Arhiva lunara pentru aprilie, 2015
| 703 vizite |
Am o relație de 7 ani, iar in ultimul an facem dragoste o data pe luna. Ma invinueste ca nu sunt senzuala si se masturbeaza. Cand ma apropii de el nu are chef, este obosit sau are cate o durere…
Olga Gâdea
:
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua, am o relație de 7 ani eu 31 de ani , el 30. In ultimul an si jumătate ceva nu este in regula deoarece nu avem o viața sexuală normala. Facem dragoste o data pe luna. M-am gândit ca este altcineva in viața lui, dar nu are pe nimeni. L-am întrebat ce se întâmpla?! Dar m-a invinueste pe mine ca nu sunt senzuala. Am încercat sa m-a apropii de el dar de fiecare data nu are chef, este obosit sau are câte o durere. In schimb pot spune ca se masturbeaza. Nu știu ce sa fac.ne certam foarte des si cred ca de la abstinenta porneste totul. Îmi puteți da un sfat?!
-
-
-
Botezat-Antonescu Radu Andrei un sfat ar fi sa recunoasteti amandoi aceasta problema si sa mergeti la un terapeut de cuplu pt a discuta ‘altfel’ problemele din relatie. Putem face multe scenarii de la distanta insa de dorit ar fi sa le discutati impreuna cat mai sincer si deschis cu putinta. Succes!
-
-
Doina Zamfirescu Poate ca este nevoie de putina noutate.Dupa niste ani de multe ori se intra intr-un fel de obisnuinta, lucru care erodeaza relatia. Deoarece va afecteaza pe amandoi ma gandesc, ca ati putea apela la terapie de cuplu in cadrul careia sa constientizati nevoia de schimbare si sa gasiti o cale pentru a gestiona situatia.
-
Grigoras Nitica Daca-i place sa se masturbeze incearca sa participi la ceea ce-i place imbracata cat mai sumar,sexi discutand despre fanteziile lui si ale tale,despre primul moment cand a-ti facut dragoste si poate se aprinde din nou dorinta de a face dragoste cu tine….
Am un baiat casatorit si cu 2 copii. Acum 2 ani am observat ca a inceput o relatie pe net cu o femeie mai in varsta decat el cu 8 ani, casatorita. El zilnic ii urmarea profilul de Facebook… E obsedat oare de ea? Neaga totul. Nu mi-as dori sa se desparta de sotie, e o persoana minunata.
Olga Gâdea
:
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:
Buna ziua!E putin ciudata povestea mea..incerc s-o explic pe scurt.Am un baiat de 32 de ani.Casatorit de 6 ani,2 copii.Acum 2 ani am observat ca a inceput o relatie pe net cu o femeie mai in varsta decat el cu 8 ani,casatorita..relatia a durat aproximativ un an..nu stiu motivele ruperii relatiei..intre timp sotia lui a nascut al doilea copil..el pe respectiva a sters-o de pe facebook..sau ea l-a sters.nu stiu..stiu doar ca nu mai erau prieteni,nici pe mess nu mai pierdea timpul.Acum putin timp din intamplare am descoperit ca el zilnic ii urmarea profilul de facebook,al ei,al sotului,ai copiilor ei…intra pe facebook mai mult pentru a vedea ce face ea..sunt mama,nu stiu ce sa fac…e obsedat oare de ea?..cu sotia se comporta frumos,copii si-i iubeste…daca va afla sotia lui?ea nu stie nimic de relatia lui virtuala cu acea femeie…am incercat sa vorbesc cu el,dar el neaga totul..nu mi-as dori sa se desparta de sotie..e o persoana minunata…va rog sa-mi dati un sfat
Botezat-Antonescu Radu Andrei
:
interesant este ca Dvs. aveti acces la contul sau de Facebook! Chiar daca sunteti mama lui, are dreptul sa isi faca propriile alegeri, chiar daca sunt gresite dintr-un punct sau altul de vedere. Eu unul as fi mai mult decat furios in legatura cu aceasta incalcare a intimitatii, insa.
Am 49 de ani si nu am avut o casnicie fericita… reprosuri, batai, el este alcoolic. Am cunoscut pe cineva pe o retea de socializare, ma asculta, ii povesteam viata mea, problemele si incet, incet, fara sa-mi dau seama, m-am indragostit de el…
Olga Gâdea
:
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua!Sunt casatorita si sotul lucreaza in strainatate..ne intalnim cateva luni pe an…nu am avut o casnicie fericita,reprosuri,batai..este alcoolic..recunoaste ca nu poate sta o zi fara bautura dar nu doreste ajutor de specialitate,spune ca se poate lasa oricand vrea…dar nu despre asta vreau sa vorbesc…Am 49 de ani,acum 4 ani am cunoscut pe cineva pe o retea de socializare…de singuratate,de plictiseala..am inceput sa vb cu el..era mai tanar cu 14 ani decat mine,casatorit de cinci ani cu o fetita de trei ani…ma asculta,ii povesteam viata mea,problemele si incet,incet fara sa-mi dau seama m-am indragostit de el..stiam ca niciodata nu poate fi nimic intre noi,nu mi-am facut iluzii,nici nu doream altceva decat ce era atunci..un prieten cu care puteam discuta orice..la inceput si el mi-a spus ca s-a indragostit de mine..eu deja il iubeam nebuneste..cu toate ca nu ne-am vazut niciodata in realitate..telefoanele au inceput sa fie mai rare,pe chaturi,pe facebook,pe mess nu ma mai baga in seama..din greseala am inceput sa primesc mesaje adresate altor femei..apoi mi-a recunoscut ca nu ma mai iubea,ca-si iubea sotia si nu i se pare corect sa mai continuam,ca relatia i se pare o prostie..eu am inceput sa banui ca el de fapt a inceput o alta poveste cu o prietena de-a mea..amandoi intrau pe mess unul dupa celalalt,ieseau tot asa..i am intebat pe amandoi..mi-au negat.m-au facut nebuna..m-au sters amandoi de pe mess,de pe facebook..nu doream decat sa fie cinstit si sa recunoasca…am suferit enorm..ma ignora,daca-i scriam nu-mi raspundea..rar,foarte rar imi mai scria..dupa un an de zile mi-a recunoscut relatia cu prietena..spunea ca nu a fost decat ceva de scurta durata cu ea,dar de fapt stiu ca o iubeste si acum,chiar daca acum nu-si vorbesc..nu am fost la nici un psiholog,dar de atunci m-am schimbat..fumez enorm de mult,nu mai zambesc…am ajuns dependenta de internet,nu mai ies din casa,la seviciu si atat…nu am o prietena apropiata cu care sa pot discuta..zilnic ma gandesc la el,imi lipseste chiar daca au trecut aproape 3 ani; si ma intreb de ce? de ce m-a dat deoparte,nu doream decat sa vorbim,doream un prieten,nu un amant..stia ca sufar,stia ca ma doare sufletul si intentionat ma ranea si jignea…mi-a recunoscut ca s-a jucat.mi-am dorit mult sa-l vad..si acum cateva luni mi s-a ivit ocazia sa merg in orasul lui..l-am rugat daca pot sa-l vad cateva minute..nu a dorit..mi-a spus ca nu-i vede rostul…de ce unii oameni pot fi atat de cruzi si calca in picioare sentimentele altor oameni?ce am facut gresit?nu am dorit sa fac rau nimanui..de ce s-a schimbat asa mult fata de mine?eram prieteni buni..oare pentru ca eu stiam de cealalta relatie a lui,pe care mult timp a negat-o(si tipa era casatorita si mai in varsta cu 8 ani decat el,cu o casnicie fericita in schimb)???de ce nu mai dorea prietenia mea???sunt intrebari la care nu am raspuns si ma dor…
-
-
-
Botezat-Antonescu Radu Andrei inteleg ca suferiti, insa problema de baza este tocmai mediul virtual. Daca sunteti nefericita in casnicia Dvs. atunci divortati… plecati si fizic si psihic si emotional din acel loc… reluati contactul ‘pe viu’ cu oamenii! Incepeti cu a merge la un psihoterapeut… este un contact sigur, neutru, obiectiv si in sprijinul Dvs. Sunt sigur ca pe masura ce va descarcati, lucrurile se vor simplifica. Se poate, succes!
-
-
Mihaela Comisel Repetati si in relatia virtuala aceasi dependenta ca si in cea reala cu sotul dvs. (chiar daca este la distanta). Daca au existat respingeri in relatia maritala si le-ati acceptat (reprosuri, batai,alcool, etc.) tot repsingeri ati acceptat si virtual (mesaje pentru alte persoane, relatia lui cu prietena dvs., absenta telefoaneleor si a mesajelor, etc.). Schimbati patternul, faceti cu adevarat ceva pentru dvs. si increderea in fortele proprii, mergeti la psiholog sau la cursuri de dezvoltare personala, largiti-va cercul de prietene, iesiti, ingrijiti-va si pe urma vedeti in ce fel sa puneti capat relatiilor toxice din viata dvs. pentru ca sa faceti loc unor relatii sanatoase.
-
-
Doina Zamfirescu Din pacate in mediul virtual de multe ori, oamenii se prezinta asa cum doresc si si nu cum sunt. De aici o serie de dezamagiri. Insa dincolo de asta, probabil ca lucrul acesta nu s-ar fi intamplat daca daca nu ati fi fost deja vulnerabila (din relatia de cuplu). Renuntati sa va mai “agatati” de o relatie cu o persoana care nu va pretuieste si orientati-va spre dvs. Apelati la un terapeut pentru a va intelege mai bine comportamentul si pentru a lua cele mai bune decizii pentru dvs. Succes!
-
Mar Dum Nu a dorit sa se intalneasca cu dumneavoastra deoarece se simtea vinovat si poate se temea de discutii ce ar fi putut sa-l compromita fata de ale persoane. In rest vad lucrurile la fel ca Mihaela Comisel, chiar daca este foarte greu sa realizezi de unul singur felul cum codependenta sau altfel spus nevoia de a trai adaptandu-te la o relatie cu un sot alcoolic si violent, v-a modelt inconstient experienta de viata si modul de a alege relatiile. Avem o capacitate de cuprindere a emotiilor negative pe care le descaracam sub o forma sau alta (plans, refolta, transfer pe un plan imaginativ, etc), atunci cand nu le mai putem cuprinde. “Prietenul” nu a facut decat sa profite de nevoia dumneavoastra de empatie, respect si intelegere reciproca, asumandu-si probabil si nu stiu ce merite personale in aceasta “reusita”. Acum ati inlocuit dependenta de persoane toxice cu retragerea in sine si o dependenta la fel de toxica, fumatul. Cu siguranta, ne suferind la fel de mult ca dumneavostra capacitatea de intelegere si cuprindere a trairilor asa zisului prieten este cu mult mai mica decat a dumneavoastra, provcandu-i o posibila senzatie de “sufocare”, ce poate fi pentru el inca un motiv de evitare. Cu siguranta insa interesele lui pe facebook erau cu totul altele decat cele de compasiune si reciprocitate a trairilor. De fapt, propriile dumneavoastra nevoi si asteptari proectate asupra lui, au facut sa vedeti in el o cu totul altfel de persoana si nu ati luat in seama semnele ce va trezeau suspiciuni. La randul sau, “prietenul” dvs, pt a-si mentine stima de sine ridicata in urma comportamentul avut, va apela la diverse posibile mecanisme de aparare (pe plan psihologic, pe care nu le mai enumar), iar daca va reusi canva sa ajunga suficient de matur si onest pentru ca privind inapoi sa-si accepte “chipul relevat in oglinda”, se va rusina. Pacat ca invatatm in cea mai mare parte a timpului din greseli.
Am 20 de ani si in urma cu doi ani am fost un tip foarte bun la matematica si fizica. Dar s-a intamplat un eveniment care a reusit sa-mi indeparteze intuitia in aceste domenii.
Olga Gâdea
:
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua!
Am 20 de ani si in urma cu doi ani am fost un tip foarte bun la matematica si fizica. Atunci s-a intamplat un eveniment care a reusit sa-mi indeparteze intuitia in aceste domenii, problema care persista si in prezent. Atunci am fost dezavantajat intr-un proiect(la fizica) de catre coordonator, nu eram bine vazut desi imi dadeam interesul si ideile ce le propuneam erau bune (imi dadeam seama de asta pentru ca erau implementate in proiect). Am fost marginalizat oarecum de coordonator(profesor de fizica la clasa) deoarece nu satisfaceam unele interese ce nu tineau de activitatea scolara iar membrii echipei faceau acest lucru (aveau parinti influenti si il puteau ajuta si in plus, coordonatorului ii placea sa fie laudat si “preamarit” si sa i se spuna ca e cel mai bun,lucru pe care eu nu l-am facut).Bun! Intr-o zi am rabufnit (in sinea mea si nu m-am exteriorizat), s-au acumulat stari de suparari din cauza asta si am renuntat in cele din urma la proiect. Pe langa asta, in aceeasi zi cand am rabufnit am ajuns ca pana seara sa nu mai fiu in stare sa inteleg probleme de genul “de ce 1+1=2?”. A aparut un fel de uitare si totodata o stare de nesiguranta in ceea ce rezolvam cu privire la valoarea de adevar a rezultatului(probabil ca nesiguranta a intervenit pentru a fi 100% ca fac corect si pentru a demonstra ca sunt in stare sa fac ceea ce pretind ca stiu sa fac). Numai ca aceasta stare de nesiguranta s-a extins spre o stare de frica generala.
Mi-e frica, de exemplu, sa fac un lucru nou din cauza faptului ca am temerea asupra criticilor ce pot surveni daca gresec(si aici cu “gresitul” este o poveste veche, de cand eram copil eram prea aspru pedepsit pentru o greseala de catre parinti; la scoala eram silit sa iau numai note de 9 si 10,si cand mi se intampla sa iau o nota mai mica[de regula, singura intr-un semestru sau chiar an] aveam parte de scandal).
Am 20 de ani si in urma cu doi ani am fost un tip foarte bun la matematica si fizica. Atunci s-a intamplat un eveniment care a reusit sa-mi indeparteze intuitia in aceste domenii, problema care persista si in prezent. Atunci am fost dezavantajat intr-un proiect(la fizica) de catre coordonator, nu eram bine vazut desi imi dadeam interesul si ideile ce le propuneam erau bune (imi dadeam seama de asta pentru ca erau implementate in proiect). Am fost marginalizat oarecum de coordonator(profesor de fizica la clasa) deoarece nu satisfaceam unele interese ce nu tineau de activitatea scolara iar membrii echipei faceau acest lucru (aveau parinti influenti si il puteau ajuta si in plus, coordonatorului ii placea sa fie laudat si “preamarit” si sa i se spuna ca e cel mai bun,lucru pe care eu nu l-am facut).Bun! Intr-o zi am rabufnit (in sinea mea si nu m-am exteriorizat), s-au acumulat stari de suparari din cauza asta si am renuntat in cele din urma la proiect. Pe langa asta, in aceeasi zi cand am rabufnit am ajuns ca pana seara sa nu mai fiu in stare sa inteleg probleme de genul “de ce 1+1=2?”. A aparut un fel de uitare si totodata o stare de nesiguranta in ceea ce rezolvam cu privire la valoarea de adevar a rezultatului(probabil ca nesiguranta a intervenit pentru a fi 100% ca fac corect si pentru a demonstra ca sunt in stare sa fac ceea ce pretind ca stiu sa fac). Numai ca aceasta stare de nesiguranta s-a extins spre o stare de frica generala.
Mi-e frica, de exemplu, sa fac un lucru nou din cauza faptului ca am temerea asupra criticilor ce pot surveni daca gresec(si aici cu “gresitul” este o poveste veche, de cand eram copil eram prea aspru pedepsit pentru o greseala de catre parinti; la scoala eram silit sa iau numai note de 9 si 10,si cand mi se intampla sa iau o nota mai mica[de regula, singura intr-un semestru sau chiar an] aveam parte de scandal).
Situatia familiala, din punct de vedere al atmosferei din sanul ei, nu este roz deloc. Am parte de scandaluri din cauza consumului de alcool de catre tata intre parinti destul de des in weekenduri si mereu in perioada sarbatorilor. Sunt satul si de aceasta situatie. De vacante petrecute altundeva in afara de locatia de domiciliu nici nu poate fi vorba. Si din cauza acestui lucru am o senzatie de discomfort atunci cand vine vorba sa discut cu cineva “cum mi-am petrecut vacanta?”. Doar cuvantul “acasa”,”acasa”,”acasa”. Nici cercul de prieteni nu este deloc extins(o cauza fiind si statutul social scazut in comparatie cu al persoanelor cu care am avut “norocul” sa ma intalnesc). De exemplu, in timpul liceului am fost “abandonat” chiar si din postura de coleg de colectivul clasei deoarece nu imi permiteam sa ies dupa ore cu ei atat de des pe cat ar fi trebuit. Si nici de catre parinti nu mi s-a zis niciodata o replica de genul “du-te si te distreaza”.Nu! Orice “asa zis” insucces era pus pe seama faptului ca m-am distrat in loc sa invat(daca ar fi existat vreo distractie in preajma lui). De aceea nu m-am distrat mai deloc in viata mea pana acum si nici nu stiu sa ma distrez pentru ca eu nu am vazut distractie la mine in casa ci doar scandal.
In fine, ar mai fi si altele de spus!(de o prietena nici nu poate fi vorba pentru ca nu am gasit o fata care sa ma inteleaga; am incercat sa intru in vorba cu una dar ar fi apreciat mai mult daca eram un magar decat sa ma port frumos cu ea si drept rasplata m-am simtit prost la o iesire in oras cu colegii (printre singurele de altfel) din cauza ei.
Ceea ce-mi doresc in prezent este ca sa imi revin macar sa pot invata din nou asa cum invatam inainte (pentru ca acum sunt demotivat complet sa o mai fac), sa-mi revina intuitia de a rezolva probleme de matematica si fizica (asta simt eu ca ma tin in viata), sa inteleg din nou si sa resimt notiunile acestor doua materii (In prezent sunt la facultate si ma descurc cu greu din cauza acestei probleme). Pe urma doresc sa resimt curajul, sa nu mai fac cu frica un lucru si sa constientizez intotdeauna ceea ce fac. Si in final, sa imi fac un grup de prieteni, sa nu mai fiu respins. Am urmat o serie de 5 sedinte de consiliere dar nu sunt multumit de rezultat(pentru ca nu au produs schimbari). Va multumesc pentru timpul acordat si astept un raspuns! O zi buna!
Botezat-Antonescu Radu Andrei
:
ceea ce ne ceri tu, in mod evident, nu ti le putem oferi. Eu am inteles din cele scrise ca tot treci printr-o perioada stresanta care aparent a reusit sa instaleze si o anxietate destul de puternica. Daca nu esti multumit de consilierea primita, atunci schimba terapeutul… trebuie sa gasesti unul cu care sa fii compatibil pana la urma. Asa cum a fost nevoie de timp ca sa ajungi in acest impas… o sa fie nevoie de timp ca sa iesi din el. Se poate, succes!
In urma unui accident vascular cerebral, tatal meu a ramas cu o semiparalizie pe partea stanga a corpului. Se enerveaza foarte des, nu ii mai place aproape nimic, uita unele lucruri care inainte le stia perfect. Isi face rau lui, dar ne termina (in sens nervos) si pe noi.
Olga Gâdea
:
Mesaj anonim prin www.terapeuti.ro:Buna ziua! In urma cu aproape 3 ani tatal meu a suferit un accident vascular cerebral. A ramas cu o semi-paralizie pe partea stanga a corpului (bratul si-l misca destul de greu, nu prea poate face multe cu el, de asemenea si piciorul este afectat, dar nu asa de tare ca bratul stange) Cauza acestuia fiind una ereditara. Acesta avea probleme cu inima de mai multa vreme avand un stent. De cand s-a produs AVC-ul se comparta ca o persoana diferita. Se enerveaza foarte des, nu ii mai place aproape nimic, uita unele lucruri care inainte le stia perfect si se plange de lucruri marunte. Bineinteles inteleg ca dupa acest AVC a avut de suferit, dar nu se poate face nimic in acest sens. Nu as vrea sa continue asa deoarece nu numai ca isi face rau lui, dar ne termina (in sens nervos) si pe noi. Ce am putea face in cazul acesta?
Botezat-Antonescu Radu Andrei
:
exista tratament psihiatric pt demente de acest gen. In rest, neuronii nu se pot regenera asa ca drumul nu poate fi decat ‘liniar spre in jos’, din pacate. Mergeti cu el la un control psihiatric. Succes!
Sotul meu nu ne da atentie mie si fiicei noastre de 13 ani. Se simte foarte bine singur, in weekend vrea doar sa stea la tv si sa nu-l deranjam sau se incuie in dormitor si sta pe Facebook, concediul si-l petrece singur la parintii lui…
Olga Gâdea
:
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua! Ma bucur mult sa mi pot spune problema cuiva online si sa sper ca pot fi ajutata ! E vorba despre relatia mea defectuosa cu sotul din ultimii ani .Ma numesc Georgiana ,am 43 ani si nu mai reusesc sa mi gasesc echilibrul alaturi de sotul meu !Nu imi da atentie deloc nici mie nici ficei noastre in varsta de 13 ani.Are convingerea ca ne arata ca ne iubeste platindu ne facturile si cheltuielile minime de zi cu zi si asta ar fi sufficient! Eu am observant ca el se simte foarte bine cand este singur! Nu tanjeste sa fie langa noi cu toata fiinta lui si zile in sir ajunge acasa dupa ce eu si Elisa am adormit! Nu suna nici a doua zi sa vorbeasca cu noi , sa se intereseze de noi ! Pe noi ne doare foarte rau aceasta indiferenta cu care ne trateaza . In weekend este mereu prea oboist , vrea doar sa stea la tv si sa nu l deranjam , sau se incuie in dormitory si sta pe facebook sau nu stiu ce face!I am propus sa divortam de vreo 3 ani si mai accentuat de 2, dar mereu zice ca altceva mai stii?Castiga foarte putini bani si spune ca are mereu de munca si acasa chiar pe calculator! Nu a facut planuri cu noi niciodata, concediul si l petrece singur la parintii lui la Valcea ! Va rog , ajutati ma , nu stiu ce sa fac sa ies din aceasta situatie !
Botezat-Antonescu Radu Andrei
:
in ce fel va doriti sa ‘iesiti din aceasta situatie’?1
Sunt in clasa a 11-a la asa-zisul cel mai bun liceu de la mine din oras. Colegele din clasa sunt foarte nesimtite, unele betive, altele pitipoance cu caracter deplorabil si minte ingusta. Toate ma barfesc, ma critica, ma enerveaza incontinuu, ma jignesc, fac misto de mine.
Olga Gâdea
:
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:
Buna ziua. Sunt in clasa a 11-a, profil filologie, la asa-zisul cel mai bun liceu de la mine din oras. Colegele din clasa sunt foarte nesimtite, unele betive, altele pitipoance cu caracter deplorabil si minte ingusta. Toate ma barfesc, ma critica, ma enerveaza incontinuu, ma jignesc si fac misto de mine, imi fac farse rautacioase si rad de mine . Am fost jignita pana si pe pagina de facebook, pe wall. Am incercat sa apelez la diriginte si director dar nu s-a facut nimic. Mama nu prea vrea sa ma lase sa ma mut la alta scoala, unde am prieteni si colegii sunt calumea, asta fiindca am mai schimbat si profilul anul trecut, si crede ca nu ma voi adapta.(Dar :Nu e ca si cum m-as muta la o scoala complet noua, unde nu cunosc pe nimeni si se poate intampla asta iar).Nu mai suport situatia asta, cateodata vin acasa plangand si ma gandesc ce sa fac ca sa scap. Deseori nici nu vreau sa ma duc la scoala, ma prefac ca sunt bolnava si nu ma duc, fiindca nu le mai suport. Mentionez ca am doar 4 baieti in clasa, restul sunt acele pitipoance nesimtite despre care v-am vorbit.
Botezat-Antonescu Radu Andrei
:
eu iti recomand sa discuti cu psihologul scolii, sa ii explici ca esti victima bullyingului din clasa ta si ca iti doresti sa iti contacteze parintii si sa discutati despre ce se intampla. Se poate, succes!
Am 17 ani si sunt genul de om timid care are oarecum o “teama” in a discuta cu persoane noi. Am foarte putini prieteni, ies rar cu ei, de multe ori ma simt exclusa si nu inteleg de ce. Ma simt singura si plang foarte des din cauza asta.
Olga Gâdea
:
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Am 17 ani si sunt genul de om timid care are oarecum o “teama” in a discuta cu persoane noi.Am foarte putini prieteni,3,si nici cu ei nu sunt apropiata adica ies rar cu ei ,de multe ori ma simt exclusa si nu inteleg de ce.Sunt o persoana dragut si toata lumea care ma cunoaste spune ca sunt de treaba si ma apreciaza ,dar nimeni nu se inghesuie sa ne imprietenim.Ma simt singurasi plang foarte des din cauza asta.mi.as dori sa am mai multi prieteni si sa ies mai des,dar nu am cu cine si asta ma deprima.As vrea un sfat ..ce as putea sa fac sa scap de timiditate si sa am o viata sociala
Botezat-Antonescu Radu Andrei
:
ce ai putea sa faci este destul de simplu: ‘sa faci’ ce iti doresti, incet si cu perseverenta, desi este poate mai greu din cauza timiditatii, insa aceasta asa se invinge. Cand ne este frica de apa… una din solutii este sa ne ‘imprietenim’ cu apa, incetc, incet… treptat… pana ne dam seama ca este ok sa stai in apa (in siguranta). Succes!
Sunt alergica si am facut pana acum 4 socuri anafilactice. Nu pot lua aspirina, calmante, antibiotice.
Olga Gâdea
:
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:buna ziua.sunt o persoana in varsta…am o intrebare mai deosebita.sunt foarte alergica si am facut pana acum 4 socuri anafilactice.as dori o indrumare …sa mi fac o bratara unde sa pot sa specific acest lucru…eu nu pot lua nici aspirin,nici calmante ,nici antibiotite….la cine sa ma adresez. in Suceava de unde sunt …au ras cand am intrebat.
Botezat-Antonescu Radu Andrei
:
pe cardul de sanatate exista o rubrica unde se pot mentiona diverse (antecedente, conditii speciale, etc.) deci de dorit ar fi sa apara acolo (medicul de familie trebuie sa le completeze. Daca doriti in plus ma gandesc ca ar fi o idee sa faceti un carton laminat cu ATENTIE! AM ALERGIILE URMATOARE… carton pe care sa il aveti atasat cartii de identitate in permanenta. Succes!
Prietenul meu m-a batut. Il iubesc enorm de mult si am ramas langa el, desi cand mama m-a vazut cu ochiul vanat a innebunit…
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:
Buna..Am 21 de ani ,iar prietenul meu 25..suntem impreuna de 4 ani..De curind am fost plecatat peste hotare,iar în perioada aia mereu mi-a reproșat ca nun îi acord atenție, ca mi-am găsit pe altcineva..M-Am reîntors de Paști în țară..ne-am certat binișor..și a doua zi am mers la frigărui..respectiv a consumat alcool..iar spre seară a reapărut ceartă..la fel ca eu am pe altul și îl înșel. .mi-a tras vreo citeva palme…și îmi tot repeta ca e nebun din dragoste..parcă era dominat de cineva. .eu m-am retras..El s-a reîntors la prieteni și mă tot suna..sa vin sa-la iau acasă. m-am intors și încet încet ne-am depărtat de gașca..și din nou a încep. mă trăgea de păr și a început sa mă lovească fără sa se opreasca pina scuipam singe…strigam intruna opreștete linistestete..Nu auzeam nimic…Îl iubesc enorm de mult. .Am rămas linga el. .Iar cind mi-a văzut mama ochiul vinat a inebunit…mi-a zis sal las..dar nu pot …îl iubesc..și e unica data în acești ani cind a îndrăznit sa mă lovească..Am așa o stare proasta. .și pe mama o înțeleg ca retrăiește..nustiu ce sa fac. .e gelos…
Puteti apela la terapie de cuplu!ma gandesc ca problema poate sa fie mai serioasa decat ‘o gelozie’. De obicei, violenta psihica si fizica nu sunt tolerate. Practic nu exista nicio scuza… abuzul este abuz. Daca el recunoaste ca are o problema atunci ar fi de dorit sa apeleze la un specialist, sau, daca este mai convenabil, terapie de cuplu cum spune si colega mea mai sus. Succes!Nu exista nici o scuza, a dat in tine, nu va fi dupa parera mea ultima data, incearca sa-l uiti, sau vrei sa traiesti toata viata cu asa un nenorocit, curaj!ati sters comentariile mai bine inchideti grupul daca nu exista libera exprimare …stimati membrii, acesta este un grup care totusi are un regulament de conduita, ne dorim pareri pertinente (nu de genul ‘debil mintal’, ‘nenorocit’, ‘nebun’) sau experiente personale (formulate civilizat) care sa fie de folos real persoanelor in cauza. Incercati macar sa exersati empatia. Nu este doar un grup de psihologi… suntem multe specialitati aici. Nu este un grup de discutii ‘in piata’, va rog recititi (daca ati citit) regulamentul. Multumim!Draga mea, imi pare rau pt ceea ce ai patit; trebuie sa precizez ca privesti eronat incidentul, nu este ” unica data” ci ” prima data”, ceea ce ar trebui sa te faca sa privesti in perspectiva. Observ ca ii gasesti scuze partenerului tau , dar nu exista nici o scuza pentru violenta, pentru lipsa de respect. Iubire nu inseamna sa lovesti, sa umilesti, sa ranesti…Incearca sa te gandesti..ce iubesti la acest om.
