si ar trebui Sa o urasc. La ultima duscutie chiar imi dadea sfaturi cum sa trec peste. Acesta ar fi un motiv in plus sa plec. Si totusi e blocata in minte nu pleaca nicicum. Am evitat orice contact cu ea am ascuns tot ce imi aminteste de ea am rupt orice legatura am sters poze mi am facut alta iubita ca sa o uit ( in alte cazuri a funcționat) si tot nu reusesc sa o uit din contra mi a afectat si viata sexuala mi a scazut libidoul si de multe ori moare in timpul actiunii…tipa actuala imi stie problema si ma intelege. Nu mai stiu cum sa o uit s au sa o accept icat sa nu mai fie atat de intens. Mai stiu ca si singura sansa ca sa se intoarca e atunci cand simte ca nu o mai vreau. Si tot nu reusesc sa o scot din minte. O visez aproape in fiecare seara…e in gand in fiecare zi….va rog dati mi un sfat sa pot sa o uit. Mi am ocupat si timpul ci facultatea cu alte activitati peste tot e in mintea mea… va mulțumesc

ce pot sa iti spun este ca nu ai cum sa o uiti… si poate ca este mai bine asa. Ai putea insa, data viitoare, sa incerci sa nu mai repeti ‘greselile’ de acum, sa fii sincer si deschis, fara trucuri de ‘agatat’. In plus am senzatia ca problema este mai complexa decat pare si cred ca ti-ar face bine sa explorezi impreuna cu un psiholog. Succes! ;)
 1
Daca ai putea sa o uiti ai uita o parte din viata ta. Pe de alta parte lucrurile care s-au intamplat nu mai pot fi schimbate. Insa tu te poti schimba. Daca ai cponstientizat ca folosesti niste “strategii” care nu iti aduc nici un beneficiu, primul pas ar fi sa le schimbi. Poate impreuna cu un terapeut.
 1

Cum as putea scapa de atacul de panica? In urma cu 4 ani am fost urmarita de 2 indivizi care au vrut sa imi fure telefonul. Din seara aceea nu am mai putut merge singura pe strada.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua! Cum as putea scapa de atacul de panica? in urma cu 4 ani ma intorceam de la serviciu seara si am fost urmarita de 2 indivizi care au vrut sa imi fure telefonul,din seara aceea nu am mai putut merge singura pe strad mereu aveam senzatia ca cineva vrea sa imi faca rau.in 2012 am facut un mic accident de masin de atunci nu mai pot conduce si tot timpul cand sunt cu sotul in masina am in minte doar nenorociri Ce imi recomandati sa scap de aceste temeri ! O zi minunata ! Multumesc

psihoterapia este raspunsul :) .
 2
Buna zioa,o cunioaste cineva pe D-na Psiholog Comisel Mihaela?pe sitiul Psihosucces scrie clar ca sedintele sint gratuite,iar d-ei a luat bani a mai facut si factura pe numele sau e posibil asa ceva?
Nu o cunosc pe dna in cauza ,ce pot sa spun este ca psihologii investesc foarte multi bani in pregatirea lor si nu pot trai gratis! Este remarcabil ca multi dintre noi ne oferim serviciile atat platit cat si pro bono in timpul liber din simpla dorinta de a darui,din pasiune sau compasiune pentru anumite cazuri. Nu stiu cazul doamnei dar va invit sa nu tragem concluzii sau sa aruncam cu piatra inainte de a fi perfect informati ! O ZI FRUMOASA CU PACE TUTUROR ! :)
 1
si eu recomand psihoterapie pt acea stare de anxietate/panica si poate si un consult la un psihiatru (macar pt o parere… sau doua). Au trecut destui ani de la cauze si ar fi de dorit sa nu lasam anxietatea sa se instaleze permanent :) . Se poate, succes!
 2
Apelati la un terapeut pentru ca din cele scrise de dvs. inteleg ca teama s-a extins si va afecteaza activitatea. Discutati cu terapeutul pentru a putea debloca situatia. Succes!
 2

Sunt casatorita de 9 luni si locuim in casa cu socrii. Numai noi intretinem casa: cumparam mancare, facturi, le mai dam si bani si tot ei sustin ca ne intretin, caci daca nu ar fi ei cum am putea trai…

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Sunt casatorita de 9 luni si locuim in casa cu socrii,avem baie,bucatarie comuna.Nu avem inca posibilitatea sa ne construim noi,desi ei au mai multe camere dar nu vor sa ne dea,fiind unicul copil.Ma supara foarte mult faptul ca numai noi intretinem casa:cumparam mancare,facturi,le mai dam si bani si tot ei sustin ca ne intretin ,caci daca nu ar fi ei cum am putea trai.Cum as putea sa procedez sa il fac pe sotul meu sa inteleaga sa ne construim cumva si noi macar o baie si o bucatarie,ca sa punem si noi bani deoparte ,caci in felul asta numai ii intretinem pe ei?

eu va recomand sa discutati in continuare cu sotul, pana gasiti un consens. Nu il putet obliga… sau cel putin nu ar fi de dorit… sa faca, sau sa inteleaga ce vreti dvs. Este o problema de familie/cuplu si este de dorit sa gasiti rezolvarea tot in aceasta relatie. Succes!
 1

Colega mea de apartament are niste simptome pe care medicii generalisti si de familie evita sa le explice, iar analizele de sange sunt perfecte. Prima criza pe care a avut-o s-a manifestat prin tremurat, diaree, greata, tensiune crescuta.

Mesaj anonim de pe Terapeuti.ro:
Buna ziua,
De putin timp colega mea deapartament are nise simptome pe care medicii generalisti si de familie evita sa le explice, iar analizele de sange sunt perfecte. Prima criza pe care a avut-o s-a manifestat prin tremurat, diaree, greata, tensiune crescuta. Mi-a fost rau la un moment dat si ea s-a spariat si de fiecare data cand fac ceva din care crede ea ca ma simt rau, i se face ei rau. Cel mai grav a fost weekendul acesta, and de vineri pana duminica abia daca a mancat din cauza gretii, a dormit toata ziua, se trezea cu tensiune mare si tremura. Am incercat sa o relaxez si nu am reusit. Nu pare deloc panicata, se straduieste sa se simta bine, dar sfarseste tot la starea vegetativa. Are 23 de ani si matusa ei are probleme psihice, o lunga perioada nu a iesit din casa si se mediamenteaza si doarme mare parte din zi. Ca alte traume, mama ei a murit acum 5 ani si a recunoscut ca a suferit un soc emotional. Am chemat salvarea pentru ca se simtea extrem de rau de la greata si lipsa ma
ncarii, dar ne-a pacalit ca ii injecteaza no spa si metrop. si i-a facut diazapam si iar a dormit.Am mers azi si la medicover ca era aproape si i-a facut injectie cu calciu si alta cu fenobarbitan si a trimis-o acasa sa manance si sa doarma. Dosr ca nu poate manca si tot ce face e sa doarma. As vrea sa stiu daca exista alta solutie, nu e o cauza psihica ascunsa sau pe care sa nu o constientizeze, sunt niste stari care nu ii permit sa functioneze si e frustrant. Nu stim unde sa mergem si se teme ca nu avem banii necesari sedintelor la psiholog si vizitelor la psihiatru.

Ateva sfaturi despre cum sa procedam si cam cat poate dura de regula o stare ca asta. Multumesc!

În primul rând încercați să mai explicați o dată totul. De data asta într -un mod inteligibil. Dacă se poate…
Mie-mi pare a sindrom depresiv-anxios…
consultul psihiatric este acoperit prin asigurarea de sanatate! Mergeti la orice cabinet de psihiatrie. Succes!
Probabil sunt afectiuni psihosomatice din pacate ele se trateaza tot la un psihoterapeut,deci incercati sa mergeti la unul in orasul dumneavoastra.
tratament dla psihiatru si apoi psihoterapiee
Este cineva aici ce ma poate ajuta si pe mine?
din ce localitate?
Sunt din Bucuresti, dar macar pe facebook acum sa discute cineva si cu mine..
poti pune problematica ta aici sau daca nu se poate, un psiholog, fata in fata te poate ajuta. Nu pe Fb
 1
n-am nicio problematica de postat, aveam nevoie mai mult de o discutie, nu am de ce sa ma duc la psihlog, deoarece nici macar nu este la mine problema, nu am vreo afectiune, era ceva de moment si nu mai rezist
va multumesc pentru omenie, o seara buna
fara suparare, dar meseria asta nu e o “discutie”, este o profesie care trebuie facuta cu multa responsabilitate, iar aceasta responsabilitate a ai cu omul fata in fata, cu respect si asumare fata de el. Daniel. Cu drag te-as ajuta daca ai veni la cabinet si nu e vorba de bani aici.
 1
Fiecare cu opinia sa, oricum lasati, nu mai am nevoie. Si ca fapt divers, sa stiti ca am gasit persoane pe acest grup, de meserie tot psiholog care au si alte viziuni. Fiecare face ce doreste. Nu am nicio problema cu nimeni. Nu oblig pe nimeni sa faca nimic. Va respect si o seara buna

Fiind instabil emotional si nefiind atent la anumite detalii, o fata cu care ma intalneam a spus ca nu mai putem continua pentru ca nu simte nimic pentru mine. Eu acum vreau sa lupt pentru ea cu orice mijloace, sa-i dovedesc ca m-am schimbat.

Mesaj anonim prin www.terapeuti.ro:

Buna, sper sa primesc si eu un sfat util aici. Am sa va povestesc pe scurt. Acum aproximativ 1 luna jumatate am cunoscut o fata prin intermediul unor cunostinte. Din prima oara cand am vazut mi-am zis ca acesta fata este speciala. Tin sa mentionez ca nu am mai avut o relatie stabile de ceva timp si m-am bucurat foarte tare cand am cunoscut-o. Au fost 2-3 saptamani suberbe alaturi de ea, m-am simtit extraordinar. Am ajuns sa ma indragostesc de ea. Recunosc, fiind instabil emotional si nefiind atent la anumite detalii ce conteaza pentru ea foarte mult a sugerat ca nu mai putem continua pentru ca nu simte nimic pentru mine. Poate a spus chestia asta doar sa nu imi spune ce nu i-a convenit in relatia noastra. Eu acum vreau sa lupt pentru ea cu orice mijloace, sa-i dovedesc ca m-am schimbat asa cum doreste ea sa fiu. Incerc sa-i acord acel spatiu, sa nu o contactez eu, astept sa ma contacteze ea pe mine. Daca as mai putea primi un sfat bun sau daca doriti sa mai aflati detalii imp
ortante pentru dumneavostra pentru a ma ajuta va stau la dispozitie.

mie mi se pare o abordare respectoasa si corecta, care sper sa fie apreciata de aceasta fata. Succes! ;)
Daca ati realizat ca ati putea schimba anumite comortamente ati putea apela la dezvoltare personala. Putem schimba anumite lucruri care sesizam ca nu ne folosesc dar poate ca este bine sa fim noi insine si nu cum vor altii.
Tu ti-ai spus ca e fata visurilor, Nu ea ca tu ai fi baiatul visurilor ei. Deci….ce “film” traiesti? daca te vera..te cauta…
 1

Am 17 ani si nu mai am pic de demnitate. Am acceptat ca un baiat sa ma insele pe fata, sa ma injure, sa se comporte deplorabil cu mine…

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Singurătatea e letala ,nu ? Ei bine exista si la 17 ani.. Am ajuns sa nu mai am pic de demnitate in momentul in care am acceptat un băiat la care tin prea mult ,sa ma însele pe fata , si sa trec cu vederea..sa ajungă sa ma înjure in ultimul hal si sa se comporte deplorabil cu mine , si sa-mi zică clar ca își bate joc ,si totusi eu sa nu pot trece peste.. Atunci cand am aflat de cea de a2 a cu care umbla in același timp.. Si totusi eu sa ma tot “leg ” si de cea mai mică ” firimitura ” primită. Si totusi eu as fi dat totul pt el, chiar daca noi poate vorbeam doar câte 2 luni si 5 pauza si tot asa.. E posibil sa tii atata la cineva? Sa ajung sa refuz toți băieții buni care au vrut poate sa ma facă fericita si sa ajung in halu in care sunt acum si scriu aici pt ca am nevoie de ajutor. Locuiesc intr-un oras micuț , nu prea ai de unde sa Cunoști lume sau persoane noi ca deja ne stim toți,nu ai unde sa ieși sau sa faci ceva, si simt ca imi irosesc cei mai frumoș
i ani din viata..ma simt atat de singura..si mi-as dori enorm sa vina un el care sa ma facă sa ma simt apreciata, sa ma ajute sa trec peste, dar efectiv aici nu este nimeni..si atunci cum fac sa trec peste? Cum fac sa imi revin? Sa simt ca fac ceva cu viata mea, nu la vârsta asta ,singura viata pe care o am sa o ajung sa o petrec in casa..simt ca înnebunesc ..

pare ca esti foarte concentrata si preocupata de a ‘a fi intr-o relatie cu cineva’. Eu ti-as recomanda sa incepi sa ai o relatie cu tine… sa te cunosti pe tine ca persoana cat de bine poti. Gandeste-te ca vine vremea facultatii si o sa pleci din acest orasel mic… o sa cunosti multi alti oameni. Incearca sa te opresti putin din aceasta cautare si sa te uiti si ingrijesti pe tine. Se poate, succes!
 1
Comuta-ti atentia, focuseaza-te pe citit, pe invatat, pe tine, pe dezvoltarea ta ca om. Stiu ca nu este usor, probabil suferi de un fel de abandon emotional din partea familiei daca cauti cu atata disperare atentia toxica in afara ta. Cauta-ti modele demne de urmat in jurul tau, in cartile pe care le citesti, in biografiile oamenilor care au reusit in viata si care si-au gasit drumul. Tu ai acum o personalitate in formare, incearca sa te inconjori de persoane de la care ai ce invata, demne si cu coloana vertebrala. Nu ramane in relatii toxice care-ti vor marca formarea ta ca om. Esti la varsta la care poti sa faci tot ce-ti doresti atata timp cat esti constienta de valoarea si de puterea ta.
 2
Poate poti discuta cu psihologul scoli despre aceste probleme. Insa este important sa iti consolidezi respectul de sine pentru a fi multumita de tine insuti. Cateodata lucrurile par ca nu au vreo rezolvare-mai ales la varsta de 17 ani- dar exista multe oportunitati de care vei deveni constienta. Vei termina liceul si probabl vei dori sa pleci din acel orasel ceea ce inseamna ca vei putea cunoaste alti oameni.
 1
nu singuratatea e letala, ci neiubirea de sine ! descopera sa te iubesti, nu sa cersesti” ! Nimeni nu te poate face fericita in afara de tine !
Priveste in tine. De fapt te razbuni pe tine alimentand in acelasi timp orgoliul unui prost crescut. Priveste in sufletul tau. Ajuti un sadic sa

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita