Mesaj:
buna,ma numesc andreea am 17 ani..problema mea este cu parintii nu sunt deacord sa am prieten.. noi suntem din orase diferite.nu am idee cum as putea sal conving pe tata sa fie deacord cu relatia si sa ma lase sa stau la el in weekenduri.. maicamea il cunoaste pe prietenul meu ..ea este deacord cu relatia.dar nu ma lasa sa plec la el acasa pana ce nu este deacord si tata…tata fiind un om in care se enerveaza foarte repede imi teama sa ii spun.. nu am ide cum as putea discuta cu el..

Ai 17 ani. Una este ca tatal tau sa accepte relatia si alta sa te lase in week-enduri la el unde desigur puteti sa faceti dragoste. Daca te lasa la el atunci tatal tau isi asuma constient viata ta sexuala. MMMMMMMM Intelegi? Daca ai avea un prieten care vine la tine acasa, care te scoate in parc, la o prajitura iar apoi te aduce acasa la tatal tau eu cred ca el nu ar fi impotriva. Asa era pe vremea mea. =))))))) Spui ca sunt antica? Nu uita ca si tatal tau este cam din aceeasi generatie. =))))) Deci, mai gandeste-te la cele scrise mai sus.

e o reactie normala a tatalui tau, asa era si al meu cand eram de varsta ta. nu iti vrea ecat binele. gandeste-te ce reputatie iti faci la 17 ani sa dormi la el in weekenduri? poate e o gandire demodata dar fara sa ne dam seama, se practica si azi:) si oricum se poate sa dureze relatia si sa se ajuna la casatorie dr la fel se poate sa nu si daca nu, nu ti-ar parea rau dupaia ca pentru un weekend cu el ti-ai facut o reputatie aiurea? mai ai putina rabdare sa evolueze relatia, sa mai inaintati putin in ea ca sa emanati incredere tuturor in ceea ce simtiti ca dupa aveti timp de toate. bafta cu taticu pentru ca tatii de fete nu o sa fie de acord niciodata cu un viitor presupus ginere indiferent de distanta, rasa, varsta etc. pur si simplu asa sunt ei

Spui ca parintii nu sunt de acord sa ai un prieten dar ca mama este de acord sa stai la el in week-end. Esti minora si parintii tai sunt cei care te au in grija. De aceea este ok sa stie ce anume doresti sa faci, mai ales in cazul acesta.Poate acum faptul ca tatal tau nu este de acord/nu ar fi acord nu iti place insa ei iti doresc binele.

Mesaj:
Salutare! Sunt din Constanta si am o depresie. Unde pot sa gasesc un ajutor specializat in Constanta ca sa scap de depresie? Va multumesc!

Mergeti la un spital…(daca sunteti asigurat)!

La un psiholog, va va ajuta ff mult! Avem destui in Cta….ex: Cabinet Psihologic Iuliana Fűlas

Mesaj:
Salutare, numele meu este Ovidiu am 23 de ani si sunt student, o sa incerc sa fiu cat mai scurt in ceea ce priveste situatia mea. Dupa 3 ani de relatie cu iubita mea, ne-am despartit. Totul s-a schimbat cand a murit tatal ei, acum aproape un an de zile, a fost nevoita sa plece in Anglia iar acum cand s-a intors de sarbatori am observat o schimbare majora la ea, nu o mai recunosc. Mi-a spus ca nu mai este pregatita pentru a avea o relatie, nu mai are nevoie de asta. Nu ma pot impaca cu ideea ca nu mai e langa mine si din acest motiv va scriu, pentru a auzi cateva pareri si sfaturi, ce ar trebui sa fac sa imi revin mai repede din starea asta. Tot ce mi se intampla, tot ce vad in jurul meu imi aminteste de ea de cat de frumos era cand eram impreuna. Sufar foarte tare de pe urma acestei despartiri pentru ca o iubesc enorm si faptul ca a fost prima femeie din viata mea si prima femeie pe care am iubit-o cu adevarat face sa fie si mai greu. Ce credeti ca ar trebui sa fac? Astept sfaturile voastre, multumesc mult.

Buna Ovidiu. Sunt Diana si sunt psihoterapeut. Am citit cu atentie mesajul tau si inteleg ca iti este greu, insa ceea ce observ din ceea ce ai scris este ca ai punctat foarte bine problema cu care te confrunti – “nu ma pot impaca cu ideea ca nu mai e langa mine”. Orice separare atrage dupa sine disconfort emotional, nu ma intelege gresit. Este normal sa suferi, mai ales cand ruptura este una recenta, insa sunt sigura ca au existat si momente foarte frumoase in relatia voastra, momente pe care cred ca merita sa ti le reamintesti cu drag si sa le pretuiesti in continuare, chiar daca relatia s-a sfarsit. Acum, ceea ce cred ca ar trebui sa faci este sa iei toata iubirea pe care inca i-o porti fostei tale partenere si sa o orientezi inspre tine insuti. Cu alte cuvinte, sa te iubesti pe tine exact asa cum o iubesti pe ea, pentru ca in momentul in care tu te iubesti si te accepti pe tine exact asa cum esti acum in acest moment, toata iubirea aceea se rasfrange si in exteriorul tau, atragand iubire. Daca cultivi iubire, culegi iubire, insa cea mai importanta, mai valoroasa si mai stabila este iubirea de sine. Ca sa intelegi mai bine acest aspect, iti las un link inspre un material video care sper sa te ajute (https://www.youtube.com/watch?v=W4Ofv0rbJMo). Mult succes si o viata asa cum ti-o doresti. Psih. Diana Nagy.

sfatul meu este sa iti lasi o perioada de doliu… este normal ceea ce simti, mai ales dupa ani de relatie. In timp lucururile se limpezesc, o sa apara relatia urmatoare, etc. Daca doresti, poti apela si la un psiholog. Succes!

Nu-i dracu chiar asa de negru. Chiar daca acum asa pare. Stai cu gandul mai mult acolo decat unde te gasesti, ti se taie respiratia, nu ai pofta de nimic(mancat, miscat, flirtrat). E absolut natural. Poate si ea are nevoie de o perioada de doliu. A pierdut ceva foarte important. Chiar daca nu mai esti iubitul ei, tu o cunosti cel mai bine, ii poti fii prieten. Accept-o asa cum e… perseverenta poate da niste rezultate surprinzatoare… pe de alta parte… tine numai de tine sa mergi mai departe! Dar iti doresti asta?! Anturajul, activitatile zilnice, banalitatile, muzica… de fapt, cam tot ce te tine ocupat si nu te trimite cu gandul in trecut pot deveni un stalp al sustinerii tale psihice… Am convingerea ca ai sa reusesti! Tine numai de tine!

Mesaj:
Buna ziua de curand am avut o relatie de o noapte cu o fata si sa rupt prezervativu , timp de 2 min nu mi-am dat seama ca e rupt , dupa ce mi-am dat seama -ma-m dus si ma-m sters cu servetele umede , se poate sa fi luat vreo boala venerica intr-un timp asa de scurt ?

da! cel mai bine facut analize

Prezervativul este o bariera impotriva bolilor cu transmitere sexuala si a unei sarcini nedorite. Medicul de familie va va recomanda analizele specifice cazului dvs. Chiar si 2 min. sunt suficiente pentru infectare!

Mesaj:
sunt in separare cu sotia ea locuind la fratele ei iar cei doi copii pe care ii avem sunt la mine sotia nevrand sa ne mai impacam si spunandu-mi sa tin eu copii pana la sfarsitul scolii. intrebarea mea este ce sa fac sa-i tin in continuare pe amandoi la mine sau sa trimit fetita la sotie astfel impartindu-ne responsabilitatile si obligatiile?

va recomand sa mergeti impreuna cu sotia la un consilier de familie impreuna cu care sa discutati diversele repercursiuni asupra copiiilor si impreuna sa gasiti cea mai buna varianta pt Dvs. Succes!

Cautati binele copiilor, vorbiti cu ei despre toate astea, ca totusi au si ei un cuvant de spus. Ar fi foarte traumatizant pt ei sa-i despartiti. Vor creste ca doi straini

Mesaj:
sunt in separare cu sotia ea locuind la fratele ei iar cei doi copii pe care ii avem sunt la mine sotia nevrand sa ne mai impacam si spunandu-mi sa tin eu copii pana la sfarsitul scolii. intrebarea mea este ce sa fac sa-i tin in continuare pe amandoi la mine sau sa trimit fetita la sotie astfel impartindu-ne responsabilitatile si obligatiile?

la nervi toata lumea spune lucruri greu de digerat. cand luati putina distanta atunci va puteti pune intrebarea ce-i de facut deoarece copii au nevoie si de o mama,pana atunci bucurati-va de copilasi

Buna ziua! Opinia mea ar fi sa reluati discutia cu sotia despre modul cum o sa aveti grija de copii, sa puneti foarte bine la punct acest aspect pentru a evita sa-i confuzionati pe cei mici. Evitati sa-i tratati pe copii ca pe niste obiecte de care va simtiti obligati sa fiti responsabili sau ca pe o povara. Responsabilitatile fata de propriul copil se asuma in primul rand din dragostea pentru acesta,mai putin dintr-un sentiment de corectitudine sau datorie. Numai bine!

Mesaj:
Bună ziua,Sunt P., am 25 de ani. Am avut o relație cu o fată timp de 2 ani de zile. Ne-am despărțit în vara anului trecut. Motivele invocate de ea: lipsa capacității mele de a lua decizii, lipsa unui job, faptul că nu puteam ieși nicăieri (nu îmi permiteam financiar), faptul că a plătit ea cafeaua când am ieșit în oraș etc. Mie aspectele astea mi se par trecătoare, între timp am reușit să mă angajez. Am intrat în depresie, toată vara am fost despărțiți, mi-a blocat nr de tel, blocat pe Facebook, orice legătură a fost întreruptă. Am suferit ca un câine, am slabit 10 kg, toți prietenii îmi spuneau că nu mă mai recunosc. Ulterior am aflat de la un prieten comun că are altă relație, că e fericită, că e cu un tip deștept cu care are ce discuta (despre mine spunea că nu poate vorbi mare lucru, că mă limitez la anumite chestii și că nu poate evolua fiind cu mine). După ce am aflat mi-am spus că trebuie să trec peste ea, să-mi găsesc și eu pe cineva. Am ieșit cu câteva fete, cu una dintre ele a fost doar sex. Degeaba. Tot la ea mă gândeam. Acum intervine partea care m-a dat gata: am reluat legătura, am ieșit de câteva ori. M-a căutat ea. Repet, am iubit-o mereu. Orbește. Cum dumnezeu se poate iubi așa?! Mai ales ca lovitura de grație a venit tocmai de la ea: mi-a spus că tipul cu care a ieșit e de fapt un fost coleg de-AL meu de facultate cu care m-am înțeles foarte bine, am mâncat, am dormit în aceeași cameră cu el. Și pe care l-a cunoscut tot prin intermediul meu. Nu-mi venea să cred ce aud tocmai de la ea. A spus că vrea să fie sinceră, că dacă nu declară asta nu poate continua nimic bazat pe minciună. Ok, eram despărțiți, dar tocmai cu pprietenul meu? Stiti ce? Am iertat-o! Și-o iubesc enorm. Pur si simplu cred ca nimic nu mă poate face să nu o mai iubesc. Simt că o sufoc. Simt că sunt o pacoste. Se mai poate construi ceva? E de iertat fapta ei?

Îmi cer scuze dacă am fost incoerent. Mulțumesc mult!

intrebarile puse sunt foarte pertinente… dar raspunsul nu il poti gasi decat discutand direct cu ea. Relatiile de cuplu sunt un parteneriat unde amandoi au un cuvant de spus si decizii de luat. Daca nu exista consens, atunci relatia nu are cum sa fie armonioasa. Discutati si luati atitudine de comun acord si cu toate cartile pe fata. Succes!

Inca de la inceput, trebuie sa-ti spun, ca totul tine de tine si de tipul de formare (atasament) al tau. Nimeni nu s-a nascut sa te faca pe tine fericit si nimeni nu este proprietatea ta! Nici tu nu apartii nimanuit si nici tu nu esti obligat sa oferi fericirea altuia! Dincolo de aceste “ziceri frumoase si profunde” exista acest tip de relatie de dependenta care tine de copilaria ta (in care se va regasi multa lume). Rational intelegi lucrurile (ca nu esti baiat trecut degeaba prin viata!), dar inima, emotionalul, este mai presus de controlul tau.

Dupa parerea mea ai nevoie de terapie ca sa-ti rezolvi problemele de atasament si alte lucruri in urma carora vei intelege de ce simti asa cum simti. Ai nevoie de ajutor, de indrumare. Dupa parerea mea fata s-a comportat asa cum a crezut de cuviinta pentru binele ei si asta ar trebui sa fie o lectie pentru tine. Nu judeca! Incearca sa-ti refaci increderea in tine, mergi la psiholog, investeste in tine ca esti baiat tanar si iti vei gasi echilibrul.

Pune.ti tie, dar si ei intrenbarea ceba facutyy.o sa te dupa atata timp. Ea dorste o noua relatie, sau o prietenie cu tine? In primul rand trebuiebsa ai o discutie deschisa cu ea, si apoi sa vedeti imprreunh pe ce cale o veti apuca.

Buna ziua!
Am 46 de ani si o relatie cu un barbat, daca o pot numi asa, este mai mult colegialitate de camera. Dar nici colegialitatea nu este ok. Sforaie, il deranjeaza orice miscare a mea in pat, este agresiv verbal, vorbeste numai rastit si cu un ton autoritar. Locuiesc cu tatal sau, un individ jalnic din toate punctele de vedere, pensionar, cicalitor, nesuferit, libidinos, îngălat, sufera de Șefie in formă cronică. Acest trai în trei, afecteay viata de cuplu, desi, am convingerea ca acest barbat ma tine doar ca sa aduc ceva de mancare in casa. Nu are nici un sentiment fata de mine. Plus interventiile iubitului tata care îi modifcă creierul. Cu ghilimele. Acasa, am numai pe mama, foarte zgarcita, iubind la disperare al doilea sot, absurda, inculta, care mi/a nenorocit viata despartindu/se de tatal meu care ulterior a murit. Crede ca daca imi trimite o suta de lei, si/a facut datoria de mama. Nu am pe nimeni care sa ma iubeasca, mi/am închistat sufletul, sufar de depresie si mi/e groaza de fiecare zi pe care o traiesc. Nu am un loc de munca, desi caut cu disperare, si sunt nevoita sa traiesc silnic și zilnic cu doi barbati care m/au transformat in sluga lor. Am parte doar de cicăleli, dispret, autoritate in exces. Nu am mai auzit un cuvant bun de cand a murit tata. Cred ca ma doresc sa ma odihnesc langa el. Ce sa fac?

Buna ziua. Din ce spuneti, inteleg ca sunteti extrem de nefericita langa acest barbat. As vrea sa incercati sa va raspundeti la intrebarea “De ce raman in aceasta relatie”? Inteleg ca situatia dumneavoastra este una dificila, neavand inca un loc de munca, insa poate v-ar ajuta sa apelati la prieteni/cunostinte care sa va gazduiasca o perioada de timp, pana va gasiti un loc de munca astfel incat sa reusiti sa va sustineti singura. In conditiile in care va este imposibil sa plecati, poate ar fi util sa va adresati unui psihoterapeut, care sa va ofere putin sprijin, sau unui consilier vocational care sa va asiste in gasirea unui loc de munca. Exista fundatii care ofera aceste servicii in regim gratuit. Una dintre aceste fundatii este Fundatia Estuar, cu filiale in Cluj, Bucuresti, Giurgiu si Ploiesti. Mult succes!

Mesaj:
Salutare! Sunt din Constanta si am o depresie. Unde pot sa gasesc un ajutor specializat in Constanta ca sa scap de depresie? Va multumesc!

in primul rand mergeti la un psihiatru care sa diagnosticheze ce se intampla cu dvs. Daca este vorba despre depresie atunci incepeti un tratament secondat de consiliere/psihoterapie. Trimitere catre psihiatru primiti de la medicul de familie iar psihologi gasiti la http://www.copsi.ro/COLEGIU/REGISTRUL%20UNIC/RUP%20ALFABETIC%20GENERAL.xls iar psihoterapeuti la http://www.psihoterapie.ro/Certificari-si-registre/Registrul-psihoterapeutilor

Putem discuta in privat despre problema cu care va confruntati. Sunt psiholog in Constanta.

Mesaj:
buna ziua!Am o problema cu tatal meu…eu am 14 ani si as vrea sa va explic de ce sunt suparata.Tatal meu este genul de om care sta in pat toata ziua si o pune pe mama sa faca toata treaba.Mama este cea mai buna persoana pe care o cunosc.Tata lucreaza ca si patron la niste sali de jocuri de noroc si este singurul care aduce banii in casa(mama este casnica).De cand ma stiu tatal meu are o problema cu jocurile de noroc si de mai multe ori se intampla sa ramanem fara bani.Cu o seara intainte de ziua mea,tatal meu a plecat cu treaba asa cu a zis el.A ajuns a doua zi seara.eu stateam pe canapea langa el iar dintr-o data am vazut pe telefonul lui un mesaj de la o doamna care spunea ca a avut relatii intime cu el si ca il iubeste.A doua zi cand i am spus mamei cred ca este ziua in care ea a intrat in depresie.tatal meu sta toata ziua in pat si cand ma vede se ia de mine si ma invinuieste ca am stricat familia deoarece i am citit mesajul .Daca il rog sa facem ceva impreuna niciodata nu vrea.Plang in fiecare noapte pentru ca imi face mie si mamei mele viata de cosmar nu stiu ce sa mai fac.Multumesc.

daca relatia de familie nu poate fi reparata atunci poate ca ar fi mai bine sa luati masuri (tu si mama ta). Cautati aliati in familie (unchi, matusi, bunici, etc.) si cereti ajutorul acestora. Succes!