Mesaj:
Buna ziua,
Ma aflu intr-un impas ca de foarte multe ori in viata mea.
Am 49 ani,locuiesc in strainatate si tocmai am primit o notificare din partea patronului meu ca nu mai au nevoie de mine din cauza ca se fac restructurari(probabil criza este si aici mult mai prezenta decat se vede)
Eu m-am simtit eliberata (pentru ca nu era o munca car o faceam chiar din placere)dar si debusolata
Problema mea este ce pot sa fac acum?Mi-am pus intrebarea asta toata viata:la ce sunt eu buna,ce ma poate face fericita si implinita sufleteste(nu e vorba totdeauna doar de bani)
Cum as putea sa gasesc o cale de a merge mai departe si de a avea si satisfactii……
Mi-as dori sa vin in Romania pentru ca am casa ,parinti ,copii si viitori nepoti,dar nu stiu de ce sa ma apuc
Am multe abilitati dar nu ma atrage ceva mai mult decat altceva pentru ca toata viata am muncit doar pentru bani si nu tot timpul cu placere……..Cat despre viata de familie….Sunt intr-o relatie de 7 ani cu un barbat care nu-mi poate oferi prea mult pentru ca prefera sa lase pe umerii mei greul de a lua decizi si ptr el si ptr mine pentru ca in cazul cand nu iese bine,atunci ii este mai simplu sa dea vina pe mine decat pe el.Si nu se intelege nici cu copilul meu(care are 25 ani).Dupa divortul de sotul meu,acesta este al treilea barbat cu care traiesc…
Imi asum faptul ca am cerut cam mult de la barbatii din viata mea si am ajuns la acelasi rezultat ptr ca toti au preferat sa lase greul pe umerii meiSi intrebarea mea este:ce sa fac eu cu viata mea?Ce ma implineste?Ce imi aduce satisfactie?

De la aprintii mei am invatat sa muncesc ca sa am bani ,dar banii nu-i am si nici implinita nu ma simt..
Sunt debusolata,intr-o relatie care nu ma implineste si fara sa stiu incotro s-o iau

Va multumesc daca ma puteti ajuta cu un sfat

buna ziua, va recomand cu drag sedinte de autocunoastere si dezvoltare personala alaturi de un psihoterapeut. aceste sedinte va vor ajuta sa va lamuriti atat cu privire la resursele interne pe care le aveti, valoarea pe care o aveti fata de cea pe care percepeti ca o aveti si mai ales va va putea ajuta sa alegeti calea pe care doriti sa mergeti in viitor, personal si profesional. daca nu puteti apela in tara si in regiunea in care traiti la un psiholog, va invit sa ne intalnim on line, pe skipe, in sedinte saptamanale. daca doriti detalii va rog sa ma contactati prin mesaj personal. numai bine!

ma gandesc ca o prima optiune ar fi sa va ascultati mai intai pe Dvs., sa fiti atenta la nevoile personale si sa le puneti in prim plan. Debusolarea de care vorbiti este fireasca avand in vedere ca practic ati trait pt a satisface nevoile altora (chiar daca, aparent, erau ‘spre binele Dvs.’). Impasul poate fi trecut, insa consider ca aveti nevoie de ajutor in a explora acest punct al vietii, foarte incarcat! Daca doriti sa va intoarceti in tara atunci ‘just do it’ (cum spune proverbul ) si va sugerez sa investiti intr-o dezviltare personala/psihoterapie. Se poate, succes!

eu sunt cam tot acolo…te sfatuiesc asa,sa te intorci acasa daca nu exista altceva in domeniul profesional,apoi sa-i lasi pe toti sa te caute un timp dar nu ca sa te foloseasca,oamenii la noi au nevoie de profesionisti ca tine si tine minte ca nu mananci cu 15 guri…daca vrei vb in privat,pupici!

Mesaj:
Buna ziua…Am 20 de ani si in ianuarie m-am logodit, toamna facem nunta… Respectiv pare a fi un eveniment de felicitat, dar nu si pentru mine…"Povestea noastra de dragoste" este destul de dificila, am fost impreuna pe o perioada de 2 ani, apoi neam despartit ( dupa initiativa mea), pentru ca dupa un an si 9 luni iarasi sa fim impreuna. Dupa noua noastra reincepere a relatiilor tot mergea bine, pina cind am decis sa ne logodim si interventia parintilor mei cu reprosuri ca ar fi o greseala…chiar nu puteau pur si simplu sa ma sustina?! desigur pare a fi o problema mizera pentru ca orice parinte nu ar vrea sa se marite fiica asa devreme, si inca si inaintea fratelui mai mare, de aceea pt mine logodna asta fost mai mult ca o scapare de la realitate, o scapare de familia, de mama mea care intr-o "frumoasa zi" mi-a si spus ca totdeauna l-a iubit pe fratele meu mai mare mai mult..cum poti spune asa ceva propriului copil?! Luind in consideratie faptul dat logodnicul meu este unica persoana care ma iubeste din tot sufletul, care e gata sa-mi indeplineasca orice capriciu…dar eu nu-l iubesc..ca prieteni pot sa zic ca ne intelegem perfect, dar cind vine vorba de viata sexuala nul pot suporta alaturi, ba mai mult ma indeparteaza ideea ca tre sa facem dragoste cu el, se poate de zis ca chiar si incep sa-l urasc pentru faptul ca trebuie sa facem sex…si acum asa imi pare rau ca am facut acel pas i ianuarie, ca neam logodit, imi pare rau in general ca suntem din nou impreuna. Vreau mult sa scap de el, sa nu-l mai chinui degeaba, sa-si caute fericirea, dar el aceasta nu o sa inteleaga, si plus la toate nimeni nu o sa ma inteleaga, NIMENI!!!…mi-am stricat viata cu propriile mele miini si eu am abia 20 de ani…idee nu am cum sa procedez mai departe… as vrea sa dispar, sa ma duc undeva unde nu ma stie nimeni si nu stiu pe nimeni, sa-mi construiesc alta viata…vreau sa evadez din viata asta cu orice pret…

Draga mea , e posibil ca lucrurile sa fie mult mai putin complicate decat le vezi tu. Sfatul meu este sa faci cateva sedinte de terapie – un sexolog ar fi de folos – ca sa-ti descoperi si sa rezolvi cauza respingerii fata de partenerul tau. S-ar putea ca , in urma terapiei, sa se schimbe in bine relatia voastra sexuala. Si daca nu se va schimba, terapia te va ajuta sa gasesti in tine puterea de a iesi din aceasta relatie in cel mai elegant mod cu putinta!

eu ti-as recomanda (in plus) sa te gandesti putin la ‘fuga de realitate’ mentionata. Nu cred ca ti-ai ruinat viata (mai ales ca ai 20 ani), mai degraba ma gandesc ca poate ai ajuns sa faci numai ce ti se spune nu si ceea ce simti tu cu adevarat… poate iti neglijezi propriile nevoi? Daca simti ca nu e ok logodna… poate ar fi corect sa o opresti. Incepe o dezvoltare personala/psihoterapie… te va ajuta sa te gasesti. Se poate, succes!

Ai facut cateva alegeri nepitrivie pt tine, dar care se pot indrepta. Esti tanara, la inceput de drum si cu o viata frumoasa inainte. Nu trebuie sa dispari ca sa o iei de la capat, trebuie doar sa faci alegerile potrivite pentru tine. Succes

Ai nevoie de sprijinul unui psihoterapeut dar crede-ma ca tot ce pare o mare furtuna se poate rezolva cu o perioada de terapie.

Draga mea, in primul rand trebuie sa te duci in camera ta, sa inchizi usa si sa stai cateva minute cu tine! Trebuie sa vorbesti cu tine si sa vezi ce vrei exact de la viata! Trebuie sa te intrebi foarte serios daca vei putea sta o viata langa baiatul acesta fata de care nu te simti atrasa sexual, avand in vedere faptul ca "a face dragoste", intr-un cuplu, ocupa un rol foarte important. In cazul in care ai mai avut relatii sexuale cu alti baieti si totul a decurs normal, parerea mea este ca nu ai nevoie de un sexolog. Nu suntem obligati sa fim atrasi sexual de oricine. Logodna nu e un lant care te tine pe viata langa cineva, cum nici casatoria nu e. Daca in urma introspectiei vei ajunge la concluzia ca nu poti sta o viata langa acest baiat, cel mai corect din toate punctele de vedere este sa te desparti de el. Asa te eliberezi de o obligatie care nu face decat sa iti afecteze echilibrul tau emotional si il eliberezi si pe el. Probabil, datorita faptului ca el te iubeste, te simti obligata si vinovata in acelasi timp. Nu esti nici una din cele mentionate mai sus. Esti libera sa hotararsti ce e bine pentru tine! V-a aparea si sentimentul de mila pe care il vei avea pentru el. Nu trebuie sa stai cu cineva din mila.Nu e drept nici pentru el dar nici pentru tine. Gandeste-te bine ce vrei si in functie de ce hotarasti ia initiativa. E o hotarare importanta si trebuie sa o tratezi ca atare. Mai exact cu seriozitate si cat mai "la rece"! In cazul in care ai nevoie de suport moral poti apela fara nici-o retinere la un psiholog sau la un preot! Sunt multi preoti intelepti, apti sa iti dea un sfat competent! Iti doresc sa ai o viata frumoasa!!!

Ești la vârsta la care îți place un băiat si crezi ca ești îndrăgostita. E bine ca ți-ai dat seama ca nu poți continua . Eu zic sa vorbești deschis cu băiatul respectiv ,poate va înțelege framantarile tale si se va rezolva totul. Înainte, încearcă sa te gândești foarte bine , vezi ce îți dorești cu adevărat . Doar nu te despărți ,ca sa te împaci iarăși ,nu? Fii sincera si cu tine și cu el.

Tocmai pentru ca ai numai 20 de ani si esti la inceputul vietii, esti libera, si ai dreptul sa te razgandesti, sa te gandesti, sa faci ce vrei tu si sa fii acolo unde esti cu toata inima. Nu ai stricat nimic de fapt (inca), o logodna se poate desface oricand, chiar si in fata altarului. E foarte bine ca iti dai seama ce simti cu adevarat acum, inainte sa te casatoresti si (eventual) sa mai ai si copii. Sa "fugi de acasa cu acte in regula" intr-o casnicie pe care nu o doresti, nu-i o solutie.Daca vrei neaparat sa "scapi" de familie, poti evada in studii, in munca, in cariera, nu neaparat intr-o casnicie. Nici mama, nici prietenii nu vor avea o viata inainte cu acel barbat, deci numai TU ai dreptul sa decizi ce faci cu viata ta. Si odata ce te gandesti la aceasta putere pe care o ai, puterea de a spune NU si de a-ti asuma ceea ce vrei, poti decide sa iesi elegant din relatia asta, fiind sincera cu logodnicul tau. Pentru ca Viata insasi mai are multe optiuni de explorat. Daca nu poti singura, cere ajutorul unui terapeut din zona ta. Succes!

Mesaj:
Buna ziua! Am 18 ani si aveam de asemenea o familie minunata! Din pacate, ai mei, acum 5 ani au hotarat sa puna capat casniciei lor fiecare alegandu-si alt drum. Mama mea a intrat intr-o depresie si ne privea cu atata ura pe mine si pe fratele meu de 10 ani, ca si cand nu ne-ar recunoaste. De un an locuieste cu un alt barbat in casa noastra, iar lucrurile au luat o intorsatura care ma afecteaza enorm. Pur si simplu este controlata de acest barbat mai mic decat ea cu 7 ani! Are o influenta negativa asupra familiei mele si sunt foarte sigura ca in curand se va destrama. Primind informatii despre mine de la acest barbat, manipuland-o cu grija, imi repeta de ceva timp ca este dezamagita de mine si ca nu i-am facut nicio bucurie, niciodata. Ma doare foarte tare stiind ca lucrurile acestea mi le spune femeia care mi-a dat viata. O iubesc enorm si nu as vrea sa ne distantam exact in momentele in care am cea mai mare nevoie de ea. In fiecare ani pleaca in Spania, pe o perioada de 3-4 luni. In aceasta seara mi-a spus ca se bucura ca va pleca, sa fac bors cu viata mea.. Nu o mai simt deloc aproape, parca nu ar fi mama..mama aceea blanda, iubitoare, vesela, mereu cu chef de viata. O vedeam mama perfecta cand eram micuta..imi doresc mult sa stiu ca acea mama inca mai exista si este doar modalitatea ei de a ma face sa reactionez intr-un fel, sa incep sa ma gandesc la viitorul meu. Va rog, spuneti-mi ce pot face..plang in fiecare seara, am dureri de cap groaznice, am momente cand privesc in gol si in mintea mea apar toate imaginile care ma fac sa plang. Nu as vrea sa intru si eu in depresie.

ma gandesc ca mama ta, chiar daca ti-a dat viata, nu este perfecta… si din ce descri, este foarte posibil sa sufere de o problema psihologica mai serioasa ca o simpla depresie! Ar fi de dorit ca mama ta sa caute ajutor profesionist (psihiatru si psihoterapeut) si sa inceapa sa faca ceva pt viata ei… si implicit a voastra. Relatia cu tatal vostru cum este? Cautati ajutor in familie (persoane echilibrate). Tie ti-as recomanda sa gasesti un psihoterapeut, mai ales daca ai suportul financiar necesar (sau consilierul scolar – daca esti inca la liceu). Nu este o situatie simpla si ar fi de dorit sa nu incerci sa o duci singura. Succes!

Tu ai 18 ani acum si e timpul sa intelegi ca mama ta, este si femeie, nu numai mama. Si are si ea problemele ei. Faptul ca tanjesti dupa "acea mama blanda si iubitoare din copilaria ta" suna ca si cum ti-ai dori sa mai fii copil si nu sa cresti. Cum ramane cu propria ta maturizare atunci? Stii? Pasarile obisnuiesc sa-si impinga puii afara din cuib pentru a-i invata sa zboare… Si unii oameni fac la fel, constient sau inconstient. Oare ce ar fi sa te concentrezi mai mult pe viata ta, pe planurile tale de viitor, pe studii si pe asumarea responsabilitatii fata de tine insati? Nu cumva "problemele" mamei tale sunt o scuza suficient de buna incat sa ai dureri de cap ca sa nu te gandesti la viitorul tau??? Poate psihologul scolar sau un psihoterapeut te-ar ajuta. Succes!

Mesaj:
Buna ziua. Sunt intr.o situatie foarte neplacuta , deprimanta chiar. Am nevoie de niste raspunsuri ,sfaturi orice… Sunt cu prietenul meu de 8 ani. Eu am 23 iar el 25. Nu am avut relatia perfecta ba chiar m.a si inselat si nu pot spune ca s.a purtat prea frumos. Problema este ca de 1 an am cunoscut un alt baiat de care m.am indragostit si imi doresc din suflet sa am o relatie normala cu el .. in nici un caz sa ne vedem de 3 ori pe saptamana ca acum.. el spune ca ma asteapta ca ma intelege ca e greu sa renunt la cineva dupa atata timp..dar eu simt ca ma prrseaza timpul foarte tare.. In acelasi timp simt ca nu pot renunta la el dupa 8 ani tin sa mentionez ca nu il mai iubesc nu ma mai atrage nu mai simt nimic…doar faptul ca imi este foarte mila. De cand am inceput a doua relatir sa zic asa ..el se poarta f frumos si imi face decizia mai grea.. nu stiu cum sa o fac ce sa fac cum sa trec peste . Ce faci cand nu stii ce sa faci ?

ia-ti inima in dinti si fa ceea ce stii ca trebuie sa faci

absolut, sustin parerea luiMihaela Munteanu

Eu cred ca, pana a incepe a doua relatie , erai foarte atasata de prietenul tau – dependenta chiar, situatie pe care el a perceput-o la nivel subconstient ca si cum ar fi legat , si din aceasta cauza se comporta urat. Cand ai inceput tu sa te detasezi , el n-a mai simtit acea "presiune" si se comporta normal. Sfatul meu este sa mergi la niste sedinte de terapie ca sa-ti clarifici modul in care te pozitionezi intr-o relatie. Altfel risti sa primesti acelasi comportament, dar de la persoane diferite.

relatiile incepute la varsta adolescentei au toate sansele sa se schimbe complet in timp pentru ca partenerii trec prin schimbarile firesti ale adolescentei si apoi ale maturizarii. tu si actualul tau partener sunteti in alta etapa a vietii acum, fata de cum erati cand v-ati cunoscut. precis deci aveti si alte obiective, teluri, directii de dezvoltare. fa o evaluare, gandeste-te daca el e cel cu care vrei sa traiesti si peste 10 ani, 20, etc. apoi ia o decizie. nu trebuie sa iti fie frica de decizii, de schimbari sau de incertitudini. ele iti calesc psihicul si iti arata care iti sunt limitele sau nevoile. numai bine!

Mi se pare cam suspecta atitudinea noului tip..Dupa parerea mea, ar trebui sa iei o pauza de la primul deoarece "mila" nu este combustibilul unei relatii sanatoase si sa-l privesti mai atenta pe asta nou, eu nu cunosc om care iubeste si vrea o relatie normala care "intelege" ce intelege el. Din contra, cei noi preseaza ca sa fie singurii, nu "inteleg’ si "nu asteapta" din propie initiativa daca au ganduri serioase.

eu m-as gandi la binele meu pe termen lung. Cum as vrea sa traiesc? Este ok pt mine cum sunt acum? Pot face ceva pt a-mi inbunatatii existenta? Ma gandesc ca este important sa iti raspunzi singura la intrebari de genul asta si sa iei si atitudinea de rigoare. Succes!

Cristi Oprea permite-mi sa te contrazic… cand iubesti "cu adevarat" pe cineva, nu stiu daca e cazul de fata – nu am de unde sa stiu – presezi, vrei sa fii unicul insa ai si rabdare, oferi libertate, timp ca celalalt sa vina spre tine daca va fi dragoste si nu doar o flacara, sa-si rezolve problemele…calci pe trecut, pe celalalt pentru ca tie iti e bine? – sau ajungi la un echilibru ca fiecare sa plece pe drumul lui? Cine vrea repede si daca nu….. pleaca, arata ca doar vrea din floare in floare… daca nu e asta – alta. In dragoste adevarata de multe ori se intampla sa asteptiiii…. cat e necesar, asta arata statornicia ca acele suflete se iubesc cu adevarat… trec prin toate.

Puteti sa ma contraziceti, insa n-am intalnit o iubire adevarata care sa permita cuiva sa fie impartit cu altcineva. Una e sa astepti si sa oferi libertatea de-a alege, alta este sa gusti putin si sa-l trimiti inapoi..imi miroase putin a situatia specifica amantelor/amantilor..

O relatie care are la baza, mila, mai bine , lipsa !

Cand nu stii ce sa faci, te intorci spre tine insati si iti asculti inima. Ea iti va spune unde vrei sa fii, cu cine, si mai ales, de ce. Daca simti ca nu mai iubesti un om, mila si vechimea relatiei nu sunt scuze suficient de bune sa ramai in acea relatie. Intrebarea care se pune acum este: daca nu ar fi aparut a doua relatie ai fi ramas in prima, chiar daca nu il mai iubesti? Ce nevoie iti satisface a doua relatie? Are legatura cu ceva care nu merge in relatia existenta sau cu o nevoie a ta, personala de a experimenta si altceva? Daca raspunzi sincer la aceste intrebari, pentru tine, cu siguranta vei sti ce sa faci. Succes!

O relatie bazata doar pe mila si rutina e dezastruoasa dpdv emotional, psihic si fizic, atit pe termen scurt, cit mai ales pe termen lung. Iar faptul ca el te-a inselat, iar acum tu esti cea care il inseli, e imoral si nesanatos, pt toti cei implicati. Este o relatie veche si bolnava, o relatie devenita cronica, si nu va conduce la nimic bun. "Boala lunga, moarte sigura!" cum se zice. Deci, punct si de la capat! Daca esti cu adevarat indragostita de tipul cel nou, atunci ai si curajul necesar sa rupi o relatie bolnava cu cel vechi! Dragostea adevarata iti da curaj, iti da aripi! Fii sincera cu vechiul partener si spune-i exact ce simti! Si fii fericita impreuna cu cel nou ales! Succes!

Vrem sa ne protejam sufletul – "al meu sa nu fie Ranit, Tradat, Mintit.".. celalalt sa nu ma raneasca pe mine. Dar ce facem ca oameni? – ce sfatuim? ETICHETAM… DAM CU BARDA IN CELALALT Daca e " o relatie bolnava" – el a gresit – pune-l la colt si fa la fel – promovam o societate de oameni care se ataca, ranesc intre ei. Si daca gasim doi oameni care nu vor sa raneasca – II indrumam – FA LA FEL. Nici eu, nici ea nu am vorbit de amanti/amante ci ca ea VREA SA IASA dintr-o relatie si INDIFERENT ce a facut el – Important e cum paraseste ea relatia – Ranind sau cu eleganta cand fiecare intelege ca nu mai sunt sentimente si e pe drumul lui. NOI VINDECAM RANI SAU FACEM ALTELE NOI?Nu promovez mila ci grija fata de celalalt si pentru ca il cunosti – sa gasesti vorbele, metodele sa va despartiti in acceptare fara rani, resentimente – reprosuri. Vorbesc despre lucruri ideale – insa SUFLETUL omului DACA VREA -POATE ! Poate sa fie cald, bun, intelegator, generos cu sufletul celuilalt – sa iasa dintr-o relatie ca Lady / Gentlemen – nu ca dusman.

Mai bine renunti acum la cei 8 ani, decat sa te trezesti pe la 40-50 de ani plina de regrete. Trebuie sa iei decizia cea mai buna pt tine in primul rand si apoi sa te gandesti la ceilalti.

Înainte să filozofăm inutil, ar trebui să deschidem puțin ochii pentru a vedea în ce lume trăim și poate că atunci vom fi suficient de realiști încât să nu intrăm"orbi" în niște situații care ne vor distruge. Mai ales că ea are antecedentul alegerilor nepotrivite.

Salut! Nu poti sta cu cineva pentru ca iti este mila de el. Este nedrept pentru tine si pentru el, deopotriva. Pentru tine deoarece nu iti dai sansa de a te bucura de viata si de a fi fericita cu adevarat si, pentru el deoarece ii dai impresia ca daca se victimizeaza obtine ceva. Daca se poarta frumos cu tine acum, este egal cu zero. Este doar un compromis pe o perioada scurta de timp. In viata schimbarile sunt, de cele mai multe ori, benefice! Daca iubesti un alt baiat, bucura-te de viata alaturi de el! E dreptul tau! Fostul tau prieten va invata ceva din asta si poate viata lui se va schimba, deasemeni, in bine! Andreea a avut dreptate! Timpul este ireversibil si cu oportunitatile cu care ne intalnim acum, nu ne vom mai intalni niciodata! Nu iti fie frica sa faci schimbari in viata ta caci, fiecare schimbare iti deschide o noua poarta!!!

Mesaj:
Buna . Am crescut fara tata , am 15 ani si inca nu stiu cine e am incercat sa discut cu mama despre el dar nu prea mi-a dat detalii si spune ca nu-i place sa vorbeasca despre asta .Mama are 30 de ani si m-a nascut la varsta de 15 ani. A spus ca l-a iubit foarte mult pe tata doar ca a plecat atunci cand m-am nascut eu si de atunci nu mai stie nimic despre el.Am copilarit la bunici, mama nu a avut o copilarie prea reusita nici inainte sa ma nasc eu si nici dupa…nu prea s-a inteles niciodata cu bunicii mei.M-a lasat la bunici pana la varsta de 7 ani jumatate, dar dupa a venit si m-a luat mai mergeam din cand in cand in vacante la ea .Faza e ca ma simt in plus in viata mamei, ma simt in plus cam peste tot, stiu clar ca nu ar fi trebuit sa fiu aici .As vrea sa stiu de ce tata nu a vrut sa-mi fie tata si as vrea sa-l gasesc …insa nu vreau sa rascolesc nici trecutul mamei .As vrea sa fac asta cu ajutorul altcuiva .De fiecare data cand faceam o prostie , si o invinuiam pe mama ca tipa foarte mult la mine imi povestea de cat de urat a fost trecutul ei. Sunt atatea chestii de spus, dar cam asta e esentialul. Am nevoie de ajutor. Am inceput sa ma intreb cine imi este tata si intrebarea asta imi seaca toata energia din mine. Vreau sa stiu ce am de facut si cum as putea vrodata sa aflu cine este.

teoretic… tatal este trecut in certificatul de nastere

Eu cred ca vei gasi raspuns la aceste intrebari la momentul potrivit . Pana la acel moment, eu cred ca e mai important sa-ti indrepti atentia si energia inspre tine – scoala, prieteni, mama… Si mai ales sa fii convinsa ca tatal tau nu te-a respins pe tine ca persoana. Poate i-a fost frica sa-si asume responsabilitatea de a fi tata….poate era si el foarte tanar….nu stim acum . Tu ai acum varsta pe care a avut-o mama cand te-a nascut, si poti sa-ti dai seama ca nu i-a fost usor. Nu esti in plus in viata ei , doar ca e posibil ca ea sa nu fi putut depasi trauma de a fi parasita de omul pe care-l iubea. Arata-i tu iubire, ajut-o tu sa treaca peste acel trecut urat. Crezi ca poti ?

Poti de altfel discuta si cu un psihoterapeut in orasul tau sau ma poti

Draga mea, nu esti in plus in viata mamei tale! Esti in viata ei pentru ca ea are nevoie de tine! Tu ii dai un scop! Ii dai un motiv de a trai chiar daca nu o arata sau nu o spune! IEsti aici si acum pentru ca este dreptul tau sa fii! Ai un scop bine stabilit si fara tine intregul nu putea fi intreg! Iti vei cunoaste tatal cand vei fi pregatita sa il cunosti. Toate se intampla la timpul lor! Trebuie doar sa ai rabdare si sa te pregatesti pentru momentul acela. Daca grabesti lucrurile, atunci cand va veni momentul nu vei fi pregatita! Pana atunci, in loc sa te gandesti la ce nu ai, gandeste-te la ce ai! Bucura-te de ce ai! Ai toate viata in fata ta ca un dar al lui Dumnezeu! In viata se vor intampla toate frumos si lin, cand vor fi randuite! Bucura-te de fiecare clipa din viata ta!!

Mesaj:
Am 15 ani si cu 3 ani în urmă, prin intermediul unor colege de clasă am făcut cunoștință cu un băiat. De la început nu prea vorbeam, în general nu prea ține-am legătura. Însă de la un moment eu îl vedeam prea des și îi intrat cam des la pagina lui și i-am scris. Am început să vorbim însă el era indiferent. Dar eu ma-am îndrăgostit de el. În tot timpul ăsta el nu știa ce simt eu pentru el, însă colegele mele știau și i-au spus totul. De cînd el a aflat asta mereu mă tachina și mă ignora. Și deseori plîngeam și eram supărată.Însă trecea repede. În acești 3 ani el a avut 2 iubite, care erau prietenele mele. Și m-am simțit foarte prost. Ne-am certat de la niște fleacuri și aproximativ în fiecare zi ne certam. Și cînd era vorba să ieșim, mereu găsea un motiv pentru care să nu o facem. Ce-i drept că mi-a trecut. M-am gîndit că deja nu am nevoie de el. El pe mine m-a blocat, și eu pe el. După 2-3 zile el m-a deblocat însă eu țineam incă pică pe el și nu l-am scos, însă după 2 luni încheiate l-am scos și tot eu i-am scris. Și el tot se comporta urît cu mine. Mă numea, mă trimetea..mă ofensa..și eu am încercat să nu îi mai scriu. Alaltăieri i-am trimis un mesaj care nu spunea nimic de rău, un smile, iar el a început să zică că scriu cuvinte și întrebări prostești ..eu l-am întrebat ce e prostesc.. și i-am spus că dacă nu vrea să nu îmi răspundă însă el parcă mă manipula, mi-a zis că nu, că el o să îmi răspundă pur și simplu era enervat..A doua zi, ieri, el mi-a scris dacă vreau să ies, și eu i-am zis că o să mă gîndesc, însă el a spus că dacă e vorba de gîndit mai bine iese cu prietenul lui cel mai bun. Și eu am început a plînge, și i-am scris că dacă pentru el contează mai mult prietenul lui de cît mine atunci să iasă cu el. După care el a început să îmi spună că are iubită, că o iubește, să nu îl mai satur. Și eu i-am zis c
ă e ok, însă nu a avut nici un motiv să îmi spună asta,pentru că nu l-am întrebat, și el s-a enervat, eu i-am spus tot ce aveam pe suflet și la urmă i-am scris adio, pentru că știam că iarăși o să mă blocheze și nu vom mai vorbi. Așa că eu l-am șters din prieteni și am văzut că el nici nu m-a blocat. Dar astăzi la școală l-am văzut pe el cu prietena mea, a 3 prietenă, și pe net a postat o poză cu ea cu descrierea ca fiind cea mai dragă persoană. Și m-am întristat foarte mult.Acuma plîng mai tare ca niciodată, pentru că știu că el m-a folosit. Și nu știu cum să îl uit și să trec peste. Vă rog frumos să mă ajuta-ți , dacă știți cum aș putea să îl uit.

Cu ce te a folosit?

El ti-a aratat de la inceput ca nu este interesat. Insistenta ta nu avea rost.

La varsta asta, cui pe cui se scoate. Cauta un alt baiat cu care sa iesi, cu care sa te plimbi, cu care sa razi si sa te simti bine. E clar ca baiatul dupa care plangi nu simte nimic pentru tine, si atunci…probabil ca e mai bine pentru tine sa-ti indrepti atentia si energia catre alt baiat careia sa-i poti oferi sentimentele tale iar el sa se bucure de ele si sa ti-i le ofere pe ale lui, la schimb. Ce zici?

as spune ca poate nu intamplator ai ales acea relatie toxica. Ar fi multe de lamurit in particular cu un psihoterapeut insa incearca sa constientizezi ca investitia facuta in persoana acestui baiat este doar propria ta fantasmare, deoarece fapte care sa-i ateste si niste meritele nu se vad. Ceeace s-a derulat a fost doar un joc de putere, el profitand de nevoia colegelor tale de a avea un prieten, pentru ati oferi cu sadism o legtie de umilinta. In privinta celor 3 prietene, nu au fost pentru el decat niste pioni pe care i-a sacrificat cu usurinta, una, pentru farmecele celeilalte si pe toate pentru a-ti arata cat de "barbat" este el. La naiba, da merita sa plangi dar nu pentru ceeace ai pierdut ci pentru ceeace mintiuca ta a facut, caci nu poti pierde ceeace n-ai avut. Asadar multumestei lui Dumnezeu ca nu s-a intamplat, pentru ca investitia ar fi fost mult mai serioasa si pierderea mult mai greu de recuperat. Gandind la seriozitatea si usurinta cu care a cucerit tot ce misca in jurul tau, si la faptul ca suferi deoarece te simti folosita, sa stii ca poatea fi cu adevarat, mult mai rau. Ea gandeste cum ar fi fost sa-i fii sotie ? Circula un banc "Stii care-i culmea rabdari ? Sa stai la coada la nevasta-ta", doar ca in cazul asta rolurile ar trebui inversate. Mai bine cauta si unarticol ce suna cam asa "de ce fetele bune prefera baetii rai" apoi priveste in tine si dupace vei lamuri lucrurile ia o decizie mult mai realista in aceasta privinta.

Daca doresti ma poti contacta online ,succes!

Dupa tot acest timp tu inca il mai iubesti. E normal la varsta ta sa te indragostesti de cineva cu atat de multa pasiune si atat de sincer! Problema e ca in viata ne indragostim , de cele mai multe ori, de cine nu merita! Baiatul pe care tu il iubesti nu merita dragostea, respectul si loialitatea ta pentru ca, nu stie sa le respecte si aprecieze, de o potriva! Iubirea este un sentiment care innobileaza fiinta umana! Nu iti risipi "frumosul" cu cineva care nu merita! Este viata ta!! Fii stapana pe ea! Daca nu vrea sa fie cu tine, inseamna ca nu te merita. Inseamna ca nu e destul de bun pentru tine! Nu iti pierde timpul cu el chiar daca, inca, il iubesti! Gaseste pe cineva care te respecta si apreciaza pentru ceea ce iesti! Fii libera si iubeste viata caci acum e momentul sa o faci!!!

Mesaj:
Buna ziua! Am o problema care ma macina de foarte mult timp. Am 19 ani si o relatie de 3 ani jumate. De un an ne-am mutat impreuna cu familia lui si eu simt ca ne-am indepartat foarte mult. Nu reusesc sa ma obisnuiesc cu el si simt nevoia sa fiu libera. El este o fire foarte impulsiva si de cele mai multe ori cand ne certam ma jigneste foarte urat si ma injura. Parintii lui am impresia ca se bucura cand vad ca el se comporta asa cu mine deoarece nu ii atrag deloc atentia. El este dependent de ei si ii pune pe primul loc indiferent de situatie. Am obosit sa cersesc atentia si intelegerea lui si am impresia ca niciodata nu o sa il lase ai lui sa aiba propria familie si sa construiasca o casnicie departe de ochii lor. Va rog sa ma ajutati cu un sfat,pur si simplu nu mai rezist stresului. Plang mereu si am strans in mine foarte multe frustrari,nu mai dorm nici noaptea,nu ma mai pot concentra. Nici nu mai ies cu prietenii deoarece el m-a indepartat de toti pe motiv ca nu sunt suficient de buni pentru mine.

suntem oameni… facem greseli… mai ales la 19 ani. Incearca sa ai grija de tine… sa te protejezi. Sunt sigur ca stii ce ai de facut, chiar daca iti scapa in acest moment. Succes!

Iti recomand sa cauti un psihoterapeut in orasul tau si daca doresti sa vorbim eu iti ofer o sedinta gratuita online.

Tu ce crezi ca ar fi mai bine pt tine? Sa continui in acelasi stres si "izolata" de cei dragi sau sa te linistesti, sa iti pui gandurile in ordine si sa o iei frumos de la capat? Universul nu se invarte in jurul acelui baiat

Fuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuugi si nu mai privi in urma. Lasa-i sa se bucure unii de altii pana la adaci batraneti. Ti se pare greu ? Dar daca ai avea copii ? In ce fel de atmosfera ar trai ? Ai mai putea pleca asa usor in lume ? Daca vine El dupa tine mai merita sa incerci ceva psihoterapie de "familie" dar nu-ti garateaza nimeni ca presiunile din partea parintilor vor inceta si nici ca demnitataea lui de mascul feroce va suporta asa ceva. Restul sunt vorbe. Inchide ochii si imagineaza-ti cum va evolua relatia voastra peste cinci ani. Vrei sa pierzi tot acest timp ?

Atunci cand un baiat nu te respecta nici la inceputul relatiei, cand cica "te iubeste", cu atat mai putin o va face peste ani. Nici sa nu te gandesti ca te v-a pretui in timp! Cu cat timpul trece se va obisnui cu tine si toate criticile si reprosurile se vor acutiza. Lasa-l! La 19 ani toata lumea e a ta! Esti tanara si frumoasa! Nu e nevoie sa faci compromis-uri! Meriti sa fii iubita si apreciata, copila!! Cuiva trebuie sa ii salte inima de bucurie atunci cand iti aude vocea! Cineva trebuie sa tremure de emotie atunci cand te vede!! Bucura-te de viata, draga mea!!!

Mesaj:
Nepotul meu de 5 ani inca se scapa pe el cu treaba mare.Anul trecut a facut 2 operatii de hernie iar anul acea inca una de apendicita.desi nu cred ca e ceva de la operatii ca e dinainte problema.ce poate fi? Ce sa le zic parintilor sa faca?

Pai de ce trebuie sa le spui tu parintilor ce sa faca? Ei nu vad ca micutul are o problema? Daca nu, tocmai asta e problema…cine stie cate altele nu vad parintii lui, iar copilul asa le atrage atentia asupra problemei familiei da fapt.
Binenteles, poti lua asta in calcul abia dupa ce s-au exclus eventualele probleme medicale ale micutului.

primul lucru pe care vi-l recomand este sa excludeti o eventuala cauza fiziologica… acele operatii nu pot fi ignorate asa usor. Daca medicul specialist spune ca totul este ok si ca nu ar trebui sa apara asemenea incontinente, atunci ne putem orienta catre un psiholog specializat pe aceasta categorie de varsta. Succes!

Sa mearga cu copilul la un medic homeopat.

copilul a perceput operatiile ca pe o trauma ..trebuie de vorbit cu un psihilog -scuze admin pt raspuns dar nimeni deocamdata nu s-a gandit la aceasta varianta

Bunica spune că problema exista si înainte de operaţii.

Daca dpdv medical e totul ok, urmatorul pas ar fi sa mearga la un psiholog.

Dna Madalina Grecu obs este foarte ok… sunt sigur ca ne-am gandit la ea dar mai intai avem nevoie de parerea medicului pt a putea confirma sau infirma diverse ipoteze psihologice. Sa speram ca primim un feedback. Multumim pt contributie.

Am si eu un baietel care afacut la fel. Acum are 11 ani .Nu se mai intampla.Dar mi s-a spus ca ar fi omproblema cu ungerea pe intestine, si trebuie sa bea multe lichide si sa consume foarte multe supe, bors si tot ceea ce presupune lichid, mai putine dulciuri, multe fructe si legume ceea ce presupune fibre. a functionat, cand uita are probleme cu balonarea si dureri de burta, se constipa si se duce greu afara.

Mesaj:
Nu stiu incotro s-o apuc!
M-am casatorit acum 4 ani dintr-o dragoste oarba, neglijand total toate semnele si semnalele ca nu va fi bine. El avea o reputatie proasta (jocuri de noroc,bautura, comportament urat), iar parintii si fratele meu au vrut sa-mi deschida ochii insa nu au putut nicicum. Eu nu voiam sa-l vad asa cum era si chiar daca vedeam nu reuseam sa ma despart de el pt ca ma santaja emotional. Intr-un final am ajuns sa ma casatoresc cu el crezand ca asta e soarta mea si ca eu trebuie sa fiu salvatorul lui (ca se va schimba pt mine). Familia mea l-au acceptat de dragul meu, el pana la nunta se comporta destul de frumos cu ai mei, desi statea ca pe ace cand mergeam in vizita. Dupa nunta a inceput parca sa ma indeparteze de ei,cu toate ca ai mei se comportau cum stiau ei mai bine cu el, ne-au ajutat sa ne cumparam apartamentul (au pus ei jumate) insa au preferat sa ma protejeze pe mine in caz ca divortam(am semnat un act de imprumut). Dupa multe pb cu jocurile si cu alcoolul si multe amenintari
cu divortul intr-un sfarsit a renuntat la jocuri. Intotdeauna a fost o pb cu parintii si cu fratele meu, ca de ce ma duc la ei, si multe chestii, cu toate ca el era mult mai legat de ai lui. Am incercat sa-i arat ca nu e bine(faceam ca si el), ma duceam la ai mei chiar dc il deranja insa de fiecare data se ajungea la neintelegeri, apoi dc se enerva se punea sa bea si ajungeam la scandal la discutii despre divort, plecam apoi la ai mei hotarata ca divortez, cam de 2 ori/an, insa de fiecare data ma intorceam la el. Normal ca ajunsa acasa la ai mei ma descarcam, spuneam cum e ca lui nu-i convine..
Pana in decembrie anul acesta cand am pus divortul care s-a si finalizat cu toate ca ne iubim fff mult( pt ca suntem fff incapatanati si orgoliosi) nu am mai cerut termen ca sa se termine odata. Dar dupa ce s-a terminat divortul am mers iarasi la el de frica cred sau nu stiu de ce , crezand ca acum va fi mai bine. Nimeni nu ne intelege, nici noi nu ne intelegem, relatia lui cu ai mei s-a deteriorat si mai rau, iar eu nu stiu ce sa fac ca sa indrept situatia.

Daca va doriti amandoi sa intelegeti de ce fcaeti ce faceti(tu ca vrei sa-l salvezi pe el si el ca bea, nu se intelege cu ai tai, joaca jocuri de noroc), puteti apela la terapie de cuplu.
Daca el nu e de acord…poti sa mergi tu singura, la un terapeut, sa vezi care-i treaba cu salvatorul din tine.
Inr-u cuplu armonios nu exista orgolii si incapatanare decat intr-o masura foarte mica, care nu duce la dizarmonie.

ce va pot recomanda este sa acordati o ultima sansa unei reparatii prin psihoterapie de cuplu… daca nu reusiti sa gasiti un numitor comun… poate ca aceasta relatie este totusi sortita esecului si ar fi mai bine sa va cautati alti perteneri, cu care sa va intelegeti reciproc (nu este un sfarsit de tara). Succes!

Cu partea cu care nu iti accepta parintii, cu partea aceea nu te accepta pe tine.

Mesaj:
Am o dilema care cu toate ca nu suna a bine mai vreau confirmarea cuiva. Am o relatie in faza incipienta cu un vechi prieten cam de 2luni de zile. Eu mentionez ca sunt divortata si de 8 ani iar de la divort nu am avut nici o relatie pentru a-mi proteja imaginea mea , a copilului s.a.m.d. , m-am temut de oarecare probleme ce ar fi putu sa apara , pe scurt frica de o relatie esuata .. Persoana cu care ies nu a mai fost casatorita , avem aceeasi varsta , ne-am cunoscut si dinainte de casatorie dar am avut o relatie atunci fara inttimitati . Mi-a sugerat ca e mai bine sa -mi ascund relatia cu el deoarece m-ar proteja cu ecest lucru fiindca orasul este mic . Nu ne expunem nicaieri ci stam in masina . Ce sa inteleg prin acest lucru?

Daca sunteți divorțata, nu exista motiv pt a va ascunde,in afara faptului ca el are pe altcineva si nu vrea sa fie văzut cu dvs

Inteleg ca nu va doriti sa ascundeti aceasta relatie?
Dumneavoastra ce intelegeti din sugestia domnului cu care va vedeti pe ascuns? Ce va spune intuitia?

Din moment ce dvs sunteti divortata si el necăsătorit, puteți merge mai departe fără să vă ascundeți. Dar asa cum s-a precizat mai inainte, s-ar putea ca el să aibă pe altcineva și să nu vrea sa fie vazut cu dvs.

Sa va ascundeti…de cine…de ce?!

teoretic, nu aveti de ce a va ascunde daca nu va doriti asta. Va propun sa il confruntati si sa incercati sa fiti cat mai deschisi, in primul rand unul fata de celalalt, in functie de reactiile si deschiderea lui o sa puteti lua o decizie adecvata. Succes!